Curs 9

Psihologia umanistă

În America anilor 60, mișcarea hippie se ridică împotriva mecanicismului și materialismului culturii
occidentale. Tinerii utilizau droguri halucinogene pentru a-și extinde experiențele conștiente, pledau
pentru împlinirea personală, experiențele din prezent, valorizarea emoțiilor în defavoarea intelectului.
Acest „spirit al timpului” (Zeitgeist) a favorizat apariția mișcării umaniste în psihologie.

Perspectiva umanistă (numită a treia forţă în psihologie)

 Psihologia umanistă a fost influențată de filosofia existențialistă (Kierkegaard, Nietzsche,

Heidegger)

 Promovează libertatea fiecărui individ în a-și alege modul în care își construiește
existența (realitatea subiectivă)

 Reprezentanții acestei mișcări au fost interesați de individ ca întreg, punând accent pe

resursele și aspirațiile pozitive ale acestuia, pe experiența conștientă, pe unicitatea sa și
posibilitatea de a-și îndeplini potențialul

 Umaniștii critică behaviorismul pentru tendința lui de a dezumaniza oamenii și de a-i

reduce la statutul de animale sau mașini, precum și psihanaliza lui Freud pentru
exagerarea influenței forțelor inconștiente și minimizarea rolului conștiinței

 Ei propun studiul calităților umane pozitive precum generozitatea, recunoștința,

bunătatea etc.

Principiile psihologiei umaniste (Hergenhahn, 2000):

- Studiile pe animale nu sunt relevante pentru psihologia umană

- Se pune accent pe realitatea subiectivă

- Abordarea idiografică în studiul individului

- Accent pe condițiile care îmbogățesc experiența individului și pe soluțiile la

problemele oamenilor

- Deși este important ca specialiștii să studieze persoanele cu tulburări mentale,

umaniștii consideră că este necesar să se investigheze și persoanele sănătoase în
încercarea lor de a-și îndeplini propriul potențial; indivizii au în ei înşişi potenţialul
pentru creştere sănătoasă şi creativă dacă acceptă responsabilitatea propriei vieţi
Psihologia umanistă este dezvoltată în operele lui Abraham Maslow și Carl Rogers.

Abraham Maslow (1908-1970)

S-a născut în Brooklyn, New York, într-o familie de imigranți evrei din Rusia. A avut o relație problematică
cu părinții, îndeosebi cu mama sa, pe care nu a reușit să o ierte, afirmând într-un jurnal că perspectiva sa
umanistă asupra naturii umane își are rădăcinile în ura sa față de mamă. A fost un copil singuratic și
timid, găsindu-și alinare în studiu. În 1934 obține doctoratul în psihologie. În ciuda opoziției adepților
behaviorismului, teoria care predomina în societatea americană la acea vreme, a pus bazele psihologiei
umaniste ca ramură a psihologiei. În 1967 este ales președintele Asociației Psihologilor Americani
(Hergenhahn, 2000; Schultz & Schultz, 2015).

Influențat de psihologia gestaltistă și psihanaliză, Maslow a dorit să dezvolte o psihologie care să

studieze cele mai înalte idealuri umane.

Piramida nevoilor

Conform lui Maslow, oamenii posedă o tendință înnăscută spre auto-actualizare, dezvoltarea și
împlinirea propriului potențial. Această nevoie este poziționată la vârful modelului piramidal al nevoilor
umane, propus de autor. Pe măsură ce sunt satisfăcute nevoile de bază, oamenii pot accesa mijloace
pentru a-și satisface nevoile superioare și a ajunge la auto-actualizare (Abraham Maslow, Motivație și
personalitate)

Nevoia de auto-actualizare este susținută de dragostea primită în copilărie și de satisfacerea nevoilor

fiziologice și de securitate în primii doi ani de viață. În aceste condiții, copilul va dezvolta încredere în el
iar la vârsta adultă va fi orientat spre auto-actualizare.

Nevoi de
auto- actualizare

Nevoi de stimă și statut

Nevoi de afiliere și apartenență

Nevoi de securitate

Nevoi fiziologice

Fig. 1. Piramida nevoilor umane (A. Maslow)

Deși Maslow afirmă că nevoia de autorealizare este înnăscută, sunt puțini oameni auto-actualizați:
„Această natură interioară nu este puternică și înverșunată și inconfundabilă precum instinctele
animale. Este slabă și delicată și subtilă și ușor de trecut cu vederea prin obișnuință, presiune culturală,
și atitudini greșite față de ea” (Maslow, 1968, p.4, cit in Hergenhahn, 2000, p. 522)

Maslow prezintă și o serie de caracteristici ale persoanelor autoactualizate, printre care:

 percepție acurată a realității

 acceptarea propriei persoane, a celorlalți și a naturii

  spontaneitate și creativitate

 independență, prospețime a analizei

 trăiesc experiențe de vârf

 umor

 preocupare pentru întreaga umanitate

 deși sunt animați de aceste caracteristici pozitive, Maslow atrage atenția că persoanele
autoactualizate nu sunt perfecte.

Maslow introduce conceptul de „peak experience” (experienţă de vârf) care este definit ca „trăiri
intense, mistice, de extaz, asociate cu un sentiment nemărginit al unei puteri depline, pierderea simțului
de loc și de timp. Această experiență unică provine din iubire, din credință, din explozii de revelație și
creație și uneori din fuziunea cu natura (cosmizare)” (Mânzat, 2003, p. 129).

Criticile la adresa lui Maslow vizează numărul mic de subiecți studiați, ceea ce nu susține generalizările
pe care le-a făcut. Termenii utilizați în teoria sa sunt definiți ambiguu și inconsistent. Maslow însuși
recunoaște că cercetările sale nu au rigurozitate științifică, însă își exprimă încrederea că în viitor
concluziile sale vor fi confirmate.

În ciuda acestor critici, teoria lui Maslow a avut impact și dincolo de domeniul psihologiei, în educație,
leadership în business și politică, medicină etc. Unele teme ale teoriei sale se regăsesc în psihologia
pozitivă de astăzi (Schultz & Schultz, 2015).

Carl Rogers (1902-1987)

S-a născut în Oak Park, Illinois, într-o familie pe care o descrie ca fiind unită, dar extrem de religioasă. Ca
și Maslow, Rogers era un copil singuratic, fiind preocupat de studiu. Regulile severe din familie l-au
determinat să adopte un mod de viață care nu îi era autentic. La 22 de ani participă la o conferință în
China în urma căreia se eliberează de dogmatismul părinților și devine din ce în ce mai convins că
oamenii trebuie să-și conducă viețile în funcție de propriul mod de a interpreta evenimentele și să se
străduiască să-și dezvolte potențialul. Deși a studiat agricultura și istoria, a urmat un master de
psihologie clinică și a obținut diploma de doctor la Universitatea Columbia. În 1940 își începe cariera
academică și dezvoltă propria teorie a personalității și metoda psihoterapeutică. În 1946 este ales
președintele Asociației Psihologilor Americani (Hergenhahn, 2000; Schultz & Schultz, 2015).

Rogers a dezvoltat o metodă de psihoterapie numită terapia nondirectivă sau centrată pe client, care
evidenția responsabilitatea clientului în procesul de auto-actualizare, de schimbare a gândurilor și
comportamentelor indezirabile în unele dezirabile și importanța relației terapeut-client. Aceasta se
caracteriza prin:
 - Abordare nondirectivă, centrată pe client

- Acceptarea realității subiective a clientului

- Rogers prefera să utilizeze termenul de client și nu cel de pacient, așa cum o

făceau psihanaliștii

- Nu suntem restricționați de forțe inconștiente, ci personalitatea este influențată

de modul în care percepem prezentul.

Rogers a folosit și o tehnică de măsurare obiectivă a eficienței terapiei (Q-sort technique, creată de
William Stephenson).

Concepte ale teoriei rogersiene asupra personalității (Carl Rogers, A deveni o persoană.
Perspectiva unui psihoterapeut ):

 Tendința înnăscută spre auto-actualizare, care poate fi susținută sau

împiedicată de experiențele din copilărie și de învățare

 Procesul de valorizare organismică: persoana caută experiențe care sunt în

acord cu tendința înnăscută spre auto-actualizare; o astfel de persoană se
ghidează după propriile sentimente și instincte (și nu după convingerile,
tradițiile, regulile impuse de alții) și trăiește o viață autentică

 Nevoia copilului de apreciere pozitivă: relația cu mama este foarte importantă;

dacă mama îi satisface copilului nevoia de iubire, acesta va deveni un adult
sănătos

 Acceptare necondiționată: dragostea și aprecierea din partea mamei, indiferent

de comportamentul copilului; când acceptarea este condiționată, copilul va
dezvolta condiții ale valorii proprii; treptat, procesul de valorizare organismică
va fi înlocuit de valorile persoanelor importante din viața copilului; sinele
copilului nu se va dezvolta în întregime, deoarece el a învățat că va fi respins
dacă își va exprima anumite aspecte ale acestuia;

 Doar cineva care este acceptat necondiționat va deveni o persoană total

funcțională; persoana total funcțională este într-un continuu proces de auto-
actualizare

 Conceptul de congruență: persoana este fidelă propriilor sentimente, este reală,

autentică

Rogers descrie cele trei caracteristici ale unei relații care permite dezvoltarea personală a indivizilor:

- Congruența
 - Acceptarea necondiționată

- Înțelegerea empatică (ascultarea activă)

Psihoterapia centrată pe persoană propusă de Rogers a avut un impact major în psihologie.

Psihologia transpersonală

Abraham Maslow pune bazele acestei noi orientări, considerată a patra forță în psihologie. Accentul se
pune pe transpersonal, pe ceea ce este dincolo de persoană (aspectele mistice, spirituale ale naturii
umane).

Psihologia transpersonală studiază „conștiința cu toate transformările sale (conștient, inconștient,

preconștient, transconștient, conștiința cosmică) inclusiv stările modificate de conștiință” (Mânzat, 2003,
p. 134).

Printre reprezentanți se numără: A. Maslow, Viktor Frankl, Anthony Sutich, Stanislav Grof, Ken Wilber.

Psihologia transpersonală se inspiră din înțelepciunea, filosofia și religiile orientale.

Propune o nouă metodologie (Mânzat, 2003):

 meditaţia transcendentală

 utilizarea LSD (acidul lisergic) şi a hipnozei transpersonale în lucrul cu clienții;

 respiraţia holotropică dezvoltată de Stanislav Grof;

 exerciţii spirituale.

Stanislav Grof (1992, p. 1):

 se pune accent pe spiritualitate

 diferitele niveluri ale psihicului uman accesate în stările modificate de conștiință

 se studiază: experiențele din timpul meditației, trăiri mistice spontane, „urgențe”

psihospirituale, experiențe de moarte clinică, moarte și renaștere psihologică, conștiința
cosmică, unitatea mistică cu întregul univers, experiențe karmice, întâlniri cu ființe
arhetipale etc.

 experiențele perinatale sunt văzute ca o combinație între trăirea terifiantă a morții și

lupta pentru a se naște și a se elibera; experiența traumatică a nașterii este considerată
o sursă a psihopatologiei adultului
  experiențele spirituale pot avea două forme:

o experiența divinului imanent

o experiența divinului transcendental

Criticii psihologiei transpersonale afirmă că aceasta nu utilizează metode științifice. Din acest motiv,
Asociația Psihologilor Americani (APA) a refuzat crearea unei divizii a psihologiei transpersonale. Acest
curent rămâne totuși influent în psihologie.

Bibliografie:

Aniţei, M. (2007). Istoria psihologiei. Sibiu: Editura Psihomedia.

Freedheim, D.K. (editor), Weiner, I.B. (editor-in-chief) (2003). Handbook of psychology, volume 1,
Hystory of psychology. Hoboken, NJ: John Wiley & Sons.

Grof, S. (1992). Theoretical and Empirical Foundations of Transpersonal Psychology. Twelfth

International Transpersonal Conference entitled Science, Spirituality, and the Global Crisis: Toward A
World with A Future.

Hergenhahn, B. R. (2000). An introduction to the history of psychology. California: Wadsworth Publishing

Co.

Mânzat, I. (2003). Istoria psihologiei universale (de la Socrate până în zilele noastre), curs-compendium.
Bucureşti: Editura Psyche.

Pavelcu, V. (1971). Drama psihologiei, eseu asupra constituirii psihologiei ca ştiinţă. Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică.

Ralea, M., Botez, C (1958). Istoria psihologiei. Bucureşti: Editura Academiei.

Roeckelein, J. E. (2006). Elsevier's dictionary of psychological theories. Amsterdam: Elsevier.

Schultz, D., & Schultz, S. E. (2015). A history of modern psychology (11th ed.). CENGAGE Learning Custom
Publishing.

Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie. Iaşi: Editura Polirom.

Surse web:

Boeree, C. George. (2006). The History of Psychology.

https://webspace.ship.edu/cgboer/historyofpsych.html