Wikipedia a trecut la diacriticele corecte.

Dacă aveți probleme cu vizualizarea unor

caractere și sfaturile noastre nu vă ajută, vă rugăm să ne spuneți.
Bun venit la Wikipedia! Dacă doriți să contribuiți vă recomandăm să vă înregistrați/autentificați.

Alfred Adler
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Alfred Adler

Alfred Adler (n. 7 februarie 1870 - d. 28 mai 1937) a fost un doctor și psiholog austriac,
fondator al școlii de psihologie individuală; a doua școală vieneză de psihoterapie, în
ordine cronologică (după psihanaliza lui Sigmund Freud și înainte de logoterapia lui
Viktor Frankl).

Cuprins
[ascunde]

• 1 Cariera științifică
• 2 Opere publicate
o 2.1 Alte texte adleriene importante
• 3 Opere traduse în limba română
• 4 Periodice adleriene în limba engleză
o 4.1 America de Nord
o 4.2 Regatul Unit
• 5 Note
• 6 Bibliografie

• 7 Legături externe
 [modificare] Cariera științifică
Alfred Adler a fost întemeietorul școlii de psihologie individuală. S-a născut din părinți
evrei, a absolvit Facultatea de Medicină de la Universitatea din Viena. În colaborare cu
Sigmund Freud și un mic grup de colegi ai lui Freud, Adler s-a aflat printre cofondatorii
mișcării psihanalitice, ca membru de bază al Societății Psihanalitice din Viena. A fost
prima figură importantă care s-a desprins de psihanaliză pentru a forma o școală
independentă de psihoterapie și teorie a personalității. Faptul a avut loc după ce Freud a
declarat ideile lui Adler prea diferite, chiar contrare alor sale și a ajuns să dea un
ultimatum tuturor membrilor Societății (pe care Freud o păstorea) să-l părăsească pe
Adler sau să se supună excluderii, dezavuând astfel dreptul la disidență. Adler a
fundamentat astfel o nouă metodă de intervenție psihoterapeutică, denumită ulterior
psihoterapia adleriană.

În urma rupturii, punctul de vedere al lui Adler va ajunge să aibă o influență enormă,
independentă asupra disciplinelor consilierii și psihoterapiei așa cum s-au dezvoltat
acestea în secolul XX. Adler a înrâurit figuri însemnate din școlile de psihoterapie de mai
târziu, precum Rollo May, Viktor Frankl, Abraham Maslow și Albert Ellis. Descoperirile
sale au precedat și au fost uneori surprinzător de coerente cu intuițiile unor neo-freudieni
ulteriori, de exemplu acelea reliefate în scrierile lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan
și Erich Fromm.

Adler a subliniat importanța egalității în prevenirea diferitelor forme de psihopatologie,

și a susținut dezvoltarea interesului social, existent de la naștere, și a unor structuri
familiale democratice ca etos ideal pentru creșterea copiilor. Cea mai faimoasă
descoperire a lui este complexul de inferioritate, care ține de felul cum se percepe pe sine
omul și are efecte negative asupra sănătății psihice, sau poate duce uneori, în chip
paradoxal, la reversul său, la năzuința de a fi superior, cu consecințe la fel de nocive.

A reliefat dinamica puterii pornind de la voința de putere concepută de Nietzsche. Adler

a argumentat în favoarea holismului, analizând individul mai degrabă din perspectiva
întregului vieții psihice decât reducționist – reducționismul fiind pe atunci felul
dominant de a vedea lucrurile. S-a numărat printre primii care au susținut psihologic
feminismul, considerând că dinamica puterii între bărbați și femei este crucială pentru
înțelegerea psihologiei omului. Adler este considerat, alături de Freud și Jung, unul
dintre cei trei fondatori ai psihologiei abisale, care pune accentul pe inconștient și pe
dinamica psihică.

[modificare] Opere publicate

Autor foarte prolific, Adler a publicat antum mai mult de 300 de cărți și articole. Cele
mai importante lucrări ale lui Alfred Adler sunt Practica și teoria psihologiei individuale
(1927), Înțelegerea naturii umane (1927) și Ceea ce viața poate însemna pentru tine
(1931).
Institul Alfred Adler din Northwestern Washington a publicat recent primele zece volume
din seria de douăsprezece The Collected Clinical Works of Alfred Adler (Culegere de
lucrări clinice ale lui Alfred Adler), acoperind scrierile sale din perioada 1898 - 1937. O
traducere absolut nouă a operei capitale a lui Adler, The Neurotic Character
(Caracterul nevrotic) ocupă integral volumul I.