Page |1

STRATEGII DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

„Dezvoltarea personală este o economie importantă de timp. Cu cât devii mai bun, cu atât ai nevoie
de mai puțin timp pentru a-ți atinge obiectivele.” ∼ Brian Tracy

MODULUL 1
!Dezvoltare personală – proces care se realizează pe tot parcursul vieții, fiind modalitatea
prin care indivizii își evaluează abilitățile și competențele, având în vedere și stabilindu-și obiectivele
personale în scopul realizării și implicit, a maximizării propriului potențial.
Conceptul acoperă activități care:
- îmbunătățesc gradul de conștientizare și identitate
- dezvoltă talentele și potențialul
- construiesc capitalul uman și
- facilitează angajarea.
- sporesc calitatea vieții și
- contribuie la realizarea viselor și aspirațiilor.
Dezvoltarea personală începe cu înțelegerea și cunoașterea de sine, a valorilor personale și a
intereselor pe care le urmăm de-a lungul vieții.
Influențe din psihologie:
Alfred Adler – stil de viață (1929 – a definit stilul de viață ca o abordare caracteristică a individului în
ceea ce privește viața, în rezolvarea problemelor) și a imaginii de sine, un concept ce a influențat
gestionarea echilibrului muncă-viață.
Carl Gustav Jung – perspectiva individualizării
Daniel Levinson – stadii/ cicluri de viață – două constructe „pe tot parcursul vieții” și a „aspirațiilor”
Reflecție: Stabilirea unui echilibru între muncă și viață personală poate fi un proces dificil,
dar cu o planificare adecvată și gestionarea eficientă a timpului, este posibil să atingi acest obiectiv.
Iată câteva sfaturi care te pot ajuta: Stabilește priorități: Începe prin a-ți clarifica valorile și obiectivele
personale. Gândește-te la ceea ce este cu adevărat important pentru tine în viață și asigură-te că îți
acorzi timp și energie acestor aspecte. Planifică-ți timpul: creează un program zilnic sau săptămânale.
Stabilește limite clare: Comunică-ți limitate și așteptările celor din jurul tău. Împarte-ți sarcinile și
cere ajutor: În cazul în care poți, împarte sarcinile de muncă și responsabilitățile în echipă. Nu ezita să
ceri sprijin și ajutor colegilor sau partenerului de viață pentru sarcinile casnice sau alte
responsabilități. Stabilește granițe digitale; Fă exerciții fizice și îngrijește-ți sănătate; Prioritizează
timpul de odihnă și relaxare; Fii flexibil și adaptează-te.
Teoria autoeficacității (Bandura, 1977) – surprinde relația dintre setarea de scopuri și
comportamentul orientat spre atingerea acestora. Autoeficacitatea reprezintă nivelul de încredere
pe care o persoană îl are în propriile abilități în raport cu o activitate specifică, nivelul de încredere o
determină să se angajeze sau nu în acțiuni concrete. Cu cât autoeficacitatea este mai mare, cu atât
mai mult credem că suntem capabili să îndeplinim o sarcină sau scop; cu cât autoeficacitatea este
mai mică, cu atât vom crede mai puțin că suntem capabili să îndeplinim o sarcină.
Teoria motivației auto-eficacității – dacă o persoană conștientizează reușitele în acțiuni
asemănătoare și dacă primește constant feedback apreciativ, atunci cresc șansele ca acea persoană
să demonstreze un nivel de autoeficacitate optim. Autoeficacitatea influențează comportamentul și
performanța.
Surse pentru autoeficacitate: experiențe anterioare & exp. indirecte; feedback; persuasiune socială.
Autoeficacitatea în cazul copiilor – e necesar aportul adulților prin utilizarea unor
instrumente dedicate formării autoeficității la copii:
- experiențele de exersare -prin motivația intrinsecă (Am luat o notă bună pt că am știut cum să învăț)
- observarea celorlalți – un coleg reușește să realizeze o sarcină (Alex a reușit să alerge 1 km și eu pot)
- persuasiune directă din partea celorlalți – primirea de mesaje puternice privind abilitățile și
1

capacitățile de a gestiona o siuație (Te pricepi la rezolvarea problemelor. Poți găsi o soluție creativă)
Page

- dispoziție – emoțiile pozitive și starea de spirit construiesc percepție de eficacitate.

Niveluri foarte ridicate de autoeficacitate duc la:
 Page |2

- exces de încredere în abilitățile tale;

- performanță redusă (crezând atât de mult în abilitățile tale, nu depui efortul necesar).
Reflecție: Dezvoltarea unui nivel optim de autoeficacitate la preșcolari și școlari este un
aspect important pentru creșterea lor încrezătoare și pentru succesul pe termen lung. Iată câteva
strategii care pot contribui la dezvoltarea autoeficacității acestor vârste:
- Promovați succesul și învățarea progresivă: Oferiți copiilor sarcini și activități adecvate nivelului lor
de dezvoltare, care să le ofere oportunități de reușită. Încurajați-i să-și presupun provocări treptat și
să-și depășească limitate, oferindu-le sprijin și încurajare pe parcurs.
- Promovați gândirea pozitivă: Ajutați copiii să dezvolte o perspectivă pozitivă asupra lor înșiși și a
abilităților lor. Încurajați-i să se concentreze pe reușite și să-și exprime aprecierea față de propriile
eforturi și progrese.
- Focalizați-vă pe proces, nu doar pe rezultate: Încurajați copiii să-și concentreze atenția pe procesul
de învățare și pe eforturile lor, în loc să se axeze exclusiv pe obținerea unui rezultat final. Învățați-i că
este important să se implice și să se străduiască, indiferent de rezultatul final.
- Oferiți feedback constructiv: Furnizați copiilor feedback specific și constructiv despre performanțele
lor. Subliniați punctele lor puternice și oferiți sugestii de îmbunătățire, astfel încât să vă încurajați să
vă simțiți dezvolte abilități și cunoștințe.
- Stimulați inițiativa independenței: Încurajați copiii să crească și să aibă responsabilitatea și să aibă
posibilitatea de a avea probleme pe cont propriu, atunci când Sprijini-i să ia decizii și să găsească
soluții, oferindu-le încredere în abilitățile lor.
- Încurajați colaborarea și interacțiunea socială: Sus activitățile de grup și cooperarea între copii, ceea
ce le permite să-și dezvolte abilități sociale și să învețe din experiența celorlalți. Acest lucru le poate
consolida încrederea în abilitățile lor și le oferă oportunități de obținere a succesului împreună cu
alții.
- Cultivați perseverența și reziliența: Ajutați copiii să înțeleagă că eșecurile și dificultățile fac parte din
procesul de învățare și că este normal să întâmpine obstacole pe parcurs. Încurajați-i să încerce din
nou, să găsească soluții alternative și să nu se descuieze în fața provocărilor.
- Modelați comportamentul pozitiv și încredere în sine: Fiți un model de încredere în sine și optimism
pentru copii. Arătați-le că aveți încredere în abilități și potențialul lor, și oferiți-le sprijin și încurajare
constantă.
- Creați un mediu de învățare pozitiv și susținător: Asigurați-vă că mediul în care copiii învață și se
dezvoltă este sigur, empatic și pozitiv.
Teoria ierarhizării nevoilor (Maslow, 1970) – în viziunea lui Avraam Maslow toți indivizii au o
nevoie de dezvoltare personală care are loc într-un proces numit auto-actualizare. Măsura în care
oamenii pot să se dezvolte depinde de satisfacerea anumitor nevoi organizate ierarhic.
- Dezvoltarea personală poate fi actualizată fizic, psihologic, financiar, mental, etc, indiferent de tipul
de dezvoltare personală, primul și cel mai important pas în acest proces este să decizi ce vrei să
schimbi sau să îmbunătățești în viața ta.
- Maslow credea că nevoile de nivel superior – stima de sine și împlinire, pot fi abordate numai după
ce nevoile de nivel inferior au fost cel puțin parțial satisfăcute. Dar a avut grijă să explice că nu era
necesar să satisfacă pe deplin un nivel de nevoie înainte ca următorul nivel să apară ca o forță
motivațională. Ierarhia nevoilor:
1. În partea de jos: nevoile fiziologice de bază pentru aer, mâncare, , adăpost, căldură, somn
etc., adică elementele de bază pentru supraviețuire.
2. Apoi, nevoile de siguranță și securitate atât în sens fizic, cât și economic. Protectie,
securitate, ordine, lege, stabilitate.
3. Se poate progresa către satisfacerea nevoii de iubire și apartenență, de prietenie, intimitate,
încredere și acceptare. Afilierea- a face parte dintr-un grup (familie, prieteni, serviciu).
4. Nivelul 4 se referă la nevoia de stimă de sine și de valoare de sine, pe care Maslow le-a
2

clasificat în două categorii: 1. stima pentru sine (demnitate, realizare, stăpânire,

Page

independență) și 2. nevoia de a fi acceptat și apreciat de alții (de exemplu, statut, prestigiu).

 Page |3

5. Nevoia de a înțelege, de cunoaștere și curiozitate, explorare- nevoia de sens. Nivelul include

idei mai abstracte, curiozitatea și căutarea sensului sau scopului și o înțelegere mai profundă.
6. Nevoile estetice de frumusețe, aprecierea și căutarea frumuseții, a echilibrului, a formei, a
simetriei și ordinii..
7. În vârful ierarhiei lui Maslow se află nevoia de autoactualizare, realizarea potențialului
personal, împlinirea de sine, căutarea creșterii și dezvoltării personale.
Reflecție: La ce nivel ești blocat? Cum îl poți depăși? Nevoia de stimă de sine
- Auto-reflecție și conștientizare: Începe prin a-ți analiza în mod sincer gândurile, sentimentele și
comportamentele legate de stima de sine. Identifică atitudinile și credințele limitative pe care le ai
despre tine însuți și caută să înțelegi de unde provin.
- Auto-acceptare: Începe prin a te accepta pe tine însuți așa cum ești, cu calități tale și cu
imperfecțiuni tale. Fii conștient că nimeni nu este perfect și că ești valori în modul tău unic.
- Construiește-ți abilități și competențe: Încearcă să-ți dezvolți și să-ți îmbunătățești abilități în
domeniile care te interesează și te pasionează. Prin dobândirea de competențe și realizarea de
progres, vei câștiga și încrederea în abilități tale vei crește stima de sine.
- Înconjoară-te de oameni pozitivi: Caută compania oamenilor care te sprijină, te încurajează și vei
oferi feedback constructiv. Evită persoanele critice sau negative care pot afecta încrederea în tine.
Teoria autodeterminării -SDT (Ryan & Deci, 2002) – se concentrează asupra gradului în care
comportamentul unui individ este auto-motivat și auto-determinat.
- T. pretinde că oferă o abordare diferită a motivației, luând în considerare ceea ce motivează o
persoană la un moment dat, spre deosebire de a vedea motivația ca fiind un concept unitar.
- T. face distincții între diferitele tipuri de motivație și consecințele acestora.
Motivația intrinsecă și extrinsecă – autorii teoriei au propus 3 nevoi intrinseci principale, implicate în
autodeterminare, considerate universale, înnăscute și psihologice și trebuie îndeplinite pt a facilita
bunăstarea și sănătatea:
- competență, se referă la realizările, cunoștințele și abilitățile noastre (oamenii au nevoie să-și
dezvolte competența și să stăpânească sarcinile importante pt ei)
- autonomie, oamenii au nevoie să simtă că sunt stăpânii propriului destin și că au control asupra
vieții lor, dar mai ales că dețin controlul asupra propriului comportament.
- relaționare, oamenii trebuie să aibă un sentiment de apartenență și de conectare cu ceilalți.
Potrivit celor 2 creatori ai STD, diferențele individuale de personalitate rezultă din diferitele grade în
care fiecare nevoie a fost sau nu satisfăcută. Aspectele principale asupra cărora indivizii diferă includ:
- cauzalitatea (orientări de cauzalitate autonome – toate cele 3 nevoi de bază sunt satisfăcute;
controlate – competența și relațiile sunt oarecum satisfăcute, dar autonomia nu; impersonale –
niciuna din cele 3 nevoi nu e satisfăcută)
- aspirațiile sau scopurile de viață.
Subteorii STD (2)ajută la explicarea motivației intrinseci în ceea ce privește factorii ei sociali și
diferitele grade de factori contextuali ce influențează motivația extrinsecă:
1. Teoria Evaluării Cognitive (CET) - - explică modul în care factorii sociali și de mediu facilitează sau
împiedică: manifestarea motivațiilor intrinseci
- evidențiază factori ce determină motivația intrinsecă și variabilitatea acesteia;
- se concentrează asupra nevoilor de competență și autonomie(importanța feedbackul pozitiv; motiv
intrinsecă se dezvoltă când e în strânsă legătură cu sentimentul de securitate și relaționare;).
Pt un nivel ridicat de motiv intrinsecă tb îndeplinite 2 nevoi psihologice: competența și autonomia.
2. Teoria Integrării Organice (OIT) - expl modurile în care e reglat comportamentul motivat extrinsec;
- detaliază diferitele forme de motiv extrinsecă și contextele în care ele sunt întâlnite;
- sentimentele de competență facilitează internalizarea acțiunilor;
- 4 tipuri de motivații extrinseci variază adesea în termeni de autonomie relativă:
a) comportamentul reglementat din exterior (recompense, pedepse)
3

b) reglarea intrinsecă a comportamentului (adaptare comportament)

Page

c) reglarea prin identificare (ident ce e important în plan personal)

d) reglarea integrată (inclusă în autoevaluările și credințele asupra nevoilor personale).
 Page |4

Reflecție: 1) Cum acționează motivația extrinsecă asupra realizării sarcinilor profesionale?

Orientare către obiectiv: Motivația extrinsecă poate contribui la stabilitatea obiectivelor specifice și
măsurabile pentru realizarea sarcinilor profesionale. Persoanele motivate extrinsec vor căuta să
obțină recompensele sau să evite sancțiunile asociate cu aceste obiective.
Creșterea performanței: Motivația extrinsecă poate influența creșterea performanței prin oferirea
unor recompense tangibile sau reține sociale pentru reținere. Poate încuraja angajații să-și depună
mai mult efort și să atingă niveluri superioare de performanță.
Creșterea angajamentului: O motivație extrinsecă puternică, cum ar fi recompensele tangibile sau
recunoașterea socială, poate contribui la creșterea angajamentului angajaților față de sarcinile lor
profesionale. Ei pot fi mai dispuși să se implice activ și să depună eforturi pentru a obține aceste
recompense sau recunoașteri.
Mobilizarea resurselor: Motivația extrinsecă determina angajații să se mobilizeze resursele și să-și
concentreze atenția și eforturile asupra sarcinilor profesionale. Fie că este vorba de obținerea unei
recompense financiare sau a unui premiu, aceste stimulente pot motiva oamenii să-și depună un
efort suplimentar pentru a realiza sarcinile lor.
2) Enumerați beneficiile pe termen lung ale motivației intrinseci: satisfacție personală (duce
satisfacție și bucurie prin faptul că faci ceva pentru că îți place și te pasionează), autonomie și
independență (promovează un sentiment de autonomie, atunci când decideți și acțiunile sunt
ghidate de interese personale), creativitate și inovație (alimentează creativitatea și inovația,
deoarece te încurajează să găsești modalități noi și originale de a realiza sarcinile și de a obține
rezultate), persistență și angajament (rămâi implicat și să depui eforturi continue pentru a-ți atinge
obiectivele).
!Caracteristici personale care facilitează succesul și starea de bine
- 1) Interacțiuni sociale (empatie, interpretarea situațiilor sociale)
- 2) Abilități cognitive și lingvistice (de limbaj și comunicare, ab cognitive, autoreglare verbală)
- 3) Management comportamental adecvat (controlul impulsurilor, autoreglare emoțională)
- 4) Credințe asupra controlului (optimistul vs pesimistul)
1) Interacțiuni sociale – modul în care acționăm și reacționăm la cei din jurul nostru; prieteniile
contribuie la dezvoltarea abilităților sociale (învățare reguli conversație, comportamente adecvate);
prietenii au o influență puternică pozitivă ori negativă asupra performanței școlare; copiii care au
prieteni dezvoltă o stimă de sine mai mare.
Tipuri de interacțiuni sociale: acomodare, schimb, cooperare, competiție, conflict.
Acomodarea – se regăsește între conflict și cooperare; un compromis între părțile care
interacționează. Fiecare parte renunță la ceva în urma conflictului pt a putea merge mai departe.
Toate părțile obțin ceva ce își doresc, chiar dacă nu obțin tot ce își doresc.
Schimbul – cel mai frecvent întâlnit tip de interacțiune socială: proces prin care comportamentul
social este schimbat pt o recompensă care are o valoare egală sau mai mare pt comportament.
Scopul lui este răspândirea informațiilor sau expresia comportamentelor sociale aprobate.
Cooperarea – interacțiunea în care indivizii sau grupurile acționează împreună pt a promova interese
comune sau pt a atinge obiective comune.Folosită în echilibru cu competiția poate motiva membrii
grupului să lucreze mai bine împreună.
Competiția – poate conduce la stres psihologic, lipsă de cooperare și la conflict.
Conflictul – comportament în care persoanele sau grupurile se luptă între ele pt o recompensă rară și
frecvent dorită; poate apărea din preocupările academice – lipsa realizării sarcinii, eșecuri finalizării
unui proiect la timp, etc. Reflecție - O interacțiune care necesită cele mai multe resurse?
Cooperare: Interacțiunea bazată pe cooperare implică efortul comun al mai multor persoane pentru
a atinge un obiectiv comun. Acest tip de interacțiune poate necesita resurse considerabile, deoarece
implică coordonarea și sincronizarea eforturilor, comunicare eficientă și colaborare strânsă.
Resursele necesare pot include timp, energie, abilități complementare, informații și, uneori, resurse
4

materiale. În funcție de complexitate și durata colaborării, pot fi necesare resurse suplimentare

Page

pentru a asigura succesul și satisfacția tuturor participanților. Roluri în societate – un rol este un set
de reguli sau norme care funcționează ca planuri pentru a ghida comportamentul în cadrul unei
 Page |5

anumite societăți; comportamentul uman este ghidat de așteptările deținute atât de individ, cât și de
alții din comunitate. Conflictul între roluri descrie conflictul dintre rolurile corespunzătoare a două
sau mai multe statuturi deținute de un individ. De exemplu, conflictul de muncă/familie: o mamă
care este și medic.
2) Abilități cognitive și lingvistice – cogniția se referă la procesele de percepție,
recunoaștere, conceptualizare, categorizare și raționament, cu scopul de a forma și structura
informațiile. Cel mai important mijloc de dezvoltare a cunoștințelor este limbajul. Abilitățile de
limbaj și comunicare la copii se dezvoltă, în primii ani de viață, în jurul vârstei 2-3 ani. Ei înțeleg mult
mai mult decât pot să exprime, deci limbajul receptiv e mai dezvoltat decât cel expresiv. Începând cu
învățământul primar, accentul educației cade pe formarea abilităților de alfabetizări și exprimare
orală, de calcul matematic, de analiză și sinteză, precum și pe corectitudinea procesării și transmiterii
de informații. Abilitățile cognitive se referă la dezvoltarea gândirii pe durata de viață. Gândirea
implică procesele mentale mai mari: rezolvarea problemelor, raționamentul, planificarea, etc.
3) Managementul comportamental adecvat – când copiii sunt mici, părinții le determină în
mare măsură experiențele (la care grădi merg, cu cine se joacă). În schimb, copiii mai mari și
adolescenții își aleg mediile într-o măsură mai mare. Alegerile copiilor au adesea consecințe mari.
Toleranța la frustrare – este o abilitate asociată, descrie capacitatea individului de a-și controla
impulsurile pt a obține o recompensă întârziată. Autoreglare emoțională – reglarea emoțiilor nu
înseamnă doar exprimarea emoțiilor într-un mod adecvat social. Este un proces trifazat care implică
învățarea copiilor să identifice emoțiile, să identifice ceea ce declanșează aceste emoții și să învețe să
gestioneze aceste emoții.
4) Credințe asupra controlului – „locusul de control” se referă la percepția unui individ
despre principalele cauze ale evenimentelor din viața sa.
Reflecție: 1) Cum ne ajută abilitățile de comunicare în rolul de cadru didactic la clasă?
Abilități de comunicare joacă un rol crucial în funcția de cadru didactic în clasă. Iată câteva moduri în
care aceste abilități și pot ajuta:
- Transmiterea informațiilor: Ca și cadru didactic, este esențial să comunici clar și eficient informațiile
necesare elevilor. Abilități de comunicare te ajuta să explici concepte complexe într-un mod simplu și
accesibil, să furnizezi instrucțiuni clare și să răspunzi la întrebări într-un mod coerent și concis.
- Interacțiunea cu elevii: Abilități de comunicare eficientă te ajută să stabilești și să menții sau relație
pozitivă cu elevii. Prin comunicarea empatică și ascultarea activă, puteți găsi nevoile, preocupările și
perspectivele elevilor și puteți răspunde în mod adecvat. Astfel, puteți construi un mediu sigur și
înțelegător, care favorizează învățarea și dezvoltarea elevilor.
2) Cum ne influențează experiențele personale rolul profesional?
Experiențele personale au un impact semnificativ asupra rolului profesional al unei persoane. Iată
câteva moduri în care acestea nu pot influența:
- Perspective și înțelegere: Experiențele personale ne oferă perspective unice asupra vieții și ne ajută
să înțelegem mai bine lumea din jurul nostru.
- Abilități și cunoștințe: Experiențele personale ne pot influența abilitățile și cunoștințele, aducând
valoare adăugată în rolul profesional.
- Adaptabilitate și reziliență: Experiențele personale care implică provocări, schimbări sau dificultăți
pot dezvolta abilități de adaptabilitate și reziliență.
- Conexiune și empatie: Experiențele personale, în special cele care implică relații interpersonale
semnificative, pot dezvolta abilități de conexiune și empatie.
- Expertiză și specializare: Experiențele personale într-un anumit domeniu pot oferi o expertiză și o
înțelegere mai profundă a subiectului.
5
Page
 Page |6

MODULUL 2
Istoric la nivel curricular – Arthur Chickering 1969 a definit 7 vectori ai dezv personale necesar a fi
dezvoltați în rândul tinerilor studenți: 1)dezv abilităților și competențelor personale; 2)gestionarea
emoțiilor; 3)dezv capacității de autonomie și independență; 4)dezv abilităților de relaționare;
5)conturarea identității; 6)managementul carierei; 7)conturarea sistemului de valori sociale și
morale. În România, în 2008 – introducerea conceptului la nivel de curriculum preșcolar (2015 UBB).
Competențe cheie recomandate de către Parlamentul European (2006/962/EC):
1) comunicare în limba maternă; 2) comunicare în limbi străine;
3) competențe matematice și comp de bază în științe și tehnologii; 4) comp digitală;
5) a învăța să înveți; 6) comp sociale și civice;
7) spirit de inițiativă și antreprenoriat; 8) sensibilizare și exprimare culturală.
Vectori fundamentali ai dezv personalității elevului: autonomie de învățare; autocunoaștere și
reflecție; internalizarea de norme și valori; dezv cognitivă și socio-emoțională; creativitatea.
Aria curr - Consiliere și dezvoltare, disciplina: Dezvoltare pesonală
- promovează următoarelor valori și atitudini: respect și încredere în sine și în ceilalți; recunoașterea
unicității fiecărei persoane; receptivitate la emoțiile celorlalți; valorizarea rel interpersonale;
valorificarea critică și selectivă a informațiilor; adaptare și deschidere la noi tipuri de învățare;
motivație și flexibilitate în elab propriului traseu educațional și prof; responsabilitate și disponibilitate
pt decizii și acțiuni în propria carieră; interes pt înv permanentă; orientare spre o viață de calitate.
Specific ADP la nivel preșcolar – pregătirea copilului pt școală nu tb să aibă în vedere doar
competențe academice, ci și capacități, deprinderi, atitudini ce țin de:
- dezv socio-emoțională: a trăi și a lucra împreună sau alături de alții, a gestiona emoții, toleranță..
- dezv cognitivă: abordare situații problematice, asocieri, corelații,..
- dezv fizică: motricitate, sănătate, alim sănătoasă...
Finalități ale educației timpurii (naștere – 6/7 ani):
- dezv liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în fcț de ritm propriu și trebuințele sale
- dezv capac de a interacționa cu alți copii, cu adulți și cu mediul pt a dobândi cunoștințe, deprinderi,
atitudini și conduite noi
- încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercări și experimentări, ca exper autonome de învățare
- descoperirea de către fiecare copil a proprie identități, a autonomiei și dezv unei imagini de sine
pozitive
- sprijinirea copilului în achiziționare de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare la
intrarea în școală și pe parcursul întregii vieți.
Domeniile experențiale vizate la nivelul curriculumului preșcolar (5)
DEC – dom estetic și creativ – acoperă abilitățile de a răspunde emoțional și intelectual la experiențe
perceptive.
DOS – dom Om și societate – include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, rel cu mediul
social, dar și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele.
DLC – dom limbă și comunicare – acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, abilitatea de a înțelege
comunicarea verbală și scrisă.
DȘ – dom științe – include abordarea domeniului matematic prin intermediul experiențelor practice,
cât și înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune.
DPM – dom psiho-motric – coordonarea și controlul mișcărilor corporale, mibilitatea generală și
rezistența fizică. Teme anuale de studiu:
1) Cine sunt/suntem? (cunoștințe, abil)
2) Cum este/a fost și va fi aici pe pământ? (abilități)
3) Cum exprimăm ceea ce simțim? (abilități)
4) Ce și cum vrea să fiu? (atitudini)
5) Cine și cum planifică/organizează o activitate? (cunoștințe)
6

6) Când, cum și de ce se întâmplă? (cunoștințe)

Page
 Page |7

Dezvoltare socio-emoțională nivel antepreșcolar (naștere – 3 ani)

Dimensiuni ale dezvoltării La finalul perioadei, va manifesta o serie de comportamente
1. Interacțiuni cu adulții și 1.1. Imită și se joacă împreună cu adulții, interacționând pozitiv cu ei
cu copii de vârste 1.2. cere ajutorul adultului, atunci când este în dificultate
apropiate 1.3. se bucură de compania copiilor la joacă
2. Comportamente 2.1. se joacă în prezența altor copii, diferiți din pct de vedere al
prosociale, de acceptare genului, limbii vorbite, etniei sau cu CES
și de respectare a 2.2. anticipează și urmează reguli/rutine simple, cu supraveghere și
diversității dacă acestea i se reamintesc
2.3. începe să împartă și să înapoieze jucării, cu ajutorul adulților
2.4. cu ajut unui adult, vorbește cu alt copil pt a rezolva un conflict
2.5. demonstrează conștientizarea stărilor emoționale diferite prin
jocul de rol
3. Conceptul de sine 3.1. atrage atenți asupra sa în forografii sau în oglindă
3.2. își recunoaște propriile obiecte
4. Autocontrol și 4.1. recunoaște și numește emoții simple
expresivitate emoțională 4.2. începe să își controleze pornirile/impulsurile

Dezvoltare socio-emoțională nivel preșcolar (3 - 6 ani)

Dimensiuni ale dezvoltării La finalul perioadei, va manifesta o serie de comportamente
1. Interacțiuni cu adulții și 1.1. manifestă încredere în adulții cunoscuți, exersează interacțiunea
cu copii de vârste cu ei
apropiate 1.2. demonstrează abilități de solicitare și de primire a ajutorului în
situații problematice
1.3. inițiază/participă la interacțiuni pozitive cu copii de vârstă
apropiată
2. Comportamente 2.1. exprimă recunoașterea și respectarea asemănărilor și deosebirilor
prosociale, de acceptare dintre oameni
și de respectare a 2.2. își însușește și respectă regili
diversității 2.3. exersează cu sprijin asumarea unor responsabilități specifice
vârstei, în contexte variate
2.4. exersează cu sprijin abilități de negociere și participare la decizii
2.5. demonstrează acceptare și înțelegere față de celelalte persoane
din mediul apropiat
3. Conceptul de sine 3.1. exersează cu sprijin autoaprecierea pozitivă, în dif situații
3.2. își promovează imaginea de sine, prin manifestarea sa ca
persoană unică, cu caracteristici
4. Autocontrol și 4.1. recunoaște și exprimă emoții de bază, produse de piese muzicale..
expresivitate emoțională 4.2. demonstrează abilități de autocontrol emoțional.

Dezvoltarea unor relații sănătoase, prin: comunicare (înv copiii despre importanța comunicării),
respect (amabilitate, compasiune), limite (granițe personale proprii și ale celorlalți), munca în echipă
(colaborare, cooperare), empatie (să înțeleagă, să aprecieze sentimentele celorlalți), încurajare
pozitivă (feedback pozitiv celorlalți).
7
Page
 Page |8

ADP – de la nivel preșcolar

RUTINE – importante pt dezv generală și bunăstarea copiilor. Îi ajută să dezv abil de gestionare a
timpului, îngrijire de sine. Consecvența este cheia în gestionarea propriului comportament. Creează
legături (îngrijitori – copii, etc)Pot fi ajustate pe măsură ce copiii cresc.
Întâlnirea de dimineață – copiii pot afșa despre ce vor face în timpul zilei, ce materiale vor folosi, ce
comportamente sunt așteptate de la ei. Pot împărtăși gânduri, sentimente, pot exersa abil de
comunicare, pot dezv empatie și înțelegere. ÎD promovează dezv socio-emoțională, abilit de
comunicare și un sentiment de comunitate. TRANZIȚII – activități scurte, ajută copiii să treacă fără
probleme de la o rutina sau activitate la alta. Ajută copiii să-și schimbe concentrarea și energia, să își
dezvolte atenția și autoreglarea. Pot fi folosite pt a-i învăța pe copii noi abilități sau concepte
(numărarea, rimarea). Trebuie să fie distractive, captivante și adecvate vârstei. ACTIVITĂȚI
OPȚIONALE – parte valoroasă a rutinei zilnice a unui copil, oferă oportunitîți de DP și îmbogățire
dincolo de curriculum de bază. De obicei alese de părinți, dintr-o listă de opțiuni a unității și aprobate
de Consiliul director al unității. Pot acoperi o gamă largă de subiecte și interese, sport, muzică, arte,
limbi străine. Pot oferi copiilor ocazia de a interacționa cu alți copii care au aceleași interese, de a
forma prietenii, în afara cadrului obișnuit de clasă. ACTIVITĂȚI DE DEZV A ÎNCLINAȚIILOR
PERSONALE/PREDISPOZIȚIILOR/APTITUDINILOR În timpul după amiezii, acestea respectă ritmul
propriu de învăţare al copilului şi aptitudinile
individuale şi sunt corelate cu tema săptămânală/tema proiectului şi cu celelalte
activităţi din programul zilei. Se recomandă ca, în cadrul acestor activități, să se
valorifice rezultatele evaluărilor periodice și rezultatele evaluărilor secvențiale și consemnările din
Caietul de observații/Observator.
ADP – la nivel primar
Programa școlară pt disciplina Dezvoltare personală (cls P, I și II) – proiectare curriculară centrată pe
competențe, la cls P 2h/săpt, la cls I și II-a, 1h/săpt. În cls a III-a și a IV-a, dezv competențelor
continuă cu Ed. civică, 1h/săpt. Conținut: achizițiile necesare elevului, pe 3 domenii:
- autocunoaștere și stil de viață sănătos: autocunoaștere și atitudine pozitivă față de sine și față de
ceilalți; igienă personală.
- dezvoltare emoțională și socială: trăire și manifestare emoțională, starea de bine; comunicare
școlară eficientă; interacțiuni simple cu ființe și obiecte familiare.
- aspecte specifice ale organizării învățării și pregătirii pt viață la școlarul mic: rutine și sarcini de
lucru; abilități și atitudini de învățare; explorarea meseriilor.
Opționale: - Educația pt sănătate – obiceiuri, comportamente sănătoase, stil de viață sănătos,
nutriția, etc. - Consiliere și orientare – conștientizarea de sine, abilități sociale, stres academic,
bullying. Nu se utilizează calificative, se urmărește progresul, atitudinile, interesele..
Reflecție: Cum variază ADP între diferitele cicluri de școlarizare? Au scopuri similare, dar se
diferențiază în funcție de vârstă și nivelul de dezvoltare al copiilor implicați.
Orientare educațională: În învățământul preșcolar, accentul principal este pus pe dezvoltarea
abilităților sociale și emoționale, adaptarea la mediul școlar, încurajarea curiozității și a explorării prin
joc. Activitățile sunt concepute pentru a dezvolta abilități de bază, cum ar fi comunicarea,
colaborarea și rezolvarea problemelor într-un mediu jucăuș și interactiv. În învățământul primar,
activitățile de dezvoltare personală devin mai structurate și mai concentrate pe dezvoltarea
abilităților academice, cum ar fi cititul, scrierea, matematica și gândirea critică. De asemenea, elevii
sunt expuși la o gamă mai largă de conținut și disciplină, iar activitățile se extind către explorarea
intereselor și pasiunilor individuale ale elevilor.
Grad de autonomie: În învățământul preșcolar, copiii sunt încurajați să exploreze și să învețe într-un
mediu sigur și supervizat. Activitățile sunt mai îndreptate către jocuri și experiențe practice, iar copiii
au mai multă libertate în a-și alege activitățile și interesele. În învățământul primar, elevii sunt
încurajați să asume sau mai mare responsabilitate pentru învățare și să se implice în sarcini mai
8

structurate. Activități implică lucrul individual și în grup, și elevii sunt ghidați în a-și stabil obiectiv, a-și
Page

organizarea timpului și a-și gestiona resursele pentru a-și atinge rezultatele.

 Page |9

MODULUL 3
3.1. AUTOCUNOAȘTEREA – concepția despre lume și despre sine este facilitată de apariția
gândirii simbolice și perceptuale, dobândirea limbajului și construirea mecanismelor de memorie
verbală. Copiii progresează de la reacția globală la perceperea obiectelor și proprietăților lor cu o mai
mare claritate
Conștiința de sine – Jean Piaget: Teoria dezvoltării cognitive – include etapele coștientizării de sine la
copii; Lev Vygotsky: a subliniat rolul interacțiunii sociale și al limbajului în dezvolt conștiinței de sine;
Erik Erikson: Teoria dezvoltării psihosociale – include etape ale dezv identității.
Stadii dezvoltare ale conștiinței de sine – C.S.-proces complex de dezv care are loc treptat, în timp.
- Etapa reflexivă: sugarii manifestă răspunsuri reflexive la stimuli externi; nu au nicio conștientizare
despre ei înșiși sau despre împrejurimile lor.
- Etapa pre-reflexivă: copiii încep să dezvolte un sentiment de ei înșiși ca fiind separat de mediul lor;
recunoaștere a lor în oglindă, dar fără o înțelegere clară a ceea ce înseamnă.
- Etapa reflectivă: copiii încep să dezvolte o înțelegere mai sofisticată a lor și a mediului; sunt capabili
să reflecteze asupra propriilor gânduri și pot dezvolta un sentiment de identitate de sine.
- Etapa introspectivă: elevii încep să se angajeze într-o gândire mai introspectivă, punând la îndoială
propriile gânduri; mai conștienți de propriile părtiniri și limitări, să conteste propriile propuneri.
- Etapa executivă: etapa finală a conștientizării de sine, elevii fac alegeri și iau decizii deliberate; își
pot regla propriul comportament și au un simț puternic al propriilor valori și credințe.
Descoperirea EU ului: proces provocator în timpul fazei numită „criza afectivă de la 2⅟ - 3 ani”.
Declanșată de dorința mare de autonomie a copilului și de nevoia de a se exprima independent.
Copiii pot deveni mai asertivi și mai provocatori, încearcă să își afirme propria identitate și
independență. E o etapă importantă de dezv în procesul de autodescoperire și formare a identității.
Dominantele în procesul de dezv al copilului preșcolar:
- dezv capacităților senzoriale și motrice; - sporirea autonomiei în plan practic;
- deprinderi de igienă personală, alimentație, îmbrăcare; - dezv proceselor psihice complexe;
- marea curiozitate și sete de cunoaștere; - dezv bazelor personalității.
- constituirea conștiinței morale și creșterea capac de adaptare la mediul social;
Personalitatea la preșcolari – la copii între 3-4 ani e modelată de o varietate de factori, inclusiv
genetica, mediul și experiențele sociale; Părinții pot contribui la dezv sănătoasă a pers copilului.
Componenete personalitate, cum se manifestă?
Trăsături: pot fi influențate atât de genetică, cât și de mediu; exper, interacțiunile sociale, expunerea
la activități pot modela trăsăturile de personalitate ale copilului.
Temperament: influen,at de factori genetici și de mediu; copiii se nasc cu tendințe înnăscute spre
anumite comportamente, dar acestea pot fi modelate.
Caracterul: este puternic influențat de exper lor sociale și de interacțiunile cu alți copii; învață despre
valori morale și etice de la părinți, profesori,alți adulți.
Conceptul de sine: modelat de exper și interacțiunile cu ceilalți, precum și de propriile percepții
despre ei înșiși; pot începe să se compare cu ceilalți, dezv stima de sine bazată pe realizările lor.
Stima de sine: influențată de exper și interacțiunile cu ceilalți, precum și de propriile percepții despre
ei înșiși; Feedbackul pozitiv și încurajarea pot dezv o imagine de sine pozitivă; exper negative scad
stima de sine.
Imaginea de sine: se formează în prima copilărie, mai evidentă către 6 ani. Componente:
- Eul fizic: percepția copilului asupra propriului corp și a caract fizice.
- Eul spiritual: percepția copilului asupra propriilor trăsături și atribute de personalitate.
- Eul social: percepția copilului asupra locului său în lumea socială.
Reflecție: De ce e importantă imaginea de sine? Pe măsură ce copiii cresc, până la
adolscență, ei caută noi exper și comunități, care se aliniază cu sentimentul lor de sine. Ei caută noi
modalități de a se îmbunătăți. Dacă au o imagine de sine negativă, poate fi dificil să depășească
9

aceste convingeri și se pot auto-sabota, împiedicându-și creșterea și succesul personal.

Page

3.2. INTELIGENȚĂ SOCIO-EMOȚIONALĂ: set de abilități ce permit indivizilor să se descurce în

situații sociale și să-și gestioneze eficient propriile emoții. Int socială implică capac de a înțelege și
 P a g e | 10

interpreta indicii sociale, de a comunica eficient cu ceilalți și de a naviga în situații sociale complexe.
Int emoțională implică capac de a recunoaște, a regla și a gestiona propriile emoții, dar și ale
celorlalți. Persoanele cu int socio-emoț puternică pot: să gestioneze eficient conflicte, să construiască
relații pozitive, să facă față stresului. Sunt mai empatici, mai conștienți de sine, mai rezistenți.
Caracteristici ale afectivității ale antepreșcolarului: emoțiile copilului pot fi instabile,
imprevizibile, trece ușor de la plâns la râs, se caract prin componente fiziologice puternice (durere
abdominală, vărsături, etc). Pe măsură ce cresc încep să devină mai pozitivi. Învață să își exprime
emoțiile prin imitarea adulților din jur. În antepreșcolaritate atașamentul de mamă devine și mai
intens, cu apogeul la vârsta de 2 ani. Copiii au o nevoie crescută de iubire și afecțiune, satisfacerea lor
fiind esențială pt dezv lor mentală sănătoasă.
Caracteristici ale preșcolarului (3-6 ani): în comparație cu antepreșcolarii aceștia au un
mecanism mai complex de realizare a emoțiilor și sentimentelor,ce include elem de memorare
afectivă și o mai bună înțelegere a situațiilor. Își cristalizează sentimentele față de părinți, pot
dobândi un anumit nivel de maturitate.
Emoțiile: experiențe subiective ce apar din acordul sau discrepanța dintre așteptările unei
persoane și realitate. Sunt rezultatul modului în care un individ percepe și interpreează evenimentele
din jurul lui.
Fazele ciclice ale autoreglării:
1) Planificare – analiza sarcinii, fixare scopuri, alegere strategii, convingeri motivaționale, etc
2) Controlul performanței/motivației – autocontrol, autoinstrucțiuni, focalizarea atenției, etc
3) Reflectare asupra performanței – judecăți relative la propria persoană, autoevaluare, reflectare, ..
Motivație și autoreglare – automotivarea e o componentă critică a învățării autoreglate,
permite elevilor să persiste în fața provocărilor, eșecuri sau obstacole.
Strategii de creștere a automotivării: stabilirea obiectivelor clar, precis; vizualizare pt a depăși
îndoieli, temeri; recompense tangibile sau apreciative, interesul pt ceea ce fac crește motivarea.
Autoeficacitatea: se referă la credița unui individ în capac sa de a îndeplini o anume sarcină
sa a atinge un anume scop. E considerată o componentă critică a performanței, pt că influențează
motivația, efortul și persistența individului. Poate fi influențată de exper trecute, de persuasiunea
socială și stările fiziologice și emoționale.
Atribuirea – pt a-și proteja imaginea de sine și a-și menține motivația elevii pot folosi
mecanisme de auto-apărare, precum: negarea sau evitarea; atribuirea eșecului unor factori externi;
căutarea unei comparații sociale cu alții; concentrarea pe zonele de putere sau succes.
Strategii de învățare: unii elevi pot dezvolta în mod natural aceste strategii, în timp ce alții se
pot lupta să le dobândească sau să le dezvolte. Strategiile eficiente pot include tehnici precum: citirea
activă, luarea de notițe, rezumarea, conturarea și dispozitivele mnemonice.
Strategiile superioare de învățare se bazează pe: elaborarea, înțelegerea și organizarea materialului.
Modalități de facilitare a elaborării și înțelegerii materialului:
- actualizarea cunoștințelor anterioare prin revizuirea materialelor (consolidează înv anterioară)
- realizarea de analogii (asemănări între concepte sau idei)
- dispozitivele mnemonice (utile pt clasificări – acronime, imagini vizuale, legături artificiale între idei)
Strategii de organizare a materialului:
- crearea de rezumate ale ideilor principale, prin analiza critică a materialului.
- schematizarea conținutului pe baza relațiilor existente.
- utilizare reprezentări grafice: hărți, matrice, rețele, tabele.
Deprinderi de studiu, luarea de notițe: stocarea externă a informațiilor; facilitarea codificării și
actualizarea materialelor; structurarea informațiilor în timpul predării acestora. Eficiența în luarea
notițelor poate duce la îmbunătățirea performanțelor academice. Sisteme de luare de notițe:
- metoda Cornell (împărțire pag în 3 secțiuni – una pt note, una pt întrebări, una pt un rezumat)
10

- mind mapping (idee principală în centrul pag care se ramifică prin subsubiecte conexe)
- luarea de notițe ierarhice (crearea unor structuri ierarhice, se începe cu subiectele principale, apoi
Page

se împart în subteme și detalii)

- diagrame (tabel sau diagramă pt a organiza informațiile fiecare coloană reprez un aspect diferit)
 P a g e | 11

Metacognițiile: înțelegerea modului în care funcționează cogniția, capac de a evalua propriile

cunoștințe, selecția de strategii cognitive, decizia momentului în care tb să schimbăm strategiile.
Cunoștințele metacognitive pot lua 2 forme: tranzitorie/situațională sau permanente.
Reglarea metacognitivă implică o serie de activități ce permit controlul proprie învățări.
Reflecție: Cum trebuie recunoscut și apreciat efortul elevului, indiferent de rezultatul lui,
de către profesor sau familie? Recunoașterea și aprecierea efortului unui elev, indiferent de
rezultatul obținut, sunt aspecte extrem de importante pentru dezvoltarea lor emoțională și
motivațională. Prin: feedback constructiv- oferiți feedback specific și detaliat, care să evidențieze
efortul depus de elev; apreciere verbală: în mod sincer și autentic apreciere pentru efortul depus de
elev; recompense materiale și recompense non-materiale, important să subliniați că recompensa nu
este legată exclusiv de succesul obținut, ci și de efortul și angajamentul depus; respect și încredere:
respect față de eforturile și încercările elevului, încredere în capacitatea lor de a-și depăși limitate și
de a învăța din greșeli; modelare și implicare activă: ca adulți, fiți modele de a recunoaște și a aprecia
efortul în propria voastră activitate; implicați-vă activ în procesul de învățare al elevului, oferindu-le
sprijin, îndrumare și resurse necesare.
Inteligența: abilitatea înnăscută de a procesa informațiile existente și de a le transforma în
noi cunoștințe și abilități.
Inteligența educațională și emoțională, forme separate, deși au aspecte comune:
- ambele implică utilizarea flexibilă a cunoștințelor faptice și declarative
Se diferențiază- inteligența emoț: este mai preocupată de rezolvarea problemelor ambigue; e
considerată mai predabilă decât cea educațională, poate fi dezv atât la copii, cât și la adulți.
Mayor și Salovey au propus- model de inteligență emoț compus din 4 domenii de abilități:
- perceperea emoțiilor, facilitarea gândirii folosind emoții, înțelegerea em, gestionarea emoțiilor.
Componentele inteligenței emoționale:
- conștientizarea de sine – capac de a ne înțelege emoțiile, pct forte, limite și modul în care ele ne
afectează pe noi și pe ceilalți;
- auto-reglarea – capac de a ne gestiona emoțiile, de a face față stresului, a gestiona conflicte, a ne
adapta, a fi flexibili;
- auto-motivare – impulsul de a ne îndeplini nevoile și obiectivele;
- conștientizarea socială – capac de a înțelege sentimentele și nevoile celorlați;
- abilități sociale – capac de a interacționa cu ceilalți (comunicare asertivă, ascultare)

JOCURI DE PREZENTARE ȘI AUTOCUNOAȘTERE

Ghemul
Scop – cunoașterea numelor particip, inițierea cunoașterii participanților. Vârstă: +7.
Materiale: un ghem de sfoară. Descriere: Participanții sunt așezați în cerc. Ghemul se aruncă de la
unul la celălalt, fiecare spune numele și o pasiune. Se țese o pânză, capetele ei fiind ținute de
participanți. Se reface traseul în sens invers, fiecare participant va trebui să spună numele și pasiunea
celui de la care a primit ghemul.
Inițialele calităților
Scop: a cunoaște numele participanților, a iniția cunoașterea reciprocă în cadrul grupului. Vârstă: +7
Descriere: Fiecare participant își spune 2 calități pozitive care îl caracterizează, a căror denumire
începe cu aceleași inițiale ca și numele. Fiecare vorbește când îi vine rândul, nu prea repede, pt ca
ceilalți să aibă timp să îi memoreze numele.
Harta conștientizării de sine
Scop: conștientizarea calităților și a dorințelor. Vârstă: +7.
Materiale: foaie de hârtie, instrumente se scris.
Descriere: fiecare elev va primi o foaie imprimată și va descrie cele indicate (lucruri care îmi plac;
11

oameni care sunt speciali pt mine; visele și dorințele mele; lucruri la care sunt bun). La sfârșitul
activității se vor discuta cele scrise de fiecare elev.
Page
 P a g e | 12

Exercițiul celor 5 simțuri

Scop: implică folosirea fiecăruia din simțurile lor pt a se concentra asupra momentului prezent.
Vârstă: + 6. Materiale: foaie de hârtie, instrumente de scris.
Descriere: fiecare elev va primi o foaie imprimată și va enumera cele indicate (numiți 5 lucruri pe care
le puteți vedea în cameră; numiți 4 lucruri pe care le puteți simți; numiți 3 lucruri pe care le puteți
auzi; numiți 2 lucruri pe care le puteți mirosi chiar acum; numește 1 lucru pe care îl poți degusta). La
sfârșit fiecare elev va putea spune cu voce tare ce a scris.
JOC DE ROL PT DEZV EMOȚIONALĂ
Joc de rol - exersarea emoțiilor
Scop: joc pt exprimarea emoțiilor. Vârstă: + 5 ani. Durata: 5-10 min
Descriere: Scrieți diferite situații sociale pe care le pot întâlni copiii mici și apoi puneți copiii sau elevii
să aleagă una. Într-un cerc, rugați-i pe fiecare, să-și citească situația și să discute în grup diferite
modalități de a aborda această problemă. Exemple:
- Tocmai ai deschis un cadou la petrecerea ta și e exact ce ți-ai dorit!
- Ajungi într-un parc, dar nu găsești nici un leagăn liber.
- Prietenul tău vrea să stea cu un nou grup de copii, la ora prânzului.
Cuvinte pozitive
Scop: joc de comunicare pozitivă. Vârstă: +6 ani. Nr participanți: minim 10. Durata: 5-10 min.
Loc de desfășurare: interior/exterior
Descriere: Se formează 2 șiruri de copii, paralel, față în față. Un voluntar, cel care rămâne fără
pereche sau cadrul did, trece printre cele 2 șiruri. Când ajunge în dreptul primei perechi din șir, se
oprește și așteaptă: fiecare participant la joc, îi pune mâna pe umăr și îi spune o caracteristică
pozitivă, o calitate personală sau o vorbă bună. Se insistă pe caracterul pozitiv al comunicării.
Dacă aș fi...
Materiale: hârtie, instrumente de scris. Vârstă: +7 ani. Durată: 20 -30 min.
Descriere: fiecare participant va trebui să scrie pe un bileșel continuarea la 2 afirmații: „Dacă aș fi.....
Aș face.....”. Bilețelele se adună împăturite și se reîmpart participanților spre a fi citite cu voce tare,
trebuind să ghicească cine a scris bilețelul.
3.3. ASPECTE SPECIFICE ALE ORGANIZĂRII ÎNVĂȚĂRII ȘI PREGĂTIRII PT VIAȚĂ A ȘCOLARULUI
MIC. Învățarea autoreglată.
Autoreglarea se referă la un set complet de abilități ce permit cursanților să își asume un rol
activ în propriul proces de învățare. Implică utilizarea de strategii metacognitive, motivaționale și
comportamentale pt a stabili obiective, a monitoriza progresul și a ajusta strategiile după necesități.
Motivația este o altă componentă a autoreglării, elevii care sunt motivați să învețe au mai
multe șanse să se angajeze într-o învățare auatoreglată.
Învățarea autoreglată: proces activ și constructiv ce implică controlul și dirijarea propriei
învățări. Implică o varietate de procese cognitive, metacognitive, motivaționale și afective ce permit
indivizilor să planifice, să monitorizeze și să evalueze propria învățare.
Dimensiuni ale autoreglării academice:
1) Motivația – dorința elevului de a-și regla propriul proces de învățare
2) Strategii de învățare – metode, tehnici și strategii utilizate în autoreglarea învățării
3) Managementul timpului – planificarea și programarea sesiunilor de studiu, stabilire priorități
4) Auto-monitorizare – urmărire propriului progres de învățare
5) Controlul mediului - crearea unui mediu de învățare favorabil,fără distrageri
6) Dim. Socială – căutare sprijin de la profesori, colegi, membrii fam, precum și colaborarea cu alții.
Factorii învățării autoreglate:
- Factori motivaționali: valoare (importanța acordată sarcinii), așteptare (convingerea că eforturile
vor duce la performanțe), afect (emoții, sentimente, dispoziție).
12

- Factori strategici: planificare (planuri, obiective, organizare resurse), monitorizare (urmărire

progres), control (reglare comportament), evaluare (reflectarea aupra performanței).
Page

Dimensiuni ale autoreglării

 P a g e | 13

Subiecte posibile pentru examen:

S1. Realizează o activitate în care să indici o strategie eficientă în DP a preșcolarului/ elevului.
O strategie eficientă în dezvoltarea personală a preșcolarului este jocul de rol. Jocul de rol
activează copiii dpvd cognitiv, motric-acțional și afectiv, punându-i în situația de a interacționa.
Permite copilului să-și folosească creativitatea, să exploreze diferite roluri și scenarii și să-și dezvolte
abilități sociale și emoționale. Iată o activitate care să promoveze această strategie:
Activitate: "Magazinul de jucării" Scop: abilități de comunicare, cooperare și luare de decizie.
Materiale necesare: Jucării variate, Măsuță și scaune, Bani de jucărie și etichete de preț
Instrucțiuni: - Stabilirea unui spațiu de joc, în interiorul grupei, în care copiii să poată crea un
„magazin de jucării”. Pregătirea jucăriilor variate și așezarea pe rafturi sau pe măsuță, asemănător cu
un magazin real. Atribuirea de roluri - invitarea unui copil să fie vânzătorul magazinului, iar ceilalți să
fie clienții. Ghidarea copiilor să folosească creativitatea și să creeze diverse scenarii, cum ar fi
stabilirea prețurilor, oferirea recomandărilor și gestionarea plății. Încurajarea copiilor să comunice în
timpul jocului, clienții să adreseze întrebări despre jucăriile disponibile, despre prețuri, iar vânzătorul
să ajute clientul să ia o decizie. Îndrumarea copiilor să fie clienți implicat, întrebând despre produsele
disponibile, exprimându-și preferințele și solicitând ajutor atunci când este necesar. Oferirea de
feedback pozitiv și încurajarea copiilor să se implice activ în joc și să se distreze. După ce jocul s-a
încheiat, se poate discuta cu copiii despre experiența lor în magazin, despre modul în care au
comunicat și au luat decizii, se pot evidenția atitudinile, comportamen-tele și abilitățile pe care le-au
învățat. Această activitate încurajează dezvoltarea personală a copilului, oferă oportunitatea
dezvoltării abilităților de comunicare, de luare de decizii și cooperare într-un mediu plăcut și
distractiv. Alte activități ar putea fi: Activitatea independentă prin povestirea educatoarei; Jocul -
Cine sunt eu?; Activitatea practică - Jurnalul emoțiilor;
La școlari: Disciplina Dezvoltare personală
Unitatea tematică: Explorarea meseriilor; Tema: Meseria, brățară de aur
Tipul lecției: Lecție de însușire de noi cunoștințe; Timp: 45 minute
Competenţe specifice:
2.2. Transmiterea unor mesaje verbale si nonverbale simple despre propriile experienţe de viaţă;
3.1. Identificarea unor sarcini de lucru în context variate;
3.3. Explorarea unor meserii cunoscute sau preferate.
Strategii didactice: Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, jocul.
Pentru captarea atenției, propun elevilor să urmărească cu atenție videoclipul cântecelului „Ce te faci
când vei fi mare”. Voi enunța tema și obiectivele. Voi adresa o serie de întrebări pe baza
videoclipului vizionat..Care era replica spusă de părinți, la întrebarea copiilor (R: Fii pe pace, orișice
vei face, eu alături îți voi fi!)- Ce credeți că vor să spună părinții cu aceste cuvinte? (R: Îi asigură pe
copii că vor fi alături de ei, îi vor susține, indiferent de meseria pe care o vor alege). Voi solicita
elevilor să lucreze fișele 1 și 2 (ghicitori și denumire meserii, atribuire unelte). Jocul nr. 1: Intuiește
meseria – joc de intuiție. Pe baza unor cartonașe cu diferite imagini (Anexa 4) elevii vor trebui să
intuiască denumirile unor meserii. Jocul nr. 2: Ghicește meseria – joc de mimă. Elevii vor fi împărțiți
pe două echipe cu număr egal de participanți. Pe rând, câte un reprezentant din fiecare echipă, va
primi de la echipa adversă, un bilețel pe care este notată o meserie (Anexa 5). Elevul va mima cât mai
bine meseria pentru a fi identificată de colegii de echipă.
Alte activități: Activ.indep: Roata emoțiilor, jocuri: Trenulețul calităților, Mașina de spălat, etc
S2. Cum putem stabili un echilibru între muncă și viață?
Stabilirea unui echilibru între muncă și viață personală poate fi un proces dificil, dar cu o planificare
adecvată și gestionarea eficientă a timpului, este posibil să atingi acest obiectiv. Iată câtiva pași:
Stabilește priorități: Începe prin a-ți clarifica valorile și obiectivele personale.
13

Gândește-te la ceea ce este cu adevărat important pt tine și asigură-te că îți acorzi timp și energie
acestor aspecte. Dacă pentru tine este mult mai importantă familia și cariera, decât relaxarea atunci
Page

îți rezervi timp și energie pt familie și dezvoltare profesională, lăsând pe ultimul loc vacanțele și
vizionările de filme pentru relaxare.
 P a g e | 14

Planifică-ți timpul: creează un program zilnic sau săptămânale. Ai grijă să elimini hoții de timp (timp
petrecut în exces pe rețele sociale)
Stabilește limite clare: Comunică-ți limitate și așteptările celor din jurul tău.
Împarte-ți sarcinile și cere ajutor: În cazul în care poți, împarte sarcinile de muncă și
responsabilitățile în echipă. Nu ezita să ceri sprijin și ajutor colegilor sau partenerului de viață pentru
sarcinile casnice sau alte responsabilități.
Stabilește granițe digitale; Fă exerciții fizice și îngrijește-ți sănătate; Prioritizează timpul de odihnă
și relaxare; Fii flexibil și adaptează-te.

S3. Prezintă, pe scurt, premisele teoriei motivației și autoeficacității.

Teoria autoeficacității (Bandura, 1977) – surprinde relația dintre setarea de scopuri și
comportamentul orientat spre atingerea acestora. Autoeficacitatea reprezintă nivelul de încredere
pe care o persoană îl are în propriile abilități în raport cu o activitate specifică, nivelul de încredere o
determină să se angajeze sau nu în acțiuni concrete. Cu cât autoeficacitatea este mai mare, cu atât
mai mult credem că suntem capabili să îndeplinim o sarcină sau scop; cu cât autoeficacitatea este
mai mică, cu atât vom crede mai puțin că suntem capabili să îndeplinim o sarcină.
Teoria motivației auto-eficacității – dacă o persoană conștientizează reușitele în acțiuni
asemănătoare și primește constant feedback apreciativ, atunci cresc șansele ca acea persoană să
demonstreze un nivel de autoeficacitate optim. Autoeficacitatea influențează comportamentul și
performanța. Surse autoeficacitate: experiențe anterioare & indirecte; feedback; persuasiune
socială.
Autoeficacitatea în cazul copiilor – e necesar aportul adulților prin utilizarea unor instrumente
dedicate formării autoeficității la copii:
- experiențele de exersare -prin motivația intrinsecă (Am luat o notă bună pt că am știut cum să învăț)
- observarea celorlalți – un coleg reușește să realizeze o sarcină (Alex a reușit să alerge 1 km și eu pot)
- persuasiune directă din partea celorlalți – primirea de mesaje puternice privind abilitățile și
capacitățile de a gestiona o siuație (Te pricepi la rezolvarea problemelor. Poți găsi o soluție creativă)
- dispoziție – emoțiile pozitive și starea de spirit construiesc percepție de eficacitate.
Niveluri foarte ridicate de autoeficacitate duc la:
- exces de încredere în abilitățile tale;
- performanță redusă (crezând atât de mult în abilitățile tale, nu depui efortul necesar).

S4. Prezintă o activitate specifică înv preșcolar/primar având la bază teoria autodeterminării
Teoria autodeterminării -SDT (Ryan & Deci, 2002) – se concentrează asupra gradului în care
comportamentul unui individ este auto-motivat și auto-determinat.
- T. pretinde că oferă o abordare diferită a motivației, luând în considerare ceea ce motivează o
persoană la un moment dat, spre deosebire de a vedea motivația ca fiind un concept unitar
Activitate: "Alegerea mea"
Scop: Să încurajeze autonomia și motivația intrinsecă în rândul copiilor preșcolari și școlari mici,
bazându-se pe teoria autodeterminării.
Materiale necesare: panou, jetoane, puzzle, joc de construcții, fișe de lectură, mașini, păpuși
Desfășurare: Activitatea începe prin discuții cu copiii despre importanța de a face alegeri și de a-și
asuma responsabilitatea pentru ele. Li se va explica că vor avea ocazia să aleagă o activitate sau o
jucărie în cadrul acestei activități. Elevii aleg un jeton dintr-o serie de jetoane afișate pe un panou.
Fiecare jeton simbolizează câte o activitate care se poate realiza în cadrul lecției: joc cu puzzle, joc de
construcții, lectura prin fișe (imagini pt preșcolari), joc cu mașini/păpuși. În funcție de jetonul ales,
fiecare elev/preșcolar merge la centrul respectiv și se implică în activitatea aleasă. Propunătoarea
observă, își notează nivelul de creativitate/implicare/independență/atenție al fiecărui participant.
14

La final se extrag concluziile: se discută despre alegerile fiecărei persoane, despre importanța
alegerilor, despre asumarea responsabilității, despre autodeterminare și motivația intrinsecă, despre
Page

cum s-au simțit în cadrul activității și cum s-au simțit în situația de a alege ei înșiși activitatea,
subliniind faptul că ei au fost responsabili de propria lor alegere.
 P a g e | 15

S5. Prezentați, pe scurt, ținând cont de cunoștințele acumulate anterior, caracteristicile personale
ce facilitează succesul și starea de bine
Caracteristici personale care facilitează succesul și starea de bine, pot fi clasificate în 4 categ:
1) Interacțiuni sociale (empatie, interpretarea situațiilor sociale)
2) Abilități cognitive și lingvistice (de limbaj și comunicare, ab cognitive, autoreglare verbală)
3) Management comportamental adecvat (controlul impulsurilor, autoreglare emoțională)
4) Credințe asupra controlului (optimistul vs pesimistul)
Ținând cont de cunoștințele..: - încredere în sine (oferă motivație, asumare de riscuri, depui efort);
optimismul (încredere în rezultate favorabile, depășire mai ușor obstacolele, ai nivel scăzut de stres,
deci o stare de bine mai mare); autodisciplina (capac de a-și impune reguli, de a respecta un
program); reziliența (pot gestiona emoțiile în sit dificile, pot păstra încrederea că vor reuși);
capcitatea de adaptare (soc a cunoașterii, intr-o cont schimbare, e esențial să avem capac de
adaptare, deschidere față de schimbare, flexibilitate mentală, perspective pozitive de viitor).

S6. Realizați traseul competențelor specifice domeniilor experiențiale/ disciplinelor școlare în

relație cu dezvoltarea socio- emoțională.
În relație cu dezvoltarea socio-emoțională, traseul competențelor specifice domeniilor experiențiale
și disciplinelor școlare poate varia în funcție de vârstă și nivel de dezvoltare al copiilor.
Domeniul experiențial/ Disciplina: Domeniul Om și Societate/ Dezvoltare personală
Competența specifică: Capacitatea de a-și exprima și de a-și controla emoțiile în cadrul jocurilor de
rol. Traseu de dezvoltare:
- Preșcolarii pot explora diferite emoții prin jocurilor de rol, interpretând diverse personaje și situații.
- Școlarii mici pot învăța să-și exprime emoțiile în mod adecvat în timpul dramatizărilor, să înțeleagă
punctele de vedere ale altor persoane și să se adapteze la diverse roluri.
Școlarii mai mari pot dezvolta empatie și abilități de comunicare prin intermediul jocurilor de rol,
precum și capacitatea de a rezolva conflictul și de a lucra în echipă în cadrul scenariilor imaginare.
Domeniul experiențial/Disciplina: Domeniul estetic și creativ / AVAP
Competența specifică: Capacitatea de a-și exprima emoțiile prin artei vizuale. Traseu de dezvoltare:
- Preșcolarii pot explora diferite culori și forme în desenele lor, iar prin ghidării și întrebărilor
deschise, pot începe să-și exprimă emoțiile în desenele lor.
- Școlarii mici pot învăța să-și aleagă culorile și formele în funcție de emoțiile pe care doresc să le
exprime și să creeze imagini mai complexe și detaliate pentru a-și exprima emoțiile într-un mod mai
precis.
- Școlarii mai mari pot explora diferite tehnici și stiluri artistice pentru a-și exprima emoțiile, pot crea
lucrări care să transmită mesaje emoționale și pot înțelege și interpreta expresiile artistice ale altor
persoane.
Domeniul/Disciplina: Domeniul Om și Societate/ Educație civică:
Competența specifică: Capacitatea de a dezvolta empatie și de a înțelege și de a respecta punctele de
vedere ale altor persoane.Traseu de dezvoltare:
- În clasele de preșcolar, copiii pot învăța despre importanța prieteniei, a împărțirii și a colaborării,
dezvoltând abilități de cooperare și de rezolvare a conflictelor.
- În clasele primare, copiii pot învăța despre diversitatea culturală și să înțeleagă și să respecte
diferențele între ei și colegii lor, dezvoltând empat.
Domeniul experiențial/Disciplina: DPM/ Educația fizică și sport
Competența specifică: Capacitatea de a coopera și de a interacționa socială în cadrul activităților
sportive. Traseu de dezvoltare:
15

- Preșcolarii pot fi implicați în jocuri și activități fizice care le permit să coopereze cu alți copii, să
Page

împărtășească, să respecte regulile și să se bucure de succesul comun.

 P a g e | 16

- Școlarii mici pot învăța să colaboreze în echipe și să-și asume roluri specifice în jocurile și activitățile
sportive, dezvoltând abilități de comunicare și rezolvare a conflictelor într-un mediu structurat.
Domeniu / Disciplină: Domeniu Limbă și Comunicare / Comunicare în limba română
Nivelul preșcolar (grădiniță):
 Dezvoltarea comunicării orale: Preșcolarii îmbunătățesc abilități de comunicare și învață să-și
exprime emoțiile și experiențe personale prin limbajului oral. Aceasta implică împărtășirea
poveștilor personale, descrierea evenimentelor și interacțiunea cu ceilalți în mod respectuos
și empatic.
Nivelul primar (clasele I-IV):
 Scrierea și exprimarea emoțională: Elevii învață să-și exprime emoțiile și gândurile prin
scrisului creativ, precum poezii, jurnale sau povești personale. Aceste activități ajută să-și
dezvoltă capacitatea de auto-reflecție și să-și exprimă și să stea emoțională.

S7. Prezintă stadiile de dezvoltare ale conștiinței sinelui și realizează o activitate pentru preșcolari/
școlarii mici.
Stadii dezvoltare ale conștiinței de sine – C.S.-proces complex de dezv care are loc treptat, în timp.
- Etapa reflexivă: sugarii manifestă răspunsuri reflexive la stimuli externi; nu au nicio conștientizare
despre ei înșiși sau despre împrejurimile lor.
- Etapa pre-reflexivă: copiii încep să dezvolte un sentiment de ei înșiși ca fiind separat de mediul lor;
recunoaștere a lor în oglindă, dar fără o înțelegere clară a ceea ce înseamnă.
- Etapa reflectivă: copiii încep să dezvolte o înțelegere mai sofisticată a lor și a mediului; sunt capabili
să reflecteze asupra propriilor gânduri și pot dezvolta un sentiment de identitate de sine.
- Etapa introspectivă: elevii încep să se angajeze într-o gândire mai introspectivă, punând la îndoială
propriile gânduri; mai conștienți de propriile părtiniri și limitări, să conteste propriile propuneri.
- Etapa executivă: etapa finală a conștientizării de sine, elevii fac alegeri și iau decizii deliberate; își
pot regla propriul comportament și au un simț puternic al propriilor valori și credințe.
Descoperirea EU ului: proces provocator în timpul fazei numită „criza afectivă de la 2⅟ - 3 ani”.
Declanșată de dorința mare de autonomie a copilului și de nevoia de a se exprima independent
ACTIVITATE Jurnalul personal
Scop: Dezvoltarea conștiinței sinelui și auto-reflecția prin păstrarea unui jurnal personal.
Materiale necesare: Un caiet sau o carte în care copilul să poată scrie; Creioane colorate, markere
sau alte instrumente de scris colorate; Autocolante reprezentând emoțiile legate de propria persoană
– pt preșcolari.
Desfășurare: Se explică preșcolarului/elevului conceptul de jurnal personal și importanța acestuia în
dezvoltarea conștiinței lui. Propunătoarea le spune că jurnalul este un loc special în care pot
înregistra gândurile, sentimentele, evenimentele și experiențele lor personale.
Copilul trebuie lăsat să aleagă un caiet sau o carte specială în care să-și țină jurnalul personal.
Trebuie încurajat să aleagă unul care să-i placă și să-l inspire, poate fi colorat sau cu desene
atrăgătoare. Se stabilește un moment anume din cadrul unei zile de grădiniță/școală sau o rutină
reglementată pentru a scrie în jurnal, important este să fie un moment linistit și relaxant în care
copilul să poată reflecta și să scrie. (Pentru preșcolari, în locul scrierii se vor lipi autocolante
reprezentative).
Copiii vor fi încurajați să-și noteze în jurnalul personal diverse aspecte ale vieții lor, cum ar fi:
Experiențe pozitive sau reușite de care este mândru/mândră.
Emoții sau sentimente pe care le-a experimentat într-o anumită situație sau eveniment.
Activități sau hobby-uri care îi aduc bucurie și împlinire.
Obiective sau dorințe pe care le are pentru viitor.
Încurajați copilul să-și personalizeze jurnalul, să îl decoreze, mai plăcut și atrăgător, folosind
16

instrumentele de scris colorate, autocolante sau alte elemente.

La finalul fiecărei săptămâni, se vor purta discuții cu copiii, despre ceea ce au scris în jurnal și despre
Page

sentimentele și gândurile exprimate acolo. Vor fi Încurajați să împărtășească experiențele lor și să

reflecteze asupra modului în care se simt în diverse situații.
 P a g e | 17

S8. Realizează o activitate pentru preșcolari/ școlarii mici având la bază componentele inteligenței
emoționale?
Componentele inteligenței emoționale:
- conștientizarea de sine – capac de a ne înțelege emoțiile, pct forte, limite și modul în care ele ne
afectează pe noi și pe ceilalți;
- auto-reglarea – capac de a ne gestiona emoțiile, de a face față stresului, a gestiona conflicte, a ne
adapta, a fi flexibili;
- auto-motivare – impulsul de a ne îndeplini nevoile și obiectivele;
- conștientizarea socială – capac de a înțelege sentimentele și nevoile celorlați;
- abilități sociale – capac de a interacționa cu ceilalți (comunicare asertivă, ascultare)

ACTIVITATE: Jocul emoțiilor- pentru preșcolari și școlarii mici, având la bază componentele
inteligenței emoționale:
1. Verificarea cunoștințelor: Arăta copiilor diferite imagini sau ilustrații care asigură diverse
emoții și sentimente, precum bucurie, tristețe, furie sau frică. Discută cu ei despre aceste
emoții și întreabă-i dacă au experimentat vreodată aceste sentimente. Encurajează-i să
împărtășească experiențe personale legate de aceste emoții.
2. Dirijarea activității:
 După ce copiii au înțeles conceptele de bază ale diferitelor emoții, putem crea o activitate
interactivă în care să-i încurajeze să identifice și să exprime propriile emoții. Poți folosi
diverse materiale, cum ar fi cărți cu ilustrații, jetoane cu expresii faciale sau imagini cu situații
emoționale. Elevii vor trebui să identifice și să denumească emoțiile.
 Se va solicita copiilor să aleagă sau să descrie imaginea sau situația care se potrivește cel mai
bine cu emoția pe care o simt în anumite situații. Se pot utiliza întrebări precum: "Cum te
simți când vezi un cățel șchiopătând?", "Ce emoție ai simțit, atunci când ai primit cadoul mult
dorit?".
 Încurajează-i să-și exprime emoțiile în cuvinte, prin discuții și descrieri. Poți pune întrebări,
cum ar fi "Ce ai făcut când te-ai simțit așa?" sau "Ce te face să te simți mai bine atunci când
ești trist?".
3. Jocuri și activități de rol:
 Pentru a dezvolta empatia și dezvoltarea emoțiilor celorlalți, putem introduce jocuri de rol în
îngrijirea copiilor să se pună în pielea altor persoane și să încerce să simtă și să exprime
emoțiile acestora. De exemplu, puteți organiza un joc în care fiecare copil să fie în rolul unui
personaj dintr-o poveste și să-și exprime emoțiile și gândurile persoane respective.
 Poți adăuga și elemente de rezolvare a conflictelor, astfel încât să învețe să gestioneze
emoțiile negative și să găsească soluții potrivite pentru situația dificilă.
 De asemenea, pot folosi jocuri de grup care implică colaborare și comunicare, în care copiii să
lucreze împreună pentru a rezolva sarcini și provocări. Aceste jocuri vor ajuta să dezvolte
abilități de comunicare eficientă, cooperare și gestionare a emoțiilor în context social.
Este important să adapteze activitățile în funcționarea copiilor și a nivelului de dezvoltare al copiilor,
asigurându-te că acestea sunt potrivite și captivante pentru ei.
17
Page