Autocunoaştere şi dezvoltare personală

“Cine se caută pe sine, găseşte lumea, cine caută

lumea, se găseşte pe sine.”
(Octavian Paler)

Fiecare tânăr îşi pune uneori întrebări de felul: Cine sunt eu? Prin ce mă deosebesc de cei din
jur? Care sunt punctele mele tari şi slabe? Care sunt posibilităţile mele? Cum aş putea să îmi dezvolt
calităţile şi să îmi depăşesc slăbiciunile? Răspunsurile la întrebările de acest fel se referă la
cunoaşterea însuşirilor de personalitate definitorii, a aptitudinilor, a sistemului motivaţional şi de
valori, la creşterea stimei de sine, a încrederii în sine, dezvoltarea creativităţii, a capacităţii de
autocontrol, a abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală, a posibilităţilor de gestionare a
emoţiilor, etc.
Autocunoaşterea presupune formarea conceptului de sine care are două aspecte:
imaginea de sine şi stima de sine.Acestea se formează începând cu primii ani de viaţă.Formarea unei
imagini de sine realiste şi a unei stime de sine ridicate depinde în primul rând de atitudinea celor din
jur, în special a părinţilor, fraţilor, prietenilor, cadrelor didactice.Ei sunt cei care prin cuvintele,
comportamentele, reacţii, ne oferă o “oglindă”, în care se reflectă comportamentele noastre şi prin
intermediul căreia începem să ne construim propria imagine.
Pentru creşterea stimei de sine este esenţial ca individul să îşi conştientizeze calităţile,
competenţele, să acorde atenţie succeselor sale, să înveţe să se autovalorizeze.
De ce autocunoaştere şi dezvoltare personală ...
 Autocunoaşterea se referă la procesul de explorare şi structurare a propriilor caracteristici
(abilităţi, emoţii, motivaţii, atitudini, credinţe, mecanisme de apărare şi adaptare, etc.), în urma
căruia rezultă imaginea de sine a persoanei;
 Cunoaşterea şi acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în funcţionarea şi adaptarea
optimă la mediul social, în menţinerea sănătăţii mentale şi emoţionale;
 Acceptarea necondiţionată (indiferent de performanţe) şi gândirea pozitivă (convingerea că
fiecare avem ceva bun) sunt atitudini care favorizează dezvoltarea personală;
 Fiecare persoană este valoroasă în sine, are capacitatea de a se dezvolta şi de a-şi alege propriul
destin, de a-şi valida calităţile şi caracteristicile pozitive în măsura în care mediul îi crează
condiţiile de actualizare a sinelui;
Conform psihologiei umaniste dezvoltată de Carl Rogers şi Abraham Maslow, fiecare persoană
este valoroasă în sine. Prin natura sa, omul are capacitatea de a se dezvolta şi de a-şi alege propriul
destin, de a-şi valida calităţile şi caracteristicile pozitive în măsura în care mediul îi creează condiţiile
de actualizare a sinelui.
Învăţământul modern, centrat pe elev (pedocentrism), are ca filozofie teoria psihologiei umaniste
iar principiile sale aplicative sunt :
- fiecare elev este unic şi are o individualitate proprie;
- fiecare elev doreşte să se simtă respectat ;
- nu pretinde atitudini şi comportamente similare din partea elevilor ;
- respectă diferenţele individuale ;
- încurajează diversitatea ;
- nu generalizează comportamente prin etichete personale şi caracterizări globale ale persoanei ;
- evaluează comportamentul specific ;
- exprimă deschis încrederea în capacitatea de schimbare pozitivă ;
- nu face economie în aprecieri pozitive ale comportamentelor elevilor ;
- subliniază rolul stimei de sine ca premisă în dezvoltarea personală ;
- recunoaşte rolul esenţial al sentimentului de valoare personală în sănătatea mentală şi emoţională.
Cunoaşterea de sine se dezvoltă o dată cu vârsta şi cu experienţele prin care trecem. Pe măsură
ce o persoană avansează în etate, dobândeşte o capacitate mai mare de autoreflexie. Totusi, niciodată
nu vom putea spune că ne cunoastem pe noi înşine în totalitate; cunoasterea de sine nu este un proces
care se încheie o dată cu adolescenta sau cu tineretea. Pusi în fata unor obstacole, a unor provocări,
vom găsi de multe ori resurse de care poate nu eram conştienţi până în acele momente.
Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv şi motivaţional individual, dar suportă
influenţe puternice de mediu.
Comunicarea interpersonală este una dintre sursele de autocunoastere. O comunicare eficientă
poate asigura un climat securizant, facilitator al autodezvaluirii şi intercunoaşterii.