C1- AUTOCUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA PERSONALĂ:

CLARIFICĂRI CONCEPTUALE.
RELAŢIA CUNOAŞTERE – AUTOCUNOAŞTERE-INTERCUNOAŞTERE.Modalități de realizare

conf.univ.dr.Mihaela Gabriela NEACȘU

C1- AUTOCUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE PERSONALĂ

 AUTOCUNOÁŞTE, autocunósc, A se cunoaşte

prin autoobservare.
 AUTOCUNOÁŞTE A-şi cunoaşte propria
persoană.
 AUTOCUNOÁŞTE a-şi cunoaşte propriul eu,
propriile aspiraţii.
 AUTOCUNOÁŞTERE, autocunoaşteri, s.f.
Acţiunea de a se autocunoaşte
 AUTOCUNOÁŞTERE s.f. Faptul de a se
autocunoaşte. Metodă de cunoaştere a propriei
persoane, prin introspecţie.
Autocunoaştere

 Conştientizarea aptitudinilor;
 Conştientizarea intereselor şi a sistemului

propriu de valori;
 Conceptul de sine (imagine de sine, stimă de

sine).
Dezvoltare personală

 Deschidere spre experienţe noi

 Sentimentul de valorizare a
potenţialului propriu
 Capacitate de autoreflecţie
 Percepţia schimbărilor de sine pozitive
 Eficienţă
 Flexibilitate
 Creativitate
 Nevoia de provocări constructive
 Respingerea rutinelor
Modelul 5E
Cunoaşterea de sine
 este un proces cognitiv, afectiv şi motivaţional
individual care suportă influenţe puternice de
mediu.
 nu este un proces care se încheie odată cu
adolescenţa sau tinereţea.
 se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţele
vieţii.Pe măsură ce înaintăm în vârstă, dobândim o
capacitate mai mare şi mai acurată de
autoreflecţie.
 Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate
la iveală dimensiuni noi ale personalităţii sau le
dezvoltă pe cele subdimensionate.
Cunoaşterea de sine
 reprezintă o stăpânire directă a unor
informaţii cât mai complete şi reale despre
propria persoană;

 este o activitate specifică de cunoaştere mai

mult sau mai puţin intenţionată şi organizată,
orientată către analizarea şi evaluarea
propriului eu, propriilor capacităţi, aspiraţii şi
acţiuni;
Autocunoaşterea obiectivă
 implică un anumit nivel şi volum de cunoştinţe despre sine, înalt simţ
critic şi autocritic şi conştiinţa imperfecţiunii.

 Reflectarea pe care o presupune imaginea de sine poate avea un caracter

adecvat sau neadecvat (deformat al imaginii de sine).

 Imaginea de sine este în funcţie de capacitatea de autocunoaştere a

individului, de posibilităţile intelectuale ale individului şi de experienţa
pe care acesta o are. Dacă această capacitate este formată şi dezvoltată
în mod corespunzător, atunci imaginea de sine va fi cât mai adecvată.

 În caz contrar, pot să apară forme de reflectare eronată, de deformare a

imaginii de sine:

 supraapreciere (dilatare) a propriilor însuşiri şi trăsături;

 subapreciere (îngustare) a acestora.
Autocunoaştere
 Există trei motive (nevoi umane) principale care ne conduc spre
autocunoaștere:

1. Nevoia de a ne îmbunătăți încrederea în noi înșine: se referă la

faptul că oamenii caută să-și întărească sentimentul de
autorespect prin intermediul autocunoașterii.

2. Nevoia de realism în privința propriei persoane: oamenii vor să știe

adevărul despre ei înșiși, fie că acesta este pozitiv sau negativ.

3. Nevoia de consistență: oamenii vor ca ceea ce află despre ei înșiși

să nu contravină major imaginii de sine. Aceasta conduce de obicei
la căutarea de informații care să fie consistente cu imaginea de
sine și la evitarea acelora care nu corelează cu ceea ce cred despre
ei înșiși.
Autocunoaştere-modalități
A. comparațiile: oamenii se compară cu alții pentru a-și forma o
imagine de sine – cu cei similari, cu cei care sunt percepuți ca fiind
mai bine poziționați din punct de vedere social sau cu cei mai
dezavantajați;

B. introspecția: reprezintă procesul de contact cu propriul sine, cu

atitudinile, cu gândurile, cu emoțiile noastre;

C. autoobservația (autopercepția): constă în observarea și interpretarea

propriei conduite; aici, spre deosebire de introspecție, atitudinile
noastre vor fi cunoscute într-un mod indirect, prin analiza propriei
conduite;

D. atribuțiile cauzale: constau în interpretările pe care oamenii și le dau

despre ei înșiși pornind de la analiza propriului comportament
Autocunoaştere
 Ce ştiu şi ce pot să fac bine? Răspunsurile formulate ne ajută
să ne identificăm cunoştinţele, capacităţile, abilităţile,
deprinderile.
 Ce aş dori/ce mi-ar plăcea să fac? Răspunsurile conduc la
conştientizarea intereselor, dorinţelor, preferinţelor, aspiraţiilor,
idealurilor personale.
 Ce este important pentru mine? Răspunsurile se vor referi la
sistemul de valori.
 Cum sunt? Această întrebare se referă la identificarea
trăsăturilor de personalitate.
Imaginea despre sine
 se constituie atât prin autoobservaţie cât şi în urma interacţiunii dintre individ şi ambianţa
socială, cea mai uzitată formă de interacţiune fiind comunicarea.
 este rezultatul conştiinţei de sine.
 se referă la totalitatea percepţiilor privind abilităţile, atitudinile şi comportamentele personale;
 este o reprezentare mentală a propriei persoane, un "tablou" în care sunt incluse cunostintele
despre sine (abilitaţi, comportamente, emotii, cunostinţe, valori, etc.), si care ne ajuta sa ne
reglam comportamentul în societate;
 este o structură organizată de cunoştinţe despre sine care ghidează comportamentul social;
 influenţează atât percepţia lumii cât şi a propriilor comportamente.
 modul în care ,,se vede” o persoană sau se reprezintă pe sine; nu este un dat imediat, ci o
construcţie ce se realizează prin raportare, comparare cu alţii.
 modul în care o persoana își percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emoționale,
sociale și spirituale
 părerea pe care o avem despre noi, despre "cine suntem noi" si "ce putem face noi", despre
calităţile şi defectele pe care le avem - sau credem că le avem;
 reprezentarea şi evaluarea pe care individul şi le face despre el însuşi, în diferite etape ale
dezvoltării sale şi în diferite situaţii în care se află.
 presupune conştientizarea a cine sunt eu şi a ceea ce pot să fac eu.
Conştiinţa de sine
 este ,,o formă complexă de reprezentare” la
nivelul căreia subiectul care reflectă şi
obiectul reflectat coincid.

 Conştiinţa de sine este un produs, un rezultat

al autocunoaşterii, dar, în acelaşi timp, prin
nivelul atins, stimulează continuu procesele
cunoaşterii de sine.
 Eul real sau Eul actual este rezultatul
experienţelor noastre, cadrului social şi
cultural în care trăim;
 Acesta cuprinde:
 Eul fizic : structurează dezvoltarea, încorporarea şi acceptarea propriei corporalităţi. Imaginea corporală se referă la
modul în care persoana se percepe pe sine şi la modul în care ea/el crede că este perceput de ceilalţi. Cu alte cuvinte,
imaginea corporală determină gradul în care te simţi confortabil în şi cu corpul tău. Dacă imaginea ideală a Eului corporal
este puternic influenţată de factori culturali şi sociali (siluetă) şi nu corespunde Eului fizic, poate genera sentimente de
nemulţmire, neîncredere, furie, izolare. Disprepanţa dintre Eul fizic real şi cel cultivat de mass – media determină numărul
mare de tulburări de comportament alimentar de tip anorexic. Băieţii recurg tot mai mult la anabolizante pentru a câştiga
în greutate şi masă musculară.

 Eul cognitiv se referă la modul în care sinele receptează şi structurează conţinuturile informaţionale despre sine şi lume şi
la modul în care operează cu acestea. Sunt persoane care reţin şi reactualizează doar evaluărilor negative despre sine,
alţii le reprimă, iar unii le ignoră. Unii fac atribuiri interne pentru evenimente negative, astfel încât se autoculpabilizează
permanent, în timp ce alţii fac atribuiri externe pentru a-şi menţine imaginea de sine pozitivă.

 Eul emoţional (Eul intim sau Eul privat) sintetizează totalitatea sentimentelor şi emoţiilor faţă de sine, lume şi viitor. De
multe ori, persoana nu doreşte să îşi dezvăluie sinele emoţional decât unor persoane foarte apropiate. Cu cât o persoană
are un Eu emoţional mai stabil cu atât va percepe lumea şi pe cei din jur ca fiind un mediu sigur, care nu ameninţă
imaginea de sine. Autodezvăluirea emoţională nu este percepută ca un proces riscant sau dureros. În general, Eul
emoţional al adolescenţilor este labil. Curajul, bravura, negarea oricărui pericol pot alterna cu anxietăţi şi nelinişti extreme.
Copiii şi adolescenţii trebuie ajutaţi să-şi dezvolte abilitatea de a identifica emoţiile trăite şi de a le exprima într-o manieră
potrivită situaţiei, fără teama de ridicol sau de a-şi expune “slăbiciunile”, ceea ce constă în inteligenţa emoţională.

 Eul social (Eul interpersonal) este acea dimensiune a personalităţii pe care suntem dispuşi să o expunem lumii ; este
“vitrina” persoanei. Unii dintre noi avem un Eu social de tip “cactus” (mă simt în siguranţă doar când sunt ofensiv şi
belicos), alţii ca o “mimoză”(atitudine defensivă este cea care îmi conferă protecţie) sau ca o plantă care înfloreşte sau se
usucă în funcţie de mediul în care trăieşte (reacţionez în concordanţă cu lumea înconjurătoare. Cu cât discrepanţa dintre
Eul emoţional şi cel social este mai mare, cu atât gradul de maturizare al persoanei este mai mic. O persoană imatură se
va purta în general într-un anumit fel acasă, între prietenii apropiaţi şi în alt mod (care să o securizeze) în cadrul
interacţiunilor sociale.
 Eul spiritual reflectă valorile existenţiale ale unei persoane. Din acestă perspectivă, persoanele sunt caracterizate ca fiind
pragmatice, idealiste, religioase, altruiste, pacifiste.
 Eul viitor (Eul posibil) vizează modul în care persoana îşi percepe potenţialul de
dezvoltare personală şi se proiectează în viitor. Eul viitor cuprinde aspiraţiile,
motivaţiile, scopurile de durată medie şi lungă. Eul viitor este o structură importantă
de personalitate deoarece acţionează ca factor motivaţional în comportamentele
strategice, în acest caz devenind Eul dorit. Eul viitor incorporează şi posibilele
dimensiuni neplăcute de care ne este teamă să nu le dezvoltăm în timp ( de ex.
alcoolic, singur, ratat) şi în acest caz poartă denumirea de Eu temut. O persoană
optimistă va contura un Eu viitor dominat de Eul dorit, pentru care îşi va mobiliza
resursele motivaţionale şi cognitive. Eul temut, comportamentele evitante şi
emoţiile negative vor caracteriza o persoană pesimistă. Fiecare din cele două Eu-ri
viitoare are ataşat un set emoţional – încredere, bucurie, plăcere, în cazul Eu-lui
dorit ; anxietate, furie, depresie, în cazul Eu-lui temut.
 Eul ideal este ceea ce ne-am dori să fim, dar în acelaşi timp suntem
conştienţi că nu avem resurse reale să ajungem. Când ne apropiem sau
chiar atingem aşa numitul ideal, realizăm că dorim altceva şi acel altceva
devine ideal. Alteori, Eu-ul ideal nu poate fi atins niciodată (ex. înălţime).
Dacă o persoană se va cantona în decalajul dintre Eul real şi cel ideal are
multe şanse să trăiască o permanentă stare de nemulţumire, frustrare şi
chiar depresie. Dominarea imaginii de sine de către Eul ideal este un
fenomen destul de frecvent la adolescenţi, ei dorind să devină personaje
celebre şi se simt total dezamăgiţi de propria personalitate şi viaţă. Este
bine ca adolescenţii să facă diferenţa dintre Eul ideal şi Eul viitor, cel din
urmă conţinând elemente realiste, deci realizabil. Eul ideal poate avea un
rol pozitiv doar în măsura în care jalonează traiectoria Eului viitor şi nu se
interpune ca o finalitate dorită.
Modalitățile de manifestare a
imaginii de sine negative
 Evitarea. Un elev cu o imagine de sine negativa poate adopta atitudini de genul "Daca nu
încerci, nu gresesti". Retragerea si comportamentele timide, de evitare a confruntarii cu
probleme sunt indici ai imaginii de sine negative.

 Agresivitatea defensivă. Un elev cu o imagine de sine negativa compenseaza atacand sursa

frustrarii (de exemplu, îl ironizeaza pe un coleg care a luat o nota mai mare).

 Compensarea. Un elev care nu are succes la unele materii, le minimalizeaza importanta si

încearca sa aiba succes la altele, pe care ajunge sa le considere mai importante.

 Rezistenta. Elevii încearca sa îsi "conserve" imaginea de sine si manifesta rezistenta la

schimbari, chiar daca aceste schimbari pot fi în beneficiul lor. Elevii cu o imagine de sine
negativa sunt mai rezistenti la schimbare, reducand astfel riscul unui esec în situatiile dificile.

 Motivația scazută.Un elev cu o imagine de sine negativa va manifesta lipsa de încredere în

fortele proprii. In consecinta, el va fi mult mai putin motivat sa initieze sau sa se implice în
diverse activitati, deoarece nu se va simti în stare sa le finalizeze cu succes.
Intercunoaşterea
 Comunicarea interpersonală este una dintre sursele de autocunoaștere.
 este o formă a interacţiunii persoanelor, un proces în care indivizii îi cunosc pe
ceilalţi, sunt cunoscuţi de ceilalţi şi se cunosc pe ei înşişi.
 Un rol deosebit în procesul intercunoaşterii îl are şi empatia, aceea capacitate
a omului de a trece pe poziţia stării emoţionale a celuilalt.
 Intercunoaşterea implică o schemă funcţională dispusă pe două niveluri:

◦ un nivel socioperceptiv, având ca suport imaginea perceptivă nemijlocită

despre însuşirile externe şi comportamentale ale celuilalt;

◦ un nivel socioepistemic, care are ca suport judecata apreciativă, de valoare,

raţionamentul cu conţinut moral, rezultând din explorarea în profunzime de
către subiect a personalităţii semenilor săi.
Stima de sine (Self-esteem)
 reprezintă modul în care ne autoapreciem, cum ne evaluăm în raport cu
propriile noastre aşteptări şi cu aşteptările celorlalţi.

 dimensiunea evaluativă a imaginii de sine.

 Stima de sine ridicata reflecta recunoasterea valorii intrinseci a oricarei fiinte

umane, autoaprecierea si increderea în fortele proprii.

 Satisfactia stimei de sine consta în sentimentul de a fi iubit și sentimentul de a

fi competent; de aceea, toata viata, de-a lungul activitatii noastre, cel mai
adesea cautam sa satisfacem cele doua mari nevoi. În egala masura
indispensabile stimei noastre de sine: sa ne simtim iubiti (apreciati, simpatizati,
populari, doriți) si să ne simtim competenţi (performanti, înzestrati, capabili).
Stima de sine (Self-esteem)
 Pentru valorizarea de sine sunt necesare 8 calităţi:

 a şti să te exprimi;
 a şti să promiţi;
 a dispune de curaj;
 a şti să comunici;
 a fi diplomat;
 a şti să fii familiar;
 a fi serios;
 a şti să convingi.
5 factori care contribuie la menţinerea sentimentului stimei de sine

 Concordanţa dintre comportament şi propria conştiinţă;

 Reacţii pozitive asupra autoimaginii, a imaginii pe care şi-o face
fiecare despre sine. Aceasta imagine poate fi ”prea mare”, “prea
mică” sau conformă cu realitatea (în acest caz realitatea însemnând
reacţia celor din jur);
 Preţuirea persoanei;
 Recunoaşterea rezultatelor activităţii;
 Comunicarea sinceră, deschisă; indiferent cât de supăraţi aţi putea fi
pe cineva, reflectaţi cu mult discernământ înainte de a-l ataca.
Stima de sine pozitivă
 este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii.
 Copiii cu stimă de sine scăzută se simt nevaloroşi şi au trăiri
emoţionale negative, de cele mai multe ori cauzate de experienţe
negative.
 Există o relaţie de cauzalitate între formarea stimei de sine la elevi şi
acceptarea necondiţionată ca atitudine a profesorului sau adultului în
general.
Elevii cu stimă de sine pozitivă ….

 îşi asumă responsabilităţi

 se comportă independent ;
 sunt mândri de realizările lor ;
 realizează fără probleme sarcini noi ;
 îşi exprimă atât emoţiile pozitive cât şi pe

cele negative ;
 oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi ;
Experienţele din copilărie care dezvoltă o imagine de sine echilibrată

 este încurajat, lăudat

 este ascultat ;
 i se vorbeşte cu respect ;
 i se acordă atenţie şi este îmbrăţişat ;
 are performanţe bune în activităţi

extraşcolare şi şcolare ;
 are prieteni de încredere ;
Elevii cu o stimă de sine scăzută …

 sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi ;

 evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi ;
 se simt neiubiţi şi nevaloroşi ;
 îi blamează pe ceilalţi pentru nerealizările lor
(“profesorul a fost nedrept cu mine”);
 pretind că sunt indiferenţi emoţional (“Nu mă interesează
că am luat nota 4 la …”)
 nu pot tolera un nivel mediu de frustrare (“nu pot să
învăţ”,”nu ştiu cum să rezolv problema”);
 sunt uşor influenţabili (“prietenii mei cred că este bine să
fumez”) ;
 nu îşi asumă responsabilităţi, este prea “cuminte”;
 pare rebel, nepăsător.
Experienţele din copilărie care formează o imagine de sine scăzută

 este des criticat ;

 i se vorbeşte pe un ton ridicat
 este ignorat, ridiculizat ;
 ceilalţi aşteaptă să fie întotdeauna “perfect”
 are eşecuri în activităţi şcolare şi extraşcolare;
 comparaţii frecvente între fraţi ;
Dezvoltarea stimei de sine

 Copiii cu stimă de sine crescută reuşesc să facă faţă mai bine

situaţiilor şi comportamentelor de risc cum ar fi consumul de
substanţe, relaţii interpersonale nesănătoase, eşecurilor.
 Adulţii trebuie să fie suportivi în ce priveşte identificarea,
exprimarea şi controlul emoţiilor negative:

◦ Încurajarea copiilor în exprimarea propriilor emoţii într-un mediu sigur,

aprobator. Dacă un elev este furios pe un profesor, acesta nu trebuie să
devină defensiv sau să-l pună la punct. Sentimentele trebuie acceptate ca
situaţii de viaţă fireşti (“ştiu cât de nervos eşti pe mine şi că nu îţi place să-ţi
să spună ce să faci”).

◦ Copiii trebuie să fie învăţaţi să-şi folosească imaginaţia în exprimarea

emoţiilor (“ce ţi-ar fi plăcut să-i spui celui care te-a enervat”) Povestirea unei
situaţii asemănătoare trăite de adult (“când eram de vârsta ta”) Trebuie
învăţaţi să se accepte pe ei chiar şi când se simt abătuţi sau dezamăgiţi (“nu
ai câştigat meciul dar acţiunile tale au fost mai corecte ca de obicei. Cu încă
puţin antrenament vei fi cel mai bun”)
Ce trebuie să facă profesorii pentru dezvoltarea stimei de sine?

 Să exprime expectanţe rezonabile faţă de vârsta copilului.

 Să planifice din timp activităţile. Când ştiţi că apar situaţii mai dificile pentru elevi, faceţi tot
posibilul să-i ajutaţi să le depăşească. Dacă anticipaţi nevoile copiilor, probabilitatea ca ei
să fie mai cooperanţi va creşte.
 Să formuleze clar ceea ce aşteaptă de la elevi.
 Să se focalizeze asupra aspectelor pozitive ale elevilor. Când se discută cu un copil, fiţi
siguri că aţi adus în discuţie atât aspectele pozitive cât şi cele negative.
 Să se ofere posibilităţi şi opţiuni elevilor de câte ori este posibil ; acest lucru dă sentimentul
controlabilităţii şi ca urmare ei se vor opune mai puţin. “mai avem destul timp să mai facem
o problemă la matematică. Vă rog să alegeţi voi care va fi aceea”.
 Să ofere recompense. Scopul pe care trebuie să-l atingă elevul trebuie să se poată realiza
depunând un efort rezonabil. Recompensa nu trebuie să fie extravagantă.
 Atitudinile negative faţă de sine sunt generate atât de comportamentul celorlalţi cât şi de
modul personal de a gândi faţă de propria persoană. Distorsiunile cognitive sunt deprinderi
negative de a folosi frecvent anumite gânduri în interpretarea eronată a realităţii.
modalităţi de îmbunătăţire a stimei de sine
 Crearea de oportunităţi de succes, situaţii în care copilul să-şi
identifice punctele tari;
 Crearea de situaţii în care copilul să aibă oportunitatea de a oferi
ajutor celorlalte persoane;
 Identificarea domeniilor de competenţă ale consiliatului şi crearea de
situaţii în care acestea să fie utilizate cu succes;
 Identificarea surselor de suport social, emoţional, instrumental,
informaţional;
 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, rezolvare de
probleme, abilităţiile de a face faţă situaţiilor de criză;
 Dezvoltarea sentimentului de auto-eficacitate
Învăţarea asertivităţii
 se realizează direct, prin exersare în viaţa de zi cu zi, începând cu probleme uşor de rezolvat
şi continuând cu probleme de dificultate crescândă;

 prin jocuri de rol, adică prin punerea în scenă, sub forma unor mici scenete, a unor situaţii-
problemă; ele vor fi repetate până când persoana se simte capabilă să înfrunte problema
respectivă;

 prin jocuri de rol imaginare: persoana îşi imaginează situaţia-problemă şi modalitatea de

exprimare de sine corespunzătoare; aceste jocuri repetate suficient de des ele pregătesc
expunerea la situaţia problematică, într-un context real, sau dacă este prea dificil, prin etapa
intermediară a jocurilor de rol;

 imitarea unor modele: imitarea se face mai întâi imaginar, apoi în realitate;

 observarea consecinţelor afirmării de sine la nivelul persoanei luată drept model încurajează
imitarea.
Recomandări bibliografice