UNIVERSITATEA „VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA MANAGEMENT
ANUL UNIVERSITAR 2023-2024

PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
AUTOCUNOAȘTEREA ȘI STIMA DE SINE LA ELEVI
- Lucrare de seminar -

PROFESOR COORDONATOR: STUDENT SUSȚINĂTOR:

Lect.univ.dr. Elena Ancuța Santi Toader (Lazăr) Zenaida

1
Cuprins
Metoda de cercetare...................................................................................................................................3
Introducere..................................................................................................................................................4
Capitolul I Cunoașterea de sine și imaginea de sine...................................................................................6
1.1.Eul real sau Eul actual........................................................................................................................7
 1.1.1Eul fizic................................................................................................................................7
 1.1.2 Eul emoțional (Eul intim sau Eul privat).............................................................................7
 1.1.3 Eul social (Eul interpersonal)..............................................................................................8
 1.1.4Eul spiritual..........................................................................................................................8
 1.1.5Eul viitor (Eul posibil ).........................................................................................................8
 1.1.6Eul ideal..............................................................................................................................9
1.2 Consilierea......................................................................................................................................9
Capitolul II Metode de autocunoaștere.....................................................................................................10
2.1Autocunoașterea -premisă a dezvoltării personale..........................................................................10
2.2Stima de sine....................................................................................................................................12
2.3 Iubirea de sine.................................................................................................................................14
Concluzii personale....................................................................................................................................15
Bibliografie................................................................................................................................................16

2
 Metoda de cercetare

În realizarea acestei lucrări am apelat la două metode de

cercetare.

Pentru jumatate din lucrare am optat să merg la Biblioteca

Orășenească Găești, de unde am împrumutat cărți și diverse materiale
didactice din care să mă inspir pentru a-mi realiza lucrarea.

Pentru cealaltă jumatate de lucrare, am ales să consolidez

argumentele aduse prin consultarea unei game largi de surse online. Cele
din urmă m-au ajutat să mă inspir în vederea finalizării lucrării.

3
 Introducere
Autocunoaşterea este viziunea pe care fiecare individ o are despre
sine şi implică o cunoaştere profundă a fiinţei sale, a caracterului, a
punctelor forte, atitudinilor , valorilor, a gusturilor, etc.

A se cunoaşte, a şti ce vrea de la viaţă, a-şi identifica resursele personale,

sunt aspecte care permit unei persoane să aibă o idee clară cu privire la
procesul vital pe care doreşte să-l realizeze şi să-şi dezvolte competenţele
necesare pentru a realiza aceasta.

Cunoaşterea este suportul şi motorul identităţii şi a capacitaţii de a

se comporta independent. A se cunoaşte nu înseamnă doar a-şi analiza
sinele ci înseamnă a şti pe ce resurse personale şi sociale se bazează
individul în momente de adversitate

Cunoașterea și acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în

funcționarea și adaptarea optimă la mediul social, în menținerea sănătății
mentale și emoționale.Familia și școala sunt instituții cheie care creeaza
cadrul în care copii și adolescenții se pot dezvolta armonios în funcție de
interesele și aptitudinile proprii. În aceste instituții elevul începe să se
descopere pe sine, să-și contureze o imagine despre propria persoană, să-
și dezvolte încrederea în sine.

Conform psihologiei umaniste dezvoltată de Carl Rogers și

Abraham Maslow,,, fiecare persoană este valoroasă în sine,,.1Prin natura
sa, omul are capacitatea de a se dezvolta și de a-și alege propriul destin,
de a-și valida calitățile și caracteristicile pozitive în masura în care
mediul îi creeaza condițiile de actualizare a sinelui. Acceptarea
necondiționată (indiferent de performanțe) și gandirea pozitivă
(convingerea că fiecare persoana are ceva bun) sunt atitudini care
favorizează dezvoltarea personală. Aceste atitudini fundamentale, alături

1
Carl Rogers . Psihologia umanistă. București, Editura Psiho, 1995, p.23.

4
 de empatie2, respect, caldură, autenticitate și congruență3 sunt condiții
esențiale nu numai pentru un psiholog dar și pentru educator sau părinte.

Învățământul modern, centrat pe elev, are ca filozofie teoria

psihologiei umaniste iar principiile sale aplicative sunt :

 fiecare elev este unic și are o individualitate proprie;

 fiecare elev dorește să se simtă respectat ;
 nu pretinde atitudini si comportamente similare din partea elevilor ;
 respectă diferențele individuale ;
 încurajează diversitatea ;
 nu generalizează comportamente prin etichete personale și caracterizari
globale ale persoanei ;
 evaluează comportamentul specific ;
 exprimă deschis încrederea în capacitatea de schimbare pozitivă ;
 nu face economie în aprecieri pozitive ale comportamentelor elevilor ;
 subliniază rolul stimei de sine ca premisă în dezvoltarea personală ;
 recunoaște rolul esențial al sentimentului de valoare personală în
sănătatea mentală și emoțională.

2
v. Dex online.
3
v. Online.

5
 Capitolul I Cunoașterea de sine și imaginea de sine

Cunoașterea de sine se dezvoltă odată cu varsta și cu experiențele

prin care trecem. Pe masură ce înaintăm în vârstă, dobândim o capacitate
mai mare și mai acurată de auto- reflecție. 4

Cunoașterea de sine nu este un proces care se încheie odată cu

adolescența sau tinerețea. Confruntarea cu evenimente diverse poate
scoate la iveala dimensiuni noi ale personalității sau le dezvoltă pe cele
subdimensionate. Cunoașterea de sine este un proces cognitiv, afectiv și
motivațional individual, dar suportă influențe puternice de mediu.5

Imaginea de sine este o reprezentare mentală a propriei

persoane sau o structură organizată de cunoștiințe declarative despre sine
care ghidează comportamentul social. Imagine de sine presupune
conștientizarea a “cine sunt eu “ și a “ceea ce pot sa fac eu “6. Imaginea
de sine influențează atât percepția lumii cât și a propriilor
comportamente.

“Gândirea pozitivă, spre deosebire de cea negativă, te va determina să

faci orice lucru mai bine.“7– (Zig Zaglar în ,, Gândirea pozitivă a
copiilor într-o lume negativă,, 1985 p 23

O persoană cu o imagine de sine săracă sau negativă va tinde să

gândească, să simtă și să se comporte negativ. Imaginea de sine nu
reflectă întotdeauna realitatea. O adolescentă cu o înfățișare fizică
atractivă se poate percepe ca fiind urâtă și grasă și invers.

4
Iacob L.,Boncu Ş.,Sălăstru D.,Luncu O. Psihologie,manual pentru clasa aXa .Editura Polirom ,2000, p.55.
5
Ibidem, p.67.
6
Cf. Nicu Apostol. Imaginea de sine. Bucureşti, Editura Cultura naţională, 1926; Maria Ilici, Mentalitatea. 1979,
nr.1.
7
Zig Zaglar . Gândirea pozitivă a copiilor într-o lume negativ. America, Editura Thomas Nelson, 1985, p.78.

6
 Imaginea de sine (Eul) nu este o structură omogenă. In cadrul
imaginii de sine facem distincția între Eul real, Eul viitor și Eul ideal. 8

1.1.Eul real sau Eul actual este rezultatul experiențelor noastre,

cadrului social și cultural în care trăim.9

Cuprinde :

 1.1.1Eul fizic : structurează dezvoltarea, încorporarea și acceptarea

propriei corporalități. Imaginea corporală se referă la modul în care
persoana se percepe pe sine și la modul în care ea/el crede că este
perceput de ceilalți. Cu alte cuvinte, imaginea corporală determină gradul
în care te simți confortabil în și cu corpul tau. Dacă imaginea ideală a
Eului corporal este puternic influiențată de factori culturali și sociali
(silueta) și nu corespunde Eului fizic, poate genera sentimente de
nemulțumire, neîncredere, furie, izolare. Discrepanța dintre Eul fizic real
și cel cultivat de mass – media determină numărul mare de tulburări de
comportament alimentar de tip anorexic. Băieții recurg tot mai mult la
anabolizante pentru a câștiga în greutate și masă musculară.

 1.1.2 Eul emoțional (Eul intim sau Eul privat) sintetizează totalitatea
sentimentelor și emoțiilor față de sine, lume și viitor. De multe ori,
persoana nu dorește să își dezvăluie sinele emoțional decât unor persoane
foarte apropiate. Cu cât o persoană are un Eu emoțional mai stabil cu atât
va percepe lumea și pe cei din jur ca fiind un mediu sigur, care nu
amenință imaginea de sine.

8
Zig Zaglar. Op. Cit., p.67.
9
pro.

7
 Autodezvăluirea emoțională nu este percepută ca un proces riscant sau
dureros. In general, Eul emoțional al adolescenților este labil. Curajul,
bravura, negarea oricărui pericol pot alterna cu anxietăți și neliniști
extreme. Copiii și adolescenții trebuie ajutați să-și dezvolte abilitatea de a
identifica emoțiile trăite și de a le exprima într-o manieră potrivită
situației, fără teama de ridicol sau de a-și expune “slăbiciunile”, ceea ce
constă în inteligența emoțională.

 1.1.3 Eul social (Eul interpersonal) este acea dimensiune a

personalității pe care suntem dispuși să o expunem lumii ; este “vitrina”
persoanei. Unii dintre noi avem un Eu social de tip “cactus” (mă simt în
siguranță doar cand sunt ofensiv și belicos), alții ca o “mimoză”(atitudine
defensivă este cea care imi conferă protecție) sau ca o plantă care
înflorește sau se usucă în funcție de mediul în care trăiește (reacționez în
concordanță cu lumea înconjuratoare. 10Cu cât discrepanța dintre Eul
emoțional și cel social este mai mare, cu atât gradul de maturizare al
persoanei este mai mic. O persoană imatură se va purta în general într-un
anumit fel acasă, între prietenii apropiați și în alt mod (care să o
securizeze) în cadrul interacțiunilor sociale.11
 1.1.4Eul spiritual reflectă valorile existențiale ale unei persoane. Din
acestă perspectivă, persoanele sunt caracterizate ca fiind pragmatice,
idealiste, religioase, altruiste, pacifiste
 1.1.5Eul viitor (Eul posibil ) vizează modul în care persoana își percepe
potențialul de dezvoltare personală și se proiectează în viitor. Eul viitor
cuprinde aspirațiile, motivațiile, scopurile de durată medie și lungă12.
 O persoană optimistă va contura un Eu viitor dominat de Eul dorit, pentru
care își va mobiliza resursele motivaționale și cognitive. Eul temut,

10
Contra.
11
Carl Rogers . Psihologia umanistă. București, EDITURA Psiho, 1995, p.98.
12
Idem. Psihologia umanistă. București, EDITURA Psiho, 1995, p.90.

8
 comportamentele evitante și emoțiile negative vor caracteriza o persoană
pesimistă. Fiecare din cele doua Eu-ri viitoare are atașat un set emoțional
– încredere, bucurie, plăcere, în cazul Eu-lui dorit ; anxietate, furie,
depresie, în cazul Eu-lui temut.
 1.1.6Eul ideal este ceea ce ne-am dori să fim, dar în același timp suntem
conștienți că nu avem resurse reale să ajungem. Când ne apropiem sau
chiar atingem așa numitul ideal, realizăm că dorim altceva și acel altceva
devine ideal. Alteori, Eu-ul ideal nu poate fi atins niciodata (ex.
înalțime).
. Pentru a putea recunoaște mai bine aceste tipuri de cunoaștere,
este esențială consilierea.

1.2 Consilierea se realizează în contexte diferite prin intermediul

unor metode şi tehnici care vor furniza datele necesare pentru elaborarea
de planuri de intervenţie. Aceste metode şi tehnici reprezintă axa pe care
trebuie să se rotească întreaga diagnosticare şi intervenţie a problemelor
şi a situaţiilor întâlnite pentru a face apoi o evaluare, având drept scop
obţinerea celor mai bune rezultate pentru îmbunătăţirea situaţiei
elevilor.13

Metodele şi tehnicile de consiliere sunt definite ca: proceduri, căi,

mijloace sistematice de organizare şi dezvoltare a activităţi grupului de
elevi.14

Familia, şcoala şi comunitatea sunt trei contexte care exercită

influenţe considerabile asupra dezvoltării psihologice ale copiilor.

13
Luca M. R.,Clinciu A.I.,Pavalache-Ilie M.,Lupu D.,Farcaş L. E. . Consilierea în şcoală, o abordare
psihopedagogică.Sibiu, Editura Psihomedia,2004, p.98.

14
Idem. Consilierea în şcoală, o abordare psihopedagogică.Sibiu, Editura Psihomedia,2004, p.100.

9
 Diferitele funcţii ale acestor contexte sunt esenţiale pentru a se configura
fiinţa socială care este în curs de dezvoltare.15

„Dumnezeu ne-a dat două urechi, doi ochi şi o singură gură, pentru că
El doreşte să ascultăm şi să privim de două ori mai mult decât vorbim,,.16
( Mihai Jigău în lucrarea Consiliere şi orientare. Ghid metodologic.,
2001. P.22)

Aceasta vine în sprijinul afirmaţiei că un bun consilier trebuie să aibă

capacitatea de a fi un fin observator şi un ascultător, el are datoria să folosească
cu înţelepciune întrebările dar şi să urmărească cu multă atenţie gesturile. Dacă
doreşti să fii gata să înţelegi mai mult, caută să vezi ce este dincolo de râs, de
zâmbet, de plâns, de tăcere sau de furie, dincolo de cuvinte!17

Capitolul II Metode de autocunoaștere

2.1Autocunoașterea -premisă a dezvoltă rii personale

Conceptul de autocunoștere se referă la procesul de exploatare si
structurare a propriilor caracteristici.
(abilități,emoții,motivații,atitudini,credințe,mecanisme de adaptare și
apărare) în urma căruia rezultă imaginea de sine a persoanei .

Autocunoașterea și cunoașterea de sine este un proces complex care se

realizează pe masură ce copilul înaintează în vârstă și se confruntă cu tot
mai multe situații sau experiențe de viață care îi solicită anumite
abilități,reacții,comportamente.

15
E.g .
16
Jigău Mihai .Consiliere şi Orientare. Ghid metodologic- Editura CNC, Bucureşti,2001, p.54.
17
Jigău Mihai .Consiliere şi Orientare. Ghid metodologic. Loc.cit.

10
Autocunoașterea este un proces care începe înca din primul an de viață
și se dezvoltă o dată cu vârsta și cu experiențele prin care trece.Pe masură
ce o persoană se maturizează,ea capătă o capacitate mai mare
autoreflexie,de introspecție ,și de observare a manifestărilor interne si
externe proprii ,își cunoaște atuurile,dar și limitele și știe cum să se pună
în valoare în diverse contexte.

Autocunoașterea este o treaptă de bază în dezvoltarea personală și de

aceea elevii trebuie învățați cum să se cunoască și cum sa își optimizeze
capacitățile și potențialul ,într-o măsură mai mare.

Ca metode (căi) de autocunoaștere pot fi utilizate (Băban, 2001, p. 68) :

Interne:

 Observarea propriilor gânduri, emoţii, comportamente;

 Analiza retrospectivă a parcursului vieții;

 Aprecierea resurselor individuale şi sociale;

 Identificarea intereselor şi a priorităţilor;

 Analiza valorilor personale, a aspiraţiilor, scopurilor etc.

Externe:

 Informaţii primite de la ceilalţi – familie, grup de prieteni, colegi,

profesori.

Printre instrumentele care pot fi folosite pentru autocunoașterea și

intercunoașterea elevilor, încă din primii ani de școală, enumerăm:

O metoda eficientă de cunoaștere de sine este asa numită tehnica SWOT

(inițialele de la cuvintele din limba engleza strengths # puncte tari,

11
 weakness # puncte slabe, opportunities # oportunitati, threats #
amenințări ).18 Metoda presupune identificarea de către elev :

o a cât mai multe puncte tari în personalitatea sa, în convingerile,

atitudinile și comportamentele sale ( de ex. nu fumez, îmi place natura,
am mulți prieteni, iubesc animalele, sunt vesel și optimist, am umor,
dorm bine, mă simt iubit de parinți etc. ).
o Este important ca elevul să nu considere “puncte tari” doar calități
deosebite sau succese mari (de ex. sunt primul în clasă, sunt campion la
atletism).
o a doua sau trei puncte slabe pe care ar dori să le diminueze cât de curând
sau poate chiar să le elimine. (sunt dezordonat, mă enervez repede)
o a amenințărilor care pot periclita formarea unei stime de sine pozitive.
(de ex. : renunț usor, conflicte în familie, părinți divorțați, situație
financiară precară, părinte decedat, boală cronică). Se va discuta modul
în care aceste amenințări pot influența stima de sine, dacă sunt amenințări
reale sau imaginare și căi prin care ar putea fi depășite.

2.2Stima de sine
În strânsă legatură cu imaginea de sine se afla stima de sine. Stima
de sine se refera la modul în care ne evaluăm pe noi înșine, cât de “buni”
ne considerăm comparativ cu propriile expectante sau cu alții.19

,,Stima de sine se referă la evaluarea propriei persoane, această

evaluare rezultând din auto-acceptare şi auto-preţuire, în mod absolut
ori prin comparaţie cu alţii. Deşi se poate schimba de la o situaţie la
alta, există o tendinţă stabilă a fiecăruia de a se evalua,care

18
V. Jigău Mihai.
19
Mihai Constantin . ,, Stima de sine,, Editura Viață, Târgoviște, 1985, p.56 apud Ion Corneci . Stimă pentru toți.
Editura Carte, Cluj, 1989, p.98.

12
 funcţionează ca o trăsătură de personalitate” 20 (D.,Farcaş L. E. în
,,Consilierea in şcoală, o abordare psihopedagogică” 2004.)

Stima de sine pozitivă este sentimentul de autoapreciere și încredere în

forțele proprii. Copii cu stima de sine scăzută se simt nevaloroși și au
trăiri emoționale negative, de cele mai multe ori cauzate de experiențe
negative.21

Există o relație de cauzalitate între formarea stimei de sine la elevi și

acceptarea necondiționată ca atitudine a profesorului sau adultului în
general. Mesajul de valoare și unicitate transmis de adult este foarte
important în prevenirea neîncrederii. Un eșec nu trebuie perceput ca un
simptom al non – valorii, ci ca o situație ce trebuie rezolvată.

Eșecul părinților în a diferenția între comportament și persoană

(etichetarea copilului după comportament) duce la formarea unei imagini
de sine negativă. Alte elemente care duc la imagine de sine negativă
sunt :gesturile de interzicere, amenințările cu abandonul (“dacă nu faci ..
nu te mai iubesc”), deficite ale stilului de relaționare părinte - copil.22

La copiii școlari, sursa de formare a stimei de sine se extinde la

grupul de prieteni, școală, alte persoane din viața lor.23

Elevii cu stimă de sine pozitivă.

 Își asumă responsabilități

 se comportă independent ;
 sunt mândri de realizarile lor ;
 realizează fără probleme sarcini noi ;
20
Luca M. R.,Clinciu A.I.,Pavalache-Ilie M.,Lupu D.,Farcaş L. E. .Consilierea în şcoală, o abordare
psihopedagogică. Editura Psihomedia,Sibiu,2004, p.99.

21
i.e.
22
Roberta Ivanov. Pitești-centru european de dezvoltare personală. Pitești: Editura Book, 2010, passim.

23
Nicu Apostol. Imaginea de sine. Bucureşti:Editura: Cultura naţională, 1926, p.88.

13
  îsi exprimă atat emoțiile pozitive cât și pe cele negative ;
 oferă ajutor și sprijin celorlalți colegi ;

Experiențele din copilarie care dezvoltă o imagine de sine echilibrat :

- este încurajat, lăudat ,

- este ascultat ;
- i se vorbește cu respect ;
- i se acordă atenție și este îmbrățișat ;
- ;Elevii cu o stimă de sine scazută
o sunt nemultumiți de felul lor de a fi 24;
o evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi ;
o se simt neiubiți și nevaloroși ;
o îi blamează pe ceilalți pentru nerealizările lor (“profesorul a fost nedrept
cu mine”);

”Stima de sine este rezultatul estimării propriei valori. Ea se manifesta

ca satisfacţie sau ca insatisfacţie pe care omul o asociază imaginii de
sine,conştient sau nu.” (Iacob L.,Boncu Ş.. în „Psihologie, manual
pentru clasa a X a”, 2000.)

Stima de sine are la bază iubirea de sine care susţine o concepţie

despre sine pozitivă și determină o încredere în sine sporită. C. André şi
F. Lelord afirmau că pentru a dobândi o stimă de sine echilibrată este
necesară o dozare eficientă a acestor componente.25

2.3 Iubirea de sine este considerată componenta cea mai importantă

deoarece reprezintă temelia stimei de sine. Orice persoană se iubeşte în
ciuda defectelor sale şi fără a ţine cont de eşecurile şi înfrângerile de care
a avut parte în decursul existenţei. Iubirea de sine înlesneşte categoric
24
Pro.
25
V. Mihai Constantin.

14
 formarea unei concepţii pozitive despre sine, impulsionează individul
spre a-şi satisface propriile nevoi şi spre a-şi respecta propria persoană
fără a ţine cont de ceea ce se întâmplă în jur26

Ca avantaje putem consemna stabilitatea emoţională şi anume relaţii

deschise cu semenii şi tăria de a se împotrivi criticilor. 27

Pe de altă parte, dacă această componentă a stimei de sine i-ar lipsi

unui individ s-ar înregistra ca repercusiuni: naşterea îndoielii cu privire la
capacitatea de a fi preţuit şi stimat de către ceilalţi, certitudinea că
individul este lipsit de valoare, precum şi o imagine de sine scăzută, chiar
şi atunci când s-ar înregistra succes în plan material.(L. Fărcaş, 2004)

Concluzii personale
Autocunoașterea și stima de sine sunt aspecte fundamentale pentru dezvoltarea
elevilor.

Prin înțelegerea propriei personalități și a abilităților,elevii pot lua decizii mai informate
în privința învățării și a alegerilor de viață.

O stimă de sine sănătoasă îi poate încuraja să își exprime ideile ,să își asume riscuri și să
se implice în procesul educațional cu încredere.

Încurajarea acestor aspecte poate contribui la formarea adulților încrezători și conștienți

de propriile lor resurse.

Bibliografie
 CARL Rogers . Psihologia umanistă. București, Editura Psiho, 1995.

26
Supra. p. 11, nota 26.
27
Infra. p. 11, nota 27.

15
 IACOB L.,Boncu Ş.,Sălăstru D.,Luncu O. Psihologie,manual pentru
clasa aXa. București, Editura Polirom ,2000.
 MIHAI Jigău . Consiliere şi Orientare. Ghid metodologic.București,
Editura CNC,2001.
 NICU Apostol. Imaginea de sine. Bucureşti, Editura Cultura naţională,
1926.
 LUCA M. R.Clinciu, A.I.,Pavalache-Ilie ,M.Lupu ,D.Farcaş L. E.
Consilierea în şcoală, o abordare psihopedagogică. Sibiu, Editura
Psihomedia, 2004.
 ROBERTA Ivanov. Pitești-centru european de dezvoltare personală.
Pitești, Editura Book, 2010.
 ZIG Zaglar . Gândirea pozitivă a copiilor într-o lume negativă. America,
Editura Thomas Nelson , 1985 .
 https://www.qreferat.com/referate/psihologie/AUTOCUNOASTERE-SI-
DEZVOLTARE-P913.php.

16
17