Dezirabilitate socială și

adaptabilitate
Coordonator ştiinţific:
Prof. Univ. Dr. Ticu Constantin
Absolvent:
Iustin Mărgineanu
 Concepte teoretice
Dezirabilitatea socială

 Acest concept a fost definit pentru prima dată de Crowne şi Marlowe în anul
1960. Aceştia considerau dezirabilitatea socială ca fiind “nevoia subiecţilor
de a obţine aprobarea prin acordarea de răspunsuri într-o manieră
acceptată şi potrivită din punct de vedere cultural” (Crowne, Marlone, 1960
cit. în Tatman, 2009)

 Acest concept mai este înţeles ca fiind tendinţa persoanelor de a respinge

trǎsǎturile şi comportamentele indezirabile şi de a le admite pe cele
dezirabile (Zerbe, Paulhus, 1987, cit. în Fernandes, Randall, 1992)
 Adaptabilitatea

În sens general, adaptarea reprezintă un ansamblu de procese și

activități prin care organismul atinge stări de echilibru tot mai stabil în relațiile
sale cu mediul, devenind tot mai apt pentru existența în condițiile impuse de
acesta

Esența acestui efect constă în elaborarea unor strategii întemeiate pe

creșterea operaționalității proceselor cognitive, pe integrarea prin învățarea
unor noi modalități comportamentale, pe creșterea gradului de autocontrol al
proceselor reglatorii și al activității în ansamblu, pe dezvoltarea si maturizarea
personalității.
 Cercetare experimentală
Scopul și obiectivele cercetării
Scopul cercetării :studierea relației dintre adaptabilitate, dezirabilitate
socială și satisfacția în muncă a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.

Obiectivele specifice stabilite pentru această cercetare :

 Identificarea ansamblului de factori determinanți (vechimea in unitatea școlară,
satisfacție în muncă, factori care țin de dezirabilitate socială) ai reacțiilor de
adaptabilitate a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar;

 Analiza influenței factorilor determinanți asupra reacțiilor de adaptabilitate a cadrelor

didactice din învățământul preuniversitar;
 Analiza condițiilor și a factorilor care pot influența influenta reacțiile adaptative ale
cadrelor didactice;
 Analiza dezirabilitatii sociale si a satisfacție în muncă la cadrele didactice din
învățământul preuniversitar.
 Ipotezele cercetării:
Ipoteza 1: Nivelul satisfacției în muncă a cadrelor didactice va
influența utilizarea strategiilor adaptative în relațiile cu ceilalți.
Ipoteza 2: Gradul de dezirabilitate socială va influența utilizarea
anumitor strategii adaptative de catre cadrelor didactice.
Ipoteza 3: Vor exista diferențe în ceea ce privește adoptarea
anumitor strategii adaptative din partea cadrului didactic
determinate de vechimea în unitatea școlară.

Ipoteza 4: Va exista un efect de interacțiune a varibilelelor

satisfacția în muncă, dezirabilitatea socială, vechimea în unitatea,
care vor influența reacțiile adaptative ale cadrelor didactice.
 Metodologia cercetării
Variabilele independente

 Genul subiecților: feminin, masculin;

 Vechimea în unitatea de învățământ: până la 5 ani vechime în

unitatea de învățământ, peste 5 ani vechime în unitatea de
învățământ;

 Satisfacția în muncă: nivel scăzut al satisfacției în muncă, nivel ridicat

al satisfacției în muncă;

 Dezirabilitatea socială cu subfactorii: amăgire de sine (scor scăzut,

scor ridicat), managementul impresiilor (scor scăzut, scor ridicat),
utilitatea socială (scor scăzut, scor ridicat).
 Variabilele dependente:

 Acceptarea provocărilor;

 Stabilirea de relații;

 Acceptarea compromisului;

 Comunicarea asertivă.
 Instrumentele utilizate în cercetare
Chestionarul de Adaptabilitate
Este chestionar de construcție proprie, ce măsoară adaptabilitatea.
Etapele care au fost parcurse în construcţia chestionarului.
 Prima etapă a presupus definirea itemilor pentru fiecare dimensiune în parte.
Luând în considerare etapele de construcţie şi validare prin care trece chestionarul s-
au formulat inițial 38 itemi sub formă de aserțiuni. Pentru acest chestionar sistemul
de evaluare ales este scala tip Likert în 5 trepte, 1 reprezentând valoarea minimă a
opiniei, iar 5 valoarea maximă: 1 - dezacord total; 2 - în mică măsură de acord; 3 - în
medie măsură de acord; 4 - în mare măsură de acord; 5 - acord total.
 Etapa a doua a constat în analiza primară a formei intermediare a chestionarului. Ea a
urmărit analiza itemilor chestionarului iniţial în cadrul unui grup de experţi constituit din
doua cadre didactice cu vechime în învățămant și doi psihologi. Grupul de experţi a decis
căreia din categorii îi aparţine fiecare item în parte, amestecate într-o listă comună
 În etapa a treia am aplicat chestionarului rezultat din evaluarea în cadrul grupului de
experţi pe un eșantion de 31 subiecţi, verificând prin analiza statistică consistenţa internă a
itemilor şi stabilirea formei finale a chestionarului (consemn, itemi, scorare). Coeficientul
alfa- Cronbach al intreg chestionarului obtinut in etapa de pretestare este de 0, 90.
 Măsurarea satisfacţiei în muncă
(“Job Satsfaction Survey “- JSS )
Este un chestionar care are 36 de itemi, nouă subscale care-i înglobează şi măsoară
atitudinea angajaţilor faţă de muncă şi aspectele acesteia. Fiecare subscală conţine 4 itemi, scorul
total fiind compus din toţi 36 itemi. Răspunsurile se pot situa pe un continuum cu şase trepte, de la “
total de acord” până la “dezacord total”.
Chestionarul Dezirabilitate Sociala
Este o probă standardizată de evaluare psihologică care măsoară trei dimensiuni
psihologice: amăgirea de sine, managementul impresiilor și utilitate socială.
Chestionarul DS este format din 45 de itemi (câte 15 itemi pe fiecare factor) care se prezintă sub
forma unor aserţiuni cu două variante de răspuns: adevărat sau fals. Principalele calităţi
psihometrice ale acestuia au fost evaluate. Coeficienţii de consistenţă internă sunt superiori pragului
de 0,70. Validitatea concurentă a fost testată prin aplicarea împreună cu scale de evaluare a
dezirabilităţii sociale consacrate.
Amăgirea de sine - se referă la tendinţa inconștientă individuală de a ne prezenta intr-o lumină
favorabilă, fără a avea însă intenția (deliberată) de a exagera.
Managementul impresiilor - este actul deliberat individual de a afişa o imagine favorabilă a propriei
persoane, cu scopul de a fi perceput pozitiv de către ceilalţi.
Utilitatea socială - se referă tendința individuală de a scoate în evidență calități și competențe care
sunt relevante pentru activitatea profesională sau în grupurile sociale.
 Descrierea eșantionului utilizat în cercetare
Cercetarea a fost realizată în perioada februarie – mai 2014. La cercetare au
participat un numar de 148 cadre didactice din învățământul preuniversitar de la 13 unităti
de învățământ din orasul Iasi

Distribuția cadrelor didactice Distribuția lotului în funcție de vechimea

în funcție de gen în aceeasi unitate de învățământ
Ipoteza 1: Nivelul satisfacției în muncă a cadrelor didactice va
influența utilizarea reactiilor adaptative în relațiile cu ceilalți.

Aplicarea testului t pentru esantioane independente nu a

evidentiat nici o diferență semnificativă în funcție de nivelul
satisfacției în muncă în ceea ce privește factorii chestionarului privind
adaptabilitatea cadrelor didactice din învațământul preuniversitar,
p>0, 05.

Având în vedere faptul că nu s-au remarcat diferențe în ceea ce

privește adaptabilitatea cadrelor didactice în funcție de nivelul de
satisfacție, putem considera că satisfacția și adaptabilitatea nu se
influențează reciproc, iar reacțiile adaptative ale cadrelor didactice în
relațiile cu ceilalți nu sunt condiționate de satisfacția în muncă
 Ipoteza 2. Gradul de dezirabilitatea socială va influența
utilizarea anumitor strategii adaptative de catre cadrele didactice.

3,55 3,9 3,5

3,5 3,85 3,45
3,45 3,8 3,4
3,4 3,75 3,35 Nivel scazut
Nivel scazut Nivel scazut
3,35 3,7 3,3 Nivel ridicat
3,3 Nivel ridicat 3,65 Nivel ridicat
3,25
3,25 3,6 3,2
3,2 3,55 Nivel Nivel
Nivel Nivel Nivel Nivel scazut ridicat
scazut ridicat scazut ridicat

Analiza factorului stabilirea Analiza factorului acceptarea

Analiza factorului acceptarea
relațiilor in functie de compromisului in functie de
provocărilorin functie de
variabila amagirea de sine variabila amagirea de sine
variabila amagirea de sine
Analiza factorului acceptarea provocarilor Analiza factorului stabilirea relatiilor in
in functie de factorul managementul functie de factorul managementul
impresiilor. impresiilor.

3,5 3,9

3,8
3,45

3,7

3,4
3,6
Nivel scazut Nivel scazut
3,35 Nivel ridicat 3,5 Nivel ridicat

3,4
3,3

3,3

3,25
3,2

3,2 3,1
Nivel scazut Nivel ridicat Nivel scazut Nivel ridicat
Analiza factorului acceptarea Analiza factorului comunicarea asertivă
compromisului in functie de factorul in functie de factorul managementul
managementul impresiilor. impresiilor.

3,5 3,65

3,45 3,6

3,55
3,4

3,5
3,35
Nivel scazut Nivel scazut
Nivel ridicat 3,45 Nivel ridicat
3,3
3,4

3,25
3,35

3,2 3,3

3,15 3,25
Nivel scazut Nivel ridicat Nivel scazut Nivel ridicat
Analiza factorului acceptarea provocărilor in functie Analiza factorului stabilirea relațiilor in functie de
de factorul utilitatea sociala factorul utilitatea sociala

Nivel ridicat Nivel ridicat

Nivel scazut Nivel scazut

Nivel ridicat Nivel ridicat

Nivel scazut Nivel scazut

3,2 3,3 3,4 3,5 3,6 3,4 3,6 3,8 4 4,2

Analiza factorului comunicarea asertivă in functie Analiza factorului acceptarea compromisului in
de factorul utilitatea sociala functie de factorul utilitatea sociala

Nivel ridicat Nivel ridicat

Nivel scazut Nivel scazut

Nivel ridicat Nivel ridicat

Nivel scazut Nivel scazut

3,2 3,4 3,6 3,8 3,1 3,2 3,3 3,4 3,5 3,6
 Ipoteza 3. Vor exista diferențe în ceea ce privește adoptarea anumitor strategii
adaptative din partea cadrului didactic determinate de vechimea in unitatea
școlară.

Analiza factorului stabilire de relații in functie de Analiza factorului comunicarea asertivă in functie
vechimea in unitate de vechimea in unitate

Nivel ridicat
Nivel ridicat
Nivel scazut
Nivel scazut
Nivel ridicat
Nivel ridicat

Nivel scazut Nivel scazut

3,4 3,6 3,8 4 3,3 3,4 3,5 3,6 3,7

Ipoteza 4. Va exista un efect de interacțiune a varibilelelor satisfacția în muncă,
dezirabilitatea socială și vechimea în unitate, care vor influența reacțiile adaptative
ale cadrelor didactice.

În ceea ce privește variabila dependentă stabilirea de relatii identificăm un

efect principal al utilitatii sociale ((F(3,148)=23,27, pentru p<0,001), un efect principal
al factorului amagirea de sine ((F(3,148)=5,84, pentru p<0,017) și un efect de
interacțiune al variabilelor independente asupra celei dependente ((F(3,148)=5,11,
pentru p<0,025).
 Concluzii
 Investigarea rolului dintre dezirabilitatea socială și adaptabilitatea prin
intermediul acestei cercetări, implicând şi alte aspecte relevante precum vechimea sau
satisfacția în muncă, a evidenţiat diferenţe în ceea ce priveşte modul în care nivelul de
satisfacție influenţează utilizarea anumitor reacții adaptative în relațiile cu ceilalți, în
sensul concret în care cadrele didactice cu un nivel scăzut al tendinței de a se prezenta
într-o lumină favorabilă în fata celorlalți adoptă semnificativ mai multe strategii de
adaptabilitate;
 Având în vedere faptul că nu s-au remarcat diferențe în ceea ce privește
adaptabilitatea cadrelor didactice în funcție de nivelul de satisfacție, putem considera
că satisfacția și adaptabilitatea nu se influențează reciproc, iar reacțiile adaptative ale
cadrelor didactice în relațiile cu ceilalți nu sunt condiționate de satisfacția în muncă;

 Pentru a concluziona, putem afirma cu certitudine că strategiile adaptative folosite

în relații de către persoanele din învățământul preuniversitar au un rol important în
dezirabilitatea socială la locul de muncă, alături de satisfacție și vechime. O gamă largă
de atribute psihologice dar şi caracteristici de natură biologică ne trasează
caracteristicile de gen, gradul de dezirabilitate şi cel al adaptării în diverse contexte
sociale, care la rândul lor ne fac să adoptăm un stil sau altul de răspuns, în funcţie de
factorii situaţionali, care prezintă şi ei gradul lor de subiectivism.
 Limite şi direcţii viitoare de analiză
Limitele cercetării au avut la bază nivelurile numeroase ale variabilelor implicate şi
dificultatea corelării unui număr cât mai mare dintre acestea, din cauza volumului
ridicat pe care aceasta l-ar fi implicat. Astfel, au fost analizate şi corelate numai
aspectele la nivelul cărora s-a considerat că vor exista rezultate noi şi care să
stârnească un oarecare nivel de interes.

Pe de altă parte, superficialitatea cu care unii subiecţi au tratat completarea

instrumentului a putut constitui un alt impediment care ar fi putut modifica rezultatele
într-o direcţie nefavorabilă sau emite unele concluzii nefondate. Această limită, însă, a
fost verificată prin metode statistice şi controlate.

În ceea ce priveşte direcţiile viitoare de analiză, un nivel de interes ar fi cercetarea

influenţelor nivelului de inteligenţă asupra dezirabilității sociale sau a subnivelurilor
adaptabilității, precum stabilirea de relații, comunicarea asertivă, stabilirea de relații și
acceptarea provocărilor.