Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scopul studiului este acela de a surprinde daca comportamentul competitiv afecteaza viata
tinerelor cupluri si increderea in sine a partenerilor. Obiectivul cercetarii este de a identifica cum
este perceput comportamentul competitive in relatia de cuplu. Grupul de subiecti este format din
30 tinere cupluri care sunt intr-o relatie de cel putin 2 ani si care traiesc impreuna. Rezultatele
arata un nivel mai ridic al competitivitatii la femeile implicate in relatii romantice. Acest lucru ar
putea fi din cauza atitudinii pe care femeile trebuie sa o adopte in viata sociala si profesionala,
pentru a fi integrate in lumea moderna, iar acest aspect se reflecta in relatia lor. De asemenea
comportamentul competitiv este influentat de nivelul increderii in sine, fiind prezent mai mult la
partenerii cu un nivel mai scazut de apreciere a propriei personae, ca o strategie de a-si
reconfirma valoarea, mai ales in viata de cuplu. In concluzie, competita in viata romantica nu
este un comportament sanatos pentru a consolida relatia.
Relatia intre formele si durata relatiilor si stilurile de atasament ale cuplurilor (studiu
realizat de Melahat Isinsu Halat, Selim Hovardaoglu)
termini de ajustare a relatiei. La cercetare au participat 400 persoane alese din cupluri
indragostite, logodite, sau aflate intr-un mariaj.
Sursa fericiri si al scopului in viata, este pentru majoritatea oamenilor o relatie de success. Din
acest motiv, oamenii au nevoie sa construiasca relatii fizice si emotionale pe parcursul vietii.
Conform teoriei atasamentului, forma de atasament pe care indivizii o construiesc cu primele
persoane care le poarta grija, are impact asupra relatiilor interpersonale din perioada adulta si le
afecteaza experientele romantice si relatiile, fie pozitiv, fie negativ ( Hazan si Shaver, 1987,
1994). Mai mult, forma de atasament poate afecta pozitiv sau negativ relatia maritala.
Indivizii care au un stil de atasament sigur pot deveni mult mai usor apropiati de partener intr-o
relatie romantica, construiesc relatii de lunga durata si pot avea incredere in celalalt mai usor.
Adultii cu stil de atasament evitant simt discomfort in a deveni apropiati cu partenerul si au
dificultati in a i acorda incredere si in a se simti dependent de acesta.
Indivizii cu stil de atasament anxios/ambivalent nu au success deseori in relatii si considera ca
partenerii nu doresc sa se apropie de ei si devin anxiosi gandidu-se ca partenerii nu ii iubesc.
Aceasta clasificare a atasamentului este cea facuta de Aimsworth, Blehar, Waters si Wall in
1978.
Potrivit lui Bartholomew si Horowitz(care au creat un model al stilurilor de atasament cu 4
tipuri: sigur, temator, preocupat si dismissing) barbatii pot incepe o relatie mai usor decat o
femeie si ei pot ajunge intimi mai usor. Pe de cealalta parte, desi vor sa dezvolte deschidere in
relatile lor interpersonale, femeile se tem sa fie respinse si se abtin, se retrag.
Conform teoriei, stilul de atasament nu afecteaza relatia foarte mult in stadiul el incipient.
Dezvoltarea relatiei depinde mai mult de alti factori cum ar fi de exemplu: atractivitatea fizica,
deschiderea emotionala.
Cuplurile indragostite si cele logodite impartasesc un nivel mai mare de sentimente si
comportamente cum ar fi prietenie, intimidate sexuala si simpatie. Cuplurile logodite prezinta un
nivel mai ridicat de idealism si au asteptari mai mari de la relatia lor. Totusi aceasta perioada mai
este numita si luna de miere, asadar aceste asteptari si idealuri ridicate se vor reduce gradual si
vor capata o nota mai realista dupa casatorie (Jones si Gallois, 1989; Sabatell,1988). Cand privim
spre primii ani de casatorie, observam ca responsabilitatile si problemele pe care le infrunta
cuplurile duc la un declin gradual al placerii initiale.
Efectul educatiei despre casatorie inainte de mariaj schimba gandurile irationale ale
fetelor (studiu realizat de Azita Keshavarz, Hussain Akbari Amngha, Najmehi
Melatkhoh)
Scopul studiului este de a investiga impactul educatiei pre-maritale asupra falselor credinte ale
studentelor din populatia Mashad. Rezultatele au aratat ca educatia pre-maritala scade
semnificativ gandurile irationale ale fetelor.
Casatoria este procesul iubirii, dezvoltarii unei maturitati corporale, psihice si sexuale, iar dupa
aceasta urmeaza pregatirea economica, sociala, educationala, ocupationala a celor doi parteneri,
pentru a construi o viata plina de intelegere, afectiune, productivitate, si intensitate.
In relatia dintre doua persone care intentioneaza sa se casatoreasca, exista anumite asteptari si
credinte care afeteza comportamentul in mod pozitiv sau negativ. Satisfactia conjugala descreste
in cazul sotilor care au asteptari nerealiste, iar acestea vor duce la rezultate devasatoare in viata
conjugala(Mc Nutly, 2007).
Stenly et al (2006) a realizat ca participarea la ore de educatie pre-maritala va duce la nivele
inalte de satisfactie si angajament si un nivel redus de conflict precum si scaderea sanselor de a
divorta. Carol si Doherty (2003) au ajuns la concluzia ca cei care au participat la educatie premaritala au un nivel de satisfactie in casatorie cu 80% mai mare.
Factori ai unei casatorii de success: Raportari ale cuplurilor care se declara fericite (
studiu realizat de Mohammad H. Asoodeh, Shiva Khalili, Manijeh Daneshpour, Masoud
Gh. Lavasani)
Scopul studiului este de a identifica factorii unei casatorii de success din rapoarte date de catre
cupluri care se declara fericite. Rezultatele arata ca in cuplurile de success exista incredere,
partenerii se consulta, sunt cinstiti, cred in Dumnezeu, iau decizii impreuna, sunt angajati unul
fata de celalalt si au o relatie de prietenie. Cuplurile traditionale si cele netraditionale difera doar
din punctual de vedere al managementului familiei.
O casatorie de success este o casatorie in care indivizii respecta reciproc valorile si principiile
celuilalt, au interese comune, simt angajament unul fata de celalalt, au decis sa fie impreuna
indiferent de circumstante si coopereaza. Satisfactia unui cuplu este ceva ce presupune efort din
partea ambilor parteneri (Parker, Ortega, Van Lanigham, 1995).
Bereckei si Csanaky(1995) subliniaza ca in casatoriile in care femeie are un nivel educational
mai scazut decat barbatul si este mai tanara , mariajul va fi de mai lunga durata.
Olsan si Olsan(2000) identifica 10 factori care pot prezice un mariaj puternic: comunicare,
flexibilitate, apropiere, probleme de personalitate, rezolutia conflictelor, relatia sexuala,
activitatile din timpul liber, prietenii si familia, managementul financiar si credintele spirituale.
McKanzie(2003) prezinta descrierea data de cuplurile care se considera de success:
1. Ne tratam ca egali
2. Ne placem
3. Suntem maturi
4. Suntem prieteni
5. Suntem norocosi
6. Avem simtul umorului
7. Avem conceptul de sine si angajamentul puternic
8. Comunicam
Datele prezente in studiu indica faptul ca cuplurile de succes s-au cunoscut prin intermediul
rudelor si ca toate cuplurile aveau in comun aspect ce tin de religie, cultura, status social si
financiar. Cuplurile traditionale considera ca factori de success: realismul, angajamentul,
onestitatea, sacrificiul, increderea, maturitatea sociala si financiara, generozitatea, intelegerea
reciproca, experienta pre-maritala si educatia.
Atentia este automata capturata de poze cu fete atractive. Desi folositor pentru cautarea unui
partener, un nivel cronic de bias atentional catre fetele atractive, interfereaza cu initierea relatiei
deoarece ne distrage de la alegerea curenta. Ipoteaza studiului este ca orientarea atentiei spre fete
atragatoare este inhibata din momentul in care potentialul partener raspunde sentimentelor
romantice. Rezultatele a doua experimente sustin aceasta idee: in primul studiu, gandul ca o
persoana atragatoare arata semne de interes romantic reciproc a eliminat atentia automata catre
alte fete atractive. Rezultate similare au fost obtinute in cel de al doilea studiu care a cercetat
schimbarea intra-individuala a bias-ului atentional intr-un studiu longitudinal despre intalniri.
Rezultatele ofera dovezi pentru rolul proceselor automate reglatorii din initierea unei relatii.
Alte informatii
In mintea cercetatoarei apare idea ca dragostea romantica nu este o emotie. De fapt ea este un
impuls. Vine de la motorul mintii, partea mintii care este responsabila de dorinte, acea parte a
mintii care te face sa iei acea bucata de ciocolata, care te face sa ti doresti sa castigi acea
promovare. Autoarea considera ca ca acest impuls este si mai puternic decat cel sexual. De
exemplu daca intrebi pe cineva daca vrea sa se culce cu tine si ti se raspunde negativ, nu vei
ajunge sa te sinucizi. Dar cu siguranta in jurul lumii, oameni a caror dragoste este respinsa
ucid pentru iubire. Oamenii traiesc pentru iubire. Oamenii mor pentru iubire.
Acest sistem al dragostei, considera Helen Fisher, este unul dintre cele 3 sisteme diferite care
au evoluat din reproducere si imperechere. Unul este impulsul sexual: dorinta de gratificare
sexuala. W.H. Auden l-a denumit: o mancarime intolerabila. Continua sa te tot deranjeze
cate puitn, ca si cum ai fi flamand. Cel de al doilea sistem este iubirea romantica: acel extaz,
acea obsesie in stadiul timpuriu al iubirii. Si cel de al treilea sistem este atasamentul: acel
sentiment senin de calm si securitate pe care il poti trai langa un partener de lunga durata.
Cercetatoarea considera ca impulsul sexual a evoluat pentru a te scoate acolo, cautand o
multime de parteneri. Dragostea romantica a evoluat pentru a ne permite sa ne focusam la un
singur partener o data, conservand timp si energie. Atasamentul a evoluat pentru a tolera o
singura persoana cel putin suficient pentru a creste un copil impreuna.
In aceasi prezentare, Helen Fisher spune ca aceste 3 sisteme nu functioneaza intotdeauna
impreuna:
Aceasta este asociata cu iubirea romantica si poti ajunge indragostit de cineva care era doar
un partener sexual. Odata cu orgasmul de declanseaza si o doza de oxitocina si vasopresin
care sunt asociate cu atasamentul. De aceea poti simti o legatura cosmica cu o persoana dupa
ce ati facut dragoste.
Poti simti un atasament puternic pentru cineva si o intensa dragoste romantica pentru
altcineva., in timp ce dorintele sexuale se indreapta spre o a treia persoana. Pe scurt, suntem
capabili sa iubim mai mult de o persoana.
Cercetarile antropologistului Fisher nu s-au oprit aici. Impreuna cu alti cercetatori, doamna
Fisher a gasit micutul loc din creier responsabil cu iubirea. Acest loc se gaseste in zona
ventral tegmental. Au descoperit activitate niste celule numite A10, celule care creaza
dopamina si o imprastie in mai multe regiuni ale creierului. Aceasta zona este parte din
sistemul de rasplata a creierului. Este mult sub sistemul cognitiv de gandire, este sub emotii.
Face parte din partea reptiliana a creierului, cea asociata cu dorinta, motivatia, focusarea si cu
pofta aceea puternica.
Dragostea romantica este obsesie. Te posedeaza. Iti pierzi sentimentul de sine. Nu te poti opri
din a te gandi la cealalta persoana.
Impreuna cu echipa sa, Helen Fisher a descoperit ca si in cazul persoanelor care au fost
parasite exista activitate in zona asociata cu o dragoste romantica intensa. Acel sistem din
creier devine mai activ cand nu primesti ceea ce iti doresti. De asemenea la aceste persoana
s-a mai descoperit activitate in zona asociata cu calculul pierderilor si castigurilor. Si in cele
din urma, se mai gaseste activitate si in zona asociata atasamentului puternic fata de alt
individ.
Plato spunea ca zeul iubirii se afla intr-o stare de necesitate. Iubire este o necesitate. Este un
impuls. Este un dezechilibru homeostatic. La fel ca si setea si foamea, este imposibil sa
traiesti fara ea.
Iubirea este o adictie: te focusezi asupra unei persoane, te gandesti obsesiv la ea, o doresti cu
ardoare, distorsionezi realitatea, esti dispui sa risti enorm pentru a castiga acea persoana. Are
chiar si cele 3 caracteristici principale ale adictiei: toleranta, nevoia de a vedea persoana mai
des si tot mai des, retragerea si recidiva.
In cadrul cercetarii, subiectii care sunt in relatii serioase au fost pusi intr-un MRI. S-a
descoperit ca zonele creierului associate cu iubirea romantica intense devin active chiar si
dupa 25 ani.
Bibliografie