Rolul femeii în educație în secolul XX

Femeia, este ființa umană, care constituie aproximativ jumătate din populația planetei pământ. De-a
lungul istoriei, femeile au trecut printr-o largă diversitate de modificări sociale care au influențat
într-un fel sau altul statutul lor, nivelul lor de independență sau dependență de bărbați și de familii,
accesibilitatea la studii sau la cultură, etc.

Astăzi, această jumătate constituentă din populația planetei a ajuns să dețină o independență
semnificativă și să se posteze, în mare parte, într-o egalitate cu bărbații, dar cum s-a ajuns la acest
nivel avansat de independență pentru femei, la accesul lor total la educație, cultură, politică,
medicină... până aici calea a fost destul de lungă și perturbată, iar secolul XX a constituit una dintre
cele mai importante perioade de cotitură pentru femei, perioadă în care, datorită mai multor
fenomene, acestea au reușit să obțină o emancipare semnificativă de sub tutela apăsătoare a
bărbaților.

În acest articol, voi încerca să descriu, cât se poate de amănunțit, rolul femeii în educație în secolul
XX, fiindcă consider că anume educația a ajutat la emanciparea femeii și la avansarea statutului său
social.

În secolul al XX-lea, femeile occidentale au abandonat masiv ferma sau atelierul familiei pentru a
lucra în muncă salarială, nemaifiind subordonate tatălui sau soțului lor, ci unui șef sau maistru, pe
picior de egalitate cu frații sau soții lor. De asemenea, și-au văzut statutul progresând ca niciodată:
drepturi egale, contraceptive etc. Aceste oportunități au schimbat relațiile dintre bărbați și femei în
bine, cel puțin în societățile occidentale. Realizările și rolul jucat în secolul al XX-lea de mișcările
femeilor au fost definite de mulți ca fiind singura revoluție realizată pe deplin în ultimul secol.

Printre cele mai de bază țeluri în cadrul mișcării de emancipare, pentru femei, a fost educația, iar
fiindcă în secolul precedent, secolul XIX, femeile au luptat, în primul rând, pentru intrarea la locul
de muncă și obținerea altor aspecte legate de drepturile civile, în secolul XX, lupta de emancipare a
femeilor se bazează pe cererile de a obține educație și nu numai în cadrul școlilor destinate exclusiv
femeilor ci și în cadrul școlilor destinate numai pentru bărbați. Astfel, femeile au ajuns să depindă
una de alta, și toate împreună de educație, fiindcă aceasta era cheia obținerii libertăților politice,
economice și sociale.

Mișcările pentru drepturile femeilor au susținut inițial că educația ar face femeile mai capabile să-și
gestioneze casele și să-și educe copiii. Educația pentru fete a combinat adesea lecțiile moderne și
tradiționale, cum ar fi matematica și economia de acasă. Fetele studiau adesea igiena, nașterea și
primul ajutor. Unele femei bogate capabile să plătească pentru școală, în special pentru
învățământul superior privat, s-au oferit voluntar să predea femeilor sărace. Instanțele au fost, de
asemenea, implicate în monitorizarea drepturilor femeilor de a obține o educație.

În țările precum Marea Britanie, Franța, Germania, în familiile bogate, educația nu doar a fetelor,
cât și a băieților era lăsată pe seama guvernantelor, care trebuiau să dețină cunoștințele necesare
pentru a fi angajate în cadrul familiilor unde se dorea ca copii lor să obțină o educație potrivită.
Totuși, cele mai multe din orele predate de către guvernante fetelor, se refereau la etichetă,
comportament, cum să fie bune gospodine pentru soții lor, și ocazional erau cursuri de limbă greacă,
latină sau cursuri clasice. În același timp fetele erau descurajate să urmeze să studieze și le era
insuflat că rolul lor primordial este să fie casnice, să aibă grijă de copii și de familie.

Totuși, chiar dacă înaintând încet, femeile reușesc să-și creeze, în secolul XX, un statut mai apropiat
de cel al bărbaților. Drept exemplu o avem pe prima studentă femeie la Universitatea Harvard, din
Massachusetts , Mary Ann Shad Cary. Astfel, ea nu se limitează doar la a finisa cu succes studiile în
cadrul acestei universități, ci, reușește să devină și prima femei jurnalistă. Următoare universitatea
importantă care începe să admită și femei, este Universitatea Oxford, din Anglia, însă, separarea pe
sexe în învățământ, în cadrul aceleiași universități, este anulată abia în 1970.

O personalitate cu renume, care a reușit să fondeze Girton College, primul colegiu destinat educației
femeilor, în cadrul universității Cambridge, a fost Dorothea Beale, care era și una din cele mai
importante lidere a mișcării pentru emancipare a femeilor.

Fenomenul de înființare a colegiilor destinate educației femeilor, a contribuit și la creșterea

numărului de femei care doreau să profeseze în cadrul acelor colegii, fiindcă știau că acolo vor avea
posibilitatea să își folosească capacitățile cel mai eficient, educând alte femei.

Însă absolvirea unei Universități încă nu le garanta femeilor drepturi egale într-o lume a
patriarhatului, ele continuau a fi subestimate, chiar și dacă aveau una sau mai multe facultăți finisate
cu brio, totul datorită faptului că capacitatea lor mentală era percepută ca fiind inferioară capacității
mentale deținute de bărbați.

Cu timpul, numărul școlilor și universităților care le permit și femeilor să aibă dreptul la același
nivel de educație, ca și cel al bărbaților, crește, iar asta ne permite să înțelegem cât de mult a contat
aceste pas important pentru feminitatea întregii lumi și cât de capabilă este femeia să cerceteze,
studieze și ocupe slujbe care se considerau a fi destinate doar bărbaților.

Nici în știință femeile nu s-au lăsat a fi inferioare bărbaților, chiar dacă aceștia se foloseau de
inteligența femeilor în favoarea lor, iar descoperirile și avansările științifice datorate în mare parte
femeilor, au fost lăsate în umbră sau atribuite bărbaților. Astfel, oamenii de știință de sex masculin
formau așa numitele „haremuri”, formate din grupuri de asistente de sex femenin. În cadrul acestor
așa zise „haremuri”, o mulțime de femei au reușit să facă descoperiri demne de laudă, printre
acestea se numără astronomii Annie Jump Cannon și Williamina Paton Stevens Fleming. Aceste
două femei ale științei au reușit să clasifice stelele, iar de această avansare în știința astronomiei și
de toate laudele ulterioare, s-a bucurat Edward Pickering, un astronom american, din cadrul Harvard
College Observatory. Un alt exemplu asemănător este și cazul lui Rebecca Saunders, care fiind un
genetician și un botanist britanic excepțional a contribuit imens la crearea geneticii moderne,
împreună cu ajutorul oferit de William Bateson, aflându-se sub tutela lui Muriel Weldhale, un
biochimist britanic. Însă, cel mai impresionant exemplu de acest fel rămâne a fi exemplul soților
Pierre și Marie Curie, care au reușit să descopere împreună noile elemente radioactive, radiu și
poloniu, și care au și obținut, în 1903, Premiul Nobel pentru Fizică, iar în 1911, Premiul Nobel
pentru Chimie. Această femeie a științei a reușit să revoluționeze, pentru o mulțime de oameni,
statutul femeii și să demonstreze că inteligența feminină nu este cu nimic inferioară celei masculine,
iar împreună, aceste două tipuri de inteligențe, pot atinge culmi înalte ale succesului.

Totuși, unul dintre cele mai importante fenomene ale secolului XX, care a contribuit într-o oarecare
parte la emanciparea femeii a fost și Primul Război Mondial, traumele, decesele miilor de bărbați,
nevoia pe care au întâlnit-o femeile de a munci și de a face rost de alimente și cele necesare pentru
familie, au impus lumii faptul că femeile au nevoie să se dezvolte, să obțină posturi în diferite
domenii, să exceleze și să reușească să însușească tot felul de cunoștințe pentru a ocupa locurile
bărbaților care au decedat pe front sau au rămas incapabili să mai muncească. Un exemplu
important în acest caz este cel al României, unde în 1919, femeile au reușit să obțină permisiunea de
a se angaja pentru a munci în cadrul Căilor Ferate Române, dar și mai devreme, în 1914, au reușit să
obțină permisiunea de a învăța și de a lucra ca avocat pledant.

Unul din factorii care a contribuit la emanciparea femeilor a fost demonstrarea științifică, în cadrul
unui raport al Comisiei Taunton, din Marea Britanie, că inteligența feminină este egală cu cea a
bărbaților. Iar crearea Grupului Langham Place, a dus la contestarea inegalităților sociale dintre
femei și bărbați și la demonstrarea faptului că această inechitatea nu a fost determinată din punct de
vedere natural, ci din contra, din punct de vedere cultural, iar culturile întregii lumi în secolul XX
au avut parte de o reîmprospătare, ceea ce însemna schimbări majore și ruperea așa ziselor bariere.

Schimbarea atitudinii față de femei a fost influențată și de unele drepturi de ordin politic primite de
femei, spre exemplu, în Marea Britanie, femeile au obținut dreptul la vot în 1918, chiar dacă
adevărata egalitate de vot între femei și bărbați a fost aprobată abia în 1928. Acest fapt le-a
determinat și mai mult pe femei să râvnească pentru obținerea drepturile pentru o educație bună,
pentru, ca într-un final, să reușească să folosească dreptul lor la vot cu corectitudine și inteligență.
În Japonia, prima universitate pentru femei a fost deschisă în anul 1900, spre deosebire de Egipt,
unde în același an a fost deschis pentru fete doar învățământul secundar. Iar în 1910, în America,
femeilor li se permite să frecventeze majoritatea școlilor medicale, pe când, în cadrul universității
Harvard, accesul femeilor la școala medicală este permis abia în 1945. Fetele au reușit să-și
demonstreze capacitățile înregistrând câștiguri semnificative în ceea ce privește realizările
academice la nivel primar și secundar, obținând punctaje mai mari decât băieții la lectură, istorie și
limbă, precum și matematică (considerată cândva un domeniu pentru care erau inadecvate din punct
de vedere biologic).

În perioada interbelică, contextul economic a schimbat situația și, pentru o femeie, munca nu mai
este o rușine. Dimpotrivă, este calea spre independență. Mai bine pregătite datorită dezvoltării
educației, fetele tinere s-au angajat la locuri de muncă administrative și chiar industriale. În Franța,
în 1936, femeile sindicaliste au curajul să protesteze alături de bărbații din Frontul Popular și
proclamă cu voce puternică dorința de schimbare, atât la locul de muncă, cât și acasă. Iar în Spania,
pentru a satisface cererea fetelor care doreau să-și continue studiile după învățământul primar, în
anii '20 au fost dezvoltate exclusiv centre private de sex feminin, cum ar fi Liceo Femenino de
Madrid, care a predat simultan bacalaureat și studii didactice.

Decretul regal din 1927 a fost primul pas pentru separarea sexelor la bacalaureat, iar în 1929 au fost
create primele două institute feminine, Infanta Beatriz din Madrid și Infanta Cristina din Barcelona.

În prima treime a secolului, oferta de opțiuni de instruire profesională s-a diversificat: numărul
studenților de sex feminin înscriși în limbi străine și comerț a crescut considerabil, datorită în mare
parte modificării studiilor comerciale abordate prin Decretul Regal din 16 aprilie 1915, care a creat
secțiuni elementare pentru instruirea femeilor în mai multe capitale provinciale.

Accesul femeilor la studii universitare a atras o opoziție mai mare și, în ciuda noilor prevederi
legale, pionierii care intră în facultăți au trebuit să treacă numeroase bariere: au fost puține femei
înscrise la bacalaureat și, prin urmare, puține au avut diploma esențială de bacalaureat pentru a
urma aceste studii.

Alte bariere, mai puțin tangibile, au fost: opoziția familiei, atitudinea ostilă a profesorilor și a
colegilor de clasă, dificultățile sociale pentru exercitarea profesională a cunoștințelor dobândite etc.
Astfel, în anul universitar 1927-28, în Spania, studentele înscrise la Universitate au reprezentat
4,2% dintre studenți.

Cel de-al Doilea Război Mondial a venit cu o serie de încercări pentru femei și pentru lupta acestora
de emancipare, de a obține drepturi legale și dreptul la o educație echitabilă. În timp ce bărbații
luptau pe front, femeile luptau de acasă, luptau să supraviețuiască, să reușească să întrețină familia,
confortul casnic și în același timp să muncească la uzinele sau fabricile care confecționau produsele
de primă necesitate pentru bărbații lor care se aflau pe front, lupta lor nu a fost cu mult mai ușoară
decât a celor de pe front. Unele din femeile care au reușit până la război să obțină diferite calificări,
cum ar fi surori medicale, cunoștințe în cartografie, în arme ș.a. au fost implicate pe deplin în
efortul de război. Astfel, majoritatea femeilor nu au mai reușit să-și continue studiile în perioada
respectivă, însă au reușit să demonstreze că sunt în stare să lupte împreună cu bărbații și să
muncească la fel ca ei, iar drepturile lor trebuie să devină egale, pentru a se putea crea o stabilitate
socială.

La fel, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, femeile din diferite domenii de cercetare au
reușit să avanseze și să își construiască cariere în acest domeniu. Spre exemplu, în cadrul
Proiectului Manhattan, cristalografa Isabella L. Karlie, de naționalitate americană, a reușit să
izoleze clorura de plutoniu de oxidul de plutoniu. De asemenea, alți oameni ai științei, precum
matematiciana Grace Murray Hopper, a fost printre primii programatori de calculatoare care a lucrat
pentru Marina SUA, Rachel Carson, un biolog american, a deținut funcția de biolog acvatic în
cadrul Biroului de Pescuit al SUA.

Astfel, după sfârșirea celui de-al Doilea Război Mondial, vechile idei, conform cărora femeile nu
erau în stare, din punct de vedere mental, să efectueze o muncă științifică sau o altă muncă efectuată
de bărbați, au început să se disperseze.

Deja în anii 1960, lupta de emancipare a femeilor a reușit să atingă multe din scopurile principale.
Printre principalele drepturi pentru care au militat femeile și au reușit să le obțină, se numără:
dreptul ocupării forței de muncă și dreptul la educație. Femeile s-au bucurat și de o creștere a
diversității metodelor de programare a unei sarcini, ceea ce le-a permis să își planifice viitorul.
Crearea unei familii și în paralel constituirea unei cariere, nu mai erau excepții printre femei, de
acum, majoritatea lor aveau drept scop principal să aibă o carieră de succes și o familie frumoasă.

Numărul femeilor care se înscriau la școli, facultăți și colegii pentru a-și face studiile în diverse
domenii, precum fizica, chimia, matematica, biologia și altele, creșteau din ce în ce mai mult. Acest
fenomen le-a încurajat și pe femeile care deja studiau, și le-au făcut să persevereze. Astfel, mișcarea
de emancipare a femeilor a reușit să atingă apogeul.

Pentru a încheia acest articol, vreau să menționez că lupta femeilor pentru a obține drepturi egale,
într-o lume care era dominată de forța dură a bărbaților, a fost o luptă grea și a durat secole întregi.
Femeile, mereu au deținut un nivel de inteligență egal cu cel al bărbaților și fiecare femeie care a
reușit să se răzvrătească împotriva nedreptăților cărora era supusă, din cauza că bărbații nu tolerau
să le permită femeilor să aibă drepturi, este o eroină. Și noi, femeile contemporane, trebuie să
continuăm să păstrăm în memoria noastră femeile și jertfele aduse de acestea pentru a se emancipa
și pentru ca în secolul XXI, să fim pe picior de egalitate cu bărbații.

Bibliografie:

1. „History At a Glance: Women in World War II”, The National WW II Museum New
Orleans, History At a Glance: Women in World War II | The National WWII Museum |
New Orleans (nationalww2museum.org);

2. „ A History of Women Educaation in the UK” Oxford Royale Academy, A History of

Women’s Education in the UK - Oxford Royale Academy (oxford-royale.com);

3. „Women in Science”, Britannica, Women in Science | History, Achievements, & Facts |

Britannica;

4. Gherardo Fabretti, „L’educazione delle donne: i women’s studies” ; Tesi online, La società
come immagine dell'educazione (tesionline.it);

5. Francis Bacon, „Femeia în educație și știință”; Revista Edu soft, Femeia în educație și știință
- Revista EduSoft;

6. „Womens Education during the Early 20th Century”, STUDYDRIVER, Women's Education
During the Early 20th Century - Free Essay Example | StudyDriver.com;

7. Perla Khattar, „La femme du XXIe siecle et le droit at l’education”, L’orient-Le jour, La
femme du XXIe siècle et le droit à l’éducation - L'Orient-Le Jour (lorientlejour.com);

8. John Briggs, „Derechos de educacion de las mujeres en el siglo XX” E-How EN Espanol,
Derechos de educación de las mujeres en el siglo XX (ehowenespanol.com);

9. „Les femmes a travers l’Histoire XXe siecle: grandes esperances”, Herodote.net, Le media
de l’Histoire, https://www.herodote.net/XXe_siecle_grandes_esperances-synthese-
2538.php;

10. „La education de la mujer en el siglo XX”, Blogspot, La educación de la mujer en el Siglo
XX (laeducaciondelamujer.blogspot.com);