PSIHOLOGIA PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

CUPRINS

1. Repere principale n recuperarea i integrarea persoanelor cu nevoi speciale. 2. Trsturi generale specifice profilului psihologic al persoanelor cu nevoi speciale. 3. Linii generale ale organizrii procesului instructiv-educativ pentru persoanele cu nevoi speciale. 4. Tipuri de nevoi speciale. Clasificare. Etiologie. Particulariti difereniatoare ale persoanelor aparinnd variatelor categorii de nevoi speciale. 5. Specificul diagnosticului persoanelor cu nevoi speciale. 6. Particulariti difereniatoare n abordarea terapeutic a persoanelor cu nevoi speciale. Direcii clasice versus abordri alternative. 7. nvarea, predarea i mprtirea modalitilor de munc n lucrul cu deficiene, dificulti de nvare i nevoi speciale. 8. Tipuri de programe de asisten pentru copiii cu nevoi speciale. 9. Tipuri de programe de asisten pentru adolescenii cu nevoi speciale. 10. Tipuri de programe de asisten pentru adulii i vrstnicii cu nevoi speciale. 11. Gestionarea eficient a nevoilor speciale. 12. Nevoi speciale controversate.

REZUMATUL CURSULUI

Cursul isi propune sa asigure intelegerea de catre studenti a principiilor fundamentale in abordarea persoanelor cu nevoi speciale, cunoasterea modelelor de organizare si de desfasurare a activitatii in relatiile cu persoanele cu nevoi speciale, aprofundarea specificului metodelor de cercetare si de terapie in domeniul persoanelor cu nevoi speciale si intelegerea problemelor psihosociale implicate de specificul profilului psihologic al persoanelor cu nevoi speciale. Se urmaresc ca repere principale prezentarea recuperarii si integrarii persoanelor cu nevoi speciale, inventarierea trasaturilor generale specifice profilului psihologic al persoanelor cu nevoi speciale, trasarea liniilor generale ale organizarii procesului instructiv-educativ pentru persoanele cu nevoi speciale. De asemenea se are in vedere evidentierea tipurilor de nevoi speciale, cu scoaterea in evidenta a particularitatilor diferentiatoare ale persoanelor apartinand variatelor categorii de nevoi speciale. Importante sunt si specificul diagnosticului persoanelor cu nevoi speciale, precum si particularitatile diferentiatoare in abordarea terapeutica a persoanelor cu nevoi speciale (directii clasice versus abordari alternative). Invatarea, predarea si impartasirea modalitatilor de munca in lucrul cu deficiente cu evidentierea dificultatilor de invatare sunt si ele avute in vedere, fiind necesara si trecerea in revista a tipurilor de programe de asistenta pentru copiii cu nevoi speciale, pentru adolescentii cu nevoi speciale si pentru adultii si varstnicii cu nevoi speciale. Pentru cunoasterea si intelegerea functionarii institutiilor care se ocupa cu monitorizarea si sprijinul persoanelor cu handicap trebuie avuta in vedere Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) de la care se poate realiza informarea asupra problemelor stringente pentru cei

cu nevoi speciale, autoritate care promoveaza orice intiativa legata de integrarea sociala, profesionala si culturala a persoanelor cu nevoispeciale. Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) este un organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei. Nu trebuie neglijate institutiile si organizatiile care vin in sprijinul celor cu dizabilitati. Citam aici Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania, Handicap International in Romania, Societatea Handicapatilor Locomotor din Romania, ASETH Asistenta Educationala a Tinerilor cu Handicap, Asociatia persoanelor cu handicap neuromotor din Romania, Federatia Romana a Sportului pentru Persoanele cu Handicap, Romanian Blind Site (site-ul nevazatorilor din Romania), proiect lansat de Fundatia Cartea Calatoare a carui finantare a fost asigurata de Fundatia pentru o Societate Deschisa, care isi propune sa faca cunoscuta activitatea nevazatorilor din Romania si problemele lor specifice. Informatiile cuprinse in acest site se adreseaza in mod special persoanelor cu deficiente de vedere, familiilor lor si celor care se ocupa de instruirea si ingrijirea acestora. Alte organizatii care ar trebui avute in vedere sunt Asociaia Nevztorilor din Romnia, si Organizaia AUTISM ROMNIAAsociaia Prinilor Copiilor cu Autism - membr a Organizaiei Internaionale Autism-Europe, organizaie care are ca membri peste 78 de organizaii din peste 30 de ri din Europa, marea majoritate a acestora fiind organizaii de prini; conectata la ceea ce se ntmpl n Europa i n lume pentru persoanele cu autism (Organizaia Mondial pentru Autism, Forumul European al Dizabilitii, Consiliul Europei, Parlamentul European, etc). . Recuperarea persoanelor adulte cu nevoi speciale se poate realiza fie acasa, fie in centre rezidentiale pentru persoane adulte cu handicap, fie in centre de zi pentru persoane adulte cu handicap, fie in locuinte protejate pentru persoane adulte cu handicap. Cursul urmareste sa raspunda si necesitatilor crescande de pregatire a specialistilor in domeniul educatiei speciale inclusive, exprimate in Strategia Nationala privind protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap din Romania in perioada 2006-2013 (HG 1175 14 X 2005).Conform cu aceasta strategie, destinata sa asigure compatibilizarea educatiei speciale si protectiei sociale cu standardele UE, scolile speciale urmeaza, treptat, sa se transforme in centre de resurse, iar educatia elevilor cu dizabilitati se va realiza, pe cat mai mult posibil, in scolile obisnuite, alaturi de elevii normali. Din aceasta perspectiva este necesara pregatirea unui numar cat mai mare de specialisti profesori itineranti si de sprijin, care sa lucreze in scolile inclusive, unde vor fi educati elevii cu nevoi speciale. Perfectionarea interventiei recuperatorii, vizand integrarea sociala si educationala a persoanelor aflate in dificultate si a elevilor cu cerinte educative speciale, imbunatatirea activitatii de cercetare in domeniul psihopedagogiei integrarii si normalizarii persoanelor handicapate si consolidarea potentialului de colaborare in domeniul integrarii cu diverse categorii de institutii guvernamentale si neguvernamentale sunt obiective avute de asemenea in vedere. Daca s-ar realiza o analiza aprofundata a invatamantului special romanesc comparativ cu realizarile si tendintele manifestate in tarile Uniunii Europene, am constata ca este nevoie de o perfectionare a educatiei speciale autohtone, pe mai multe directii: - necasitatea organizarii unor forme de educatie integrata in tara noastra, in acord cu recomandarile din domeniu: Conferinta UNESCO-Educatie pentru toti, Jomtien-1990, Recomandarile Consiliului Europei R-92, Regulile standard privind egalizarea sanselor persoanelor cu handicap ONU 1993

si Declaratia de la Salamanca si Directiile de actiune in domeniul educatiei speciale, adoptate la Conferinta mondiala asupra educatiei speciale Acces si calitate Salamanca, Spania, 1994; obligativitatea respectarii principiului egalitatii sanselor, aceasta insemnand liberul acces la invatamantul general si profesional pentru elevii handicapati alaturi de colegii lor normali; elaborarea unor modele autohtone de integrare pentru respectarea reglementarilor din proiectul legii invatamantului (devenit ulterior Legea Invatamantului Nr. 84/1995, cap.6) cu privire la organizarea unor forme alternative de educatie integrata in invatamantul public; diminuarea numarului de copii cu cerinte speciale aflati in institutiile de ocrotire si cresterea proportionala a celor integrati in comunitate; sprijinirea programelor pilot pentru educatie integrata aflate in derulare in diverse orase din tara, precum si a celor care vor fi organizate in viitor; accelerarea pregatirii studentilor si persoanelor din domeniul educatiei integrate pentru a se putea suplini lipsa personalului de specialitate din prezent; realizarea unui parteneriat cu Ministerul Educatiei Nationale, UNICEF, UNESCO si ONG-uri, in vederea elaborarii unei strategii nationale pentru integrare, element esential al reformei sistemului de invatamant contemporan. Este de asemenea utila luarea in considerare a necesitatii formarii capacitatilor si abilitatilor necesare in aplicarea practica a tehnicilor terapeutice, educational-recuperative, folosite in activitatea cu persoanele cu cerinte speciale, insusirii cunostintelor fundamentale necesare in managementul institutiilor de invatamant special si integrat, formarii capacitatilor si deprinderilor utilizate in cercetarea din domeniul psihopedagogiei speciale, invatarii tehnicilor de proiectare si evaluare a programelor sociale si educationale destinate persoanelor cu cerinte speciale, insusirii metodelor si procedeelor utilizate in consilierea persoanelor cu handicap si familiilor acestora precum si familiarizarii cu tehnica conducerii activitatilor realizate de organizatiile neguvernamentale pentru protectia si educarea persoanelor cu nevoi speciale. Cursul ofera si informatii cu privire la instrumentarea dosarelor celor care solicita acordarea certificatelor de handicap, sau solicita internarea intr-un centru de integrare prin terapie ocupationala. Importante in economia cursului sunt legislaia i principalele acte normative europene i din ara noastr referitoare la protecia i asistena social a persoanelor n dificultate, cu trecerea in revista si a strategiilor de protecie sociala si a drepturilor celor cu dizabilitati si luarea in calcul a politicilor sociale privind copiii cu nevoi speciale si standardele de calitate ale serviciilor sociale specializate pentru persoane cu handicap. O categorie aparte de copii cu nevoi speciale sunt copiii strzii (o realitate confuz adesea), la care trebuie sa aplicam principiul egalizrii anselor (facand trecerea de la concepiile filosofice i politice la realitate). Protecia copiilor mpotriva abuzurilor este un alt pilon principal ce trebuie avut in vedere in economia cursului de fata, asa cum tratarea problematicii copiiilor rromi, ntre marginalizare i integrare, nu trebuie ignorata, fiind necesara abordarea fenomenelor contracepiei si srciei (practici i atitudini reproductive i contraceptive n context social).

Importante sunt si aspectele generale i problemele speciale de asisten social a persoanelor din grupurile defavorizate economico-social, a persoanelor cu disabiliti, a persoanelor eliberate din detenie, a persoanelor dependente de droguri, cu accent pe accesul la educaie al copiilor din zonele rurale. Un aspect deloc de neglijat este instituia voluntariatului n sistemul de asisten social i special in tara noastra, cu luarea in calcul a beneficiile acetuia, cu sublinierea interaciunii i relaionarii voluntar- beneficiar. Statutul i rolul asistentului personal al persoanelor cu handicap este o alta problema de luat in considerare, cu accente pe particularitatile de comunicare necesare, pe rolul specific jucat si pe elementele de statut ocupat. Originala si eficienta in recuperarea persoanelor cu nevoi speciale este terapia prin muzica, arta, miscare si joaca atat pentru copii cat si pentru adultii din institutii. Sesiunile practice de terapie prin arta combinata au scopul dezvoltarii potentialului creator, al abilitatilor personale si sociale ale beneficiarilor, cu accent deosebit pe promovarea libertatii de expresie, a increderii in sine si in ceilalti, a comunicarii verbale si non-verbale, a independentei ca individ in context social. Se promoveaza astfel principiile egalitatii in drepturi, a sanselor egale de integrare sociala, accesului la o viata demna si adaptata nevoilor personale. Necesitatea largirii sferei clasice a recuperarii celor cu dizabilitati deriva din principiile respectarii drepturilor omului, aspect care a fost ignorat o perioada indelungata in cazul persoanelor institutionalizate din Romania, si din pacate a continuat sa se perpetueze chiar si in anii de dupa 1990. Necesitatea imperioasa de schimbare rezida in: constientizarea efectelor institutionalizarii, sustinerea schimbarii de atitudine fata de persoanele cu nevoi speciale, imbunatatirea standardelor de ingrijire a persoanelor institutionalizate, promovarea dialogului dintre institutii si autoritati, acordarea de sanse egale persoanelor cu nevoi speciale prin dezvoltarea abilitatilor personale. Esentiale sunt in acest context imbunatatirea calitatii vietii copiilor si adultilor, sprijinirea schimbarii de atitudine fata de persoanele cu disabilitati, incurajarea dezvoltarii potentialului creator, a abilitatilor personale si sociale ale beneficiarilor, crearea mediului necesar manifestarii libertatii de expresie, independentei personale sidemnitatii pentru toate persoanele cu disabilitati, facilitarea dialogului intre autoritatile in domeniu, institutii si organizatii neguvernamentale in scopul de a produce schimbari benefice adultilor si copiilor institutionalizati. Principalele schimbari pe care trebuie sa le avem in vedere privind recuperarea persoanelor cu nevoi speciale sunt cele de progres personal ale beneficiarilor. Continua monitorizare a evolutiei lor in timp este absolut necesara, numai astfel putand vedea clar imbunatatirea calitatii vietii lor prin dezvoltarea abilitatilor de comunicare, a aptitudinilor individuale, temperarea problemelor de comportament, o mai buna interelationare cu colegii lor rezidenti si cu personalul in ingrijirea caruia se afla. Vorbim astfel asadar de recunoasterea eficientei in timp a metodelor terapeutice de tip artterapie asupra beneficiarilor din institutii, si din nevoia imperioasa de schimbare a mentalitatii referitoare la persoanele cu dizabilitati, in vederea alinierii Romaniei la standardele si cerintele europene si internationale de ingrijire.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. M.D. Avramescu, Defectologie i logopedie, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2002 2. M. Gelder, D. Gath, R. Mayou, Tratat de psihiatrie Oxford, Editura Asociaia Psihiatrilor Liberi din Romnia, Geneva Initiative Publishers, 1994, EdituraII 3. Larousse, Dicionar de psihiatrie i psihopatologie clinic, Editura Univers Enciclopedic, Bucureti, 1998 4. J.M. Mc.Innes, J.A. Treffry, Copilul cu surdocecitate - Ghid de dezvoltare, Tipografia Semne94 5. I. Muu, A. Taflan, Terapie educaional integrat, Editura ProHumanitate, Sibiu, 1997 6. C. Punescu, Copilul deficient. Cunoaterea i educarea lui, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1983 7. R. Rcanu, Psihologia comportamentului deviant, Editura Universitii Bucureti, 1994 8. E. Verza, Disgrafia i terapia ei, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1983 9. E. Verza (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapailor, Editura Universitii Bucureti, 1990 10. T. Vrma, P. Daunt, I. Muu, Integrarea n comunitate a copiilor cu cerine educative speciale, Editura Meridiane, Bucureti, 1996 11. E. Vrma, Educaia copilului precolar. Elemente de pedagogie la vrsta timpurie, Editura ProHumanitate, 1999