Factorii care influențează comunicarea

Aptitudinea de comunicare cuprinde, inevitabil și o componenta care ține de capacitatea de a

proteja comunicarea de influențele negative. Această capacitate se exercită atât în mod direct, prin
comportamentul comunicațional, cât și în mod indirect, prin măsurile și intervențiile tehnic
organizaționale în sistemul informațional.
Factorii care influențează comunicarea pot fi:
 Diferenţele de percepţie. Modul în care noi privim lumea este influenţat de experienţele noastre
anterioare, astfel că persoane de diferite vârste, naţionalităţi, culturi, ocupaţii, sex, temperamente vor
avea alte percepţii şi vor interpreta situaţii în mod diferit. Diferenţele de percepţie sunt deseori numai
rădăcina multor altor bariere de comunicare.
 Lipsa de interes. Una din cele mai mari bariere ce trebuie depăşite este lipsa de interes a
interlocutorului (adolescentului) faţă de mesajul transmis.
 Emoţii. Emotivitatea emiţătorilor şi receptorilor de mesaje poate fi de asemeni o barieră de
comunicare. Emoţia puternică este răspunzătoare de blocarea aproape completă a comunicării.
Metoda de a împiedica acest blocaj constă în evitarea comunicării atunci când suntem afectaţi de
emoţii puternice. Aceste stări ne pot face incoerenţi sau pot schimba complet înţelesul mesajelor
transmise. Totuşi uneori cel care primeşte mesajul poate fi mai puţin impresionat de o persoană care
vorbeşte fără emoţie sau entuziasm, considerând-o plictisitoare astfel că emoţia poate deveni un
catalizator al comunicării.
 Personalitatea. Nu numai diferenţele dintre tipurile de personalităţi pot crea probleme ci şi
adeseori propria noastră percepţie a persoanelor din jurul nostru este afectată şi ca urmare,
comportamentul nostru influenţează pe cel al partenerului de comunicare. Această „ciocnire a
personalităţilor" este una din cele mai frecvente cauze ale eşecului de comunicare. Nu întotdeauna
suntem capabili să influenţăm sau să schimbăm personalitatea celuilalt, dar cel puţin, trebuie să fim
pregătiţi să ne studiem propria persoană pentru a observa dacă o schimbare în comportamentul
nostru, poate sugera reacţii satisfăcătoare - acest tip de autoanaliză nu poate fi agreată de oricine şi
oricum.
Factorii deci, pot fi definiți în trei categorii: psihologici, cognitivi și sociali.
Potenţialele bariere de comunicare nu depind numai de noi, respective receptor şi emiţător ci şi de
condiţiile pe care trebuie să le cunoaştem ci şi să le controlăm pentru ca procesul comunicării să
capete şansa de a fi eficient.
 Dragă Ana,

Am ales să îți povestesc despre cinci dintre beneficiile pe care le-ai putea avea ca învățător:
 Modelezi caractere;
 Satisfacția pe care o ai atunci când vezi progres;
 Creativitatea ta o să sară peste grafic;
 Să fii printre profesori dedicați înseamnă să îți recâștigi încrederea în umanitate;
 Ai întotdeauna repertoriul plin de povești;

Dragă bunică,

Sunt la începutul unui nou an școlar. O să fiu învățătoarea unei clase pregătitoare cu 27 de elevi
și parcă mă copleșesc emoțiile, dar din iubire și cu iubire, lucrurile se vor construi încet, încet. Noi,
învățătorii, trăim cu acești copii care fac parte din viața noastră, noi nu putem juca un rol. Când
mergem la școală, nu suntem la job, nu suntem actori… Meseria acesta înseamnă, în primul rând, să
îți pese. Meseria mea este despre ei, nu despre mine. Copiii vin la școală cu bucuria de a învăța și cu
multă curiozitate. Nu știu ce se întâmplă pe parcurs… aș vrea ca această bucurie să se mențină cel
puțin până în clasa a IV-a și chiar mai departe!

a. Medicul dumneavoastră vă spune că trebuie să faceți mai mult exerciții fizice.

Deschisă: Cât timp ar trebui să fac aceste exerciții?

Închisă: Aceste exerciții mă ajută în problema mea?
 Reflexivă: Ce se întâmplă dacă n-o să fac aceste exerciții?

b. Prietenul dvs vă spune că va pleca în alt oraș timp de două săptămâni.

Deschisă: Cu ce scop pleci?
Închisă: Vei pleca cu mașina sau avionul?
Reflexivă: Cum îți vei petrece timpul liber

c. Directorul școlii/instituției vă spune că va avea loc o ședință.

Deschisă: Cât timp va dura ședința?
Închisă: Dacă nu particip vor fi consecințe?
Reflexivă: Cum aș putea folosi informațiile transmise la ședință?

d. Vă întâlniți cu o cunoștință veche după o perioadă lungă de timp.

Deschisă: Cât timp a trecut de când nu ne-am văzut?

Închisă: Te-ai gândit în această perioadă la mine?
Reflexivă: Cum ți-ai petrecut timpul de când nu ne-am văzut?

Analizați factorii de putere, stabiliți-vă strategia de negociere, parcurgeți un scenariu cu

partenerii dvs. (observatori).

NEGOCIEREA presupune:
a) un obiectiv de primă linie – cel mai bun rezultat realizabil;
b) b) un obiectiv de ultimă linie – cel mai puţin bun, dar totuşi acceptabil ca rezultat;
c) c) un obiectiv ţintă – ceea ce asteptaţi să realizaţi efectiv.
Strategia de negociere va cuprinde și întrebările:
Cât de mult putem piede?
Care este cea mai bună alternativă?
Cât de departe vom putea ajunge?
Cand ar trebui sa ne oprim?
Ce se întâmplă dacă ne oprim?
Are nevoie cealaltă parte de noi?
Cât de puternici suntem față de negociator?
Precizăm limitele minime sau maxime acceptabile pentru fiecare dintre obiective.

Rezolvarea unui conflict

 Rezolvarea unui conflict între doi profesori, A și B, angajați într-un conflict, din aceeași unitate
școlară.

Îi voi invita pe ambii profesori în birou și le voi cere să expună pe rând

motivul conflictului, cu calm. Voi încerca să înțeleg substratul cuvintelor
profesorului B, de ce crede el acele lucruri despre profesorul A și dacă are
argumente, documente, care să certifice cele spuse. Le voi atrage atenția că se
află într-un mediu educațional, dânșii formează caractere și trebuie să dea
dovadă de responsabilitate. Profesorului B îi voi spune că ar fi putut să-i
transmită toate nemulțumirile sale colegului în mod direct, fără intermediari, să
găsească o modalitate de a face observațiile respective fără a jigni sau umili.
Profesorului A i-aș spune că ar fi fost bine să privească cu mai multă
înțelepciune situația, să-l întrebe direct, cu calm pe colegul său care e
problema, de unde știe acele lucruri și să-i aducă argumente că nu este așa. Le
voi atrage atenția să fie mai reținuți, să se asculte unul pe celălalt și că doar cu
o atitudine sinceră față de ei înșiși și față de cel de lângă ei vor rezolva acest
conflict. Insultele, mai ales în prezența martorilor, comentariile răutăcioase vor
aduce neajunsuri întregului colectiv și implicit lor înșiși.

Ești profesor de liceu și observi un grup de fete care o agresează pe una dintre
elevele tale pe nume Ana. Ana s-a dovedit a fi o elevă distantă, nepoliticoasă și
perturbatoare în sala ta de clasă. Ce acțiuni ar trebui să iei ca mediator?

 Voi discuta cu Ana pentru a înțelege de ce face acele lucruri. Eventual îi voi
recomanda să vorbească cu consilierul educațional al școlii;
 Le voi aduce pe fete împreună;
 Identific cauzele conflictului vorbind cu grupul de fete și cu Ana:
 Voi încerca să găsesc cauzele care au dus la conflict, sentimentele, emoțiile ce le
stăpânesc;
 Voi încerca să le explic că doar fiind asertivi vom putea conviețui. O să le fac pe
fete să înțeleagă problemele Anei, să le discute și eventual să găsească soluții
împreună;
 Voi încerca să obțin un angajament din partea tuturor;
 Identificați cauzele care duc la segregare.

 menținerea prejudecăților și stereotipurilor, atât la nivelul populației

majoritare cât și la cel al grupurilor vulnerabile;
 contribuția într-o mare măsură a mass-media, la formarea unor reprezentări
negative, privind capacitatea societății actuale de a genera progres social;
 dificultăși în a atrage elevii în sistemul de educație obligatoriu; o gradul
ridicat de neșcolarizare;
 incapacitatea de a menține elevii în sistemul de educație; o gradul ridicat de
abandon școlar; - incapacitatea de a atrage și de a menține profesori calificați
în școlile respective, ceea ce influențează negativ calitatea educației;
 incapacitatea de a pregăti elevii la standarde ce sunt necesare pentru evoluție,
pentru a accede la trepte superioare de școlarizare.

PLAN DE ACȚIUNE PENTRU PREVENIREA SEGREGĂRII ȘCOLARE

a) realizarea unor planuri de dezvoltare instituţională care să promoveze principiile şcolii

incluzive;
b) formarea colectivelor mixte de elevi la toate nivelurile de educaţie, inclusiv prin facilitarea
transferului şcolar şi asigurarea transportului elevilor;
c) utilizarea în comun a spaţiilor şcolare şi a dotărilor existente. Dacă într-o unitate
administrativă din mediul rural există mai multe şcoli de nivel similar (I-VIII), şcoli cu o distribuţie
etnică sau socioeconomică omogenă a elevilor, ciclul primar se va desfăşura în una (sau mai
multe) dintre unităţile şcolare în clase eterogene etnic şi socioeconomic, iar ciclul gimnazial se
va desfăşura în cealaltă (celelalte) unitate (unităţi) şcolară(e), de asemenea, în clase eterogene.
Pe lângă desegregare, prin gruparea şcolilor în perechi sau în reţele mai largi se realizează şi
egalizarea accesului la infrastructura, dotările şcolare şi resursele umane existente în plan local;
d) elaborarea şi implementarea unor coduri de conduită şi aplicarea de măsuri disciplinare care
să reglementeze faptele de discriminare survenite din partea personalului sau a elevilor. Politica
şcolii în acest sens şi procedurile respective trebuie să fie clare, coerente, consecvent aplicate şi
să presupună atât sancţiuni, cât şi o abordare constructivă;
e) formarea cadrelor didactice în ceea ce priveşte educaţia interculturală şi nediscriminatorie,
metodele de predare diferenţiată şi activ-participativă;
f) cooptarea în şcoli a cadrelor didactice rome care să asigure predarea curriculumului specific
(limba romani şi istoria romilor);
g) formarea şi angajarea consilierilor şcolari şi a mediatorilor şcolari romi;
h) revizuirea periodică a materialelor didactice ajutătoare, acţiune derulată împreună cu cadrele
didactice;
i) oferirea unui curriculum intercultural care să încurajeze elevii să reflecteze şi să analizeze critic
modul în care acţionează prejudecăţile şi discriminarea;
j) promovarea identităţii etnice a romilor în şcolile mixte, inclusiv prin curriculum;
k) oferirea de ore suplimentare de recuperare pentru copiii care întâmpină dificultăţi în procesul
de învăţare; unităţile şcolare vor asigura programe şcolare de după-amiază pentru elevii care au
nevoie de recuperare şcolară ca urmare a faptului că au fost şcolarizaţi în medii educaţionale cu
o calitate redusă a educaţiei;
l) informarea comunităţilor locale despre calitatea educaţiei în şcolile mixte şi implicarea tuturor
părinţilor, romi şi neromi, în deciziile şcolii;
m) sprijinirea financiară/materială a elevilor care provin din familii cu venituri foarte mici şi mici.
 Măsuri care pot duce la facilitarea incluziunii sociale în cadrul școlii.
predarea diferențiată în funcție de necesitățile fiecărui elev;
întocmirea programelor școlare adaptate, în funcție de nevoile și capacitățile
elevilor;
descurajarea discriminării în unitatea școlară prin stabilirea unor reguli ce ar
conduce la reducerea comportamentului discriminativ;
întocmirea unui regulament școlar care să aibă ca prioritate problema
absenteismului și a abandonului școlar, precum și a violenței;
colaborarea cu CJRAE pentru a fi asigurat un număr mai mare de profesori de
sprijin pentru elevii cu dificultăți, consilierul școlar existent în unitatea
școlară neputând fizic desfășura activități cu toți elevii școlii

Combaterea practică a violenței în școli

Violenţa în şcoală este un fenomen des întâlnite în şcolile din România. Pentru a diminua acest
fenomen, consider că este necesar să fie luate următoarele măsuri:

o prelucrarea permanent a ROFUIP în rândul elevilor, al cadrelor didactice și al

părinților și insistarea asupra respectării acestuia;
o realizarea unor mese rotunde cu participarea reprezentanților din cadrul Poliției, ai
Jandarmeriei și Bisericii și chiar invitarea acestora în cadrul orelor de consiliere și
orientare sau dezvoltare personală (la ciclul primar);
o realizarea unor dezbateri pe teme de violență școlară la care să participle elevi, părinți, cadre
didactice și reprezentanți ai comunității locale sau ai unor ONG-uri;
o observarea constantă de către cadrele didactice a comportamentului elevilor în vederea
prevenirii unor cazuri de violență, chiar și cu ajuorul camerelor video amplasate pe holurile și
în curtea unității școlare;
o asigurarea securității elevilor și a personalului școlii în spațiul unității școlare prin
contractarea unor servicii de pază;
o omogenizarea colectivelor de ellevi și insistarea pe respectul între colegi și față de
cadrele didactice;
o consilierea psihologică a elevilor care se dovedesc violenți și a părinților acestora, o
deschidere a consilierului școlar față de familie;
o organizarea de întâlniri cu parinții pentru a discuta ce impact are vizualizarea emisiunilor
necorespunzatoare vârstei copiilor pentru aceștia;
o formarea cadrelor didactice în domeniul managementului clasei, managementul
conflictelor, managementul comunicării școală-familie și altele;
Măsuri pentru dezvoltarea comunitară
Realizarea unui centru recreativ, educativ, social şi cultural care să asigure o calitate
mai bună a educaţiei;
Realizarea unui Cerc de lectură;
Organizarea activităţilor ludice ca modalităţi de terapie cu caracter permanent
Petrecerea timpului liber într-un mod cât mai plăcut;
Promovarea-desfăşurarea unor activităţi menite să dezvolte conştiinţa socială şi
civică,implicarea în activităţi de tip voluntariat;
Măsura unei schimbări este dată mai ales de dimensiunea participării şi implicării
active a participanţilor, implicit a grupurilor ţintă, la această schimbare. Numai aşa se
poate vorbi de dezvoltare comunitară, de capacitate instituţională crescută, de practici
pozitive şi mai ales de programe şi intervenţii sociale eficiente. Astfel, situl de faţă se
constituie ca o invitaţie către sectorul neguvernamental, şi mai ales către ONG-uri, de a
participa activ la transformarea comunităţii.

PARTENERIAT EDUCATIONAL
SCOALA – FAMILIE - COMUNITATE