Dr.

Daniela Moza 1
Universitatea de Vest din Timișoara

AGREABILITATEA

Agreabilitatea reprezintă tendința generală spre cooperare și altruism, în opoziție cu

tendința de exploatare a altora și lipsa preocupării și a grijii față de alții. În timp ce celelalte
patru mari dimensiuni din Modelul celor Cinci Mari Factori reflectă mecanismele implicate în
urmărirea scopurilor personale în general, agreabilitatea reflectă variația individuală într-un set
de mecanisme a căror existență se datorează faptului că oamenii sunt ființe sociale, a căror
supraviețuire depinde de coordonarea scopurilor și a strategiilor pentru atingerea scopurilor
cu cele ale altora. Deși unele scopuri pot fi îndeplinite cu succes fără a se ține seama de nevoile
și dorințele altora, dată fiind natura socială a existenței umane, un anumit grad de cooperare cu
ceilalți este necesar pentru o funcționare normală a oricărei persoane. Cooperarea cu ceilalți și
comportamentul altruist necesită înțelegerea emoțiilor, intențiilor și stărilor mentale ale altora,
iar studiile au arătat că agreabilitatea este cel mai important predictor al empatiei, al teoriei
minții (engl., theory of mind), precum și al altor forme de procesare a informațiilor sociale. De
asemenea, s-a constatat că un nivel crescut al agreabilității se asociază cu un volum mai mare al
regiunilor creierului implicate în prelucrarea informațiilor sociale, precum sistemul neuronilor
oglindă (regiuni ale cortexului frontal și parietal care sunt la fel de active atunci când se
realizează efectiv sau doar se observă aceeași acțiune). În plus, agreabilitatea este asociată cu
suprimarea impulsurilor agresive și a altor emoții care pot perturba armonia în relațiile sociale.

Studiile indică două aspecte ale agreabilităţii: compasiunea, care reflectă predispoziţia de a
experimenta atașament emoțional și grijă faţă de alţii şi politeţea, care reprezintă tendinţa şi
capacitatea persoanei de a-şi suprima impulsurile și strategiile (de îndeplinire a scopurilor)
agresive sau nepoliticoase. Cele două aspecte ale agreabilităţii reflectă variația în sistemele care
guvernează procesele implicate în coordonarea scopurilor și a strategiilor pentru atingerea
scopurilor cu cele ale altora.

Compasiunea reflectă procese emoționale relativ automate, precum empatie, grijă și

preocupare pentru alții. Politețea reflectă înfrânarea (reținerea) agresiunii și a altor
comportamente nepoliticoase și implică mai mult control cognitiv complex (de sus în jos). În
cazul politeții, respectarea nevoilor și dorințelor celorlalți se face mai degrabă din considerente
raţionale, decât afective. Persoanele cu compasiune crescută simt emoţiile altora şi sunt
sensibile la acestea, sunt interesate de bunăstarea şi vieţile celorlalţi şi le place să-i ajute pe
ceilalţi sau să facă lucruri frumoase pentru ei. Persoanele cu compasiune scăzută nu sunt
interesate de problemele altora, nu sunt sensibile la nevoile altora, sunt indiferente la
sentimentele altora, nu-şi fac timp pentru alţii şi nu au „o latură sensibilă”. Unul dintre
mecanismele centrale ale compasiunii este empatia. Empatia este în general definită ca fiind
 Dr. Daniela Moza 2
Universitatea de Vest din Timișoara

modul în care individul reacționează la experiențele (emoționale) observate ale unei alte
persoane (Davis, 1983). Davis a definit empatia ca o măsură complexă a reactivităţii
interpersonale constând din patru măsuri diferite: luarea perspectivei (tendința de a adopta în
mod spontan punctul psihologic de vedere al altora), preocupare/grijă empatică (sentimente
orientate spre ceilalți de compătimire și preocupare sau grijă pentru alții nefericiți), stres
personal scăzut (sentimente orientate spre sine de anxietate și neliniște în interacțiuni
interpersonale emoționale – nivel scăzut) și fantezie (tendința persoanei de a se transpune pe
ea însăși imaginativ în sentimentele și acțiunile caracterelor fictive din cărți, filme și piese de
teatru). Deși aceste patru dimensiuni sunt foarte diferite în conținut, fiecare se potrivește
definiției generale a empatiei ca o reacție la experiențele observate ale altora, fie prin
adoptarea perspectivei altora, fie simțind îngrijorare sau mâhnire pentru acele persoane, fie
prin imaginarea a ceea ce ai simți dacă te-ai pune în pielea lor. În mod remarcabil, diferențele
individuale în empatie s-au dovedit a afecta modul în care oamenii recunosc expresiile faciale și
reacționează emoțional la indicii sociale, sugerând că abilitățile empatice pot modela felul în
care procesăm indiciile sociale. Oxitocina este un neurotransmiţător şi hormon care joacă un rol
cheie în aceste procese prin faptul că promovează cogniţia socială și interpretarea semnalelor
sociale (facilitând empatia şi grija faţă de ceilalţi).

Politețea reflectă înfrânarea (reținerea) agresiunii și a altor comportamente nepoliticoase și

implică mai mult control cognitiv complex (de sus în jos), în sensul că respectarea nevoilor și
dorințelor celorlalți se face mai degrabă din considerente raţionale, decât afective. Motivaţia de
bază este evitarea perturbării echilibrului în relaţiile sociale prin luarea în considerare a nevoilor
şi scopurilor celorlalţi şi nu concentrarea exclusivă pe interesele şi scopurile personale. Auto-
reglarea necesară pentru acest proces este susţinută de neurotransmiţătorul serotonină.
Persoanele cu politeţe crescută îi tratează pe ceilalţi cu respect, au atitudine binevoitoare şi
atentă faţă de ceilalţi, nu îşi fac de cunoscut în faţa celorlalţi calităţile şi realizările, evită să-şi
impună voinţa asupra celorlalţi şi pun rareori presiune pe cei din jur. Persoanele cu politeţe
scăzută se cred mai bune decât alţii, profită de alţii, îi insultă deseori pe ceilalţi, tratându-i cu
lipsă de respect. În plus, le plac confuntările şi certurile cu ceilalţi pentru că se concentrează
doar pe urmărirea interesului personal în situaţiile de conflict şi, de aceea, şi ajung frecvent să
câştige.
 Dr. Daniela Moza 3
Universitatea de Vest din Timișoara

FAȚETELE AGREABILITĂŢII

A1: ÎNCREDERE

Această faţetă se referă la încrederea în alte persoane, nu la încrederea în sine. Încrederea

reflectă gradul de asumare a riscului de a fi dezamăgit, înşelat sau trădat în relaţiile
interpersonale. Asocierea, în acelaşi grad, atât cu aspectul compasiune (.42 C), cât şi cu
aspectul politeţe (.42 P), indică faptul că încrederea crescută presupune atât ataşament
emoţional şi grijă faţă de celălalt, cât şi predispoziţia de înfrânare a impulsului de a ţine cont
doar de scopurile şi interesele personale în relaţie. Încrederea crescută cimentează relaţiile şi
asigură o temelie solidă pentru relaţii armonioase stabile cu persoane care sunt de încredere,
însă creează vulnerabilitate şi riscul de trădare în relaţiile cu persoane care nu sunt de
încredere.
Persoanele cu încredere Persoanele cu încredere
CRESCUTĂ SCĂZUTĂ
• Au tendinţa de a gândi că ceilalţi sunt • Tind să fie suspicioase şi sceptice în privinţa
oneşti şi bine intenţionaţi şi, prin celorlalţi.
urmare, au încredere în oameni, în • Pleacă de la premisa că oamenii nu sunt
general. demni de încredere, nu sunt bine intenţionaţi
• Cred ce e mai bine despre oameni şi şi pot fi periculoşi.
rareori îi suspectează de intenţii • Au nevoie mereu ca ceilalţi să le demonstreze
ascunse. că sunt vrednici de încredere, iar dacă ajung
• Au tendinţa de a acorda şanse noi să aibă încredere în cineva, pot să şi-o piardă
celorlalţi, chiar şi după ce le-a fost uşor dacă respectiva persoană îi
înşelată încrederea. dezamăgeşte.
• Sunt dispuse să-şi asume riscul de a le fi • Nu sunt dispuse să-şi asume riscul de a le fi
înşelată încrederea. înşelată încrederea.
 Dr. Daniela Moza 4
Universitatea de Vest din Timișoara

A2: ONESTITATE

Onestitatea se referă la gradul în care o persoană este preocupată ca ceilalţi să ştie ce gândeşte
în legătură cu scopurile şi strategiile de îndeplinire a scopurilor pe care trebuie să şi le
coordoneze împreună. Asocierea puternică cu aspectul politeţe (.67 P) indică faptul că
onestitatea este o strategie considerată adecvată pentru a nu perturba relaţiile cu ceilalţi şi
pentru menţinerea armoniei, astfel că aceste persoane îşi pot înfrâna impulsurile de disimulare
pe care le-ar putea avea dacă s-ar gândi doar la interesele şi scopurile personale şi, prin urmare,
reuşesc să fie sincere cu ceilalţi. Asocierea cu aspectul compasiune (.30 C) indică faptul că, într-
o anumită măsură, onestitatea este motivată şi de ataşementul şi grija faţă de celălalt, deşi în
măsură mult mai mică decât de grija de a nu afecta armonia în relaţia cu acesta.

Persoanele cu onestitate Persoanele cu onestitate

CRESCUTĂ
• Sunt deschise şi sincere şi au •
tendinţa de a exprima întocmai
ceea ce gândesc şi de a acţiona
fără prefăcătorie sau gânduri
ascunse.
SCĂZUTĂ
Au tendinţa de a-şi ascunde adevăratele sentimente
şi de a-i manipula pe ceilalţi prin flatări, viclenie sau
înşelătorie, considerând că astfel de tactici sunt
necesare în societate şi că cei care nu le adoptă sunt
naivi.

A3: ALTRUISM

Altruismul se referă la gradul în care o persoană este preocupată de nevoile celorlalţi şi este
dispusă să-i ajute sau să acţioneze pentru binele lor. Asocierea în acelaşi grad cu aspectul
compasiune (.65 C) şi cu aspectul politeţe (.64 P) indică faptul că motivaţia altruistă este
izvorâtă atât din ataşamentul emoţional şi grija pentru binele celorlalţi, cât şi din
disponibilitatea persoanei de a renunţa la urmărirea intereselor şi scopurilor proprii pentru a-i
ajuta şi a le face bine celorlalţi.
Persoanele cu altruism Persoanele cu altruism
CRESCUT SCĂZUT
 Dr. Daniela Moza 5
Universitatea de Vest din Timișoara

• Se preocupă activ de binele celorlalţi, dând •
dovadă de generozitate, ajutându-i pe cei
care au nevoie de ajutor și făcând lucruri
frumoase pentru ceilalți, într-un mod
dezinteresat.
Sunt, în general, centrate pe ele însele,
pe propriile interese, nefiind înclinate să
se implice în problemele altora sau să-și
ajute semenii.

A4: COMPLIANŢĂ

Complianţa se manifestă în situaţii de conflict între interesele şi scopurile personale (sau

metodele şi strategiile personale de îndeplinire a scopurilor) şi cele ale altora şi referă la gradul
în care o persoană este dispusă să-şi inhibe impulsul de a-şi urmări propriile interese, în
favoarea menţinerii armoniei relaţionale. Asocierea foarte puternică cu aspectul politeţe (.71 P)
arată tocmai această capacitate de autoreglare a impulsurilor care ar putea perturba armonia în
relaţiile cu ceilalţi. Asocierea într-o anumită măsură, relativ scăzută, cu aspectul compasiune
(.35 C) indică faptul că această renunţare la scopurile şi interesele personale este posibilă la
persoanele cu complianţă crescută şi pentru că le pasă de ceilalţi şi, din grijă şi preocupare
pentru ei, îşi doresc să-i lase să câştige în astfel de situaţii.
Persoanele cu complianţă Persoanele cu complianţă
CRESCUTĂ SCĂZUTĂ
• În situaţiile de conflict interpersonal – când scopurile • Preferă competiţia în locul
şi interesele lor sunt în contradicţie sau conflict cu cooperării şi au tendinţa de a-şi
ale celorlalţi – au tendinţa de a se supune voinţei impune voinţa asupra celorlalţi,
celorlalţi, inhibându-şi agresivitatea şi urmărindu-şi interesul propriu,
competitivitatea (nu concurează cu ceilalţi pentru a în dauna armoniei relaţionale.
câştiga ele). • Nu ezită să se certe şi
• Evită certurile şi conflictele şi au tendinţa de a nu-şi întotdeauna transmit semnalul
susţine opiniile şi de a nu-şi cere drepturile, chiar că nu sunt dispuse să piardă într-
dacă au dreptate atunci când se află într-o situaţie de o confruntare, fie ea de opinii
confruntare interpersonală. sau de interese de orice fel.
• Iartă şi uită cu uşurinţă greşelile celorlalţi faţă de ele.
 Dr. Daniela Moza 6
Universitatea de Vest din Timișoara

A5: MODESTIE

Modestia se referă la grandul în care o persoană îşi afişează şi îşi face cunoscute în faţa
celorlalţi aspectele pe care le consideră plusuri la persoana sa, precum calităţile, meritele,
realizările, bogăţia, statutul, etc. Asocierea în grad moderat cu aspectul politeţe (.44) indică
faptul că modestia reflectă inhibarea impulsurilor de a se folosi de atributele personale pozitive
pentru a concura cu ceilalţi şi a câştiga avantaje pentru sine. Asocierea într-un grad scăzut cu
aspectul compasiune (.22 C) arată faptul că persoanele modeste sunt preocupate şi ca ceilalţi
să nu se simtă inferiori în comparaţie cu ele.

Persoanele cu modestie Persoanele cu modestie

CRESCUTĂ
• Sunt persoane umile, fără a le lipsi stima de sine.
• Denotă simplitate, chiar dacă au calităţi şi realizări cu
care ar putea ieşi în evidenţă în faţa celorlalţi.
• Nu manifestă atitudini de superioritate şi nu sunt
arogante nici în situaţiile în care în realitate chiar au
ascendent asupra celorlalţi.
• Nu se laudă, nu-şi arogă calităţi şi merite pentru a •
părea mai grozave decât alţii şi nu caută greşeli la
alţii pe care să le evidenţieze în contrast cu calităţile
personale.
SCĂZUTĂ
• Au tendinţa de a-şi evidenţia
calităţile şi alte atribute pozitive
şi de a manifesta atitudini de
superioritate, astfel că ceilalţi
ajung să le considere arogante,
încrezute şi pretenţioase.
Se laudă sau scot în evidenţă
aspecte negative ale celorlalţi
pentru a se pune pe sine într-o
lumină favorabilă.

A6: BLÂNDEŢE

Blândeţea se referă la gradul în care o persoană poate manifesta bunătate, înţelegere şi

dragoste chiar faţă de persoane care nu merită acest lucru, sau despre care majoritatea
oamenilor ar crede că nu sunt demne sau vrednice de compasiune sau dragoste. Nu este vorba
doar despre persoane care în general au astfel de probleme, ci şi despre persoane care au făcut
lucruri greu de înţeles, de acceptat sau de iertat de către majoritatea oamenilor (cum ar fi, de
exemplu, un copil care face o greşeală mare). Blândeţea se asociază atât cu aspectul
compasiune (.50 C), cât şi cu aspectul politeţe (.42), reflectând atât faptul că persoanelor cu
blândeţe crescută le pasă cu adevărat de oameni şi sunt dispuse să le înţeleagă nevoile,
problemele şi dramele, cât şi faptul că îşi pot inhiba impulsurile de a ţine cont doar de propriile
opinii, valori, interese şi scopuri şi nu şi de a le celor de care majoritatea oamenilor nu ar ţine
cont.

Persoanele cu blândeţe
CRESCUTĂ
• Manifestă sensibilitate faţă de nevoile celorlalţi, •
precum şi înțelegere, compasiune şi milă față de
suferința sau nenorocirea altora.
• Au tendinţa de a se purta cu bunătate faţă de
ceilalţi, sunt paşnice, binevoitoare şi îngăduitoare. •
• Au consideraţie pentru cei din jur şi preţuiesc
demnitatea umană.
• Au tendinţa de a evalua politicile sociale prin
raportare la aspecte umane sensibile.
Dr. Daniela Moza 7
Universitatea de Vest din Timișoara
Persoanele cu blândeţe
SCĂZUTĂ
Nu sunt sensibile la nevoile şi
nenorocirile celorlalţi.
• Ceilalţi le consideră insensibile,
necruţătoare şi nemiloase.
Au tendinţa de a judeca aspru sau
chiar cu cruzime, fără indulgenţă,
comportamentul celorlalţi şi de a
se conduce după logica rece în
evaluarea politicilor sociale.