SESIUNEA NAȚIONALĂ –

DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR DE VIAȚĂ

INDEPENDENTĂ
 SESIUNEA NAȚIONALĂ –
DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR DE VIAȚĂ
INDEPENDENTĂ

Evenimentul este organizat de Asociația HoltIS în cadrul proiectului

Împreună pentru viitor, în parteneriat cu Reprezentanța UNICEF în România.

Acest program susține tranziția elevilor de la gimnaziu către liceu sau școli
vocaționale, fiind o componentă a pachetului Educație incluzivă de calitate.
AGENDĂ
Ce sunt abilitățile de viață?
Abilităţi noncognitive
Tipuri de abilităţi noncognitive
Stima de sine
Autonomia
Motivaţia
Caracterul
Abilităţile socio-emoţionale
Prezentarea activităţii pentru acasă
MOTTO
„Suntem ceea ce facem în mod repetat, prin urmare
excelența nu este un act singular, ci un obicei.“ - Aristotel

„Punctele forte de caracter care contează atât de mult

pentru succesul tinerilor nu sunt înnăscute; ele nu apar în
noi prin magie, ca rezultat al norocului sau al unor gene
bune. Și nu sunt doar o alegere. Ele sunt înrădăcinate în
chimia creierului și sunt modelate, în mod măsurabil și
previzibil, de mediul în care copiii cresc " - Paul Tough
@UNICEF/Gonzalo Bell
MESAJE CHEIE
Dezvoltarea abilităților de viață este un proces continuu, derulat pe parcursul
întregii vieți. 

Este mai ușor să dezvolți abilitățile noncognitive în perioada de pre-adolescență și

adolescență, decât în perioada adultă.

Dezvoltarea abilităților noncognitive reprezintă un factor foarte important în

evoluția copiilor ca viitori adulți autonomi.
@UNICEF/Cybermedial
OBIECTIVE
Participanții acestei întâlniri:
• Vor înțelege ce sunt abilitățile de viață independentă.
• Vor explora diversele concepte legate de abilităţile noncognitive.
• Vor identifica relevanţa acestor abilităţi în evoluţia economică, civică şi personală.
• Vor conştientiza importanţa dezvoltării acestor abilităţi la propria persoană.
• Vor descoperi modalităţi eficiente pentru o stimă de sine sănătoasă .
• Vor distinge motivaţia pozitivă de cea negativă.
• Vor înţelege cum implicarea în diverse activităţi stimulează creativitatea .
CE SUNT ABILITĂȚILE DE VIAȚĂ?
• Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, abilitățile de viață sunt „Abilități de
comportament adaptativ și pozitiv care permit indivizilor să facă față eficient
cerințelor și provocărilor din viața de zi cu zi”.
• Abilitățile de viață sunt abilități care pregătesc un individ să trăiască
independent și productiv în cadrul unei societăți. Unii indivizi dobândesc
abilități de viață fără să se gândească la asta.
• Aceste abilități pot include să știi cum să păstrezi un loc de muncă, să înțelegi
de ce unul/ceilalți se comportă într-un mod specific și știind să fii un prieten mai
bun.
ABILITĂȚI NON-COGNITIVE
• Abilitățile non-cognitive sunt definite ca „alte abilități decât cele cognitive” sau „abilități
ce nu pot fi măsurate sau testate prin teste de inteligență sau performanță”.

• Borghans (2015) arată că abilitățile non-cognitive sunt tipare de gândire, de

comportament, emoționale care pot fi modificate de-a lungul vieții și care diferă de IQ.

• Abilitățile cognitive pot fi definite ca fiind capacitatea de a înțelege idei, concepte

complexe, adaptarea eficientă în diverse forme de mediu, de a învăța din propria
experiență, de implicare în diferite modalități de învățare, de a apela la forme de
raționament variate, de a folosi gândirea pentru a depăși obstacolele.
EXERCIȚIU
Picătura Chinezească
Resurse: 4 boluri (2 cu apă, 2 goale), 2 linguri – câte una pentru
fiecare echipă
În echipă, participanții trebuie să care o cantitate de apă din
bolurile pline în cele goale. Din fiecare echipă, vor fi selectați trei
membri care vor juca 3 roluri: rolul unei persoane cu deficiență de
vedere, o persoană care nu poate vorbi și o persoană care nu își
poate folosi mâna dominantă.
Sarcina este una cronofagă, DAR trebuie dusă la final!
 
TIPURI DE ABILITĂȚI NONCOGNITIVE
Cunoscute și sub denumirea generică de soft skill-uri, abilitățile noncognitive sunt
considerate elemente importante în facilitarea și asigurarea succesului în orice activitate
deprinsă.

Exemple de abilități noncognitive:

• optimismul;
• motivația;
• autocontrolul;
• perseverența;
• integritatea;
• curiozitatea.
DIMENSIUNI ALE ABILITĂȚILOR
NONCOGNITIVE
Dimensiunea personală (din Altă clasificare a abilităților
perspectiva gestionării sinelui) noncognitive este oferită de
• conceptul de sine; Duckworth și Quinn (2009) care
identifică următoarele:
• auto-eficacitatea;
• autoreglarea; • growth mindset / setarea minții;
• motivația; • autonomy / autonomia;
• creativitatea. • self-discipline / auto-disciplina;
Dimensiunea socială și comunitară (din • resilience / reziliența / robustețea sau
perspectiva relațiilor sociale) rezistența psihică;
• abilități sociale; • self-worth/ încrederea în sine.
• abilități civice.
STIMA DE SINE
Componentele imaginei de sine sunt:
• eul actual - imaginea prezentă;
• eul ideal - imaginea dorită;
• eul viitor - imaginea a ceea ce poate să
devină individul;
Dezvoltarea stimei de sine este favorizată
de:
• mediu stimulativ, crearea de oportunități
pentru afirmare (evitarea etichetării);
• existența unui suport social;
• dezvoltarea abilităților de comunicare și
de exprimare emoțională;
• negociere, rezolvare de probleme;
• asertivitate;
• dezvoltarea sentimentului de auto-
eficacitate;
• așteptări rezonabile;
• acceptarea necondiționată a propriei
persoane și a celorlalți;
• Stima de sine este încrederea dobândită în urma reușitelor obținute în mod
constant și NU din întâmplare.

• Feed-back-urile oferite de părinți/profesori/prieteni/etc. influențează dezvoltarea

stimei de sine.

• Stima de sine se dezvoltă odată cu sentimentul de auto-eficacitate. (Se referă la

convingerea unei persoane că poate să-și atingă scopurile definite de ea, dacă
acționează într-o anumită manieră bine definită.)
AUTONOMIA
Conform Ursulei Sandner, autonomia se clasifică astfel:
1.Autonomia morală - copilul este capabil să distingă, pe cont propriu, deosebirea dintre
bine si rău.
2.Autonomia comportamentală - copilul ia decizii pe cont propriu și nu-i este frică să le
aplice, găsind cu ușurință argumente care să susțină aceste acțiuni.
3.Autonomia emoțională - copilul are încredere în propriile credințe și nu se raportează la
așteptările celorlalți de la el.

Autonomia copilului înseamnă că el este asertiv (are capacitatea și curajul să-și exprime
sentimentele și punctele de vedere, într-o manieră care să nu lezeze sentimentele și
punctele de vedere ale interlocutorului) că își asumă consecințele acțiunilor pe care le face.
MOTIVAȚIA
Motivația este investirea/împletirea gândurilor cu emoții.

Motivația este intrinsecă (determinată de factori interiori-dorința, credința că se

poate, etc.) și extrinsecă (determinată de factori exteriori-recompensa, presiunea
socială, competiția, etc)

Motivația reprezintă stabilirea și îndeplinirea obiectivelor, reziliență în fața obstacolelor

și eșecurilor, inițiativă și perseverență în a reuși. Termenul motivație cuprinde motivele
care stau la baza acțiunilor, a dorințelor și nevoilor.
Exercițiu – MOTIVAȚIE
• Ce anume ne motivează? (dați exemple din orice context prin referire la starea
internă)

• Care este diferența dintre cele două liste?

• În ce situații/contexte simțiți că vă lipsește motivația? Dați exemple.

• În ce situație simțiți că aveți rezultate mai bune?

 CREATIVITATEA
Creativitatea este abilitatea de a genera idei și soluții care sunt inovative și
potrivite/funcționale pentru o anumită situație (dacă vii cu ideea să ari cu o furculiță,
deși este o idee nouă, ea nu este funcțională).

Creativitatea presupune și depășirea fricii de ridicol și asumarea situației că poți greși.

Important!!!: după ce conștientizezi că ai greșit, este indicat să interpretezi această
greșeală ”Trebuie să cercetez mai mult!” și nu ”Nu sunt în stare să…!”
Exercițiu - CREATIVITATEA
JURAȚII

ECHIPA AVOCAȚI NR. 1 ECHIPA AVOCAȚI NR. 2

Argumente PRO care susțin ideea: Argumente PRO care susțin ideea:

Copiii trebuie să fie lăsați să experimenteze, chiar Creativitatea se dezvoltă când copilul devine adult,
și acțiuni puțin riscante, pentru că astfel li se dar până atunci el trebuie protejat de situațiile
dezvoltă creativitatea. riscante.
 CARACTERUL
Caracterul este un mod de a fi/ un complex de trăsături etice și mentale
care determină un mod specific de a acționa.

La copii, caracterul se formează prin modelul de a acționa și de a gândi

pe care îl oferă persoanele care se ocupă de îngrijirea lor.

„Fiecare cuvânt și acțiune trimit un mesaj.” Carol Dweck, 2006

 Exercițiu - CARACTERUL
Argumentați în echipă următoarele opinii legate de caracter:
• „Trei lucruri arată caracterul unui om: cărțile, prietenii și cadourile.”— Horațiu
• „Pe termen lung, caracterul este decisiv pentru destinul unui om.”— Theodore Roosevelt
• „Poţi folosi orice limbaj doreşti, niciodată nu poţi spune altceva decât ceea ce eşti.” — 
Ralph Waldo Emerson
• „Omul are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, unul pe care i-l dă publicul și cel
adevărat.” — Nicolae Iorga
• „Oricât îți vei schimba înfățișarea, rămâi același om.” — Arthur Schopenhauer
• „Nenorocirea dă pe faţă caracterul, iar fericirea îl ascunde.” — Horațiu
ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

• Studiile din domeniul neuro-științei subliniază faptul că în adolescență creierul

și cogniția socială trece printr-o perioadă intensă de formare și dezvoltării
socio-culturale (Blakemore & Mills, 2014).
• Relațiile de prietenie sau intime din timpul adolescenței dacă sunt pozitive
funcționează ca și amortizor social. În alte cuvinte datorită lor oamenii devin
mai puțin sensibili în fața experiențelor sociale negative petrecute ulterior
(Masten et al., 2012).
• Capacitatea de a simții empatie este o componentă aflată la baza abilităților
sociale și contribuie la utilizarea unor abilități de comunicare constructive
(Allemand et al., 2015).
TEMĂ

Fiecare elev va numi minim 3 abilități non-cognitive pe care își

propune să le dezvolte la el, în mod susținut în următoarele 6
luni.
 @UNICEF/Cybermedial

Mulțumim!

@UNICEF/Gabriel Vockel