CEOROMILA BIANCA MARLENA

MASTER PSIHOLOGIE JUDICIARA, AN 1

PROIECT FINAL PSIHOLOGIE JUDICIARA

Criminalul palid

Conceptul de “criminal palid” apare in lumea psihologiei datorita lui

Sigmund Freud, primul teoritician care a valorizat aceasta idee inspirata a
filosofului Nietzsche. Nietzsche vorbeste in opera sa “Asa grait-a Zarathustra”
despre existenta unui dispret profund fata de om, gasit in Eul fiecarei persoane:
“Eul meu trebuie sa fie depasit: in Eul meu mocneste un profund dispret fata de
om”.
Sigmund Freud afirma ca tipul criminalului palid actioneaza in asa fel incat
sa fie pedepsit doar pentru a se elibera de sentimentul de vinovatie care il apasa.
Criminalul comite fapte interzise intocmai pentru ca nu are libertatea de a
actiona asa cum si-ar dori, pentru ca societatea ii interzice ca anumite pulsiuni
sa se manifeste, pentru ca ce e interzis e fascinant si trebuie s-o faca, ajungand
astfel sa obtine o usurare sufleteasca. Aceasta stare de usurare sufleteasca se
obtine datorita faptului ca acele impulsuri criminale nu au mai fost refulate, iar
criminalul a facut in sfarsit lucrul pe care si l-a interzis mult timp. Insa, fiind
coplesit de un Supraeu sever, sentimentul de vinovatie se instaleaza automat si
porneste pe drumul usurarii acestui sentiment profund si apasator al vinovatiei.
Aceasta vina va impinge criminalul palid sa-si recunoasca fapta si sa caute
pedeapsa, intrucat nicio alta pedeapsa nu ar fi mai daunatoare decat cea pe care
si-a aplicat-o deja singur.
Freud ofera multe intrpretari psihanalistice asupra acestui concept. Pentru
el, criminalitatea palida exprima o externalizare a vinei inconstiente si o nevoie
de pedeapsa, in relatie cu acest sentiment de vina. Dupa parerea lui Freud acest
sentiment obscur de vinovatie deriva din complexul Oedip si este o reactie la
cele doua intentii criminale : de as ucide tatal si de a avea relatii sexuale cu
mama. Crimele si infractiunile comise ulterior aduc o diminuare a acestui
sentiment de vina si vin ca o usurare sufleteasca a acestor criminali. Pentru
Freud, cele doua crime majore cu care un om isi incepe viata sunt acestea:
dorinta de omor a tatalui si incestul cu mama, ceea ce inseamna ca omul s-a
nascut deja condamnat, deja pacatos, deja vinovat. Astfel, omul incepandu-si
drumul in viata deja condamnat de aceste doua crime, el va dezvolta simultan
un sentiment de vinovatie si o nevoie inconstienta, aproape masochista, de
peseapsa.
In incercarea lui Freud de a gasi alte elemente ale psihicului uman care
hranesc acest sentiment de vinovatie inconstient, acesta vorbeste despre
masochismul moral. Pentru el, masochismul este perechea sadismului existand
o corelatie puternica intre aceste doua instincte, care din cauza faptului ca nu
apar niciodata in forma pura, poate crea confuzie. In acest sens, sadismul
primar, ca manifestare a instinctului mortii, poate fi echivalat cu masochismul.
Masochistul isi doreste sa fie pedespsit, sa fie maltratat, sa fie tratat ca un copil
obraznic, deoarece pentru el suferinta insasi este foarte importanta. Freud
sustine ca masochistii morali sunt dominati de o constiinta morala inhibata si
extrem de vulnerabila, ale carei nevoi sunt satisfacute prin suferinte si pedepse
impuse de niste puteri parentale. El mai adauga faptul ca masochismul, adica
intoarcerea sadismului impotriva propriei persoane, este cauzat de reprimarea
culturala a instinctelor de moarte. “Cred ca doar asa se poate intelege ca un
sentiment de vinovatie rezulta din reprimarea pulsiunii si ca constiinta morala
devine cu atat mai severa si mai sensibila cu cat persoana se abtine mai mult de
la agresiunea impotriva altuia”.
De asemenea, legatura dintre sadim si vinovatie trebuie luata in calcul,
potrivit lui Freud. Prin sadism se intelege pulsiunea de moarte, o tendinta
agresiva, un instinct originar. Dupa parerea lui Freud, subiectul uman isi
transforma dorinta de agresivitate in ceva inocent, prin introiectia ei, incat
aceasta dorinta va fi redirectionata spre propriul Eu, unde va intra sub comanda
Supraeului, instanta critica. Astfel, Eul este supus agresivitatii pe care el insusi
ar fi doritb sa o indrepte asupra altor persoane. Tensiunea provocata de
conflictul dintre Eu si Supraeu produce sentimentul de culpabilitate si se
exprima ca nevoie de a fi pedespsit. Practic, Supraeul va chinui si tortura Eul
pacatos, il va coplesi cu sentimente de anxietate, il va impinge spre acte
criminale pentru ca mai apoi sa primeasca pedeapsa pe care o merita.
Un alt lucru care trebuie mentionat, este faptul ca Freud face diferentierea
intre semntimentul de vinovatie inconstienta si cainta. Cand cineva are un
sentiment de culpabilitate , dupa ce a comis o crima, sentimentul trebuie numit
cainta, insa cand sentimentul de culpabilitate a existat dintotdeauna, fie ca au
fost sau nu comisefapte criminale, sentimentul e de vinovatie inconstienta.

Pe langa Freud, il voi mentiona si pe Carl Gustav Jung, ale carui referinte
asupra subiectului”criminalul palid” sunt importante.
Jung este de acord cu teoria psihanalitica ce sustine ca toti oamenii sunt
niste criminali refulati. “Suntem toti niste potentiali criminali”. El vorbeste de
raul care pandeste in sufletul omului si care rezida in natura umana insasi. Jung
si-a dedicat cativa ani elucidarii acestui mister ar criminalului palid, fiind
inspirat de filosoful Nietzsche. Dupa Jung, un criminal, fie palid sau stacojiu,
arata prin crimele pe care le face ca doreste sa se autodistruga, care pe langa
faptul ca comite un omor, el se si sinucide moral, ceea ce e la fel de rau ca
moartea fizica. Jung sustine ca ne abtinem de la crima pentru ca exista niste
sanctiuni morale, specifice culturii din care facem parte.
Criminalul palid al lui Nietzsche stie ce face, pofta lui de sange, dorinta de
a omori resimtita de criminal este pur si simplu pregatirea pentru propria
moarte. El cauta sa-si incheie viata, pentru ca sentimentul lui profund de
vinovatie ii striga ca el nu este un om bun. El comite o sinucidere morala prin
savarsirea unui omor, lucru care, pentru el, reprezita o pedreapsa mult mai
mare decat simpla sinucidere.
Un criminal palid este, pentru Jung, cineva care comite o crima asteptand
sa fie prins, pedepsit si sa trebuiasca sa sufere, motive pentru o si face.
Criminalul reprezinnta un protesc impotriva oricarei incercari de corectie si a
oricarui fel de raport social. Criminalul palid este palid pentr ca isi da seama ca
a ramas izolat, in afara societatii, Jung afirma “Criminalul este aproape singur
asocialm incalca legile umanitatii, pacatuieste impotriva tuturor regulilor
comunitatii umane; oricine comite o crima e indepartat. El trebuie sa pastreze
secretul cu privire la crima comisa, el tulbura sentimentele celorlalti oameni si
le incalca drepturile; el este cel care se rupe in modul cel mai violenbt legatura
care uneste comunitatea umana”.
Un ultim concept mentionat de Jung este cel al umbrei. Umbra este zona
inferioara a personalitatii, reprezinta suma tuturor elemeentelor psihice
personale si colective, carora le este refuzata exprimarea din cauza ca nu sunt
compatibile cu atitudinea constienta aleasa. Caracteristicile intunecate ale
umbrei au o natura emotionala. La nivelul inferior, omul este lipsit de control,
victima pasiva a afectului. In astfel de cazuri de posedarede catre umbra, omul
se comporta ca un primitiv, care da dovada de o mare incapacitate de apreciere
morala. Foarte multe lucruri apartin umbrei, inclusiv criminalitatea. Umbra
cuprinde toate acele aspecte ale Sinelui inacceptabile si stigmatizate,
neactualizate si refulate. Deci, criminalii palizi au esuat in asimilarea umbrei,
s-au lasat dominati de ea. Pe scurt, criminalul este propria umbra si nu poate
constientiza asta.

In continuare, voi prezenta o tulburare de personalitate care accenteaza

manifestarea acestor criminali si care intaresc comportamentul criminal.
Tulburarea de personalitate antisociala este o afectiune care impiedica o
persoana sa relationeze in mod optim, neintelegand sentimentele si nevoile
altora. In unele cazuri, persoanele cu aceasta afectiune pot deveni agresive,
facand rau celorlalti. De asemenea, se pot angaja in comportamente criminale.
Sentimentele celorlalte persoane sunt luate in considerare doar atunci cand
exista beneficii ce rezulta din acestea. Multe carti sau filme au popularizat
ideea ca o persoana sociopata nu are constiinta sau empatie si este extrem de
periculoasa.

Cu toate acestea, trebuie stiut ca aceste persoane pot avea o viata normala
si productiva, dar le este mult mai greu sa aiba relatii, sa inteleaga emotiile si sa
ia decizii bune. Tulburarea de personalitate antisociala face parte dintr-un grup
de tulburari de personalitate numit cluster B. Aceste tulburari se caracterizeaza
prin comportamente emotionale neobisnuite, care perturba relatiile si produc
modele instabile de relationare cu ceilalti.
 In trecut persoanele cu tulburare de personalitate antisocială erau denumiti
psihopati, sociopati sau personalitati disociate. Personalitatea psihopatului
include un sarm superficial, lipsa de flexibilitate, gandire slaba, lipsa
resposabilitatii sociale si a vinei, anxietate si remuscari (Cleckley, 1941 citat în
Sperry, 2003). In DSM-II si DSM-III acest tip de tulburare de personalitate era
corelat puternic cu infractionalitatea, iar acest comportament i-a determinat pe
clinicieni sa caracterizeze indivizii cu acest tip de tulburare ca persoane
insensibile, incapabile de dragoste, incapabile de a invata din experientele
proprii si lipsiti de rusine si remuscari. DSM-III varianta revizuita, a adaugat pe
langa caracteristicile enumare ai lipsa de remuscari (Sperry, 2003; Trull și
Widiger, 2003)

Criteriile DSM-IV pentru diagnosticarea tulburarii de personalitate

antisociale (Sperry, 2003; Robins, 2005).
A. Este un pattern global de dispret si violarea drepturilor celorlalti inca
de pe la varsta de 15 ani, fiind necesari trei indicatori pentru diagnosticare:
1. Eșecul de adaptare la normele sociale, nerespectând legile, având
comportamente delicvente repetitive până este arestat;
2. Iritabil și agresiv, implicat repetitiv în agresiuni fizice.
3. Iresponsabilitate, și indicatori care precizează incapacitatea de a duce un
comportament de muncă consistent sau respectarea datoriilor financiare.
4. Impulsivitate sau eșec în planurile stabilite.
5. Falsitate, minciuni repetate, folosește alte persoane sau aliați pentru
profituri personale sau a-și rezolva problemele.
6. Neglijent cu siguranța sa și a celor din jur.
7. Lipsa vinovăției, niciodată nu a greșit cu nimic, raționalizând rănirile,
amenințările și furturile de la alții.
B. Individul este in varsta de cel putin 18 ani.
C. Exista proba unei tulburari de conduita cu debut inainte de 15 ani.
D. Comportamentul antisocial nu survine exclusiv in cursul schizofreniei ori al
unui episod maniacal.

Daca corelam teroriile lui Nietzsche, Freud si Jung cu teoretizarea

tulburarii de personalitate antisociala, putem afirma faptul ca ne nastem cu
aceasta tulburare. Fiecare dintre noi a realizat fapte antisociale, inca din
copilarie, de tipul minciunii, furtului, chiulul de la ore, comportament sexual
riscant, consum de alcool sau substante ilegale, etc, insa nu toti ajungem sa fim
criminali si sa comitem fapte grave, deoarece reprimarea acestor pulsiuni
intunecate e puternica, controlul impulsului este mare. Dar in conditiile iin care
acest control sever ajunge sa ingenunchieze psihicul omului, el va ceda si va
cauta o altfel de pedeapsa care sa-i provoace o suferinta reala. Va ucide, va face
lucruri horifice, doar pentru a-si pedepsi constiinta, pentru a-si pedespi
Supraeul care l-a tinut “legat” atata timp, pentru a se sinucide moral. Nu pot
aprecia daca aceste refulari si acte criminale se petrec pe fondul unei tulburari
de personalitate antisociale, care le intareste manifestarea, sau daca tulburarea
de personalitate antisociala care se instaleaza inca din copilarie este motivul
comiterii acestor acte delincvente, insa aceasta corelatie ar fi interesanta de
studiat.

Bibliografie

Aniței, M., M.Chraif, V. Burtăverde, T. Mihăila. Tratat de psihologia

personalității, Ed. Trei, București, 2016.

American Psychiatric Association. (1994). Diagnostic and statistical manual of

mental disorders (4th ed.). Washington, DC: Author

Freud S. (1906). Psycho-analysis and the establishment of the facts in legal

proceedings. SE. 9

Freud S. (1912-1913/2010). Totem si tabu. OE. 9

Jung C.G. (1998). Nietzche.s Zarathustra: Notes of the Seminar given in

1934-1939 by C.G.Jung.

Nietzche F. (2012). Despre ucigasul cel palid, Cuvantarile lui Zarathustra.

Costello S.J. (2017). Criminalul palid. Psihologie judiciara si psihanaliza.