Comentarea titlului romanului

„Pădurea Spânzuraților”

„Pădurea Spânzuraților” este titlul romanului de Liviu Rebreanu. Acesta este format
din lexemele „pădure” (întindere mare de teren acoperită de arbori) și „spânzuraților” (a celor
care au fost omorâți sau s-au sinucis prin spânzurare), acestea fiind folosite cu sens direct,
formând în ansamblu sensul de întiindere mare de teren acoperită cu arbori, unde se află cei
omorâți sau s-au sinucis prin spânzurare.
Acest titlu reflectă în mare parte conținulul textului, deoarece anume pădurii
spânzuraților îi este alocată o mare parte din conținulul operei, aceasta fiind motivul pentru
care Rebreanu a ales acest titlu.
Pădurea spânzuraților este menționată în fragmentele:
 „[...] Pe dreapta erau patru, fiecare pe câte un copac, toți cu capetele golae, legănându-
se foarte ușor[...]”
 „[...]Și în fiecare copac al pădurii nesfârșite, i se părea că atârnau alți oameni, mereu
alții, toți cu ochii după el, cerându-i socoteala[...]”
Eu consider că autorul a ales un titlu reprezentativ și portivit, deoarece după titlu opera nu
poate fi confundată cu o altă operă și acesta reprezintă într-un mod exemplar idea în jurul
căreia se mișcă acțiunea.