Expresie corporală in coregrafie

Murgu Mihai Cristian, EFS III, gr. B

În general fiecare dintre noi este extrem de legat de conştiinţa mişcărilor caracteristice din
diverse domenii sportive şi artistice. Practica expresiei corporale oferă posibilitate de a deschide
uşa altor moduri de a simţi şi de a înţelege mişcarea. Expresia corporală se propune ca o
cercetare personală: a căuta modul de a ne lipsi de achiziţiile precendente pentru a dezvolta o
sensibilitate nouă ce permite redescoperirea altro semnificaţii pentru motricitate. Expresia
corporală este în principal lucru personal. Este o practică ce permite persoanei să descopere
propriile bogăţii şi posibilităţi, este un mod de a se deschide spre toleranţă şi acceptare a
diversităţii.
Diverşi autori au încercat să găsească pentru termenul de expresie corporală o definire:
- un câmp de acţiune privilegiat pentru ceea ce se poate numi lucru conştient cu sine însuşi;
- un câmp de experienţă, mobil şi fluctuant, datorită faptului că nu tinde spre niciun model;
creaţia devine creativitate: punctul de plecare este o temă. Air punctul de sosire nu este niciodată
definit;
- un procedeu expresiv ce trebuie să găsească propriile justificări şi prorpiile metode de lucru;
- ca valoare formativă poate fi înţeleasă ca un moment de trezire, de punere sub semnul
întrebării, decât o aptitudine în sensul strict al termenului;
- este o explorare liberă ale caracteristicilor individuale cele mai profunde şi căutarea unui acord
riguros cu ceea ce avem mai universal uman; ne însuşim o artă ce nu este limitată de nicio formă,
orice circumstanţă, orice mişcare sunt foarte bune: este ceea ce ne permite să fim noi înşine;
- termenul de expresie corporală include trei elemente: forţele interioare, forţele exterioare şi
corpul uman prins între acestea două;
- realizarea unei expresii corporale presupune o aplicaţie concretă a cunoaşterii proprii folosind
propriul corp pentru a descoperi limitele acestuia, forţa şi rezistenţa, posibilităţile de deschidere
ale acestuia.
- scopul este de formare a eului propriul, ce poate fi definit astfel: dezvoltare personală,
dezvoltare mentală, dezvoltare artistică.
Expresia corporală încearcă să scape de codificarea gestuală impusă de educaţia fizică sau de
un anume mod de dans. Educaţia fizică reprezintă comparare, clasificare, selecție; expresia
corporală abandonează cronometrul şi încearcă o altă abordare. Educaţia fizică se bazează pe
mitul realităţii corporale, pe pozitivitatea tehnicii, pe evaluarea puterii productive; în expresia
corporală corpul scapă de orice evaluare. Oricine poate aborda experienţa expresiei corporale
având motivaţii şi finalităţi diverse: unii o abordează ca pe o metodă de lucru, unii ca pe o
modalitate de instigare a creativităţii, alţii ca pe o modalitatea mai bună de a înţelege limbajul
corporal. Poate servi ca ajutor în învăţarea unor dansuri, poate servi ca metodă de relaxare, poate
fi un punct comun pentru tehnicile muzicale şi cele grafice, baza comună a diverselor tehnici
gestuale.