”Improving parenting and child participation:

facilitating transition from lower to upper

secondary education”

- UNICEF - Bacău - 2019 -

ABILITĂȚI NONCOGNITIVE
 AGENDA
 Bun venit / Anunţuri  Pauza
 Recapitularea sesiunii anterioare /  Motivaţia
Activitatea pentru acasă  Caracterul
 Abilităţi noncognitive  Abilităţile socio-emoţionale
 Tipuri de abilităţi noncognitive  Prezentarea activităţii pentru acasă
 Stima de sine
 Autonomia
 MOTTO-URI
„Suntem ceea ce facem în mod repetat, prin urmare
excelența nu este un act singular, ci un obicei.“ -
Aristotel
 MOTTO-URI
“Punctele forte de caracter care
contează atât de mult pentru succesul
tinerilor nu sunt înnăscute; ele nu apar în
noi prin magie, ca rezultat al norocului
sau al unor gene bune. Și nu sunt doar o
alegere. Ele sunt înrădăcinate în chimia
creierului și sunt modelate, în mod
măsurabil și previzibil, de mediul în care
copiii cresc " - Paul Tough
 Mesaje cheie
 Dezvoltarea abilităților noncognitive este un proces continuu, derulat pe
parcursul întregii vieți. 

 Este mai ușor să dezvolți abilitățile noncognitive în perioada de pre-

adolescență și adolescență, decât în perioada adultă.

 Dezvoltarea abilităților noncognitive reprezintă un factor foarte important în

evoluția copiilor ca viitori adulți autonomi.
 Abilități non-cognitive
• Abilitățile non-cognitive sunt definite ca „alte abilități
decât cele cognitive” sau ”abilități ce nu pot fi măsurate
sau testate prin teste de inteligență sau performanță”.

• Borghans (2015) arată că abilitățile non-cognitive sunt

tipare de gândire, de comportament, emoționale care pot
fi modificate de-a lungul vieții și care diferă de IQ.

• Abilitățile cognitive pot fi definite ca fiind capacitatea de a

înțelege idei, concepte complexe, adaptarea eficientă în
diverse forme de mediu, de a învăța din propria
experiență, de implicare în diferite modalități de învățare,
de a apela la forme de raționament variate, de a folosi
gândirea pentru a depăși obstacolele.
 Exercițiu
Picătura Chinezească
Resurse: 4 boluri (2 cu apă, 2 goale), 2 linguri –
câte una pentru fiecare echipă
În echipă, participanții trebuie să care o cantitate
de apă din bolurile pline în cele goale. Din fiecare
echipă, vor fi selectați trei membri care vor juca 3
roluri: rolul unei persoane cu deficiență de
vedere, o persoană care nu poate vorbi și o
persoană care nu își poate folosi mâna
dominantă.
Sarcina este una cronofagă, DAR trebuie dusă la
final!
  
Tipuri de abilități noncognitive

Exemple de abilități noncognitive:

• optimismul;
• motivația;
• autocontrolul;
• perseverența;
• integritatea;
• curiozitatea.
 Dimensiuni ale abilităților noncognitive
Dimensiunea personală (din perspectiva Dimensiunea socială și comunitară (din
gestionării sinelui) perspectiva relațiilor sociale)
• conceptul de sine; • abilități sociale;
• auto-eficacitatea; • abilități civice.
• autoreglarea;
• motivația; Altă clasificare a abilităților noncognitive este
• creativitatea. oferită de Duckworth și Quinn (2009) care
identifică următoarele:
• growth mindset / setarea minții;
• autonomy / autonomia;
• self-discipline / auto-disciplina;
• resilience / reziliența / robustețea sau rezistența
psihică;
• self-worth/ încrederea în sine.
 Stima de sine
Componentele imaginei de sine sunt:
• eul actual - imaginea prezentă;
• eul ideal - imaginea dorită;
• eul viitor - imaginea a ceea ce
poate să devină individul;
Dezvoltarea stimei de sine este favorizată de:
• mediu stimulativ, crearea de oportunități
pentru afirmare (evitarea etichetării);
• existența unui suport social;
• dezvoltarea abilităților de comunicare și de
exprimare emoțională;
• negociere, rezolvare de probleme;
• asertivitate;
• dezvoltarea sentimentului de auto-
eficacitate;
• așteptări rezonabile;
• acceptarea necondiționată a propriei
persoane și a celorlalți;
• Stima de sine este încrederea dobândită în
urma reușitelor obținute în mod constant și
NU din întâmplare.

• Feed-back-urile oferite de
părinți/profesori/prieteni/etc. influențează
dezvoltarea stimei de sine. (Aprecierea constantă a
progresului și reușitelor copilului îl motivează pe acesta să
facă lucrurile din ce în ce mai bine, să capete încredere că
poate reuși în mod constant, nu întâmplător și implicit, să își
dezvolte o stimă de sine sănătoasă.)

• Stima de sine se dezvoltă odată cu

sentimentul de auto-eficacitate. (Se referă la
convingerea unei persoane că poate să-și atingă scopurile
definite de ea, dacă acționează într-o anumită manieră bine
definită.)
 AUTONOMIA
Conform Ursulei Sandner, autonomia se clasifică astfel:
1. Autonomia morală - copilul este capabil să distingă, pe cont
propriu, deosebirea dintre bine si rău.
2. Autonomia comportamentală - copilul ia decizii pe cont
propriu și nu-i este frică să le aplice, găsind cu ușurință
argumente care să susțină aceste acțiuni.
3. Autonomia emoțională - copilul are încredere în propriile
credințe și nu se raportează la așteptările celorlalți de la el.

Autonomia copilului înseamnă că el este asertiv (are

capacitatea și curajul să-și exprime sentimentele și punctele de
vedere, într-o manieră care să nu lezeze sentimentele și
punctele de vedere ale interlocutorului) că își asumă
consecințele acțiunilor pe care le face.
 MOTIVAȚIA
Motivația este investirea/împletirea gândurilor cu
emoții.

Motivația este intrinsecă (determinată de factori interiori-

dorința, credința că se poate, etc.) și extrinsecă (determinată
de factori exteriori-recompensa, presiunea socială, competiția,
etc)

Motivația copilului este determinată de:

- recompensă materială și ne-materială;
- satisfacția dată de rezultatele acțiunilor din trecut și aprecierea
sentimentului de satisfacție din viitor;
- sentimentul de frică (de eșec, de jenă, de critică);
- dorința puternică de a atinge un obiectiv – pentru sine sau
pentru că se află într-o competiție cu ceilalți.
Exercițiu – MOTIVAȚIE
• Ce anume ne motivează? (dați
exemple din orice context prin
referire la starea internă)
• Care este diferența dintre cele
două liste?
• În ce situații/contexte simțiți că vă
lipsește motivația? Dați exemple.
• În ce situație simțiți că aveți
rezultate mai bune?
 CREATIVITATEA
Creativitatea este abilitatea de a genera idei și soluții
care sunt inovative și potrivite/funcționale pentru o
anumită situație (dacă vii cu ideea să ari cu o furculiță,
deși este o idee nouă, ea nu este funcțională).

Creativitatea presupune și depășirea fricii de ridicol și

asumarea situației că poți greși. Important!!!: după ce
conștientizezi că ai greșit, este indicat să interpretezi
această greșeală ”Trebuie să cercetez mai mult!” și nu
”Nu sunt în stare să…!”
 Exercițiu - CREATIVITATEA

Jurații
Echipa Avocați nr. 1 Echipa Avocați nr. 2

Argumente PRO care susțin ideea: Argumente PRO care susțin ideea:

Copiii trebuie să fie lăsați să Creativitatea se dezvoltă când copilul

experimenteze, chiar și acțiuni puțin devine adult, dar până atunci el
riscante, pentru că astfel li se trebuie protejat de situațiile riscante.
dezvoltă creativitatea.
 CARACTERUL

Caracterul este un mod de a fi/ un complex

de trăsături etice și mentale care
determină un mod specific de a acționa.

La copii, caracterul se formează prin

modelul de a acționa și de a gândi pe care
îl oferă persoanele care se ocupă de
îngrijirea lor.

„Fiecare cuvânt și acțiune trimit un mesaj.”

Carol Dweck, 2006
 Exercițiu - CARACTERUL
Argumentați în echipă următoarele opinii legate de caracter:
„Trei lucruri arată caracterul unui om: cărțile, prietenii și cadourile.”— Horațiu
„Pe termen lung, caracterul este decisiv pentru destinul unui om.”— Theodore Roosevelt
„Poţi folosi orice limbaj doreşti, niciodată nu poţi spune altceva decât ceea ce eşti.” — 
Ralph Waldo Emerson

„Omul are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, unul pe care i-l dă publicul și cel
adevărat.” — Nicolae Iorga

„Oricât îți vei schimba înfățișarea, rămâi același om.” — Arthur Schopenhauer
„Nenorocirea dă pe faţă caracterul, iar fericirea îl ascunde.” — Horațiu
 Abilități socio-emoționale

• Studiile din domeniul neuro-științei subliniază faptul că în adolescență

creierul și cogniția socială trece printr-o perioadă intensă de formare și
dezvoltării socio-culturale (Blakemore & Mills, 2014).
• Relațiile de prietenie sau intime din timpul adolescenței dacă sunt
pozitive funcționează ca și amortizor social. În alte cuvinte datorită lor
oamenii devin mai puțin sensibili în fața experiențelor sociale negative
petrecute ulterior (Masten et al., 2012).
• Capacitatea de a simții empatie este o componentă aflată la baza
abilităților sociale și contribuie la utilizarea unor abilități de comunicare
constructive (Allemand et al., 2015).
 TEMĂ
Fiecare participant va numi minim 3 abilități non-
cognitive pe care își propune să le dezvolte la propriul
copil, în mod susținut, în următoarele 6 luni.
VĂ MULȚUMESC!