Autocunoastere

Intercunoastere

Stima de sine
Andreea Rotariu&Gianina Manolache
Psih an3
Luati un pix si o foaie de hartie si scrieti:
Autocunoaşterea este o condiţie necesară pentru dezvoltarea personală şi se poate nuanţa în
cadrul acestui process ….
… iar dezvoltarea personală este o consecință firească a autocunoașterii.
 Autocunoastere
Activităţile de autocunoaştere pun accent pe explorarea, înţelegerea,
acceptarea sinelui:
 cunoaştere de sine (date de identificare a propriei persoane),
 diversitatea culturală şi etnică,
 diferenţe interindividuale,
 drepturi şi responsabilităţi,
 solidaritatea cu ceilalţi,
 cunoaşterea intereselor şi abilităţilor personale,
 spaţiul personal, nevoia de intimitate şi influenţa sa asupra imaginii de sine,
 stima de sine – ce este şi în ce situaţii se manifestă,
 atitudinea pozitivă faţă de propria persoană, etichetările, cum poate fi îmbunătăţită stima de sine,
încrederea în sine,
 reuşita personală, autoevaluarea intereselor, a punctelor tari şi punctelor slabe din caracteristicile
personale.
 METODE DE AUTOCUNOAŞTERE
Elementele care concură la formarea imaginii de sine sunt:

Externe
 • Ajutaţi copilul şi adolescentul să se descopere pe
sine.
 • Încurajaţi autoreflexia.
 • Ajutaţi tinerii să îşi identifice structurile Eu-lui.
 • Discutaţi cu clienţii modul în care structurile Eu-
lui le influenţează convingerile, emoţiile,
comportamentele.
 • Valorizaţi aspectele pozitive ale copilului şi
adolescentului.
Interne
 • Observarea propriilor gânduri, emoţii, comportamente.
 • Informaţii verbale, nonverbale primite de la alte
persoane.
 • Analiza retrospectivă a traiectului de viaţă.
 • Estimarea resurselor individuale şi sociale.
 • Identificarea intereselor.
 • Analiza aspiraţiilor şi scopurilor.
 • Identificarea priorităţilor.
 • Analiza valorilor personale.
* punctele tari şi punctele slabe:
trăsăturile personale, pentru reuşită
este necesar să ne cunoaştem punctele
tari, pentru a le utiliza şi a le întări,
punctele slabe pentru a le remedia prin
efort propriu şi cu ajutorul celorlalţi,
*oportunităţi şi ameninţări:
caracteristicile mediului în care ei
trăiesc, să identificăm elemente din
mediu care ne pot ajuta să reuşim
(putem folosi resursele, oportunităţile),
dar și elemente ne pot împiedica (cum
putem evita ameninţările externe).

Fiecare persoană are atât puncte tari,

cât şi puncte slabe, precum şi că mediul
în care trăim nu este niciodată propice
sau ostil în întregime.
Dezvoltare personala

Activităţile de dezvoltare personală ţintesc modelarea sinelui prin exersarea de noi capacităţi
adaptative şi prin modificarea imaginii şi a judecăţilor de valoare asupra sinelui.
Dezvoltarea personala ne ajuta:
 Ne pregăteste pentru schimbare, pentru trecerea în alt ciclu de învăţământ,
 sa facem fata particularităţilor de vârstă ale copilăriei, preadolescenţei şi adolescenţei
(schimbări fizice, dezvoltarea personalităţii, relaţiile cu colegii, propriile aşteptări),
 Sa intelegem caracteristici generale ale vârstelor copilăriei, preadolescenţei şi adolescenţei,
tinereţii, maturităţii, bătrâneţii;
 Sa folosim optim resursel personale
Proiectarea activităţilor de autocunoaştere şi dezvoltare personală poate porni de la principiul
umanist că fiecare copil este unic, că este o fiinţă valoroasă în sine şi că, pentru a se dezvolta
optim, are nevoie să se simtă iubit, acceptat şi respectat în unicitatea sa.
 Autodezvaluirea
Stilul I - persoană Procesul prin care datele înmagazinate în zona
necomunicativă şi ascunsă sunt transferate zonei deschise este
distantă;
denumit, de regulă, în literatura consacrată
comunicării interpersonale, numele de
autodezvăluire.
Stilul II – persoană
ce nu are încredere
în ceilalţi;

Stilul III – persoană

neinteresată de
opinia celorlalţi
Există mai multe despre sine;
stiluri de
autodezvăluire şi
receptare a Stilul IV- persoană
feedback-ului: ce are încredere în
sine, cu abilităţi de
comunicare.
Obstacole psihologice în calea autodezvăluirii:

 Teama de autocunoaştere. Mărturisirea unor secrete de natură să pună în lumină nefavorabilă

persoana, ar putea face ca, din confruntarea cu reacţiile interlocutorilor, imaginea idealizată pe care
aceea persoană şi-a format-o despre sine să iasă uşor distorsionată.
 Teama de pedeapsă. Teama individului că mărturisirea unor secrete despre propria persoană ar putea
duce la respingerea sa de către grupul social căruia îi aparţine, ar putea provoca râsul răutacios,
maliţios sau chiar pierderea prietenilor, a poziţiei sociale, etc.
 Teama de “efectul de antihalou”. Lucrările de psihologie socială numesc “effect de halou” tendinţa
răspândită de a se atribui persoanelor care s-au remarcat într-un domeniu o competenţă asemănătoare şi
în alte domenii. Părerile politice ale unui actor celebru sunt urmărite cu mai multă atenţie decât cele ale
unui anonim, ca şi cum talentul sau măiestria sa i-ar conferi o pricepere superioară în treburile cetăţii.
Un mechanism similar stă la baza “efectului de antihalou”, prin care nepriceperea dovedită într-un
domeniu e extinsă abuziv asupra altora. Mulţi oameni se tem, astfel, să se destăinuie altora de teama că
relevarea unor slăbiciuni sau greşeli cu caracter punctual şi pasager să constituie argumente pentru o
judecată globală asupra competenţei sau valorii lor morale.
 Printre circumstanţele care favorizează producerea
autodezvăluirii sunt:

 Numărul mic de persoane. Autodezvăluirea are lor în prezenţa

unui număr mic de persoane. Ideală este relaţia diadică, deoarece
Natura
reacţiile unui singur interlocutor sunt mai uşor de urmărit şi, în Numar de
funcţie de acestea, se poate lua în orice moment decizia continuării subiectului
sau întreruperii destăinuirii. persoane
 Natura subiectului abordat. Este mai uşor să se vorbească despre
gusturile sau opiniile personale decât despre problemele intime.
 Valenţa destăinuirii. O destăinuire pozitivă pune persoana într-o
lumina favorabilă, una negativă poate compromite. Valenta:

negativitate
Sexul şi vârsta. Băieţii sunt mai deschişi cu colegii decât cu
părinţii, fetele prezintă un grad de intimitate mai ridicat în raport cu pozitivitate
mama decât cu tatăl sau fraţii. Tendinţa către autodezvăluire faţă de
partenerul de sex opus creşte între 17 şi 50 de ani, după care începe Tipul
să se înscrie pe o curbă descendentă. relatiei
 Tipul de relaţie. Unii consideră că intimitatea uşurează
“deschiderea sufletului”. Cu toate acestea, se constată că, adeseori,
oamenii preferă să le facă confidenţe unor necunoscuţi. Gen
Varsta
 Intercunoastere
 Intercunoaşterea este o formă a interacţiunii persoanelor, un proces în care indivizii îi
cunosc pe ceilalţi, sunt cunoscuţi de ceilalţi şi se cunosc pe ei înşişi
 include procese complexe de gândire socială, de realizare a imaginii cât mai adecvate
despre sine şi despre ceilalţi, ca şi de apreciere reciprocă adecvată, cât mai obiectivă.
 Intercunoaşterea se bazează pe următoarea motivaţie: trebuinţa recunoaşterii sociale,
nevoia de comunicare umană, de a fi confirmat în acţiuni de către cei din jur, necesitatea
de a împărtăşi sentimentele şi convingerile proprii.

Intercunoaşterea (cunoaşterea omului de către om) implică o schemă funcţională

dispusă pe două niveluri:
• un nivel socioperceptiv, având ca suport imaginea perceptivă nemijlocită despre
însuşirile externe şi comportamentale ale celuilalt;
• un nivel socioepistemic, care are ca suport judecata apreciativă, de valoare,
raţionamentul cu conţinut moral, rezultând din explorarea în profunzime de către
subiect a personalităţii semenilor săi.
Fereastra lui Johari
 Stima de sine

Sentimentul stimei de sine este un sentiment al stării de

bine, de satisfacţie, care dă măsura propriei valori. Este
rezultatul comparaţiei pe care o efectuează subiectul
între el însuşi şi alţi indivizi semnificativi pentru el,
este produsul tuturor trăsăturilor valoroase ale
individului.

Cum se numeste sentimentul slab al stimei de sine?

Stare de disconfort!
Stima faţă de sine, respectul de sine reprezintă
simpatia pe care fiecare şi-o acordă sieşi, este
recunoaşterea pe care se cuvine s-o acorde potenţialului
său individual.
Pentru valorizarea de sine sunt
necesare opt calităţi:

 a şti să te exprimi;
 a şti să promiţi;
 a dispune de curaj;
 a şti să comunici;
 a fi diplomat;
 a şti să fii familiar;
 a fi serios;
 a şti să convingi.
 Copiii cu o stimă de sine scăzută:
• Sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi
• Evită implicarea în activităţi noi
• Se simt nevalorizaţi
• Îi învinuiesc pe ceilalţi pentru nerealizările lor
• Pretind că sunt indiferenţi emoţional
• Nu pot tolera nici un nivel mediu de frustrare
Copiii cu o stimă de sine pozitivă:
• Sunt uşor influenţabili
 • Îşi asumă responsabilităţi • Nu îşi asumă responsabilităţi
 • Se comportă independent • Pozează în rebeli, nepăsători

 • Sunt mândri de realizările lor

 • Realizează fără probleme sarcini noi

 • Îşi exprimă atât emoţiile pozitive cât şi pe cele negative

 • Oferă ajutor şi sprijin colegilor


Reacţii ale adulţilor care
favorizează o stimă de sine
scăzută la nivelul
personalităţii copiilor:
Compară un copil cu
altul
Ridicularizează şi
sunt sarcastici
Neagă existenţa emoţiilor
Indică trăirea unor stări
emoţionale
Utilizează excesiv
ameninţările şi pedepsele
Atitudinile negative faţă de sine sunt expresia modalităţilor greşite de a despre sine:
 Suprageneralizarea presupune construcţia unei reguli generale, universal valabile pornind de la un singur eveniment;
„Dacă am luat o notă mică la chimie, înseamnă că niciodată nu voi cunoaşte chimia.” Suprageneralizarea blochează
dezvoltarea personală şi limitează alternativele.
 Etichetarea reprezintă folosirea de adjective stereotipe, etichete peiorative pentru a descrie propria persoană.
 Filtrarea presupune acordarea de atenţie exagerată aspectelor negative ale vieţii, fără a lua în considerare şi aspectele
pozitive.
 Gândirea polarizată afectează puternic stima de sine. Persoanele ce adoptă acest stil de gândire evaluează toate
experienţele şi acţiunile prin prisma dihotomiilor ori/ori.
 Autoînvinovăţirea propriei persoane chiar în situaţia în care responsabilitatea revine altei persoane. Aceste persoane se
învinovăţesc pentru fiecare nereuşită a celor cu care interacţionează.
 „Citirea gândurilor celorlalţi”
 Responsabilitatea se referă la faptul că persoanele fie se simt răspunzătoare pentru tot ceea ce se întâmplă în jur fie au
sentimentul că nu pot controla nimic, că sunt lipsite de putere.