Mihail Fokin

Michel Fokine (11/23 aprilie 1880 - 22 august 1942) este un important coregraf și
dansator rus.
Mihail Fokin s-a născut în Sankt Petersburg într-o familie de comercianți prosperi din
clasa mijlocie, iar la vârsta de 9 ani a fost primit la Școala imperială de balet din Sankt
Petersburg. In 1898, chiar de ziua de naștere, a debutat pe scena Teatrului Marinski, în Paquita.
Din 1902 a devenit profesor al școlii de balet, iar în 1904 a fost promovat ca solist al teatrului.
Din 1905 și-a început cariera de coregraf, cea care avea să-i aducă faima deplină. Dintre
primele balete pe care le-a compus se remarcă cel de debut, Acis și Galateea și Moartea lebedei.
În 1909 a devenit coregraful companiei pariziene Ballets russes, a lui Serghei Diaghilev.
După câteva spectacole de mare succes, multe avându-l în centru pe Vaslav Nijinski, Fokine
avea să părăsească însă compania în 1912, motivul fiind, se pare, gelozia pe Serghei Diaghilev,
aflat într-o relație prea strânsă cu Nijinski.
A lucrat în Rusia până în 1918, când, din pricina regimului comunist, a trebuit să
părăsească țara și să se stabilească în Suedia. În 1923, s-a stabilit în New York, unde și-a
întemeiat propria școală de balet împreună cu soția sa, Vera Antonovna Fokina. A devenit
cetățean american în 1932.
Până la moartea sa, a pus în scenă zeci de spectacole noi și le-a reluat pe cele din perioada
sa de glorie, perioada Ballets russes.
Baletul lui Michel Fokine s-a constituit ca o reacție la conservatorismul și formalismul
baletului clasico-academic din epoca sa. Principiile care îi stau la temelie sunt, așa cum însuși
Fokine le-a formulat în 1914, în număr de cinci:
1. Orice mișcare în balet nu este o sumă de pași, ci un răspuns la subiectul și la caracterul
muzicii.
2. Dansul și gesturile în balet nu au sens decât dacă slujesc exprimării unui act dramatic.
3. Balerinul trebuie să fie expresiv din cap până-n picioare. Limbajul gestual convențional este
admis doar în cazul în care coregrafia cere acest lucru punctual, altminteri mișcarea mâinilor
trebuie înlocuită obligatoriu cu cea a întregului corp.
4. Grupul nu este niciodată doar un ornament. Noul balet se extinde de la expresivitatea feței și a
mâinilor la cea a întregului corp și de la cea a corpului individual la cea a unui cuplu sau a unui
grup.
5. Dansul se află în alianță, pe picior de egalitate, cu restul artelor; de aceea nu există, de pildă,
muzică pentru balet, ci puterile creatoare ale compozitorului sau coregrafului au o libertate
absolută.
Opere:
Acis și Galateea
Moartea lebedei
Carnaval
Shéhérazade
L'Oiseau de feu / Pasărea de foc
Narcisse
Le Spectre de la rose
Petrouschka
Daphnis et Chloé
Le Dieu bleu
Le Coq d'or
Josephslegende
L'apprenti sorcier
L'Épreuve d'amour
Don Juan
Barbe-bleue