PROIECT DE CERCETARE

STIMA DE SINE ÎN RÂNDUL

ADOLESCENȚILOR

Popa Elena-Daria
Clasa a XI-a B
Colegiul Național „Spiru Haret” Târgu Jiu
 Cuprins

Capitolul 1 (Introducere) ................................................................................................... 3

Capitolul 2 (Definirea și operaționalizarea conceptelor) ................................................. 8

Capitolul 3 (Stabilirea obiectivelor cercetării) ................................................................... 9
Capitolul 4 (Stabilirea ipotezelor cercetării) ................................................................... 10
Capitolul 5 (Stabilirea eșantionului) ................................................................................ 11
Capitolul 6 (Stabilirea metodei de cercetare) .................................................................. 12
Capitolul 7 (Bibliografie) ................................................................................................. 16

2
 Capitolul 1
Introducere

1.1. Titlu: „Stima de sine în rândul adolescenților”.

1.2. Scopul cercetării este determinarea relației dintre gradul stimei de sine și
performanțele adolescenților. Fiind o temă de actualitate, se cercetează dacă indivizii
care au un nivel înalt al stimei de sine prezintă și performanțe mai bune. De asemenea,
se studiază aspectele psihosociale ale relației dintre stima de sine și factorii care o
influențează.
1.3. Documentare:

Stima de sine la adolescenți

Conceptul de sine este în general gândit ca percepții individuale ale comportamentului,

abilităților și caracteristicilor noastre unice. Este în esență o imagine mentală a cine
sunteți ca persoană. De exemplu, credințe precum „Eu sunt un bun prieten” sau „Sunt o
persoană bună” fac parte dintr-un concept general de sine.
Conceptul de sine tinde să fie mai maleabil atunci când oamenii sunt mai tineri și
continuă procesul de auto-descoperire și formare a identității. Pe măsură ce oamenii
îmbătrânesc, percepțiile de sine devin mult mai detaliate și mai organizate, deoarece
oamenii formează o idee mai bună despre cine sunt și despre ce este important pentru
ei.
Stima de sine care se formează în perioada adolescenței este strâns legată de stima de
sine pe care copilul a avut-o până în acest moment. Normal este ca dacă un copil a avut
o stimă de sine scăzută în copilărie, aceasta să fie la fel și când atinge pragul
adolescenței. La fel și pentru stima de sine crescută. Dar, deși așa se întâmplă în
majoritatea cazurilor, unii copii își măresc stima de sine în adolescență în funcție de o
serie de factori. Daca, până acum, accentul era pus pe părinți și educatori, de la vârsta
când copilul se considera a fi un mic adult, influențele cele mai mari apar de la colegi și
prieteni, de la grupul cu care își petrece timpul.
Vârsta de 14-18 ani este una care prin statut îi face să devină independenți și deja
maturi. Își doresc să fie băgați în seamă de către cei mai vârstnici atunci când au ceva de
3
spus, să fie luați în serios și să li se ofere credibilitate și încredere. Stima de sine a fost
un concept intens analizat în literatura de specialitate pentru că numeroase studii au
considerat că este deosebit de importantă pentru calitatea vieții noastre.
Conform cărții „Psihologie socială esențială” de Richard Crisp și Rhiannon Turner:
• Sinele individual constă în atribute și trăsături de personalitate care ne
diferențiază de ceilalți indivizi. Exemplele includ introversiunea sau
extroversiunea.
• Sinele relațional este definit de relațiile noastre cu alții semnificativi. Exemplele
includ frații, prietenii și soții.
• Sinele colectiv ne reflectă calitatea de membru în grupurile sociale. Exemplele
includ britanic, republican, afro-american sau homosexual.

Componentele stimei de sine

Stima de sine are la bază și este determinată de trei componente: iubirea de sine,
concepția despre sine și încrederea în sine.
A ne stima înseamnă a ne evalua, dar a ne iubi nu suportă nicio condiție: ne iubim în
ciuda defectelor și limitelor, în ciuda eșecurilor și înfrângerilor, pur și simplu pentru că
o mică voce interioară ne spune că suntem demni de iubire și respect. Iubirea de sine nu
depinde de performanța noastră. Ea nu ne ferește de suferință sau de îndoială, dar ne
apără de disperare.
Iubirea de sine este baza stimei de sine, deoarece ea depinde în mare parte de dragostea
pe care ne-a împărtășit-o familia noastră atunci când eram copii și de grija afectivă pe
care am primit-o. Cel mai valoros cadou pe care îl pot face părinții copiilor lor este să
transmită copilului convingerea că el este valoros (opusul a „nu ești bun de nimic”) și că
el este iubit necondiționat.
Carențele stimei de sine care-și au sursele la acest nivel sunt, fără îndoială, cel mai greu
de compensat. Le regăsim la persoanele care se autosabotează, persoanele conflictuale
sau cu „tulburări de personalitate”.
Iubirea de sine este inima stimei de sine, constituentul său cel mai profund și intim. De
aceea, fiecare dintre noi privindu-ne cu sinceritate am putea să ne dăm seama dacă știm
cum și dacă ne iubim sau nu. Lucrurile însă, sunt un pic mai complicate atunci când
încercăm să estimăm nivelul exact al iubirii de sine din exterior. Nu este niciodată ușor
să descoperim la cineva dacă și câtă iubire de sine există dincolo de masca sa socială.
Părerea pe care o avem despre noi, această evaluare, fondată sau nu, a calităților și
defectelor noastre este al doilea stâlp al stimei de sine. Nu este vorba doar despre
cunoașterea de sine, importantă nu este realitatea lucrurilor, ci convingerea pe care o
avem de a fi deținători ai calităților și defectelor, ai potențialităților și limitelor. În acest
sens, subiectivitatea joacă un rol esențial. De exemplu, adolescenții pot avea o părere
diferită despre ei în comparație cu părinții lor: „Sunt o urâtă!” poate declara o
adolescentă prinsă în furtuna schimbărilor fiziologice specifice vârstei. Iar părinții
acesteia îi pot spune cu nedumerire: „Eu te văd cu alți ochi. Nu înțeleg ce te
nemulțumește, ești chiar drăguță!”

4
Concepția despre sine pozitivă este o forță interioară care ne permite să ne bucurăm de
viață în ciuda adversităților. Și, din contră, dacă avem o stimă de sine deficitară, o
concepție de sine foarte limitată sau timorată, aceasta ne va face să pierdem mult timp
până să ne găsim „calea” noastră.
Concepția pe care o avem despre noi înșine o datorăm mediului nostru familial, mai
exact modului în care părinții ne vedeau în copilărie și de așteptările lor față de noi.
„Copiii împovărați cu o misiune”, cea de a îndeplini ceea ce părinții nu au știut sau putut
să facă, sunt cei care inconștient își asumă o sarcină imposibil de realizat (pentru că
părinții nu vor fi mulțumiți, oricât de bine își face copilul treaba) care conduce deseori la
ratarea trăirii propriei vieți; „Copiii perfecți” – buni și superiori în toate domeniile, copii
străluciți și admirați, dar care încep să trăiască cuprinși de anxietate pentru că viața
devine pentru ei o luptă continuă pentru a evita eșecul; „Copiii insuficienți” – orice fac
nu e bine, nu este suficient, li se transmite sentimentul că nu merită apreciere și iubire –
au o concepție de sine limitată care îi va determina să dezvolte dependență de celălalt:
poate stabili relații satisfăcătoare cu celălalt, dar se limitează la rolul de succesor, nu
calcă decât pe drumuri bătătorite, este hipervigilent, mereu în apărare.
Părinții sădesc o concepție pozitivă despre sinele copiilor atunci când îi însoțesc cu calm
și îi sprijină să încerce și să persevereze în ceea ce fac. Așa copiii își dezvoltă rezistență la
adversități.
Cum ne comportăm în situații noi sau neprevăzute, în care există o miză? Suntem
copleșiți de dificultăți în realizarea unei sarcini? Pe scurt, găsim 100 de probleme pentru
orice soluție sau 100 soluții pentru orice problemă?
Stima de sine are nevoie de fapte pentru a se menține sau a se dezvolta, de aceea micile
succese cotidiene sunt necesare pentru echilibrul nostru psihologic.
Încrederea în sine, la fel, se construiește în copilăria noastră și depinde cum era
perceput de părinți succesul și eșecul. Eșecul este prezentat copilului ca o consecință
posibilă, dar nu catastrofică, a actelor sale? Este el recompensat atât pentru că el a
încercat, cât și pentru ca el a reușit? Îl ajutam să formuleze lecții din dificultățile sale, în
loc sa concluzioneze că i-ar fi mai bine dacă nu ar acționa? Încrederea în sine se
transmite prin exemplu și prin conversație.
Avem un bun nivel al încrederii în sine atunci când nu ne temem exagerat de
necunoscut, atunci când ne asumăm limitele fără a ne devaloriza sau fără a încerca să ne
protejăm sau fără a contraataca pentru a ne proteja.
O insuficientă încredere în sine nu constituie un handicap insurmontabil. Dar
persoanele care suferă de aceasta sunt adesea victimele inhibiției, care se simte mai ales
în faptele mărunte, obișnuite, precum scrierea unui mesaj/email, conversarea la telefon
etc.
Între cele trei componente ale stimei de sine există, în general, legături de
interdependență: iubirea de sine (a te respecta indiferent de ceea ce ți se întâmplă, a
asculta de nevoile și aspirațiile tale) facilitează incontestabil o concepție despre sine
pozitivă (a crede în capacitățile tale, a te proiecta în viitor) care, la rândul său,
influențează favorabil încrederea în sine (a acționa fără teama excesivă de eșec și de
judecata altuia).

5
Tipuri de stimă de sine

• Înaltă și stabilă: Circumstanțele externe și evenimentele normale de viață au o

influență minoră asupra stimei de sine a subiectului. Acesta nu consacră prea
mult timp și energie pentru apărarea sau promovarea imaginii sale, face dovadă
de convingere în exprimarea punctului său de vedere când este contrazis, ascultă
interlocutorul fără a fi tensionat și va încerca să-l convingă, nu să-l destabilizeze.
• Înaltă și instabilă: Stima de sine a subiectului, chiar dacă este înaltă, poate suferi
șocuri majore dacă se află într-un context competitiv sau destabilizator. Eșecul și
critica le percepe ca pe un pericol și încearcă să-și afișeze în exces calitățile sau
succesele. Tinde să monopolizeze timpul într-o discuție. Se irită repede când este
contrazis și va încerca să-i dea „șah mat” interlocutorului său printr-o critică sau
printr-o glumă agresivă.
• Scăzută și stabilă: Circumstanțele externe, chiar și cele favorabile, au o influență
minoră în mobilizarea stimei de sine. Subiectul depune puțin efort pentru
promovarea imaginii și stimei sale de sine, al cărui nivel scăzut îl acceptă și nu
suportă. Această persoană riscă să treacă nebăgată în seamă. Trebuie să fie
solicitat pentru a vorbi și în acest caz, preferă să se afilieze părerilor emise
înaintea lui. Dacă i se cere să fie mai explicit, suferă și poate emite păreri destul
de negative.
• Scăzută și instabilă: Persoanele cu astfel de stimă de sine sunt foarte sensibile și
reactive la evenimentele exterioare, negative sau pozitive. Fac eforturi pentru a
oferi, lor și celorlalți, o imagine de sine mai bună. Nu vorbesc prea mult, se
prezintă cu modestie, când își spun părerile o fac cu prudență, urmărind reacțiile
celor din jur. Contraziși, se destabilizează repede și au tendința de a nu se opune
cu fermitate interlocutorului. Dacă este acceptat, se poate destinde și se prezintă
mai bine.

6
Performanța ca rezultat al stimei de sine

Stima de sine a elevului și modul în care acesta se vede pe sine în relație cu ceilalți și cu
activitățile pe care le desfășoară zi de zi își va pune amprenta asupra stării de spirit, dar
și asupra succesului sau insuccesului activităților desfășurate.

Factori care influențează performanța individului

• Nivelul de aspirații: Se referă la scopurile, expectațiile, revendicările unei

persoane privind realizarea sa viitoare într-o sarcina dată.
• Optimum motivațional: Se află în strânsă legătură cu performanța. Acesta se
referă la prezența unui nivel optim de motivație, care să nu conducă nici la o
slabă motivare, dar nici la o supramotivare. Recomandat este să se păstreze un
echilibru între.

7
 Capitolul 2
Definirea și operaționalizarea conceptelor

• STIMĂ DE SINE = rezultat al raportului dintre succesele unei persoane și

pretențiile ei (William James, 2006).
• ADOLESCENT = individ care se află în perioada cuprinsă între vârsta
pubertății și cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și
psihice ale organismului.

8
 Capitolul 3
Stabilirea obiectivelor cercetării

Obiectivele cercetării sunt următoarele:

• Identificarea categoriei de vârstă (14-18 ani).
• Identificarea cauzelor pentru care apare o stimă de sine scăzută în rândul
adolescenților.
• Identificarea modalităților prin care profesorii/părinții/colegii pot influența
creșterea sau scăderea stimei de sine a adolescenților.
• Identificarea relației dintre stima de sine și performanțele adolescenților.
• Identificarea diferențelor ce apar în constituirea imaginii de sine la adolescenți.
• Identificarea relației dintre stima de sine și comportamentul agresiv al
adolescenților.
• Identificarea altor efecte care apar în urma stimei de sine scăzute în rândul
adolescenților.

9
 Capitolul 4
Stabilirea ipotezelor cercetării

• Dacă un adolescent a avut o copilărie traumatică, atunci acesta este mai

predispus să aibă o stimă scăzută de sine.
• Dacă un adolescent crește sau scade extrem în greutate, atunci acesta poate avea
o stimă scăzută de sine.
• Dacă un individ a avut o stimă de sine scăzută în copilărie, aceasta va fi la fel când
individul atinge pragul adolescenței.
• Dacă un adolescent are o stimă de sine crescută, acesta va da dovadă de
convingere în exprimarea punctului său de vedere.
• Dacă un adolescent are un nivel înalt al stimei de sine, atunci performanțele
acestuia sunt mai bune.
• Dacă nivelul de stres al unui adolescent crește, atunci stima de sine scade.
• Dacă un adolescent are o stimă de sine scăzută, atunci acesta își va găsi refugiul
în tutun, droguri sau alcool.
• Dacă un adolescent va observa standardele nerealiste promovate în social media,
atunci stima de sine a acestuia va scădea.

10
 Capitolul 5
Stabilirea eșantionului

Cercetarea a fost efectuată pe un eșantion format din 50 de persoane, dintre care 21 de

gen masculin și 29 de gen feminin, cu vârstă cuprinsă între 14-18 ani, din ambele medii
de rezidență, care studiază pe un profil uman la Colegiul Național „Spiru Haret” Târgu
Jiu.

11
 Capitolul 6
Stabilirea metodei de cercetare

Pentru a analiza ipotezele formulate în cadrul acestei cercetări, am folosit drept metodă
de cercetare ancheta sociologică și ca instrument chestionarul.

Q1: Considerați că aveți o serie de calități bune?

1. Da;
2. Nu;
3. Ns/Nr.

Q2: Aveți certitudinea că nu sunteți bun/ă de nimic?

1. Da;
2. Nu;
3. Ns/Nr.

Q3: Simțiți că sunteți la fel de valoros/valoroasă ca ceilalți?

1. Da;
2. Nu;
3. Ns/Nr.

Q4: Adoptați o atitudine pozitivă față de propria persoană?

1. Da;
2. Nu;
3. Ns/Nr.

Q5: V-ar plăcea să aveți mai mult respect față de propria persoană?
1. Da;
2. Nu;

12
 3. Ns/Nr.

Q6: Vă considerați ghinionist/ă?

1. Da;
2. Nu;
3. Ns/Nr.

Q7: În ce măsură regretați lucruri pe care nu le-ați spus sau făcut la timp?
1. În foarte > măsură;
2. În > măsură;
3. În < măsură;
4. În foarte < măsură;
5. Deloc;
6. Ns/Nr.

Q8: În ce măsură considerați că aprobarea și validarea din exterior contează?

1. În foarte > măsură;

2. În > măsură;
3. În < măsură;
4. În foarte < măsură;
5. Deloc;
6. Ns/Nr.

Q9: Vă este teamă să vă manifestați autentic în raport cu ceilalți:

1. Da;
2. Nu;
3. Ns/Nr.

Q10: Ați avut perioade în care performanțele dumneavoastră au scăzut pe baza stimei de
sine scăzute?
1. Da;
2. Nu;

13
 3. Ns/Nr.

Q11: Per total, considerați că ați avut o copilărie frumoasă?

1. Da;
2. Nu;
3. Ns/Nr.

Q12: Ați experimentat perioade de creștere/scădere bruscă în greutate?

1. Da;
2. Nu;
3. Ns/Nr.

Q13: În ce măsură vă afectează promovarea standardelor de frumusețe din media?

1. În foarte > măsură;
2. În > măsură;
3. În < măsură;
4. În foarte < măsură;
5. Deloc;
6. Ns/Nr.

Q14: Care credeți că sunt cauzele care duc la o stimă de sine scăzută?
1. O copilărie traumatică;
2. Deficitul de experiențe pozitive;
3. Pubertatea;
4. Altceva;
5. Ns/Nr.

Q15: Aveți dificultăți în a vă controla comportamentul?

1. Da;
2. Nu;
3. Ns/Nr.

14
Q16: Consumați droguri, alcool sau tutun?
1. Da;
2. Nu;
3. Ns/Nr.
Q17: În copilărie ați avut o stimă de sine înaltă?
1. Da;
2. Nu;
3. Ns/Nr.

Q18: Vă considerați o persoană calmă?

1. Da;
2. Nu;
3. Ns/Nr.

Q19: Gen:
1. Masculin;
2. Feminin.

Q20: Vârstă: ____.

Q21: Mediul de rezidență:

1. Urban;
2. Rural.

Q22: Clasă: ____.

15
 Capitolul 7
Bibliografie

• Băban, A. (1998), „Stres și personalitate”, Editura Presa Universitară Clujeană,

Cluj-Napoca;
• Muntean, A. (2009), „Psihologia dezvoltării umane”, Editura Polirom, ediția 3-a;
• Clerget, Stephane (2008), „Criza adolescenței. Căi de a o depăși cu succes”,
Editura Trei, București;
• Mărginean, I. (1982), „Măsurarea în sociologie”, Editura Științifică și
Enciclopedică, București;
• Haddou, Marie, „Cum să-și întărești încrederea în tine”, Editura Trei, București,
(2000).

16