Teoria umanistă a personalității

de către Carl Rogers

Teoria umanistă a personalității lui Carl Rogers
subliniază importanța tendinței de auto-realizare în
formarea concepției de sine. Potrivit lui Rogers,
potențialul individului uman este unic și se
dezvoltă în mod unic în funcție de personalitatea
fiecăruia.
Potrivit lui Carl Rogers (1959), oamenii doresc să simtă,
să experimenteze și să se comporte în moduri coerente
cu imaginea de sine. Cu cât este mai aproape imaginea
de sine și sinele ideal, cu atât sunt mai consecvente și
congruente oamenii și cu cât au mai multă valoare pe
care o consideră.
Împreună cu Abraham Maslow, Rogers sa concentrat
asupra potențialului de creștere al persoanelor
sănătoase și a contribuit enorm prin Teoria
personalității umaniste la înțelegerea sinelui ("sinele"
sau "eu" în limba spaniolă).
Atât teoriile lui Rogers, cât și ale lui Maslow se
concentrează asupra alegerilor individuale și nici nu
susține că biologia este deterministă. Ambele au
subliniat liberul arbitru și autodeterminarea că fiecare
individ trebuie să devină cea mai bună persoană pe
care o poate deveni.
Psihologia umanistă a accentuat rolul activ al individului
în modelarea lumii sale interne și externe. Rogers a
avansat în acest domeniu, subliniind că oamenii sunt
ființe active și creative, care trăiesc în prezent și
răspund într-o manieră subiectivă la percepțiile,
relațiile și întâlnirile care au loc în prezent.
El a inventat termenul "tendință de actualizare", care se
referă la instinctul de bază pe care oamenii trebuie să-
și atingă capacitatea maximă. Prin consiliere centrat pe
persoană și terapie și cercetare științifică, Rogers și-a
format teoria dezvoltării personalității.
Actualizarea automată
"Organismul are o tendință și un efort fundamental de
a se actualiza, de a se menține și de a îmbogăți
experiențele organismului însuși" (Rogers, 1951, p.
487).
Rogers a respins natura deterministă a psihanalizei și a
behaviorismului și a spus că ne comportăm așa cum
facem noi din cauza modului în care percepem situația
noastră: "Din moment ce nimeni altcineva nu știe cum
percepem, suntem cei mai experimentați în noi
înșine".
Carl Rogers a crezut că ființele umane au un motiv de
bază, care este tendința de auto-actualizare. Fiind o
floare care crește și își atinge întregul potențial dacă
condițiile sunt corecte, dar care este limitată de
restricțiile mediului, oamenii înflorește și își ating
potențialul maxim dacă condițiile din jurul lor sunt
destul de bune.
Cu toate acestea, contrar florilor, potențialul
individului uman este unic și suntem destinați să ne
dezvoltăm în moduri diferite, în funcție de
personalitatea noastră.
Persoana pe deplin funcțională
 Rogers a identificat cinci caracteristici ale
persoanei pe deplin funcționale:
1 - Deschidere pentru a experimenta
Acești oameni acceptă atât emoții pozitive, cât și
negative. Emoțiile negative nu sunt negate, ci
examinate (în loc să recurgă la mecanismele de apărare
a ego-ului). Dacă o persoană nu-și poate deschide
propriile sentimente, el nu se poate deschide la
actualizarea sinelui.
2- Viața existențială
Aceasta constă în a fi în contact cu diferite experiențe pe
măsură ce acestea apar în viață, evitând prejudecăți și
preconcepții. Aceasta include posibilitatea de a trăi și
de a aprecia pe deplin prezentul, nevăzând
întotdeauna trecutul sau viitorul, de când primul a
plecat și ultimul nu există nici măcar.
3 - Încredere în corpul nostru
Trebuie să acordați atenție și sentimente de încredere,
instincte și reacții viscerale.Trebuie să ne încredem în
noi înșine și să facem ceea ce credem că este drept și
care se naște natural. Rogers se referă la încrederea pe
care trebuie să o avem în sine, indispensabilă pentru a
fi în legătură cu auto-actualizarea.
4- Creativitate
Gândirea creativă și asumarea riscului sunt
caracteristicile vieții oamenilor. Aceasta include
capacitatea de adaptare și schimbare în căutarea unor
noi experiențe.
O persoană pe deplin funcțională, în contact cu
actualizarea reală, simte impulsul natural de a
contribui la actualizarea celor din jurul lui.
Acest lucru se poate face prin creativitate în arte și
științe, prin iubirea părintească sau, pur și simplu,
obținerea de a face cea mai bună muncă posibilă.
5 - Libertatea experimentală
Persoanele cu o funcționalitate completă sunt
mulțumite de viața lor, deoarece aceștia le
experimentează cu un adevărat simț al libertății.
Rogers spune că persoana care lucrează recunoaște pe
deplin voință liberă în acțiunile lor și își asumă
responsabilitățile oportunitățile care sunt oferite.
Pentru Rogers, oamenii pe deplin funcțional sunt bine
ajustați, bine echilibrați și interesați de a ști. Adesea,
acești oameni realizează lucruri mari în societate
Dezvoltarea personalității
"Cred că viața bună nu este o stare fixă. Nu este, din
punctul meu de vedere, o stare de virtute sau
satisfacție, nirvana sau fericire. Nu este o condiție în
care individul este ajustat sau actualizat. Viața bună
este un proces, nu un stat. Este o adresă, nu o
destinație. Adresa este una care a fost selectată de
întregul corp, în care există libertatea psihologică de a
se deplasa în orice direcție "Rogers, 1961
Auto-actualizarea este imposibilă dacă aceste trei
imagini, în special imaginea de sine și sinele ideal, nu
se suprapun.
Educația centrată pe studenți
Carl Rogers a pus în practică experiențele sale legate
de terapia cu adulții în procesul educațional,
dezvoltând conceptul de predare centrat pe elev.
Rogers a elaborat următoarele cinci ipoteze privind
acest tip de educație:
1- "O persoană nu poate învăța direct pe un altul; o
persoană poate facilita doar învățarea unei alte
persoane "(Rogers, 1951).
2- „O persoană care învață în mod semnificativ
numai acele lucruri care sunt percepute ca fiind
legate de întreținere sau de îmbogățire a auto-
structura“ (Rogers, 1951).
 3- „Experiența că, odată asimilat, implică o
schimbare de auto-organizare tinde să se opună
rezistență prin negare sau distorsiune“ (Rogers,
1951).
"Structura și organizarea sinelui pare să devină mai
rigidă dacă este amenințată și pare să se relaxeze
dacă este complet liberă de ei" (Rogers, 1951).
5 - "Situația educațională care promovează cel mai
eficient învățarea semnificativă este una în care:
a) amenințarea la adresa sinelui studentului este
redusă la minimum și b) o percepție diferențiată a
zonei este facilitată" (Rogers, 1951).