Etimologic, termenul de adolescenta provine din latinescul adolescere care inseamna a creste, a se dezvolta, punnd accent n special pe maturizarea

biologic i dezvoltarea psihologica specifica acestei varste. Considerata o perioada de criza, adolescent este si o perioada a doliului, sau a travaliului de devenire, transfigurate in coincidenta a doua evenimente majore: moartea copilului si nasterea adultului.(Golu, F.,2010, p.204) Caracterizata ca o perioada de stari conflictuale sau crize, adolescent constituie varsta construirii unei identitati.(Birch, A.,1997, p. 252)

Criterii conjugate ale perioadei ale perioadei adolescentine: Prin trasaturile de natura biologic, psihic i social, adolescena este etapa de vrst care implic schimbrile cele mai dramatice n evoluia personalitii tnrului. Plecnd de la ideea elaborat pentru prima dat de ctrc J.J. Rousscau. conform creia pubertatea reprezint o "a.doua natere, majoritatea psihologilor i sociologilor care s-au ocupat de investigarea caracterelor acestei etape dc vrst, au menionat faptul c esena ei este dat de starea de criz profund, care nsoete procesul dc cretere i maturizare i ce se concretizeaz ntr-o scrie de tulburri fiziologice i afective, dezechilibre ale proceselor volitive i tendine dc inadaptare social. (Agabrian, M.2003) Constituit din multiple anomalii afective i deviaii comportamentale, cri za adolescenei se refer, pe de o parte, la negarea de ctre tnr a identitii sale n calitate dc copil i, pc dc alt parte, la revendicarea unei noi identiti, care s-l plaseze n lumea adultului.(Banciu, M.,1987, p.86) Din punct de vedere biologic, adolescena este echivalent cu pubertatea, adic dobndirea capacitii dc reproducere sexual. Definirea adolescenei prin intermediul pubertii nu reuete, ns, s evidenieze, n mod complet i exact, caracterele fundamentale ale acestei perioade de vrst, ntruct ia ca baz un singur criteriu, care indic debutul biologic al adolescenei, dar nu poate delimita ntre nceputul i sfritul adolescenei i nici ntre diferenele existente ntre biei i fete n ceea ce privete procesul de maturizare sexual. Din punct dc vedere psihologic, adolescena semnific o perioad de via caracterizat de o serie dc schimbri cu caracter cognitiv, afectiv i comportamental, printre care: a. dezvoltarea unor raporturi mai mature cu prietenii de ambele sexe; b. dobndirea i contientazarea identitii sexuale cu caracter feminin sau masculin; c. realizarea unei independene emoionale fa de aduli; d. pregtirea pentru dobndirea rolurilor sociale ale adultului (opiunea pentru profesie, preparerea pentru ntemeierea unei familii proprii etc.);

e. ncercarea de asimilare a unui comportament social responsabil, contient de exigenele normativitii,dobndirea unui set de valori i a unui sistem clic propriu, care acioneaz ca o form de ideologie ce ghideaz conduita. Aceste schimbri sunt dificile de determinat ntr-un moment precis al evoluiei adolescentine, fiind imposibil, la fel ca i n cazul aplicrii criteriului biologic, delimitarea exact ntre debutul i finalizarea lor.

Din punct de vedere sociologic, adolescena constituie o perioada de tranziie de la o stare dependent n ntregime de adult, la o stare de independen relativ marcat de nceputul maturitii.O asemenea definiie, dei sugereaz schimbarea social fundamental care nsoete perioada adolescenei, nu reuete nici ea s epuizeze totalitatea caracteristicilor adolescentine. Pe de alt parte, nu exist un caracter universal al crizei adolescentine, dependena i independena fa de adult fiind determinate de trsturile economice i culturale ale unei anumite societi, aflat ntr-o anumit perioad de dezvoltare istoric. Dobndirea unui grad mai mare de independen a adolescentului n societile contemporane nu semnific, n mod automat, nlturarea dependenei sale economice fa de adult, ci doar o delimitare fa de sistemul normativ i modelele culturale ale acestuia. Din punct de vedere cronologic, L.C.Jensen afirma ca adolescenta este "O diviziune internaionala a aspectelor pihologice, psihiatrice, sociologice i educaionale care caracterizeaz cel de al doilea deceniu al vieii. Remarcabil in aceasta perioada este caracterul esenial contradictoriu al conduitei adolescentine, devierile caracteriale, oscilaia lor la grania nlre normal i "patologic", tendinele conlictuale, adeseori deviante, care marcheaz "ruptura fa de perioada copilriei. Dei exist i cazuri de adolesceni fr manifestri dramatice, criza adolescentin este cel mai des invocat, adeseori far a se ine seama dect de criteriile evaluative cu caracter palemalist, ale adultului. (apud, Agabrian,2003) Dupa cum pune in evidenta,(Widloeher, D.,1976) criza nu este o stare, ca atare, a adolescentului, ci, mai degrab, o etichetare din exterior, care ncearc s surprind trecerea de la psihologia copilului la aceea a adultului. Pentru ali autori, criza adolescentin nu este altceva dect o prelungire a minoratului social al tinerilor, datorat prelungirii duratei de cola rizare, continurii dependenei cconomice fa de prini i absenei unui status social bine definit, ceea ce face ca adolescentul s nu mai aparin lumii copilriei, dar nici universului adulilor. De aici i sentimentele sale de ostilitate fa de adult, ncercrile sale de a se sustrage tutelei acestuia, tendinele de emancipare i independen, i solidaritatea cu membrii grupului su gcneraional. Ana Birch(1997) abordeaza adolescenta din doua opinii.In primul rand, opinia traditionala, considera adolescenta ca o perioada de dezvoltare dominata de agitatie si revolta, stres si framantari cognitive, sociale.In al doilea rand, opinia sociologica caracterizeaza perioada adolescentei in acelasi mod, insa pune accept pe cu totul alte cauze, precum nevoia de independenta, sensibilitatea fata de evaluarile celorlalti, confuzia de rol.

Cele patru intrebari cheie ale adolescentei: Perkins (2001, Adolescence: The Four Questions) a construit un model prin care releva faptul ca adolescentii incearca sa gaseasca raspunsul la cateva intrebari majore: Cine sunt eu? Prin explorarea lumii, adolescentul poate sa vina cu raspunsuri de clarificare a acestei intrebari. Sunt o persoana normala? In scopul de a se simti normali adolescent incearca sa devina asemeni prietenilor, in detrimentul modelului parental. Cercetarile arata faptul ca adolescentii cauta in general, prieteni cu valori similare parintilor. Sunt o persoana competenta? Adolescentii au nevoie de incurajari pentru a-si descoperi interesele, astfel incat sa gaseasca acea abilitate la care sunt suficient de buni si care ar putea sa o dezvolte.

Sunt iubit sau demn de a fi iubit? Adolescentii au nevoia sa stie ca sunt iubiti, acestia avand o dezvoltare mai buna atunci cand au alaturi sustinea parintilor si a comunitatii in care traiesc. Stima de sine-vector al personalitatii adolescentului Stima de sine este un ansamblu de atitudini i opinii pe care indivizii le pun n joc, n raporturile lor cu lumea exterioar. (Coopersmith, S.,1984) Stima de sine este o dispozitie mentala ce pregateste indivizii sa actioneze conform expectatiilor acestora cu privire la succes si determinare personala.Persoanele cu un nivel al stimei de sine ridicat au opinii clare si stabile despre ei insisi, acestia nedepinzand de context si vorbind despre sine intr-un mod pozitiv, consistent, riscand excesul certitudinilor si simplificarilor, acestia perseverand in deciziilor lor tind cont de propria persoana. Stima de sine este modul in care ne evaluam in raport cu propriile asteptari si ale celorlalti avand o relatie direct proportionala cu gradul de constientizare al propriei valori. Valoarea este data de agregarea trecutului,prezentului si viitoarele comportament si actiuni potentiale, stima de sine pozitiva fiind bazata pe perceptia pozitiva despre propriul nostru comportament. Componentele stimei de sine: Sentimentul de securitate Autocunoastere Sentimentul apartenentei(familie, grup, categorie socio-profesionala) Sentimentul de competenta

O stima de sine ridicata il face pe individ sa isi recunoasca reusitele fara a percepe vreun efort in indeplinirea obiectivelor, aceasta atitudine atragand succes si confirmand individului increderea si satisfactia. Psihologii recomanda o serie de pasi pentru imbunatatirea stimei de sine: Autocunoastere, acceptare de sine, sinceritate. In actiune:acceptarea esecului, limitarea criticii interioare. In relatie cu ceilalti:empatie, suport social, afirmare de sine.(Varasteanu, C.,Iftimie, A., 2013) Stima de sine este experienta de a fi competent pentru a face fa provocrilor de baz ale vieii i de a fi demn de fericire. Stima de sine este influentata de o varietate de factori, inclusiv de experientele formative din copilarie. Dragostea, grija si afectiunea pe care copilul o primeste de la parinti in timpul copilariei are un efect crucial asupra stimei de sine a copilului.Cand parintii ies in intampinarea copilului prin stabilirea unor obiective realiste, el ajuta de fapt copilul in dezvoltarea increderii in sine, astfel fiind in cresterea valoarea de sine(self-worth). Nivelul stimei de sine este foarte important, deoarece aceasta influenteaza gandirea persoanei, increderea, imaginea de sine si permite detinerea unei atitudini corecte fata de reusita la locul de munca, stima de sine facand diferenta intre success si esec.(apud.Parameswari,2011) O influenta majora asupra stimei de sine o are acceptarea sociala, care produce o stima de sine ridicata, in timp ce respingerea sociala si singuratatea duce la indoieli cu privire la propria persoana si o stima de sine scazuta.(apud. Idemudia, 2013) Un nivel scazut al stimei de sine, face persoana vulnerabila unui stil pasiv evitant, axat pe emotii, in timp ce persoanele cu o stima de sine ridicata au sentimente de control si adopta strategiile rezolutive axate pe probleme, aceasta jucand un rol important in dezvoltarea si controlul stresului.(apud.Thoits, 1995). In timpul adolescentei, persoanele sunt supuse la modificari continue(fizice, cognitive, sociale) si intampina noi experiente(nevoi sociale) care le influenteaza bunastarea subiectiva in maniere diferite. In interiorul acestor experiente, stima de sine este considerata un index psihologic al bunastarii subiective.(apud.Bracey et al.,2004) Dezvoltarea cognitive a adolescentilor le permite sa abstractizeze generalizari despre sine(Keating,1990).Schimbarile fizice au de asemenea un efect puternic asupra stimei de sine pozitive sau negative, aceastea avand un efect major in special in cazul fetelor.(Harter, 1990). Un rol important in dezvoltarea stimei de sine il joaca aprecierile prietenilor si parintilor, aceasta reflectandu-se ca parte a identitatii si stimei de sine a adolescentilor. Maslow(1987) descrie doua forme ale stimei: necesitatea respectului din partea celorlalti al respectului de sine si stimei de sine.

In conformitate cu Rogers(1947), sinele este ingredientul central al personalitatii umane si al adaptarii personale, deoarecele Sinele este un produs social ce contribuie la dezvoltarea relatiilor interpersonale, avand nevoie de recunoasteri pozitive dinspre sine si din partea celorlalti.( (apud. Idemudia, 2013) Din perspectiva adleriana, stima de sine sta la baza nucleului personalitatii si este fundamental tuturor comportamentelor normale sau patologice.Viata noastra se concentreaza in jurul construirii si mentinerii stimei de sine, comportamentul uman putand fi inteles din acest punct de vedere si relevandu-se in actiunea sociala ca miscare de la inferior spre superior, aceste sentimente de superioritate si inferioritate, fiind complementare. El sustine faptul ca ne-am nascut inferiori insa incercam sa reducem din aceasta inferioritate.Atingandu-ne acest obiectiv, vom incepe sa ne simtim bine cu noi insine si vom dezvolta o buna stima de sine.In spatele tuturor eforturilor individului, obiectivul acestuia de baza fiind sa isi construiasca si sa isi protejeze stima de sine.(apud. Khalid, 2013)

Dezvoltarea conceptului de stima de sine Exist muli factori care influeneaz dezvoltarea simului de sine al adolescentul Adolescena ncepe cu schimbri biologice care duc la i caracterizeaz etapa de cretere accelerat. Maturizarea are influene vaste, inclusiv asupra felului n care persoana percepe sinele. Scoala exercita de asemenea o influenta asupra stimei de sin adolescenii petrecandu-si nou luni pe an la coal, ceea ce are o influen semnificativ asupra stimei de sine. Prinii au o relaie de durat cu adolescentul, iar istoria evolutiv respectiv continu pn la sfritul adolescenei, acestia avand o influenta decisiva asupra sinelui.

Criza de originalitate

Criza de originalitate reprezinta un ansamblu de schimbari bruste de natura psihologica si sociala, ce se bazeaza pe schimbari biologice care caracterizeaza perioada adolescentei. Jean Rousselet(1969) sustine faptul ca aceasta criza ar fi prezenta la 2/3 indivizi, caracterizandu-se prin deviatii afective si caracteriale.

Aceasta etapa este caracterizata de frecvente perturbari fiziologice, dezechilibre afective, devieri caracteriale si tulburari de conduit, acte impulsive sau conduit deviante, exprimate prin ostilitatea fata de parinti, revolta contra interdictiilor impuse de adult si afirmarea unor modele contestatare de conduita.(Golu, F., 2010, p. 216)

Exista trei etape ale crizei de originalitate:

1.perioada revoltei-ce se exprima prin refuzul de a se supune, prin neplacerea provocata de ideea de a i se ordona ceva, comportamente nonconformite;adolescentul nu mai este serviabil si se infurie impotriva micilor ajutoare pe care trebuie sa le dea in casa.

2.perioada inchiderii in sine-adolescentul se inchide in sine, isi diseca toate sentimentele si isi analizeaza fiecare miscare;se traduce printr-o examinare amanuntita a constiintei, a sentimentelor, a atitudinilor si comportamentelor.

3.perioada de exaltare si afirmare-consta in valorificarea aptitudinilor si capacitatilor proprii, curiozitate sporita, intensificarea activitatilor intelectuale, dezaprobarea minciunii si a ipocriziei, dorinta de a descoperi necunoscutul si de a indeplini obiective cu nivel ridicat de dificultate, elanul sau fiind rodul unei indelungate maturizari a personalitatii.(Schiopu, U., 1997, p.241)

Rolul familiei in dezvoltarea stimei de sine a adolescentului

Familia este un tip de comunitate umana alcatuita din personae legate intre ele prin relatii consagvinitate si rudenie, care traiesc impreuna, coopereaza si au grija de copii.

Grupul familial poate fi restrans sau largit in raport cu functiile economice sau functie de alta natura exercitata de membrii sai, dar si de context istorice si culturale.(Schifirnet, 2004, p. 153)

Rolul familiei ca principal mediu de dezvoltare a personalitatii copilului este foarte important inca din etapele timpurii ale evolutiei sale si continuand pana la sfarsitul adolescentei, cand aceasta dezvoltare ajunge la maturitate, capatand un character

stabil.

Influena familiei asupra personalitii adolescentului se exercit pe trei ci principale: 1) prin educaie explicit, intenional; 2) prin transmiterea unor modele de valori, de atitudini i comportamente; 3) prin climatul familial.(Cislaru, 2009, p.31)) Studiul parental este un domeniu ce a atras atentia cercetatorilor inca din 1970.Astfel, au fost adoptate abordari diferite pentru a preveni si trata problemele mama-copil.(Stambor, 2006) Datorita faptului ca mamele sunt responsabile pentru indeplinirea nevoilor fizice, emotionale si sociale ale copiilor, iar tatii sunt mai detasati, fiind implicati in actele disciplinare, mamele sunt sensibile la resimtirea stresului.(Creasy, 2003) Hoghughi si Long (2004) sustin ca sanatatea mintala a copilului este influentata de conditiile comportamentului mamei, starea de sprijin a parintilor, avand un efect direct asupra credintelor copilului. De exemplu, una din problemele legate de comportament este stima de sine, aceasta dezvoltandu-se in sistemul familial, prin urmare parintii jucand un rol important in dezvoltarea unui copil cu un nivel ridica al stimei de sine. In contrast, adolescentii crescuti in medii lipsite de caldura,prezinta un deficit de relationare, cei crescuti in medii cu un control excesiv avand un deficit de autonomie, ceea ce produce o stima de sine scazuta.(Brown&Ryan, 2003) Stima de sine a unei persoane se incadreaza treptat prin scaderi ce au loc inca din copilarie, acestea bazandu-se pe feedback-ul primit in sursele sociale si externe, cum ar fi grupurile de colegi si profesori. (Lingren, 1991). Unii teoreticieni sugereaza ca o stima de sine ridicata duce la comportamente adaptative si bunastare, subliniind importanta consolidarii respectului de sine. Functiile sistemului familial Transmiterea familial a valorilor poate fi diferit de la familie la familie, n funcie de statusul, credinele, nivelul socio-economic i cultural al acesteia. Astfel, numeroi autori arat c prini aparinnd unor categorii socio economice diferite transmit copiilor lor valori diferite. n clasele mijlocii i superioare sunt valorizate autonomia i stpnirea de sine, imaginaia i creativitatea, n timp ce n clasele populare accentul este pus pe ordine, curenie, obedien, respect al vrstei i al regulii exterioare, respectabilitate, capacitatea de a evita problemele (apud,Stnciulescu, 1997).

Pentru a evidentia impactul parintilor si al familiei, cercetatorii au examinat practicile parentale de crestere a copiilor si efectul asupra stimei de sine.

Astfel, au analizat caldura parintilor, atmosfera generala a caminului, si stilul predominant de crestere raportat la dezvoltarea opiniilor despre sine. A doua abordare in acest sens a fost aceea de a raporta opiniile despre sine ale adolescentilor la caracteristicile familiei, precum traiul intr-o familie monoparentala, alaturi de mama, traiul intr-o familiei in pragul divortului si pozitia socioeconomic a familiei.(Adams,R.,Berzonsky, D., 2009) Practicile parentale de cretere. Cercetrile iniiale legate de influena practicilor parentale de cretere asupra dezvoltrii de sine s-au concentrat pe dimensiuni singulare de cretere. De exemplu, ntr-unul dintre studiile de nceput, Coopersmith (1967) a afirmat c bieii de clasele a V-a i a Vl-a cu o stim de sine ridicat i percepeau prinii ca fiind foarte calzi, sritori i ierttori. Ei descriau atmosfera de acas ca fiind una de toleran i nelegere, cu reguli clare, cu pedepse corecte, respect reciproc ntre prini i adolesceni i foarte puin ostilitate. Pe de alt parte, bieii cu o stim de sine sczut au fost crescui fie de prini care erau prea permisivi, poate chiar neglijeni, fie de prini care i educau cu o mn de fier. Indiferent de originea etnic sau genul adolescentului, prinii care folosesc practici de cretere pozitive educ adolescenii care se valorizeaz pe sine, se neleg mai bine cu congenerii i sunt capabili s i nvee competenele deoarece atmosfera cminului lor este una de ajutorare i stimuleaz dezvoltarea personal (Dekovic i Meeus, 1997). n schimb, practicile parentale intruzive i recurgerea prinilor la sentimentul de vin pentru a controla comportamentul adolescentului sunt asociate cu stima de sine sczut (Litovsky i Dusek, 1985). Baumrind (1978), Maccoby i Martin (1983) au identificat patru stiluri generale de cretere. Stilul printelui cu tendine autoritare este caracterizat de un grad mare de sensibilitate (cldur, sprijin, educare, toleran), precum i pretenii mari legate de un comportament adecvat n funcie de vrst. Stilul dictatorial implic nivele relativ sczute de sensibilitate i foarte multe restricii. Stilul indulgent presupune mult sensibilitate, dar puine restricii. Ultimul stil parental, cel indiferent, presupune nivele sczute de sensibilitate i de restricii. Dovezile aduse de descoperiri sprijin ntru totul opinia c stilul de cretere cu tendine autoritare este asociat cu cele mai pozitive rezultate. Adolescenii care i percep prinii ca folosind practici de cretere cu tendine autoritare se descurc mai bine la coal (Dornbusch et al., 1987; Steinberg et al., 1992), au deprinderi mai bune de adaptare la stres (Dusek i Danko, 1994; Mclntyre i Dusek, 1995), sunt mai bine pregtii psihologic - dup cum s-a demonstrat folosindu-se mai multe instrumente i dispun de o stim de sine mai mare (Lambom et al., 1991). Rosenberg (1985) a declarat c adolescenii care locuiesc doar cu mamele lor aveau stima de sine mai sczut dect cei care locuiau cu ambii prini. Era o situaie cu att mai adevrat n cazul preadolescenilor sau care aveau mame tinere n raport cu vrsta adolescenilor. Rosenberg a sugerat c adolescenii au deprinderi mai bune de adaptare intr-o familie cu un singur printe, ceea ce le permite s i pstreze o stim de sine mai ridicat. Mai mult, a fost de prere c mamele mai n vrst s-ar putea descurca mai bine cu un divor i cu factorii de stres afereni, fiind, n consecin, mai puin expuse declinului deprinderilor parentale dect mamele mai tinere. Meninerea unor deprinderi sntoase de cretere a copilului este asociat cu o stim de sine mai mare a acestuia.(apud. Adams,R.,Berzonsky, D., 2009)

Adolescentul instituionalizat Dificultile educative n casa de copii au drept cauz principal eterogenitatea mediilor de provenien i a experienelor sociale anterioare. Transferul dintr-o instituie n alta constituie fondul crizelor de adaptare care, de asemenea prejudiciaz dezvoltarea i maturizarea copilului. Practica a dovedit c cele mai mari probleme educative sub aspectul integrrii n regimul vieii le au copiii provenii din familii dezorganizate i din relaii de concubinaj.(Nanu,M., 1997) Profilul psihosocial al adolescentului instituionalizat cu tulburri de comportament Pruteanu(2008), constituie o serie de caracteristici ale adolescentului institutionalizat ce prezint tulburri comportamentale: - este introvertit, timid i introspect; - este neadaptabil i nesociabil; - este anxios; - nu este capabil de a realiza o sarcin important; - este dependent de alt persoane; - nu este iniiator; - are un grad al responsabilitii sczut; - posed capacitatea de a domina pe cei mai slabi sau mai mici dect el; - nu este amuzant, distractiv; - n alegerea prietenilor apare factorul selectiv; - este indiferent fa de prerile celorlali; - este mai puin obiectiv; - nu este refractar la sugestii, opinii, idei noi; nu coopereaz, colaboreaz cu cei din jur; - are tendine de subaprecire; - este uor influenabil; - manifest agresivitate vebal i / sau fizic asupra celor din jur; - manifestrile sale comportamentale sunt inhibate; - prezint instabilitate emoional i afectiv; - nencredere fa de cei din jur; - are o stare de echilibru psihic sczut; - are un nivel sczut al imaginii de sine; Problematica institutionalizarii in dezvoltarea adolescentului Dumitrana (1998), situeaza abandonul intr-un dublu registru, cel al psihologiei, socialului si psihiatriei.Din punct de vedere al manifestarii psihiatrice, abandonul este considerat a fi absenta, slabirea sau ruperea unei legaturi afective de sustinere ce duce la lipsa obligatiilor morale si naturale, provocand victimei, tulburari psihotice sau nevrotice de tip reactiv.

Abandonul este legat de doua planuri:cel al situatiei de abandon si cel al sentimentului de abandon prin trairea sentimentului de parasire. Consecintele abandonului pentru copii este acela de a intra intr-un sistem institionalizat de tipul casei de copii, acesta institutie suplinind familia si devenind familie substitute. Desi aceasta pare cea mai buna solutie, institutionalizarea poate produce sentimente de neputinta, avand limitata libertatea de a decide pentru sine insusi, afectand dezvoltarea si facand omul sa aiba rolul de obiect pasiv.(Wosinska, 2005) O. Pop (1998) este de parere ca separarea copiilor de familie este una din cauzele retardului de dezvoltare bio-psihica, creand crize de adaptare ce isi pune accentual asupra dezvoltarii si maturizarii copilului si generand sentimente de frustrare prin lipsa satisfacerii trebuintelor primare de catre familie(ingrijire si securitate afectiva) si a trebuintelor psihosociale(comunicare, apartenenta si indentificare). Absenta legaturii afective cu mama ar trebui inlocuita prin ingrijirea de catre o singura persoana in mediul institutionalizat, problematica esentiala fiind lipsa relatiilor personale si de dragoste aceasta inlocurire putand asigura dezvoltarea mintala si emotionala a adolescentului.(apud. Dumitrana, 1998). Consecintele dezvoltarii personalitatii in acest mediu duce la srcia repertoriului socioafectiv, stri afective preponderent negative cu manifestri stridente prin nesatisfacacerea trebuintelor afective, prin restrictiile vietii in colectiv, avand efecte in starea declansarii nervozitatii colective, marcate de crize de afect ca excese de furie, agresivitate, autoagresivitate, plans; atitudini revendicative:gelozia si posesivitatea; regresii comportamentale ca suptul degetului, leganatul, toate acestea fiind cauzate de ingrijirea defectuoasa a familiei substitut si a carentei afective materne.(Macavei, 1989) Pe langa problemele afective, copilul institutionalizat se confrunta si cu tulburari in comportamentul social, Bowlby (1952) observand c exist un grad sczut de adaptare social la cei care i-au petrecut anii copilriei n instituii, fa de cei care, n aceeai perioad de timp, au fost crescui n propriile familii, chiar dac acestea nu ofereau cele mai propice condiii. Oamenii sunt animale sociale, colective, si deci sunt programate genetic pentru afilierea cu ceilalti, atasament in diada avand o forma de supravietuire biologica, evidenta in cazul copiilor si acoperind doua functii importante: Securitate:copilul fiind in mai mare siguranta cand se afla sub ocrotirea fizica a adultului, ceea ce el instinctiv el simte, refugiindu-se de fiecare data cand simte un pericol catre mama. Informatii despre mediul apropiat, ajutand astfel la posibilitatea de orientare a copilului.(Ilut, 2009, p. 236).

Scopul cercetarii este acela de a arata implicatiile stimei de sine in randul adolescentilor orfani in comparatie cu adolescentii proveniti din medii familiale normale. Obiectivele urmarite: 1.identificarea unor instrumente psihologice valide prin care sa evaluam stima de sine. 2.administrarea instrumentelor pe doua loturi de adolescenti:cei din mediul institutionalizat si cei ce provin din familii normale. 3.stabilirea relatiei dintre mediu(familial si institutionalizat) si stima de sine. Ipoteza cercetarii: Adolescentii din mediul institutionalizat au o stima de sine scazuta, mai accentuata comparativ cu adolescentii proveniti din mediul familial. Ipoteza de lucru: Adolescentii institutionalizati vor obtine, in medie scoruri mai mici la chestionarul destinat evaluarii stimei de sine, comparativ cu adolescentii din mediul familial.

Metoda Subiecti Subiectii au fost elevi ai Colegiului National Spiru Haret din Bucuresti cu varste cuprinse intre 15-17ani, baieti si fete (M:20 . F:22) ce proveneau din familii normale, neinstitutionalizate si 32 de adolescenti (M:15 F:17) din mediul institutionalizat al Centrului de plasament Sf Nicolae din Bucuresti.Pentru realizarea experimentului am ales in mod non-aleatoriu doua esantioane fiind investigati un numar de 74 de subiecti cu varste cuprinse intre (15-17 ani). Instrumente si materiale Scala de stima de sine Rosenberg(Morris Rosenberg, 1965).Aceasta este folosita pentru a indica nivelul stimei de sine. Este un instrument ce contine 10 itemi, avand o scala Likert cu 4 variante de raspuns. Descriptorii variaza de la absolut de acord(1) pana la categoric nu (4). Pentru scorare se atribuie itemilor 1,2,4,6,7:absolut de acord=3 puncte, de acord 2,negarea acordului=1 si categoric nu 0.

Pentru itemii 3,5,8,9,10 se atribuie un scor de :0 puncte= absolut de acord, 1=de acord. 2= negarea acordului si 3=categoric nu) Scorul final se obtine prin insumarea punctelor obtinute la cei 10 itemi.Astfel punctajul minim obtinut (10 puncte) indica o stima de sine foarte scazuta iar punctajul maxim de 40 de puncte indica o stima foarte ridicata. Scala de stima de sine E.T.E.S (Toulouse, 1986) ce a fost inspirata din scala de autoperceptie (SPP) (Harter, 1982). Aceasta integreaza diferite fatete ale stimei de sine ce se refera la domeniile variate ale vietii tinerilor. Astfel se ramarca 5 subdimensiuni: autoaprecirea emotionala, sinele social si sinele scolar si sinelui fizic apreciat in viitor. Este un instrument ce contine 60 de itemi ce contine raspunsuri dihotomice de tip Da/Nu, fiind valid pentru aplicarea pe subiecti cu varste cuprinse intre 9 si 16 ani. Procedura Chestionarele au fost administrate in mod direct, acestea avand un timp nedefinit de raspuns fapt ce asigura o mai buna concentrare subiectului. Modelul experimental: Variabila independent ce se situeaza pe doua nivele:mediul familial si mediul insitutionalizat Variabila dependenta:dezvoltarea adolescentului.

Bibliografie

Adams R.,Berzonsky M.,(2009) Psihologia Adolescentei,Bucuresti:Ed-Polirom. Agabrian M., (2003),Sociologie generala,Bucuresti-Ed:Institutul European. Ajilchi, B.,Kargar, R.F., Ghoreishi, K.M. (2013).Relationship Between the Parenting Styles of Overstressed Mothers with their Esteem. Journal of Personality and Social Psychology,82, 496 501. Bracey, R., Bamaca, Y.,& Taylor, J.(2004) Examining Ethnic Identity and Self-Esteem Among Biracial and Monoracial Adolescents. Journal of Youth and Adolescence,33(2), 123-132. Brown, K.W., & Ryan, R. M. (2003).The benefits of being present: Mindfulness and its role in psychological well-being. Journal of Personality and Social Psychology, 84, 822 848. Erhabor, S.,(2013) EPQ and Self-esteem scores of male and female Bullies in Mafikeng Schools, South Africa. Center for Psychological Studies/Services, 11(1) Golu F., (2010), Psihologia Dezvoltarii Umane,Bucuresti:Ed-Universitara. Ilut P.,(2009),Psihologie Sociala si Sociopsihologie,Bucuresti:Ed:Polirom. Mukhtar, A., Khalid, M. (2013) A Study of Self-Esteem among Cambodian Students and it s Association with Aspirations. Journal of Educational and Social Research, 3(3),2239-978 Nanu M.,(1997), Adolescentul Institutionalizat,Bucureti:Ed- Per Omnes Artes. Nightingale, E. O., & Wolverton, L. (1993). Adolescent rolelessness in modern society.Teachers College, 94, 472-486. Nyarko, K., (2012) The Influence of Peer and Parent Relationships on Adolescents SelfEsteem , Ife Center for Psychological Studies/Services, 20(2) Parameswari, J.,(2011) Self-Esteem and Stress Coping among Adolescents.Journal of Psychosomatic Research, 6(2) , 257-264. Radulescu S.,(1994), Sociologia Varstelor,Bucuresti:Ed-Hyperion. Schifirnet C.,(2004), Sociologie,Bucuresti-Ed:a-3-a. Sharma, M., Jagdev, T.,(2012) Use of Music Therapy for Enhancing Self-esteem among Academically Stressed Adolescents, 27(1), 53-64. Varasteanu, C.,Iftimie, A.(2013) The role of the self-esteem, emotional intelligence, performance triad in obtaining school satisfaction. Journal of Personality and Social Psychology,93, 1830 1834. Wosinska W.,(2005),Psihologia Vietii Sociale,Bucuresti:Ed-Renaissance.