PROBLEMATICA CUPLULUI SI A FAMILIEI IN SOCIETATEA MODERNA - EVALUARE SI INTERVENTIE

PSIHOTERAPEUTICA -

1. CATEVA ASPECTE PRIVIND CUPLUL, FAMILIA SI "STILUL VIETII"

1.1. Stilul vietii (Life Style), cuplul si familia

Stilul vietii poate fi conceput ca "regula a regulilor" (Shulman, 1973). Este setul de criterii subiectiv, nearticulat,
dezvoltat si folosit de indivizi in a-i misca prin viata si spre telurile lor. Se dezvolta prin interactiunile copiilor cu cei
apropiati lor, semeni si lume sociala; prin experienta lor in cultura si comunitate; prin cresterea si disfunctia lor
biologica; si, poate cel mai important, prin perceptiile si alegerile lor.

In esenta, stilul vietii este setul de convingeri, setul atitudinal (Mosak, 1954) pe care il cream pentru a ne ajuta sa
ne gasim locul in viata. Desi aceste convingeri pot sa nu fie obiectiv adevarate, "toate parerile sunt corecte din
punctul de vedere al observatorului" (Dreikurs, 1973).

Acest proiect initial se petrece in cadrul familiei si retelei sociale timpurii. Reteaua sociala timpurie, in special familia, ne ajuta
sa invatam ce este viata, cum ar trebuie sa ne adaptam, cum suntem noi, idei de masculinitate si feminitate, despre etica si
valori. Aceste concepte sunt transmise noua, iar noi le percepem cu propriile tendinte (aperceptiile, subiectivismul nostru) si
din perspectiva noastra personala. Aceasta adoptare si respingere ne da un sentiment al locului, al apartenentei. Pe masura
ce ne maturizam biologic si ne extindem psihologic invataturile si experientele, incepem sa credem ca propriile conceptii
despre noi, viata si ceilalti nu sunt conceptiile noastre, ci ale tuturor "nu fac toti la fel?". Ceea ce cream drept adevaruri
pentru noi insine si lumea noastra timpurie, asumam ca adevaruri pentru oameni in general, pentru prieteni, familie si lume
in ansamblu. Crestem, imbatranim si ne miscam prin viata ca si cum am stii raspunsurile, cand in realitate, psihologic
vorbind, stim numai realitatea noastra.

1
1.2 Componentele de baza ale stilului vietii

Conceptul de sine

Conceptul de sine contine toate convingerile despre "eu". Este felul in care se defineste persoana. "eu sunt.." sau
"eu nu sunt.." sau "eu fac" sau "eu nu fac" sunt axe frecvente de propozitii. Imagini ale corpului, de asemenea, se
afla in aceasta convingere. "Eu sunt mic(a)" si "eu sunt gras(a)" sunt unele dintre conceptele de sine ale
oamenilor. Alte convingeri includ afirmatii ale stimei de sine, precum "ma plac", "sunt o persoana buna" si "nu ma
simt niciodata demn(a) de ceva.

Conceptul de sine este ancora prin care ne facem comparatiile, evaluarile si judecatile (Rogers, 1961). Conceptul
de sine contine convingerile despre "eu". Aceasta a fost spusa si este evidenta; sinele este, insa, o parte a matricei
sociale. Cum ma vad pe mine este treaba mea, dar poate avea (si adesea are) implicatii sociale mai mari. "sunt
lenes" este o afirmatie statica, a "psihologiei posesiunii". Reformulata dintr-o perspectiva a "psihologiei folosirii",
dinamicile ei sociale devin mai rare: "ma pricep a-i pune pe altii in serviciul meu sau a-i face pe altii sa ma
impinga, sa se implice in viata mea", sau "folosesc lenea pentru a-mi gasi un loc in lume."

Idealul de sine

"Ideal de sine" este tradus ca "ideal de ego" si "caracter" este tradus drept "constitutie", pentru a oferi doar doua
exemple.

Axele propozitiilor ce caracterizeaza idealul de sine sunt tipic dupa cum urmeaza: "pentru a avea un loc, eu trebuie
sa (sau nu trebuie sa)" sau "pentru a apartine / a fi important(a) / ca oamenii sa ma considere sau sa ma observe,
eu trebuie sa (sau nu trebuie sa)", sau "pentru a ma considera, eu trebuie sa (sau nu trebuie sa)" Scopurile
majore, cu bataie lunga, ale personalitatii de obicei rezida in idealul de sine. Au o calitate imperativa, iar oamenii
isi dezvolta in general un sentiment de ceea ce Ellis numeste "expectatii catastrofice", in caz ca nu se respecta
programul, orarul.

2
In idealul de sine rezida problemele centrale pentru adaptare. Sperantele, visele si creatiile spre care a aspirat
omenirea isi gasesc sursa in aceasta convingere. Spre deosebire de conceptul de sine, care este inradacinat numai
in experienta aici-si-acum, cu unele elemente cheie din trecut (adica trecutul amintit subiectiv), idealul de sine este
teleologic ca directie. Arata spre viitor si ne "trage" spre ceea ce ar putea fi, si, adesea cu consecinte
descurajatoare, ceea ce ar trebui sa fie (conform "tiraniei lui trebuie", Horney, 1950). Cele mai stralucitoare idei
ale omenirii si cele mai dureroase esecuri se sprijina pe acest concept.

In timp ce conceptul de sine se formeaza prin empatie si responsabilitate, idealul de sine se formeaza dintr-un
sentiment de inferioritate. Devenim constienti de ceea ce nu suntem, iar obiectul acelui "non" ajunge ceea ce ne
dorim in mod ideal. Acea dorinta avanseaza formarea lui sine asa-cum-am-vrea-sa-fie, si de aici nu este decat un
pas pana la pozitia lui ce-ar-trebui-sa-fie.

Imaginea despre lume (Weltbild)

Weltbild-ul contine toate convingerile despre "non-sine" . Ca numar, este probabil cel mai complex si detaliat grup
de convingeri.

Weltbild-ul este fundalul pe care incepe sa se lumineze conceptul de sine.

"Oamenii sunt" si "femeile/barbatii sunt" determina cum ii vedem pe altii. Conceptiile noastre despre masculinitate,
feminitate, obligatii sociale si altele asemenea rezida tot aici. "Barbatii adevarati nu plang niciodata" si "doamnele
nu trebuie sa injure"

Convingeri despre natura, mediu si astfel de subiecte fac parte din aceasta convingere. Crezurile noastre despre
institutii se gasesc tot aici, desi acestea tind sa apara mai tarziu decat alte convingeri, in ciclul dezvoltarii.

Convingeri etice

Ultimul set de convingeri spre care ne indreptam atentia sunt acelea care ofera directie privitor la ce este perceput
drept corect sau gresit.

3
Convingerile noastre etice sunt invatate nu
religie etc. Acestea, similare convingerilor
"trebuie", "asa este corect", "nu trebuie sa
comportamentului nostru, precum "daca
recompensat(a)",
numai acasa, ci si prin intermediul scolii, interactiunea cu semenii,
din idealul de sine, au o calitate imperativa, continand cuvantul
faci asta" etc. In acest grup sunt si convingeri despre consecintele
fac asta, voi fi pedepsit(a)", sau "daca continui asta, voi fi

1.3 Sarcinile vietii

Munca, societatea si viata sexuala, scria Adler, sunt cele trei sarcini ale vietii la care fiecare persoana trebuie sa se
adapteze si sa gaseasca solutii. El considera ca toate problemele omului formeaza trei categorii. Acestea sunt
realitatea pentru om

Cand ne gandim la sarcini: munca, prieteni si dragoste - realizam cat de importante, de cruciale sunt pentru individ
si societate, si nu putem atinge implinirea fara le rezolva cu succes. Aceste sarcini indica intrepatrunderea
individului cu societatea, in teoria psihologiei individuale.

O a patra sarcina a vietii, "acceptarea de sine" (Dreikurs & Mosak, 1967), si o a cincea, sarcina existenta, "nevoia
de adaptare la probleme ce transcend simpla existenta pe acest pamant, de a ne gasi sensul vietii, de a realiza
importanta existentei omenesti prin implicare transcedentala si spirituala" au fost sugerate.

1.4 Perceptii distorsionate in stilul de viata (idei care interfereaza cu cresterea)

Suprasimplificarea, exagerarea si confundarea partii cu intregul sunt greseli obisnuite, comune ce se gasesc in
stilul vietii. Aceste distorsiuni au fost numite greseli de baza de catre Dreikurs

Dreikurs (1957b) a descris greselile de baza drept valori sociale eronate, legate de standardele, normele si
prescrierile contemporane pentru comportament. Printre ele a inclus o dorinta de auto-elevare, perfectionism,
teama de a nu gresi, preocupare pentru succesul personal, si supraevaluarea ratiunii cu de evaluarea simultana a
sentimentelor interioare. Astfel, pentru Dreikurs greselile de baza se formau si din valorile sociale contemporane,
care erau impotriva dezvoltarii sanatoase.

4
Greselile de baza pot fi comparate si cu ideile irationale formulate de Albert Ellis (1962). Acestea sunt prezumptii
inconstiente cu care valorizam ceea ce este corect, potrivit si necesar in viata. Ele se nasc din mediul nostru
cultural, sunt invatate de timpuriu, si ne influenteaza asteptarile si comportamentul orientat spre scop. Ajung sa fie
supuse la indoiala numai in psihoterapie sau in momente de disonanta cognitiva marcata.

Greselile in sine pot fi categorizate dupa Mosak si Shulman (1995) astfel:

Atitudini distorsionate despre sine (evaluari de sine nepotrivite):

- sunt mai putin capabil(a) decat altii;

- in mine sta un spirit malefic;

- nu pot suporta nici-o neplacere;

- sunt o persoana speciala si unica;

- am dreptul sa fac cum vreau eu;

- nu sunt iubit(a), dorit(a) si sunt fara valoare;

Atitudini distorsionate despre lume si oameni:

- viata este complet imprevizibila;

Scopuri distorsionate:

- trebuie sa fiu fara defect (perfect);

- toti trebuie sa ma iubeasca;

5
- trebuie sa fiu "baiat bun";

Metode de operare distorsionate:

- a invinovati pentru a se eleva pe sine si/sau a pastra distanta;

- dependenta excesiva (altii trebuie sa aiba grija de mine);

- competitivitate excesiva (a castiga este singurul lucru care conteaza);

- relationarea la altii in moduri exploatatoare si manipulative;

- pastrarea distantei fata de altii si de cerintele vietii;

- auto-control si grija excesive (daca nu risti nimic, nu pierzi nimic);

- singurul lucru care merita sa fii este o stea (sau geniu).

Idealuri distorsionate:

- un barbat adevarat este agresiv, fara frica, eroic si neinfrant

1.5 Influente asupra stilului de viata

1.5.1 Factori constitutionali

Factori genetici. Daca influente genetice directe au efect asupra stilului de viata inca nu s-a concluzionat, insa
efecte genetice certe nu apar in stilurile de viata.

Constitutie. Constitutia inf1uenteaza si in felul urmator: o fata foarte frumoasa va primi reactii diferite de la mediul
sau fata de una mai putin frumoasa. Un copil bine facut, atletic va gasi anumite oportunitati care sunt inchise

6
semenilor sai mai putin atletici. Deasemenea, copilul istet va vedea alternative in anumite situatii, acestea
scapandu-i care celui mai lent, si probabil primul castiga mai multa aprobare de la adulti. Dar in toti acesti factori,
raspunsul situatiei sociale la "datul" constitutional, va arata cat de mult va influenta trasatura constitutionala stilul
de viata, adica felul in care e folosit in interactiunea cu viata.

Defectele fizice pot inf1uenta dezvoltarea stilului de viata, in functie de raspunsul subiectiv al copilului. Ceea ce
este perceput ca inferioritate functioneaza ca si cum ar fi un defect. Cand copilul se naste cu un defect, capata unul
pe parcursul dezvoltarii sau isi imagineaza ca are unul, acesta devine un "dat" al vietii individului, la care persoana
trebuie sa raspunda. Astfel, Shakespreare il face pe cocosatul Richard al III-lea sa spuna "Din moment ce nu pot fi
iubit, voi fi neghiob" asta insemnand ca, raspunsul persoanei este propria sa creatie (Adler, 1936).

Secvente ale dezvoltarii

Anumite abilitati umane necesita antrenament inca de la o varsta frageda, altfel nu pot fi invatate bine. Anumite
abilitati umane necesita antrenament inca de la o varsta frageda, altfel nu pot fi invatate bine. Experientele
timpurii influenteaza astfel stilul vietii. Aceste experiente timpurii sunt integrate de indivizi diferiti in feluri diferite,
doi copii raspunzand in feluri diferite la aceeasi experienta. Ca si cu influentele culturale si familiale, sensul dat de
cineva unei experiente de viata poate fi idiosincretic.

1.5.3 Factori culturali

Cultura poate fi vazuta de si ca limitator, si ca deschizator al vietii psihice. O cultura care subliniaza intreprinderea
si realizarea individuala va incuraja un comportament diferit de o cultura ce subliniaza conformitate la traditie. In
plus, valorile acordate sexului, varstei, statutului socio-economic, culorii pielii, locului de nastere si asa mai
departe, vor fi influentate de cultura si vor influenta totodata imaginea despre lumea a copilului in crestere, si rolul
acestuia in lume. Asadar cultura ofera valori copilului in crestere, pentru a le folosi la evaluarea lumii, si un cadru
de referinta pentru idealuri si scopuri.

7
Influente familiale - Constelatia familiei

Fiecare copil se naste intr-o anumita situatie familiala - o pozitie ordinala in familie, cine si ce sunt ceilalti membrii
ai familiei, si care sunt valorile si atmosfera familiei. Pe parcursul vietii aceasta conditie specifica se poate schimba,
se pot naste alti frati si surori, parintii pot muri, boli invalidante pot surveni, si capitalul familiei se poate schimba.
Parintii pot fi permisivi, stricti, prea protectori, pot respinge, cere, rasfata sau fi inconsistenti. Ei sunt, totusi,
modele ce prezinta linii de ghidaj copilului. Atmosfera familiei poate fi oprimanta sau libera, armonioasa sau plina
de conflict, calda si apropiata sau rece si distanta, clara si simpla sau confuza si contradictorie. Standardele familiei
pot cere performanta ridicata si miturile familiei pot promite o pedeapsa severa copilului care nu reuseste sa
satisfaca cerintele.

Fiecare copil raspunde la situatie conform perceperii ei subiective. La randul sau, mediul raspunde activitatii
copilului, returnand date pe care persoana le foloseste pentru a-si rafina in continuare regulile sale de operare.
Modelul interactiunii este ceea ce numim "constelatia familiei" adica o grupare a membrilor ce joaca diferite roluri
sociale, in relatie unii cu altii. Constelatia familiei este considerata o influenta importanta in dezvoltarea stilului de
viata, dar, in acelasi timp, investigarea constelatiei de familie este o tehnica de baza folosita la diagnosticarea
stilului vietii. Elementele principale ale constelatiei de familie includ constelatia fratilor si surorilor, modelele
parentale, valorile familiei si atmosfera familiei.

1.6 Casatoria

Oamenii se casatoresc si fac un legamant de a petrece viata impreuna. Baza constituirii relatiilor, a oficializarii lor,
a durabilitatii lor, o constituie, chiar daca se considera un termen depasit, dragostea, sau cum afirma G. Leleu
(2003, p. 33) "starea de indragostire inalta constiintele la un nivel fabulos si constituie o imbogatire prodigioasa a
personalitatii". Casatoria este o sarcina foarte provocatoare si in cartea sa, Provocarea casatoriei, Dreirkurs (1949)
era de parere ca problemele pe care le avem astazi in casatorie se leaga de egalitatea sociala. In istoria Europei
relatiile de casatorie se leaga de o traditie veche conform careia barbatul este superior sotiei si felul in care
functionau era acela in care barbatul avea ultimul cuvant cel putin formal.

Acesti adulti au fost crescuti in relatii autocratice, pe verticala si care nu se mai potrivesc cu modul de educare din
ziua de astazi. In relatiile barbat-femeie cei doi in plan egal trebuie sa coopereze si sa-si rezolve problemele. Cele

8
mai dificile casatorii provin din lipsa de antrenament in a ne purta ca egali unii cu ceilalti si de a coopera. Poate ca
acesta este motivul principal pentru care rata divorturilor este atat de mare. Poate ca inca nu avem abilitatile
necesare de a rezolva problemele impreuna fara ca unul dintre noi sa fie sef. Egalitatea intre sexe inseamna
libertate, libertate in a-ti exprima opinia, atitudinea si respectul fata de celalalt partener. W. Stekel (1999, p. 266),
afirma "cu cat este mai mare libertatea care domina in relatia dintre sexe, cu atat mai mult se intalnesc in
conceptii cele doua parti"Inca un motiv de divort este acela ca femeile au mai multe mijloace de a trai si a se
descurca pe cont propriu.

In opinia lui Eysench (1998) sporirea intimitatii non-verbale de catre unul dintre cei doi duce, cu regularitate, la
aceeasi reactie din partea celuilalt, altfel spus, oamenii care se iubesc cauta sa-si mareasca reciproc intimitatea, iar
nu s-o reduca, pe calea compensarii, la un echilibru preferat in orice alte situatii.

Relatiile barbat - femeie

Nevoiti sau nu, spune C. Ciuperca (2000), barbatul si femeia au convietuit de-a lungul istoriei, indiferent de gradul
de dezvoltare al societatii, indiferent de gradul de implicare al celor doua sexe in realizarea functionalitatii diadei
din care faceau parte.

De ce au fost vazute femeile asa des ca inferioare barbatilor?

O posibila explicatie, acceptata de multi, este ca barbatii sunt nativ superiori in aceste domenii, sau sunt 'natural'
superiori in creativitate, pornire, ambitie, motivatie si restul trasaturilor ce duc la realizari exceptionale in arte,
literatura, stiinta si tehnologie. Aceasta explicatie este probabil la fel de eronata ca si argumentul oferit de unii,
dupa care femeile sunt natural superioare.

Punctul de vedere adlerian in aceasta privinta este relativ simplu: toti oamenii, fara deosebire de sex, rasa sau alti
factori biologici, sunt in esenta egali ca potential, apropos de creativitate, productivitate, inventivitate si asa mai
departe, insa aspecte biologice pot limita femeile, ca de exemplu copiii. Cu toate acestea, motivul important si
hotarator al acestor diferente este acela ca in culturile vestice (si posibil si cele estice) notiunile istorice de baza ale
barbatilor si femeilor suporta rolurile diferite pe care trebuie sa le joace si unii si altii. Acesta este un prejudiciu
foarte subtil si duce la discriminare subtila.

9
Alfred Adler a fost primul dintre psihologii majori care a realizat daunele facute de dominarea masculina si
supunerea feminina.

Superioritatea masculina este acceptata ca fapt in sine de multi barbati si multe femei.

1.7.1 Protestul masculin

Adler a folosit termenul protest masculin referitor la dorinta de a fi superior, dorinta de perfectionism. Istoric,
aceeasi notiune a fost articulata in multe feluri: importanta agresivitatii, importanta de a fi masculin si importanta
perfectiunii. In toate cazurile, impulsul era departarea de inferioritate, o miscare ascendenta de la slabiciune spre
superioritate.

1.7.2 Miscarea femeilor

Se poate face o comparatie intre termenul lui Freud "invidia penisului" si termenul lui Adler "protest masculin".

In psihoterapie intalnim frecvent la clientii firavi sau nu foarte inalti, care se simt sexual sub nivelul dorit, sau care
nu se simt barbati "adevarati" dupa traditia eroilor de film, ca sunt nefericiti. Protestul masculin este de inteles ca
un protest social, al femeilor impotriva privilegiilor barbatesti si ca o forma a sentimentului de inferioritate, avut de
barbati care nu sunt intr-atat de 'adevarati' cat si-ar dori sa fie.

In cartea sa Ce ar trebui sa insemne viata pentru tine (1962 p. 275), publicata prima oara in1931, Adler a afirmat
"pana nu simtim cu adevarat ca barbatii si femeile sunt in egalitate [] vom avea un mare obstacol spre succesul in
casatorie".

Pe scurt, barbatii, speriati de puterea potentiala a femeilor, incearca sa le tina in umbra si la locul lor, iar femeile,
speriate de puterea barbatilor, incearca sa le depaseasca superioritatea sociala.

10
1.8 Copiii si scopurile lor neadecvate (Henry T. Stein, Ph D)

Ideile originale ale lui Alfred Adler cu privire la comportamentul directionat spre scop au fost ulterior popularizate
de catre Erwin Wexberg, Rudolf Dreikurs si Vicki Soltz. Simplificari ale ideilor lui Adler sunt acum in general incluse
in cele mai multe programe si publicatii despre educatia parentala adleriana. Desi multi parinti au beneficiat de pe
urma citirii cartilor referitoare la educatia copilului, este foarte usor sa capeti o impresie gresita a unei tehnologii
"rapide si usoare" care poate fi aplicata sistematic. A-l ghida pe un copil care are un comportament
necorespunzator pe o cale care sa-l indeparteze de pe o directie gresita, nu numai ca cere perspicacitate, rabdare
si incurajare abila, ci si ca parintii sa-si schimbe conceptiile de baza despre viata, atitudinile fata de ceilalti oameni
si sentimentele lor cu privire la ei insisi si copiii lor. Aceste tabele, care reflecta conceptiile mai extinse ale lui Adler
au fost astfel impartite incat sa fie folosite de catre consilieri si psihoterapeuti in contextul procesului de terapie
familiala adleriana.

Copiii care au scopuri ce vizeaza cooperare, contributie si dorinta de apartenenta, cu o ghidare corespunzatoare,
descopera comportamentul care este potrivit nevoilor celorlalti intr-o anumita situatie. Acesti copii vor lua
initiative, vor indeplini cerinte, isi vor duce la capat partea lor de munca, vor impartasi cu ceilalti si ii vor ajuta.
Cooperarea, consideratia si generozitatea lor duc in general la sentimente de apreciere din partea adultilor. Copiii
cu un comportament necorespunzator, care sunt descurajati sau rasfatati, se vor purta in mod egocentric pana
cand adultii le vor castiga cooperarea cu dragoste si inteligenta.

11
SCOPUL CHEIA PENTRU SENTIMENTELE SI RASPUNSUL STRATEGIA DE
COPILULUI SI COMPORTAMENTUL REACTIILE COPILULUI LA ACTIUNE
GANDIREA SA COPILULUI ADULTULUI REACTIA DEMOCRATICA A
ADULTULUI ADULTULUI
ATENTIE EXCESIVA Intreruperi, incercarea de a Te simti enervat, deranjat Daca ii ceri sau ii Ignora activitatea care
i se face pe plac in mod si il privesti pe copil ca pe pretinzi, de obicei presupune incercarea de
excesiv, zgomotos, fara o pacoste care iti intrerupe copilul se opreste - atragere a atentiei. Nu
odihna, se da in spectacol, in mod constant dar numai pentru o intari comportamentul
"Nu vreau sa fiu trecut face pe clovnul, ingenios, activitatile sau care iti perioada scurta de negativ. Ofera-i
cu vederea. Cer o "hiperactiv", interogari ocupa in mod nejustificat timp, dupa care copilului oportunitati
atentie speciala din frecvente, obiceiuri proaste, prea mult timp. La un repeta pentru o atragere
partea dificultati simulate in ceea moment dat te poti da comportamentul. pozitiva a atentiei.
celorlalti. Trebuie sa fii ce priveste temele, pozne batut, dar pe parcurs te Numai actiunea ajuta, nu
tot timpul cu mine." minore. enervezi si il certi pe cuvintele. Copilul
copil. trebuie sa invete sa se
simta bine din realizari
si contributii.
SIMPATIE EXCESIVA Copilul este in mod La inceput il poti Daca refuzi sa il La inceput, ofera-i
SI DISPOZITIE frecvent plangaret si compatimi si ai impulsul compatimesti, sa-i intelegere ("Regret ca te
anxios, putandu-i acuza pe de a ajuta, dar in cele din stai la dispozitie sau simti rau"), dar pe
ceilalti ca se iau de el. urma incepi sa te simti sa-l critici, lacrimile parcurs incepe sa-l
Asteptarile si cerintele impovarat si iritat. si plansul se vor intrebi pe copil ce poate
"Trebuie sa-ti para rau copilului in timpul bolii pot amplifica. fi facut pentru a-l ajuta
de necazul meu si sa fii fi extrem de mari. sa faca fata necazului si
la dispozitia mea in sa-l previna.
mod special."
PUTEREA Agresiv, rebel, insolent, Te simti suparat, invins si Daca incerci sa-ti Retrage-te din lupta
refuza sa munceasca, minte, frustrat. Poti simti ca afirmi autoritatea, pentru putere. Stabileste
nu se supune, autoritatea ta a fost comportamentul limite clare si actioneaza
temperamental, incearca sa provocata sau amenintata necorespunzator fara sa te infurii. Iti poti
"Nu esti seful meu. Te dea ordine, se supara, si sa incerci s-o aplici continua - poate alege propriul stil de

12
 plange cand nu i se face pe progresiv. chiar sa se manifeste actiune, la fel si copilul.
voi infrange si voi face plac. si mai rau.
asa cum doresc."
RAZBUNARE Violent, ursuz. Te simti ranit. Il poti privi Daca ii spui vorbe Nu lua atacul in mod
pe copil ca meschin, usturatoare, el/ea personal sau nu te simti
Ranire verbala sau fizica a obraznic sau rautacios si izbucnesc intr-un ranit. Incearca sa fii
adultilor, a animalelor sau doresti sa-l ranesti pe atac si mai violent - prietenos si sa
"Ma ranesti si nu-ti de sine. copil la randul tau. cauta sa-si ia empatizezi cu el. Afla ce
pasa de mine. Si eu te revansa. Acest ciclu il deranjeaza pe copil.
voi rani la randul meu poate creste in Lasa-l sa-si exprime
acolo unde stiu ca esti intensitate in mod supararea prin cuvinte.
vulnerabil." periculos daca Fa-l sa se simta in
adultul si copilul siguranta. Ofera-i o
sunt incapatanati. modalitate securizanta
de a-si exprima
agresivitatea. Apeleaza
la ajutorul unui
profesionist.
RETRAGERE Nu face nimic sau face Te simti neajutorat, simti Nici un raspuns. Nu te da
SOCIALA foarte putin. Daca incearca ca renunti. "Ce poti face batut. Pastreaza-ti
ceva, renunta cu cu el/ea?" Te poti gandi la credinta in copil.
usurinta. Se izoleaza de copil ca la un visator sau Incearca sa-l faci sa
ceilalti. Nu are o problema ca la o persoana obtina mici succese care
"Nu pot sa castig. de comportament abrutizata. il/o vor
Vreau sa fiu lasat in dezbinator. incuraja. Apeleaza la
pace. Nu ma deranjati." ajutorul unui
profesionist daca nu
apare nici o
imbunatatire.
EVADARE DIN Insensibil, foarte depresiv, Esti speriat sau disperat. Nici un raspuns sau Apeleaza imediat la
REALITATE doarme in cea mai mare Contactul cu copilul este raspunsuri irationale. ajutorul unui
parte a timpului, actiuni aproape absent. profesionist.

13
 bizare, temeri irationale, se
raneste pe sine, refuza sa
"Trebuie sa ma retrag manance, abuz de alcool
in fantezie si departe de sau droguri.
realitatea
inacceptabila."

1.9 Consecinte asupra adultului ale stilurilor parentale din copilarie (Henry T. Stein, Ph D)

STILUL RAPORTAREA RAPORTAREA RAPORTAREA RAPORTAREA

PARENTAL ADULTULUI LA ADULTULUI LA ADULTULUI LA ADULTULUI LA SEX
VIATA CEILALTI MUNCA SI CASATORIE
Democratic Se simte legat de viata, Doreste sa ajute, sa Munca folositoare pentru Sexul ca expresie a
simte ca face parte din impartaseasca cu ceilalti, ceilalti. Face tot ce-i sta dragostei mature, a grijii
ea. Atitudine pozitiva. sa contribuie si sa in putinta sa ofere fata de celalalt si a
Doreste sa-si coopereze cu ei. valoare. Poate sa daruirii. Se simte egal cu
imbunatateasca viata. conduca sau sa partenerul.
coopereze cu o echipa.
Prea liber Se rasfata pe sine, Asteptari pasive in ceea Nu-i place sa Se ataseaza de parteneri
plictisit, apatic, fara ce-i priveste pe munceasca. Nu-si poate care sunt indulgenti cu
odihna, fara initiativa. ceilalti. Asteapta ca ei gasi de lucru. Fara el. Poate sa se foloseasca
sa-i anticipeze dorintele. decizii in ceea ce de atractie sau sa
priveste cariera, fara simuleze slabiciune.
pregatire sau
perseverenta.
Prea supus Foarte impulsiv, dificil Obisnuit sa faca asa cum Impulsiv, distrat, Vrea sa fie asteptat,
de stabilit limite, vrea el, nu se gandeste la nerabdator, tiranic. alege un sclav drept
extravagant, are accese Asteapta admiratie partener. Egoist, neatent.

14
 de furie. drepturile celorlalti. pentru eforturi modeste. Se simte ranit daca nu se
ocupa cineva de el.

Prea constrangator Imparte viata in categorii Imitatie: face pe seful. Poate fi rezistent la Sexul si casatoria pot fi
de tipul "totul sau programe si la asteptari vazute ca indatoriri si
nimic." Conformare: se supune. sau poate sa-i impinga pot fi indeplinite cu ura,
pe altii si pe sine fara fara satisfactie.
Internalizare: compulsiv. mila.

Rebeliune: refuzul de a
se supune.

Rezistenta: amana totul.

Perfectionist Viata este o munca Incapabil de a accepta Se epuizeaza singur. De obicei nu este
lunga, plicticoasa, fara laude. Se simte superior Trebuie sa se intreaca pe afectuos si nici expresiv.
culoare sau stralucire. celor care au standarde sine tot timpul. Este Relatia cu partenerul
mai joase. Poate fi critic foarte preocupat de poate consuma foarte
Nu exista nici un fel de si imposibil de multumit. detalii. Nu este niciodata mult timp. Poate fi in
placere cu privire la satisfacut cu munca sa si cautarea partenerului
efortul depus sau la a altora. "perfect". Face reguli cu
rezultatul obtinut. Are o privire la performanta.
stare frecventa de
depresie.
Excesiv Foarte responsabil. Ii Preia asupra sa multe Se simte intotdeauna Nu ajunge niciodata sa
de responsabil este foarte greu sa se obligatii, adesea foarte presat si condus. aiba parte de momente

15
 relaxeze, devenind privandu-i pe ceilalti de Se teme ca totul "se va de relaxare. Incapacitate
anxios. Nu exista nici un partea lor de duce naibii" daca ii de a se relaxa si de a
fel de relaxare mentala. responsabilitate sau dezamageste pe ceilalti. petrece timp cu
oportunitate. Se blazeaza daca nu partenerul si copiii.
munceste.
STILUL RAPORTAREA RAPORTAREA RAPORTAREA RAPORTAREA
PARENTAL ADULTULUI LA ADULTULUI LA ADULTULUI LA ADULTULUI LA SEX
VIATA CEILALTI MUNCA SI CASATORIE
Neglijare Tinde sa fie impulsiv, Nu are contacte Poate sa urmareasca sa Poate tanji dupa dorinta
umplandu-si viata cu apropiate si obtina in mod compulsiv ca partenerul sa joace
compensarea unui semnificative. Relatii bogatia, succesul sau rolul unui parinte,
sentiment de vid interior. superficiale si faima pentru a-si alina oferindu-i atentie
Singur. exploatative. Se ascunde sentimentul de vid nelimitata, acceptare si
in spatele distantei pe interior. Jucatul pe scena afectiune. Poate fi
care o ia fata de ceilalti. ii poate oferi identitati promiscuu, obtinand ce
imaginare. poate de la cat mai multi.
Respingere Acru, ostil, suspicios si Se poate vedea pe sine Prefera sa munceasca Este insetat de dragoste,
distant. Poate suferi de ca pe un proscris, singur. Se poate simti dar se asteapta la
temeri foarte mari sau de inacceptabil pentru sine mai bine cu animalele. respingere si o provoaca.
anxietate. Se simte ca si si altii. Foarte sensibil la Are tendinta de a-i rani
cum nu valoreaza nimic. esec. Suspicios, se si a-i respinge pe ceilalti.
Poate recurge la abuz de poarta cu ceilalti cu Este adesea atras de
substanta pentru a-si ostilitate si agresivitate. parteneri neprietenosi.
usura durerea.
Care pedepseste Simte cu putere Poate sa-i pedepseasca Poate fi atras de Poate abuza in mod fizic
nedreptatea si tanjeste pe cei care sunt mai mici activitati aspre, rigide: de partener. Se poate
dupa revansa. Priveste si mai slabi. Poate politie, armata, box, angaja in cheltuieli
lumea cu invidie si continua duca la fotbal. Poate deveni un foarte mari, abuz de

16
 gelozie. Nutreste o ura indeplinire ceea ce om de afacere fara mila bautura, poate fi
interioara puternica. Se parintii i-au interzis. care "zdrobeste vitezoman, bataus si
poate simti "rau" si poate Poate fi excesiv de critic competitia." infidel pentru a-si
cauta pedeapsa. si indreptatit de sine. pedepsi partenerul. Este
Se poate pedepsi pe sine de obicei bolnav de
muncind excesiv de gelozie.
mult.
Hipocondriac Se doftoriceste in mod Viata sociala este redusa Absenteaza in mod Adesea previne
constant, nu se simte la acei oameni care il frecvent de la serviciu.casatoria. Partenerul este
bine si nu poate participa compatimesc, care il Face foarte putin pentruvazut ca un doctor
la diferite activitati. ajuta si care sunt a-si pastra serviciul. intelegator sau ca o sora.
indulgenti. Ii face Munca este vazuta ca pe Sexul este adesea
Este preocupat de durere placere ca ceilalti sa-l o povara care trebuie dureros si scurtat.
si boala. suna sau sa-l viziteze si indurata, dificultatile Incapabil de a face
sa-i asculte supararile. sunt exagerate. menajul, de a gati si de a
face cumparaturi.
Stimulativ din Tendinta de a sexualiza Preocupat de atractia Atractia sexuala poate fi Preocupare pentru partea
punct de vedere multe aspecte ale vietii sexuala si de experienta. folosita pentru profit sau fizica a
sexual sau de a o respinge cu Poate devaloriza influenta. sexului. Intimitatea
totul. prietenia si sentimentele emotionala si dragostea
non-sexuale in favoarea sunt evitate. Partenerul
celor referitoare la sex. este folosit pentru
declansarea fanteziei.
Poate sa-l urasca pe
partener.

17
 2. EVALUARE SI INTERVENTIE PSIHOTERAPEUTICA

2.1 Consideratii despre terapia de cuplu si familie

Psihoterapia de familie a luat nastere pe la sfarsitul anilor 50. Pionierii terapiei de familie au fost Gregory Bateson
si Nathan Ackerman, primul fiind un om a ideilor celalalt un om al pasiunilor, ambii completandu-se reciproc.
Bateson priveste familia ca pe un sistem purtator de idei iar Ackerman ca pe pe o colectivitate de indivizi care lupta
impreuna sa echilibreze sentimentele, gandurile irationale si dorintele.

In opinia lui Minuchin (2005), pionierii terapiei de familie s-au unit pentru a imbratisa sistemele cognitive si in a
respinge psihanaliza. Putem spune ca se configureaza o abordare a persoanei in contextul relationarii cu ceilalti. In
materie de pozitionare a terapeutului fata de familie, actualmente lucrurile s-au mai schimbat. Daca in trecut
psihoterapeutul reprezenta o autoritate, iar aceasta pozitionare putea conduce la dominarea si slabirea familiei,
actualmente din pozitia de dirijori, avocati puternici ai schimbarii, cum ii numeste Minuchin, foarte multe scoli
incearca sa protejeze familia de intruziunea terapeutului. Neavand dreptul de a constrange diversitatea,
consideram ca prezenta terapeutului in cadrul terapiei de cuplu si familie poate fi variata sub raport conceptual si
metodologic proprii fiecarei orientari terapeutice (scoli de terapie in care a fost format terapeutul) insa chiar daca
metodele si tehnicile pot fi mai eclectice este bine ca acestea sa fie subsumate principiilor de baza a orientarii
respective, astfel, putem risca mai putin sau deloc implicarea intr-un proces terapeutic incoerent si ineficient.

Terapia de cuplu si familie nu este un doar un set de tehnici si metode care pot fi aplicate si care pot armoniza
viata de cuplu si familie. Terapia presupune cunoasterea profunda a omului in general si a clientului in special. Este
adevarat ca majoritatea competentele de terapeut le putem obtine printr-o pregatire in cadrul unei scoli de
psihoterapie, insa fara o baza solida a cunoasterii umane dintr-o perspectiva psihologica, antropologica si sociala
unde bineinteles este obligatoriu integrata si cultura, riscam, cum spunea Dan Dalton, sa fim cu picioarele bine
infipte in aer. El se referea la cunoasterea si punerea in practica a metodelor si tehnicilor de terapie fara a fi
sustinute, secondate sau completate de o cunoastere teoretica solida.

Cultura in care ne aflam, si ne referim aici in special la cultura occidentala, prolifereaza unicitatea individului si
fericirea personala. Este foarte important sa ne dezvoltam individualitatea si sa devenim autonomi. Astfel putem sa
participam atat la viata sociala cat si la cea de cuplu si familie prin alegeri libere conforme cu modul nostru de a

18
simti si gandi. Insa dupa cum bine este cunoscut, a fi independent, a fi o individualitate nu inseamna a fi tu fara
ceilalti. In relatia de cuplu a incerca sa-ti determini autonomia , sa devii o individualitate nu inseamna a rupe
relatia cu familia de origine sau, in contextul social, a te izola de ceilalti. O individualizare, un eu autonom, se
construieste numai in relatie cu ceilalti, printr-o participare la binele celorlalti. Acest sentiment de comuniune
sociala cum il numeste Adler, reprezinta cheia relatiilor noastre sociale si familiale. In afara unei relationari bazata
pe acest sentiment de interes social sau cum mai este el cunoscut, comportament pro-social, modul nostru
autonom, decizional si atitudinal in relatia de cuplu si familie suporta conditionari, iar alegerile conform nevoilor
noastre pot fi distorsionate.

Multe dintre problemele mentale sunt explicate atat prin modelul gandirii liniare cat si prin modelul circular.
Paradigma medicala si psihanalitica incearca sa trateze problemele emotionale ca pe un simptom ce isi are
cauzalitatea in istoria pacientului. Incadrand simptomul in sindrom se cauta solutii biologice pentru probleme
psihologice. Sunt situatii cand acest mod de abordare functioneaza insa este obligatoriu sa ne uitam si la cei din
proximitatea pacientului si sa observam care sunt si contributiile acestora in declansarea si intretinerea acestor
stari emotionale problematice. Relatiile de cuplu si familie functionaza in baza reciprocitatii membrilor sai. Atata
timp cat un partener de cuplu, sau un tata, priveste partenerul celalalt, respectiv pe fiu, ca fiind sursa generatoare
de probleme (gandirea circulara) si nu constientizeaza ca aceasta problema este o coparticipare si ca solutia se afla
in mainile celor doi (gandirea circulara), procesul de rezolvare va fi foarte dificil. Sunt foarte multe persoane care
raman blocate in incapacitatea de a-si vedea propria participare in problemele care ii afecteaza si totodata le
complica viata. Aici terapeutul de cuplu si familie are rolul de a le arata ca atat sursa dificultatilor lor cat si a
posibilitatii de solutionare a problemelor pot fi gasite prin intermediul interactiunii lor. In interactiune de foarte
multe ori un partener provoaca in celalalt exact comportamentul pe care el il repugna, ajungandu-se la
un moment dat sa intri intr-un "razboi" cu propria-ti atitudine.

Dupa cum am putut observa, cand aducem in discutie cuplul si in special familia, vorbim de fapt de o dinamica de
grup, un grup mic, evident. Grupul este mai mult decat suma partilor sale (Lewin, 1951) si nu de putine ori
constatam faptul ca un cuplu este altceva decat prezenta celor doi parteneri. Probabil notiunea de cuplu se
mentine dincolo de participarea celor doi parteneri, reprezentand un al treilea element, care ii contine pe cei doi
dar se contine si pe sine. Putem spune ca fiecare partener aduce in relatia lor un cuplu deja gandit, reprezentat.
Este un anumit model si nu unul general, este modelul la care a asistat cel mai mult, a contribuit si s-a implicat, de
cele mai multe ori fara sa-si dea seama. Acest "cuplu primar", este, nimic altceva, decat relatia de cuplu a

19
propriilor parinti, relatie ce v-a reprezenta mai tarziu, pentru fiecare individ, modelul cautat sau respins in fiecare
cuplu nou constituit. Aceasta reprezentare este influentata si de modelul general "propus" de actualitate prin mass-
media. Elemente inferentiale pot exista din mai multe surse, in functie si contextul situational dar si de
experientele anterioare pe care le-a avut partenerii in relatiile lor. Un partener de cuplu sau un membru din familie
poate recepta continutul afectiv al unui mesaj si in functie de vulnerabilitatea lui pe acea dimensiune. De exemplu
daca un partener de cuplu are o sensibilitate la mesajele cu un continut agresiv, pentru ca in relatia de cuplu a
parintilor a asistat la efectele agresivitatii verbale, va fi foarte atent si mult mai sensibil la mesajele ce contin o
doza de agresivitate. Vulnerabilitatea pe o astfel de dimensiune poate distorsiona mesajul prin amplificarea
acestuia atat din punct de vedere cantitativ dar si calitativ (a face din tantar armasar).

Relatia parinti-copii a reprezentat de foarte multe ori, in abordarile terapeutice, un subiect destul de controversat.
Putem aduce aici in discutie momentul in care familia si in special mama erau considerate vinovate de problemele
de dezvoltare si comportament pe care le aveau copiii. Astfel ca Frieda Fromm-Reichmann a facut una dintre cele
mai grave si acuzatoare afirmatii la adresa mamelor, considerandu-le schizofrene. Ele erau considerate
responsabile pentru dezvoltarea patologica a copilului, mai ales atunci cand aceste femei autoritare, agresive,
respingatoare si nesigure erau casatorite cu barbati nepotriviti, pasivi si indiferenti. Aici poate ar fi bine de
considerat faptul ca exista si posibilitatea unei electivitati a femeilor cu o anumita patologie spre barbati similari
sau, problemele acestora sa fie declansate sau accentuate tocmai datorita unei casatorii cu un barbat problematic.

Tot in acest cadru, un alt aspect sesizat de Levy era protectia materna excesiva. Comportamentul excesiv de
protector era justificat prin faptul ca ele insele au fost private de dragoste materna iar unele au devenit
dominatoare altele prea indulgente. Comportamentul copiilor ce aveau o mama autoritara deveneau submisivi
acasa dar cu dificultati in a-si face prieteni, iar copiii ai caror mame erau indulgente aveau un comportament
agresiv acasa dar la scoala se comportau suficient de adecvat. Comportamentul antisocial al delincventilor si
psihopatilor se datora, afirma Adelaida Johs (1954) unor probleme ce tin de superego-urile lor (superego lacunae)
transmise de proprii parinti. Tendinta de a invinovatii parintii pentru comportamentele copiilor a persistat mult in
modul cum erau privite relatiile familiale. Importanta familiei era recunoscuta insa interventia terapeutica se facea
individual. In situatia in care, in familie, erau constatate anumite probleme la copil, interventia se adresa in special
copilului iar mama era privita ca avand un rol secund. In loc sa primeze familia in cadrul interventiei, prima copilul.
Familia era vazuta ca o extindere a copilului, in loc sa fie invers (M. Nichols si R. Schwartz, 2004).

20
Nu dupa mult timp, orientarea interventiei psihoterapeutice, a trecut de individ la sistemul familial, fara a mai
considera ca patologia apartine numai individului si ca ea poate fi rezultatul interactiunilor din cadrul familiei.
Incepe, deci, sa ia nastere tranzitia de la abordarea individuala la una familiala si asta odata cu activitatea lui John
Bowlby la clinica din Tavistock. El observa ca participarea parintilor alaturi de copii in cadrul terapiei este destul de
benefica datorita faptului ca fiecare dintre ei puteau sa dezvolte o anumita intelegere unul fata de celalalt. Astfel se
putea observa si modul cum comunica fiecare membru in familie, cine pe cine intrerupea, cine era liderul, cum
intelegea fiecare problema celuilalt, cu alte cuvinte care erau tranzactiile ce se realizau in familie atat sub raport
emotional dar si comportamental. Chiar daca a observat importanta prezentei tuturor membrilor de familie in
cadrul interviului, Bowlby a ramas fidel terapiei psihanalitice individuale. Se pare ca el a intervievat doar o familie
ca ajutor in tratamentul unui copil cu probleme.

Ceea ce pentru Bowlby a reprezentat un experiment, pentru Nathan Ackerman a devenit abordarea lui prioritara,
considerand terapia de familie ca forma fundamentala de tratament pentru o interventie adecvata orientarii
copilului. El a sugerat valoarea intrevederilor cu familia ca entitate, atunci cand avem de-a face cu tulburari la
nivelul unui membru al acesteia (Ackerman, 1938), recomandand studierea familiei ca pe un mijloc de intelegere a
copilului ci nu invers. Scrie prima carte dedicata in intregime diagnosticului si tratamentului familiilor numita
"Psihodinamica vietii de familie" publicata in 1958.

2.2 Inventarul Stilului de Viata (ISV)

2.2.1 Prezentare si etape ale ISV

Inventarul Stilului de Viata (ISV) Life Style Inventory, a fost elaborat Harold Mosak, si Bernard Schulman de
la Scoala adleriana de la Chicago. Prezentam mai jos demersul general de evaluare si interpretare dupa Daniei
Eckstein si Leroy Baruth -1996).

Descrierea copiilor din familie

Competitia dintre copiii familiei e influentata de 2 factori importanti:

diferenta de varsta (cu cat e mai mica, cu atat competitia e mai mare); si

21
sexul copiilor (competitia e mai mare la copiii de acelasi sex).

Copiii se pot grupa dupa apropierea ca varsta si dupa acelasi sex. Nu o fac neaparat dupa legatura de sange.

De la o diferenta de varsta de 6-7 ani copiii respectivi nu au copilarit, probabil, impreuna. Ei pot fi considerati in
sub-grupuri diferite.

Ordinea nasterii-pozitia ordinala si ordinea nasterii psihologica

Din momentul nasterii, copilul actioneaza intr-un fel prin care spera sa obtina importanta sau superioritate in
familie. Actiunile care nu sunt productive in realizarea acestor scopuri vor fi eliminate si inlocuite cu noi
comportamente, care vizeaza aceleasi scopuri.

Unul dintre factorii cei mai importanti din dezvoltarea stilului de viata este felul in care isi percepe copilul jocul in
familie si locul printre ceilalti copii ai familiei.

Influenta parintilor

Stilurile parentale care accepta, ingrijesc, sunt disponibile si calde coreleaza semnificativ cu sanatatea mentala
ulterioara a copiilor. Dar nu inseamna ca parintii cauzeaza fericirea sau nefericirea copiilor. In final raspunsul
personal al copilului, decizia sa, ii aduce fericirea sau nefericirea.

Una dintre corelatiile cele mai mari cu fericirea conjugala a adultului o are felul cum percepe micul copil fericirea
conjugala a parintilor sai.

Valorile familiei

22
Valorile familiei sunt stabilite in general de ambii parinti. Ele reflecta ceea ce este preferat, stimat si demn de a fi
urmarit (realizat), sunt motivatori primari. Valorile esentiale ale familiei pot sa apara in motto-ul familiei. Acesta
este o vorba sau un proverb folosit des de familie: "copiii trebuie vazuti, nu auziti"; "niciodata sa nu tradezi un
membru al familiei"; "femeia are grija de casa, barbatul aduce banii".

Valorile familiei sunt imperative. Copiii din familie iau o atitudine fata de ele, pro sau contra, dar nu le ignora. Ele
sunt si ceea ce fac adultii, nu numai ceea ce spun.

Sarcinile vietii

Ele arata cum functioneaza acum clientul. O auto-evaluare (scala 1-10) poate identifica zone puternice si zone care
merita imbunatatite. Sa ne uitam la amplitudinea scorurilor - diferenta dintre cel mai mare si cel mai mic ofera o
masura a stresului. Zonele puternice pot folosi, prin calitatile lor, la redresarea punctelor slabe; cum sa fie
generalizate puterile la sarcina cu scor scazut?

Interpretarea va arata ce aport are trecutul clientului, experientele sale formatoare, la prezentul vietii sale (cum
abordeaza acum sarcinile vietii).

Amintirile timpurii (AT), visele

La cautarea elementelor comune ale AT si viselor, sfatul lui Adler (1936) este important: "Trebuie sa ne avertizam
ca nu putem explica un vis fara a-i sti relatia cu partile personalitatii. Si nici nu putem fixa reguli rigide pentru
interpretarea viselor. Regula de aur a psihologiei individuale este: Totul poate fi altfel. Trebuie sa modificam fiecare
interpretare pentru a se potrivi individului in cauza; si fiecare individ este diferit. Daca nu suntem atenti, vom
cauta doar tipuri si simboluri universale, si aceasta nu e de ajuns. Singura interpretare valida a unui vis este aceea
care poate fi integrata cu purtarea generala a individului, cu amintirile lui timpurii, problemele lui, etc. in fiecare
caz continutul visului ar trebui parcurs impreuna cu pacientul si licitate de la el cat mai multe asociatii. Asadar nu
putem interpreta visul fara a cunoaste visatorul

23
Factori care pot influenta stilul de viata

Sexul copiilor, varsta, relatiile dintre ei, relatiile lor cu adultii, eventuale dizabilitati fizice ale copiilor si/sau ale
parintilor, fluctuatii financiare, aparitia/disparitia unor persoane din familie, boala/decesul unor copii sau adulti ai
familiei, s.a.m.d.

Sintetizarea datelor intr-un sumar coerent, terapeutic

Sumarul stilului de viata e bina sa se faca cu compasiune si reverenta, cu un real respect pentru persoana care v-a
impartasit lumea sa interioara si in pofida ideilor sale eronate din unele situatii, informatiile dezvaluite sunt felurile
creative ale individului de a se adapta in copilarie.

"O evaluare a stilului de viata nu este o colectie sistematica a unei gramezi de placute colorate; este reconstruirea
imaginativa a unui tipar, care permite fiecarei placute cu informatie sa fie potrivita in contextul intregului. Acest
context, in continuare, este un tipar ai miscarii conforme cu ceea ce Adler recunostea ca fiind marea linie a actiunii
intregii vieti omenesti [], de dedesubt spre deasupra, de la minus la plus, de la infrangere la victorie" (Powers si
Griffith, 1987).

"Datele adunate ar trebui sa ne conduca spre o intelegere a rolului ales de copil, ca raspuns la mediul in care a
copilarit. Sistemul nostru descopera raspunsuri. Cum au fost dezvoltate, intarite si cum s-au potrivit in ecologia
familiei" (Mosak si Shulman, 1995).

Mai intai ascultam limbajul clientului - termenii descriptivi (adjectivele si adverbele folosite) si comparatiile.
Aflam cum construieste clientul viata si oamenii.

Apoi cautam potriviri - purtarea din copilarie si modelul parintilor, relatii complementare, grupari de abilitati,
teritorii, s.a.m.d. pentru a descoperi intregul, Gestalt-ul.

24
Transpunem toate acestea in termeni ai miscarii - descrierea finala este una a comportarii planificate adaptative
intr-o situatie psihologica specifica (intampinarea sarcinilor vietii).

In final, interpretarea datelor conform teoriei, ne ofera un set al psihodinamicii care explica etiologia si prezice
purtarea curenta si viitoare.

Interpretarea AT ar trebui sa completeze interpretarea constelatiei familiei (CF). Stiind CF se pot prezice AT. Dar
AT nu pot dezvalui psihogeneza la fel de bine ca si CF.

2. 3 Interpretarea psihoterapeutica

Reperele pentru interpretare

- in cadrul stilului de viata

- in termenii miscarii, in loc de descriere

- in termenii scopului, in loc de ai cauzelor

- in termeni holistici, nu atomisti

- in termenii miscarii si scopului sentimentelor, in loc de termenii emotiilor, ca obiect fundamental de schimbat

Discutie despre interpretarea terapeutica.

Cele 4 parti ale psihoterapiei adleriene (R. Dreikurs,

Relatia terapeutica.

Investigarea psihologica.

25
Interpretarea psihologica.

Reorientarea si reeducarea.

Interpretarea stilului de viata a clientului (de ex. sumarul ISV), facuta de terapeut. "Interpretare: 1) A expune
atribuind o semnificatie personala; a comenta. 2) A explica clarificand locurile obscure; a prevedea cu comentariile
necesare".

Terapia cu un singur client, propus de scoala de la Chicago: (clientul este individul prezent, chiar daca vine pentru
probleme de cuplu, familie, etc.)

Sesiunea 1: Relatie si aflarea situatiei clientului ("subiectiva" si "obiectiva").

Sesiunea 2: Colectarea datelor despre copilaria clientului (constelatia familiei).

Sesiunea 3: Colectarea datelor despre copilaria clientului (AT).

Sesiunea 4: Sumarul ("tentativ") facut de terapeut si citit clientului.

Sesiunea 5: Continuarea terapiei, cu datele despre stilul de viata a clientului. in ce situatii se incurca acesta (cu
"ideile care interfereaza cu cresterea") si in ce situatii se ajuta (cu "punctele forte").

Terapia de cuplu: (clientul este cuplul)

Sesiunea 1: Relatie si aflarea situatiei cuplului ("subiectiva" si "obiectiva").

Sesiunea 2-3: Colectarea datelor despre copilaria partenerilor (evaluarea stilului lor de viata). Se poate face cu
ambii parteneri simultan, fiecare cu un alt terapeut.

Sesiunea 4: Colectarea datelor despre copilaria cuplului. (evaluarea este bine sa se faca separat)

26
Sesiunea 5: Continuarea terapiei, intru binele fiecarui partener.

Terapia de familie.

Sesiunea 1: Relatie si aflarea situatiei familiei:

discutie cu parintii (copiii sunt observati si supervizati in camera de joaca);

stabilirea constelatiei de familie;

ipoteze (f. tentative) despre functionarea copiilor - intareste relatia;

descrierea problemelor din perspectiva parintilor - problemele sunt interpersonale;

- aportul parintilor la ele; ipoteze despre scopul copiilor (cele 4 scopuri problematice);

parintii descriu o zi tipica (confirmarea/respingerea ipotezelor) parintii sa isi descrie raspunsurile din acele situatii,
pe parcurs; ipoteze pentru diagnostic (de obicei sunt scopurile problematice);

raport din camera de joaca (parintii au iesit din camera de consiliere) despre relationarea copiilor cu adultii si copiii
de acolo;

discutii cu copiii: observarea copiilor de cum intra; discutarea ingrijorarilor parintilor (nu e ancheta, e depistarea
scopurilor); intelegerea perceptiei fiecarui individ din familie; licitarea scopului (sugestiva, nu
acuzatoare); consilierul impartaseste copiilor parerea lui/ei despre dinamica familiei; consilierul le spune copiilor
recomandarile ce vor fi facute parintilor;

educarea parintilor si recomandari (copiii se intorc la camera de joaca): consilierul le spune concluziile sale despre
dinamica familiei; se fac recomandari (eventual si cu aportul audientei); se dau 1-2 sarcini de facut pana data
viitoare (nu mai multe)

27
terminarea intrevederii

2.4 Compararea a doua stiluri de viata pentru cupluri

Colectarea si evaluarea datelor despre copilaria celor doi parteneri, respectiv cele doua sumare ale stilului lor de
viata, se pot folosi la psihoterapia de cuplu.

Compararea celor doua sumare (ISV sau alte variante de evaluare) poate arata zonele similare si zonele diferite
ale partenerilor, ale stilurilor lor de viata. Convingeri fundamentale similare sunt, in general, un indiciu bun pentru
viata cuplului.

Partenerii isi pot descoperi afinitati si diferente (complementaritati) neconstientizate pana acum. Daca diferentele
din stilurile de viata ii deranjeaza, se pot cauta solutii concrete, de comun acord.

In cartea sa Ce ar trebui sa insemne viata pentru tine (1962), publicata prima oara in1931, Adler a afirmat "pana
nu simtim cu adevarat ca barbatii si femeile sunt in egalitate [] vom avea un mare obstacol spre succesul in
casatorie". Sentimentul de comuniune sociala deficitar iese la iveala mai repede in aceasta sarcina,
deoarece intimitatea dragostei si sexualitatii testeaza la maximum capacitatea de cooperare si distruge distanta
pusa in relatiile de munca si cele sociale.

28