2 Validarea experimentală a programulu

Scopul cercetării realizate constă în studierea relației dintre stilul de comunicare abordat
și modalitatea de rezolvare a conflictelor la cadrele didactice.
Pentru a confirma scopul propus a fost aplicat Chestionarul S.C (Analiza stilului de
comunicare, Stroe Marcus), Chestionarul Thomas-Killman privind comportamentul în situații
conflictuale.
Chestionarul Analiza stilului de comunicare de S. Marcus, psiholog român cu importante
contribuţii în studiul fenomenului empatic, constă din 60 de întrebări la care subiectul trebuie să
răspundă cu Adevărat sau Fals și a fost aplicat pentru determinarea celor 4 stiluri fundamentale de
comunicare: non-asertiv, agresiv,manipulator și asertiv.
Se acordă câte un punct răspunsurilor "ADEVĂRAT". Se însumează punctele pe stiluri de
comunicare. Stilul la care s-a obţinut numărul maxim de puncte indică atitudinea dominantă în
comunicare, caracteristicile relativ stabile şi previzibile ale comportamentului comunicativ.
Chestionarul Thomas-Killman privind comportamentul în situații conflictuale este format din
30 de întrebări ce cuprind două variante de răspuns A și B , la care persoana chestionată trebuie să
aleagă o singură variantă de răspuns. În urma aplicării acestuia au fost determinate stilurile de
abordare a situațiilor conflictuale.
Studiul a fost realizat pe un număr de 23 persoane: 10 bărbați (43,5%) și 13 femei (56,5%),
cadre didactice din IP Gimnaziul Seliște din satul Seliște, raionul Nisporeni.

43.5
56.5

Figura 1. Distribuția subiecților în funcție de gen

Analiza şi interpretarea datelor
Rezultatele obţinute în baza Chestionarului S.C. Analiza stilului de comunicare sunt
prezentate în figura 2. Constatăm că stilul de comunicare cu cea mai înaltă frecvenţă este stilul
asertiv utilizat de 9 subiecți (39,1%), fiind urmat de stilul non-asertiv cu 7 subiecți (30,5%),
după care se situează stilul manipulator utilizat de 4 subiecți (17,4%) și cel agresiv - 3
subiecți (13,0%).
 Repartiția grafică a stilurilor de comunicare
45
39.1
40
35
30.5
30
25
20 17.4
15 13
10
5
0
asertiv non-asertiv manipulator agresiv

Figura 2: Reprezentarea grafică a stilului de comunicare

Distribuția rezultatelor la stilurile de comunicare în dependență de gen sunt prezentate în
figura 3: un procentaj mai mare de femei 57,1% (4 subiecți) manifestă stilul non-asertiv (pasiv) în
comunicare, decât bărbații – 42,9% (3 subiecți); un numar mai mare de bărbați 66,7% (2 subiecți)
utilizează stilul agresiv, care este manifestat în comunicare doar de 33,3% (1 subiecți) din femei.
Stilul manipulator se manifestă în masură mai mare la subiecții de gen feminin, fiind
dominant la 25% (1 subiecți ) bărbați și 75% (3 subiecți) femei; dintre profesorii care au stilul
asertiv dominant 55,6% (5 subiecți) sunt femei și 44,4% (4 subiecți) sunt bărbați.

Distribuția stilurilor de comunicare în dependență de gen

120
100
80 33.3
55.6 57.1
60 75
40
66.7
20 44.4 42.9
25
0
asertiv non-asertiv Столбец1 manipulator
bărbați agresiv

Figura 3. Reprezentarea grafică a stilurilor de comunicare în dependență de genul subiecților

Prin intermediul programului SPSS am realizat și obținut coeficientul de corelație Pearson sau
interdependența dintre variabilele: stilurile de comunicare și modurile de abordare a conflictului.
În urma măsurării gradului de legătură statistică, observăm că majoritatea dintre profesorii care
în comunicare utilizează stilul non-asertiv (pasiv) -7 subiecți ca strategie comportamentală în situație
de conflict (sig=0,24) manifestă acomodarea; subiecții care în comunicare manifestă stilul agresiv
recurg la la confruntare ca strategie comportamentală în situații de conflict (sig=0); subiecții pentru
care stilul manipulator de comunicare este cel dominant au manifestat în proporții egale de
preferința pentru strategia de confruntare și respectiv strategia de acomodare în situații conflictuale
(sig=0,36); profesorii care în comunicare manifestă stilul asertiv - ca strategie comportamentală în
situații de conflict practică acomodarea (sig=0), iar o parte di subiecți- compromisul (sig=0,22).

3.3 Concluzii la capitolul 3

Astfel în urma aplicării desfășurării experimentului concluzionăm că utilizarea stilului non-
asertiv (pasiv) de comunicare determină adoptarea atitudinii de acomodare în rezolvarea conflictelor
, iar adopterea stilului agresiv ca dominant în comunicare, determină o atitudine de confruntare în
rezolvarea conflictelor. Stilul de comunicare asertiv condiționează adoptarea atitudinii de colaborare
sau compromis în rezolvarea conflictelor și dominarea stilului manipulator în comunicare
condiționează adoptarea atitudinii de confruntare sau acomodare în situații de conflict. Subecților de
gen femenin le este specifică utilizarea stilului asertiv și/sau non-asertiv în comunicare, iar pentru
cei de gen masculin este specifică utilizarea stilului agresiv și/sau manipulator în comunicare.
În urma aplicării desfășurării experimentului concluzionăm că dacă vor fi dezvoltate
abilităție de comunicare se va majora numărul subiecților care utilizează comunicarea asertivă și
micșora numărul celor ce comunică agresiv. De asemenea se va micșora incidența utilizării strategiei
de evitare în conflict și se va majora incidența strategiei de rezolvare a conflictului prin intermediul
compromisului. Deci abilitățile și stilurile de comunicare pot influența adoptarea unei sau altei
strategii de rezolvare a conflictului.

Concluzii finale
Optimizarea comunicării între cadrele didactice prin identificarea a cât mai multe câmpuri
perceptive comune poate asigura condiţile necesare gestionării eficiente a stărilor conflictuale
inerente vieţii organizaţionale. Situaţia optimă de comunicare este situaţia pentru exprimarea
celuilalt, în care el se simte pur şi simplu ascultat. În contextul rezolvării stărilor conflictuale nu este
vorba de o ascultare interpretativă sau evaluativă, ci de una comprehensivă. Considerăm că este de
o mare utilitate şi actualitate practică pentru managementul organizaţiei şcolare de a cunoaște
stilurile de comunicare și modurile de abordare a conflictelor de către cadrele didactice. Pentru că
planificarea şi introducerea oricărei schimbări conţin un potenţial conflictual, fenomenul conflictului
este un aspect esenţial şi omniprezent al activităţii de management educaţional și de aceea sse face
necesară cunoașterea strategiilor de soluţionare şi consecinţele lor asupra activităţii organizaţiei
şcolare. Punerea în evidenţă a culturii conflictuale de la nivelul cadrelor didactice pune în evidenţă
necesitatea dezvoltării la nivelul organizaţiei şcolare a unei culturi a conflictului funcţional, benefic
introducerii inovaţiilor în educaţie. Diversitatea intereselor într-o organizaţie face ca un conflict să
existe, ceea ce este un lucru pozitiv atâta timp cât diversitatea este cea care creează conflictul, dar în
acelaşi timp oferă şi alternative de rezolvare a conflictului.
Gestionarea eficientă a stărilor conflictuale necesită diminuarea caracterului autocratic al
conducerii şcolii şi transformarea directorului de şcoală în lider democratic preocupat de stabilirea
relaţiilor interpersonale în organizaţie de comunicare şi colaborare, de motivare a profesorilor
pentru realizarea obiectivelor şi pentru creşterea gradului de responsabilitate în rezolvarea sarcinilor.
Atunci când abordăm relaţia comunicare – conflict punem în evidenţă două direcţii: pe de o parte în
cadrul comunicării se pot dezvolta o serie de bariere care se pot constitui în surse ale conflictelor, iar
pe de altă parte pentru soluţionarea stărilor conflictuale putem dezvolta situaţii optime de
comunicare. Înţelegerea de către managerii şcolari a surselor conflictului poate conduce la
selectarea strategiei adecvate de comunicare. Cercetarea empirică desfăşurată a pus în evidenţă
faptul că deficienţele de comunicare se pot constitui în surse ale conflictelor de substanţă din
organizaţia şcolară.

BIBLIOGRAFIE
1. Abric J.-C. Psihologia comunicării. Teorii şi metode. Iaşi: Polirom, 2002. 208 p.