Bazele neurobiologice ale memoriei

Efectele timpului asupra encefalului: A) Modificarile produse de ontogeneza si modificarile impuse de procesul de imbatranire B) Modificarile produse in retelele nervoase prin procesul de memorare a evenimentelor. Memorarea este esentiala pt activitatea sistemului psihic. Procesul de memorare presupune persistenta a unor urme lasate de evenimente. In sistemul nervos, exista 3 tipuri de memorie in fctie de persistenta a urmelor: 1) Memoria imediata, fractiuni de secunda 2) Memoria de scurta durata, ordinul minutelor 3) Memoria de lunga durata, de ordinul deceniilor, uneori toata viata. In sistemul nervos exista 2 mecanisme de baza care permit memorarea: A) Exploatarea postefectelor si timpilor de latenta ale neuronilor, in memoria imediata si cea de scurta durata B) Transferarea informatiilor din semnalele nervoase, pe un anumit substrat, intervine in mem de lunga durata. Postefectele si timpii de latenta Procesele ce au loc in membranele neuronale nu sunt instantanee, ci au o anumita durata si inertie. Aceasta exprima prin persistenta, dupa incetarea unei stimulari, a unor evenimente electro-ionice. Astfel se definesc postefectele dupa incetarea stimularii. Propagarea semnalelor nervoase nu se face instantaneu, fapt care introduce o decalare in timp intre momentul cand sunt initiate intr-un punct si cel in care ajung in alt punct. Acest decalaj defineste latenta. Exista o latenta a transmisiei prin sinapsa (relativ constanta pt toate sinapsele 0,5 msec) si o latenta a neuronului. Postefectele si latentele sunt evenimente neuronale ce sunt exploatate in realizarea memoriei imediate. Atunci cand sistemul nervos are nevoie sa mentina un mesaj in retea ce il obliga sa treaca prin siruri liniare de neuroni de lungimi diferite care insumeaza postefectele si mai ales timpii de latenta. Un alt circuit de realizare a memoriei de scurta durata sunt circuitele reverberante. Mem. imediata este folosita in special de neuroni pt a realiza dif forme de insumari temporale. Membrana corpului neuronal exploateaza intarzierile produse de durata de propagare a semnalelor de intrare, cat si de postefectele lor, ca sa realiz combinarea aditiva (intre 2 sau m multe semnale excitatorii) si cea substractiva (intre semnale excitatorii si inhibitorii) care definesc procesul de sumatie temporala descris de Sherrington. Mem de scurta durata este cea pe care o foloseste sistemul nervos pt operatiile curente, este o mem de lucru tranzitorie. Deoarece substratul acestei forme de memorie este reprezentat de intarzieri ale semnalelor din membranele neuronale, ea poate fi stearsa de unele procese de depolarizare generalizate, cum sunt cele pricinuite de o criza de epilepsie sau de un electrosoc. CBS: ac stergere sau amnezie se intinde retrograd de la mom crizei circa 20 minute spre trecut. Se poate ivi si dupa un accident sau dupa o comotie cerebrala. Substratul neurobiologic al memoriei de lunga durata Mem de lunga durata implica imprimarea inf pe un anumit substrat, care insa nu este cunoscut si nici metoda imprimari. Exista modele explicative atat la nivel celular cat si si/sau molecular al acestui tip de memorie. Page 1 of 5

a) Remanieri in organizarea morfologica a retelelor neuronale Un prim aspect este procesul de neurogeneza descris in special in hipocamp. Aceasta problema a mai fost mentionata in reg cingulara si in unele arii asociative corticale. Din aceste celule primordiale nediferentiate se dezv noi neuroni, care intra in structura retelei neuronale si ii modifica modul de functionare. Procesele de neurogeneza au fost identificate si la batrani de peste 70 ani. Celulele nediferentiate se produc continuu in girul dentat al hipocampului si nr lor sporeste in cursul proceselor de memorare. Initial, noii neuroni sunt numerosi, dar dupa ce invatarea s-a consolidat, nr lor scade. Astfel, plasiticitatea neuronala se manifesta prin combinarea unui proces de neurogeneza cu unul de apoptoza. Alt aspect: sporirea nr dendritelor neuronale in cursul memorarii. Prin aceasta inmugurore dendritica, conectivitatea retelei neuronale sporeste. S-a constatat si o crestere a nr spinilor de pe dendrite (spinogeneza). Spinii sunt microstructuri dendritice ce contin membrane postsinaptice. In cadrul remanierii retelelor neuronale un rol imp il au contactele sinaptice pentru care Secenov, Cajal si Hebb au dezv modele teoretice pt memoriile naturale si cele artificiale. Toate aceste remanieri structurale de durata necesita o modif de durata la nivelul genomului care sa le determine si sa le mentina. b) Rolul genomului in memoria de lunga durata Eficacitatea sinapselor nu este constanta ci variaza in timp in fctie de activit lor. Pt problema mem de lunga durata sunt importante descoperirile despre potentarile si depresiile pe termen lung (LTP si LTD). In cursul LTP pragul de functionalitate al sinapsei este scazut (sinapsa este activata) in timp ce in cursul LTD pragul este crescut (sinapsa este frenata). Cand sinapsa este activata, raspunsul la un stimul este mai amplu, cand sinapsa este frenata, raspunsul este diminuat. Modificarile pot dura mai multe zile, dar pot fi si permanentizate. Potentarile si depresiile de lunga durata ale sinapselor sunt rez unei cascade biochimice intraneuronale, care reprez un mecanism molecular al memoriei de lunga durata. Se cunosc doua variante: 1. Stimularea sinapsei prin dopamina. 2. Stimularea sinapsei prin glutamati. In toate aceste cazuri actiunea enzimelor respective asupra genomului este mijlocita de o proteina de legatura CREB, ce modifica genomul. Aceste gene modificate se exprima apoi printr-un proces de transcriptie ce actioneaza asupra noii organizari si functionari a neuronului. c) Mecanisme moleculare O.F.Smitt: Suportul memoriei de lunga durata ar putea fi realizat de remanieri ale unor macromolecule din citoplasma neuronului. Dintre acestea la nivelul corpusculilor Nissl putem vorbi despre nucleoproteine (ARN). d) Rolul neurotransmitatorilor Dinamica retelelor neuronale este intretinuta de catre neurotransmitatori si modulata de catre neuromodulatori. Si aceste substante joaca un rol in memorie. Glutamatii sunt implicati in realizarea de LTP si LTD. e) Rolul nevrogliei

Page 2 of 5

Nevroglia = opereaza ca un sistem paralel cu cel al neuronilor, celulele nevroglice implicandu-se si in procesele de memorare. Mecanismele sunt f putin cunoscute, dar celulele nevroglice participa la functionarea si dinamica siapselor. Ca si consecinta ele participa la plasticitatea retelelor neuronale si, deci, au implicit un rol in memorie. Procesele de uitare (stergerea informatiilor stocate) Stocarea de informatii este urmata de o stergere partiala si selectiva a acestora, ceea ce constituie procesul de uitare. Intervine doar la nivelul mem de lunga durata. In cazul mem imediate si a celei de scurta durata, stergerea totala a mesajelor se produce automat, prin insusi modul lor de functionare. Organizarea macroscopica a sistemului memoriei Procesul de memorare se realiz la nivel neuronal prin modificari ale pragurilor si numarului sinapselor. Ac lucru demosntreaza ca in sist nervos mem nu este atributul unui compartiment anatomo-fiziologic separat, ci este realizata de toate elementele retelei, fiind gestionate si explotate de sist nervos. Pt aceasta exista adevarate dispecerate care asig functionarea coerenta a memoriilor microscopice neuronale, dispecerate ce au fost identificate ca centre de memorie (metaforic vorbind). Aceste centre de mem. sunt: a) Cerebelul Cercetari experim au aratat ca cerebelul prin cortex si nucleii sai intervine in mem procedurala, citoarhitectonica acestuia fiind analoaga memoriilor artificiale (CBS Ed Nicolau). Mem procedurala este inconstienta si se ref la memorarea unor anumite activit motorii ce devin automate (scrierea, mersul pe bicicleta, inotul, etc.). Mecanismul neuronal de functionare a mem cerebeloase ar fi realizarea unor depresii de lunga durata (LTD) la niv celulelor Purkinjie. b) Hipocampul Neuronii hpocampului sunt sediul unor potentari si depresii de lunga durata (LTP si LTD) datorate insumarilor unor semnale ce vin de la diferite formatiuni encefalice: Nucleii septului (colinergice) Aria tegmentala ventrala (dopaminergice) Nucleii rafeului (serotonergice) Locus coeruleus (noradrenergice),

la care se adauga aferente de la nucleul amigdalian. Hipocampul este sediul unor procese de neurogeneza. Acesta nu este depozitarul informatiilor memorate, ci este masina care asigura trecerea informatiilor din mem de scurta durata in cea de lunga durata. Hipocampul este principalul dispecerat pt mem declarativa constienta (se ref la obiecte, evenimente, episoade si la relatiile dintre ele). Dat implicarii amigdalei este modulata afectiv. Astfel, hipocampul este structura cheie a memoriei constiente (declarative si episodice). Hipocampul este implicat si in memoria semantica. Hipocampul stg la dreptaci este implicat dominant in mem semantica, iar cel drept in cea declarativa si episodica. Page 3 of 5

Cei doi hipocampi sunt bogat interconectati prin comisura trigonala (lira lui David). Hipocampul intervine in mem spatiala. Acesti neuroni realizeaza o adev harta cognitiva in hipocamp. Alaturi de hipocamp mai intervin si alte formatiuni limbice in gestionarea mem: 1. Corpii mamilari: catre ei ajung semnalele hipocampice prin trigon si de la ei pleaca semnale prin fascicolul Vicq dAzyr catre nucleul anterior al talamusului si de aici catre cortexul cingular si cel frontal. Distrugerea corpilor mamilari produce mari tulburari in procesele de memorie de lunga durata. Leziunile corpilor mamilari produse de alcoolism sunt responsabile de o deteriorare grava a memoriei, ce constituie nucleul sindromului Wernike-Korsakoff, in care tulburarile amnestice sunt compensate prin confabulatie. 2. Nucleul amigdalian a doua formatiune limbica imp in gest mem. La nivelul amiogdalei exista neuroni la care se pot determina LTP si LTD. Leziunile amigdaliene perturba profund mem de lunga durata. Ac nucleu limbic in afara de rolul sau in geneza emotiilor (mai ales a furiei si a fricii) are un rol cheie in memorarea datelor cu conotatii afective. Amigdala decide daca o experienta sau o traire merita sau nu sa fie stocata in functie de incarcatura sa emotionala. c) Cortexul cerebral Cortexul cerebral este cea mai adecvata componenta a SNC, datorita nr mare de neuroni, pt stocarea datelor memorate. Configuratiile create in reteaua nervoasa au fost numite engrame. Sunt structuri polisenzoriale, variabile in timp, insotite de conotatii emotionale. Formeaza o retea cognitiva complexa ce are una sau mai multe desemnari lingvistice si atribute abstracte. E vb de o reprezentare dinamica extinsa pe mari intinderi corticale sau chiar pe intregul cortex, asa cum o propun modele holistice (Lashley). Pribra, CBS, G Dona: exista posibilitatea unei stocari de tip holografic. Deci nu se poate vb de o regiune a cortexului speciala pt formarea si conservarea engramelor. Exista totusi unele specializari: Hemisfera majora (stanga la drepatci) se implica m mult in mem semantica H. minora participa m mult la mem declarativa cu conotatii emotionale. Se atribuie lobului prefrontal un rol dominant deoarece aria sa efectueaza operatii cognitive mai subtile (datorita prezentei ariei 10 Brodmann si a celulelor fusiforme ale lui v Economo, specific umane si antropoidelor superioare). In cazul leziunilor frontale, tulburarile cognitive si mnezice sunt mai evidente, aparand doar modificari in personalitate.

Activitatea mnezica a cortexului depinde printre multe altele de sistemele de neurotransmitatori. Dintre acestea rolul principal il au sist glutaminergic, dar mai ales cel colinergic. Acesta este reprez de axonii colinergici ai neuronilor din nucleul bazal al lui Meynert. Ac nucleu este o piesa importanta pt functia mnezica, care apare clar in b. Alzheimer, in are degenerarea lui contribyie la aparitia tulb de mem caracteristice pt ac. boala.

Exploatarea memoriei Invatarea (Engramarea)

a) Cea mai simpla forma de invatare este invatarea asociativa sau pavloviana (prin coincidente). Obs: CBS si Ed. Nicolau au realizat un model teoretic in care cu 4 neuroni cu sinapse plastice se poate obtine un reflex conditionat.

Page 4 of 5

b) Un mecanism mai complex de invatare este cel instrumental sau skinnerian in care intervine sistemul de rasplata si pedeapsa. Este o invatare bazata pe incercare si eroare (Thorndike, 1932). Semnalele de placere sau suferinta faciliteaza realizarea LTP sau LTD necesare. Ac tip de invatare este in general grefat pe sistemul motivational care opereaza impreuna cu sist de rasplatapedeapsa. Se adauga o componenta intentionala. c) Invatarea cognitiva este mult m complexa. Cuprinde 2 aspecte: c1) invatarea cognitiva procedurala = invatarea unor actiuni, unor acte comportamentale, unor procedee. Le Aceasta nu mai este o simpla asociatie intamplatoare sau activata de sist de rasplata-pedeapsa ci, printr-un proces cognitiv, uneori f complex si de multe ori cu caracter predictiv. C2) invatarea cognitiva declarativa = cel m complex proces de invatare, al carui mecanism este f putin cunoscut. A fost denumita invatare strategica. In cadrul acestor procese cognitive pot fi realizate experimentari mentale (virtuale) ca si formulari si verificari de ipoteze.Acest aspect a fost studiat de K Popper si a fost denumit de Dennett comportament mental popperian. Din cauza participarii limbajului, putem considera memoria declarativa umana ca fiind o memorie simbolica. Activarea (evocarea, ecforarea) Utilitatea este ca atunci cand sunt mecesare, memorarile sa poata fi activate si folosite. Modelele de activare ale engramelor sunt diferite in functie de tipul invatarii: pavlovian, skinnerian sau popperian. In privinta ecforarii (activarii) nu s-a putut evidentia niciun model neurobiologic / neurofiziologic. Uitarea Utilizarea memoriei ar fi extrem de dificila si chiar imposibila daca nu ar exista uitarea. Exista mai multe mecanisme care duc la fenomenul de uitare care se desfasoara foarte selectiv si nu mecanic, mai ales in privinta memoriei declarative. Cel mai simplu mecanism de uitare este prin neutilizarea ei. Ac aspect a fost luat in considerare de scoala lui Pavlov care l-a explicat printr-o complicata dialectica intre fenomene de excitatie si inhibitie. Procesul de uitare este uneori activ prin interventia moleculei de PP1 care patrunde in interiorul nucleului unei celule si poate sterge din programarea genetica.

Nu se poate explica cum se realizeaza selectia in procesul de uitare in cazul memoriei declarative,intervenind aici criterii ca semnificatia, conotatiile motivationale si / sau cele afective. In spijinul ac afirmatii vin 2 ipoteze: Reminiscenta in cursul careia date sau procedee care parteau definitiv uitate revin in constienta automat sau se activeaza in vise. - Activarea paroxistica a unor amintiri deseori extrem de detaliate, in cursul unor crize de epilepsie uncinata sau temporala. Concl: nu se cunosc bazele moleculare sau neurofiziologice ale acestor fen de pseudouitare.

Page 5 of 5