Adolescenti rezilienti

“Viața nu devine mai ușoară sau mai iertătoare, noi devenim mai puternici și
mai rezilienți…” Steve Maraboli

« Marea artă a vietii nu constă în a nu cădea niciodată, ci în a ne ridica de

fiecare dată când cădem.» Nelson Mandela.

Ce este Reziliența?

Un proces de bună adaptare în fața adversităților, traumelor,

amenințărilor și surselor semnificative de stres precum problemele
familiale, de relație, problemele serioase de sănătate, etc. (cf. APA
Guide)

A fi o persoană rezilientă nu înseamnă să nu întâmpini dificultăți și să

nu ai probleme sau stres în viață. Adesea, durerea emoțională,
tristețea sunt prezente la persoanele care au trecut printr-o perioadă
dificilă.

Rezilienta nu este, de asemenea, o trăsătură pe care oamenii o au sau

nu o au. Ea implică comportamente și gânduri care pot fi învățate și
dezvoltate de către oricine.

Mai mulți factori,în combinație, contribuie la dezvoltarea rezilienței.

Primul factor, semnalat în toate studiile din domeniu, îl reprezintă
relațiile de suport emoțional și validare atât în cadrul familiei, cât și în
afara ei. Relațiile care promovează iubirea și încrederea, oferă modele
pozitive de rol, încurajare și reasigurare ajută foarte mult la
dezvoltarea rezilienței unei persoane. Alți factori:
 Capacitatea de a face planuri realiste și de a face pași spre realizarea
lor;
 Imaginea pozitivă de sine și încrederea în propriile puteri;
 Abilitățile bune de comunicare și rezolvare de probleme;
 Controlul impulsurilor și mâniei.

Iată câteva modalități eficiente cu ajutorul cărora ne putem dezvolta

cele 7 dimensiuni ale Rezilienței conform dr Kenneth Ginsburg (7
„C”-uri ale Rezilienței):

1. Competența -reprezintă sentimentul de a ști că poți să te descurci

într-o situație în mod eficient. Cum ne putem dezvolta sentimentul
de competență:

 Ne identificăm puterile personale și ne focalizăm pe ele, folosindu-le

în diverse contexte.
 Ne focalizăm pe greșeli specifice făcute în contexte specifice! Nu ne
evaluăm negativ!
 Învățăm să rezolvăm probleme și singuri.
 Ne întărim credința că avem capacitatea să ne descurcăm în diverse
situații întâmpinate (fie și prin a cere sprijinul unei persoane care ne
poate ajuta).
 Evităm comparațiile cu ceilalți! Fiecare om este în felul său unic,
frumos și are multe daruri.

2. Confiența /Încrederea – reprezintă credința în propriile noastre

abilități care derivă din competență. Se poate dezvolta prin:

 Focalizarea pe cele mai bune calități ale noastre, pe realizările obținute

până în prezent;
 Crearea unui jurnal personal în acest sens;
 Exprimarea clară a celor mai bune calități, precum corectitudinea,
integritatea, persistența și bunătatea;
 Recunoașterea și reflectarea asupra momentelor în care am performat;
 Acceptarea limitelor personale, a greșelilor de moment și cuprinderea
lor într-o schemă mai largă a creșterii noastre personale continue.

3. Conexiunea / legătura cu ceilalți care presupune dezvoltarea

relațiilor strânse cu familia și comunitatea în care trăim. O putem
influența pozitiv prin:

 Dezvoltarea abilității de comunicare asertivă în familie, în școală și

societate;
 Învățarea exprimării emoțiilor într-o manieră adecvată; evitarea
judecății, criticii și etichetării celorlalți;
 Dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor și mediere a
conflictelor;
 Crearea unor obiceiuri noi și bune în familie precum împărtășirea, la
finalul unei zile, a motivelor pentru care fiecare membru al familiei se
simte recunoscător și fericit;
 Întreținerea relațiilor sănătoase care ne motivează și ne întăresc o
imagine de sine pozitivă.

4. Caracterul – definit ca set solid de trăsături morale și de valori care

ne ajută să discernem între bine și rău și să avem o atitudine de
considerație față de ceilalți. Un caracter bun se poate dezvolta și
întări prin:

 Reflectarea asupra modului în care comportamentele noastre îi pot

afecta pe ceilalți;
 Recunoașterea actelor de atenție si considerație ce vin spre noi;
 Înțelegerea importanței comunității și a grupului din care facem parte;
 Evitarea atitudinilor rasiste sau a stereotipurilor;
 Dezvoltarea continuă spirituală și intelectuală.

5. Contribuția sau realizarea faptului că lumea este un loc mai bun

pentru că noi facem parte din ea, înțelegerea importanței contribuției
personale în societate. Cum se poate dezvolta:

 Conștientizând nevoile, problemele, lipsurile altor copii, tineri,

oameni vulnerabili;
 Cultivându-ne generozitatea și atenția în mediu;
 Căutând sau creând oportunități care să ne permită să realizăm ceva
unic, caracteristic nouă.

6. Coping-ul sau capacitatea de a face față în mod eficient

provocărilor și problemelor care apar pe parcurs. Se poate dezvolta
prin:

 Învățarea strategiilor de coping pozitiv. Putem să citim despre, să

vorbim cu, să privim oameni model care rezolvă problemele
întâmpinate în mod constructiv;
 Recunoașterea timpurie a semnelor de răspuns al organismului la
stres: probleme de somn, energie scăzută, oboseală resimțită constant,
sentimente de deprimare, „gânduri negre”;
 Stabilirea de priorități – hotărâm ce trebuie să facem în primul rând și
ce poate aștepta și rezolvăm la timp sarcinile prioritare;
 Exercițiu fizic constant, 30 de minute pe zi: chiar și plimbările ușoare
pot reduce stresul și schimba dispoziția afectivă;
 Programarea și realizarea unor activități sănătoase și relaxante;
 Păstrarea contactului cu persoane verificate care ne pot oferi un real
ajutor.

7. Controlul – ideea și sentimentul de control a ceea ce ține de propria

persoană. Cum ne putem dezvolta sentimentul de control:
 Înțelegem că alegerile și acțiunile noastre au întotdeauna consecințe și
reflectăm asupra acestora în procesul nostru de dezvoltare continuă.
 Acceptăm faptul că disciplina nu înseamnă pedeapsă și control, ci
înțelegere și asumare a consecințelor comportamentelor noastre.
 Acceptăm faptul că este firesc să ni se întâmple să greșim și învățăm
să fim mai buni din aceste greșeli.