Stima de sine in dezvoltarea educationala a copiilor

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca, in toate imprejurarile, ma aflam la locul
potrivit, in momentul potrivit. Si atunci, am putut sa ma linistesc. Astazi, stiu ca aceasta se numeste
Stima de sine.
In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala nu erau
nimic altceva decat semnalul ca merg impotriva convingerilor mele. Astazi, stiu ca aceasta se
numeste Sunt eu insumi.
Poem de Charlin Chaplin
Stima de sine este esentiala in dezvoltarea educationala a copiilor. Dovezile tot mai numeroase din
cercetare, ca si experienta cadrelor didactice din scolile obisnuite si din scolile speciale, a
terapeutilor de familie, a psihologilor clinicieni si a specialistilor in psihologia educatiei indica
faptul ca majoritatea copiilor cu perturbari si care au dificultati de invatare in clasa vin din medii
familiale problematice si au dificultati in ceea ce priveste stima de sine. La vremea cand copiii
incep sa mearga la scoala, stima de sine este formata in mare masura.
Profesorii pot sa o amplifice sau pot sa o reduca, dar originea problemelor legate de stima de sine se
afla in principal acasa.
Copii care provin din camine framantate de probleme le este greu sa se concentreze asupra
activitatilor scolare. Relatiile conflictuale sunt caracterite de obicei de mecanisme de protectie a
stimei de sine din partea ambilor parteneri. In multe privinte conflictul din relatie nu face decat sa
alimentezzae si mai mult dificultatile legate de stima de sine a copiilor nascuti dintr-un astfel de
parteneriat.
Persoanele cu stima de sine ridicata sunt cele care actioneaza preponderent din perspectiva valorii
lor personale imuabile si, ca atare, sunt iubitoare, capabile sa primeasca iubire, spontane, unice,
diferite, individualizate, expansive, aventuroase, creative si netamatoare.
Valoarea personala are de-a face cu fiinta ta unica si nici un comportament nu te poate face sa
insemni mai mult sau mai putin ca persoana.
Comunicarea clar i ajut pe membrii familiei s discrimineze ntre evenimente i s-i
mbunteasc abilitile de a nelege i de a oferi suport. Abilitile de comunicare sunt
considerate cea mai important trstur a unei relaii sntoase (apud Moore, 1980). Totul este
limbaj. Importanta cuvintelor adresate copiilor sau rostite in prezenta lor. Afirmatia conform careia
totul este limbaj vine defapt sa sustina conceptul lui Lancan, si anume importanta si primordialitatea
cuvantului, chiar in incidentele sale corporale, acolo pana unde si corpul poate exprima acea
simbolicitate relationala proprie, functionarii subiectului uman, inca de la cea mai frageda varsta.
Pentru un copil totul este semnificativ la nivelul limbajului, toate lucrurile care se petrec in jurul lui
si pe care le observa. Sunt lucruri la carec el se gandeste. Un copil se gandeste si asculta cu atat mai
bine cu cat nu se uita la persoana cu care vorbeste. Este un aspect f important. De aceea cand
invatatorii le cer copiilor sa se uite la ei, pierd astfel 50% din atentia copiilor. Pentru noi adultii
lucrurile stau invers: noua ne place sa ne uitam la persoana care vorbeste. Pe cand copilul care are
mainile ocupate, daca frunzareste o carte, o revista sau se joaca cu ceva, abia atunci asculta la
modul adevarat, incredibil. Atunci adculta in adevar si memorizeaza. Pe unii ii poti vedea ca-si
fac problemele cu castile pe urechi. Ei se pot concentra deoarece, ceilalti fiind ocupati se simt in
siguranta. Daca dimpotriva, cei din jurul lor, de pe strada, sau din camera alaturata le atrag atentia

cu ceva surioara care se joaca, vor fi atrasi de aceste lucruri personalizate pe cand tambalaul
impersonal le permite sa se concentreze foarte bine asupra a ceea ce fac (apud Francoise Dolto,
2005)
Stima de sine este un eu-paravan, un scut pe care-l construiesti in jurul eului tau adevarat, pentru a
supravietui fie in sistemul tau familial fie in anumite relatii. Cu cat sunt mai mari amenintarile la
adresa valorii tale personale cu atat e mai scazuta stima de sine si cu atat sunt mai puternice
mecanismele tale de protectie.
Stima de sine are doua dimensiuni centrale: sentimentul de a fi demn de iubire si sentimentul de a fi
capabil (apud Humphreys, 2007).
Felul in care reactioneaza parintii la mecanismele de protectie ale copiilor lor va fi determinat in
mare masura de propriul nivel al stimei de sine. Cand parintii au ei insisi indoieli cu privire la
valoarea si capacitatile lor, tind sa fie excesiv de protectori fata de copii lor sau pot chiar sa-i
neglijeze. Apatia, evitarea, compensarea sunt reactii ala copiilor cand le este amenintata valoarea
personala.
Copilul renunta sa faca eforturi la invatatura si alte eforturi, fiindca a incerca inseamna sa riste
umilirea si respingerea. Este utila impartirea unor semne in indicatori de control excesiv si control
insuficient. O reactie acopiilor cand le este amenintata valorea este compensarea. Aceasta se vede la
copilul muncitor, perfectionist, care petrece prea multe ore cu temele. Muncind din greu copilul
incearca sa inlature orice posibil esec.
Un alt tip de compensare se poate vedea la copilul laudaros, agresiv sau tiran si care se poarta cu
superioritate. El face rareori vreun efort si orice presiune din partea altora de ase concentra la
activitatile scolare duce la reactii protectoare de genu: As putea face asta daca as vrea, dar de ce
sa-ti fac pe plac? La fel ca si copilul care foloseste strategia evitarii sau cel care munceste excesiv
de mult, cel care manifesta o astfel de aroganta se apara, de fapt de orice posibilitate de esec, caci
iarasi esecul ar insemna umilire si respingere.
Lista de manifestare ale stimei de sine scazute (extrem de protectoare) la copiii de varsta scolara
(apud Humphreys Tony, 2007)
Mecanisme de protectie prin control excesiv:
Timid si retras;
Neobisnuit de tacut;
Ezita sa abordeze activitati noi sau provocari;
Se agata de un parinte sau de amandoi;
Are dificultati in a se integra intre colegi;
Excesiv de constiincios sau apatic in situatiile de invatare;
Temator si timid in situatiile noi;
Se tulbura repede cand este corectat in mod pozitiv;
Se tulbura extrem de tare cand este corectat in mod negative;
Inclinat la reverie si visare;
Se teme de greseli si esecuri;
Incearca mereu sa-i multumeasca pe altii;
Se plange de dureri abdominale si greata;
Mecanisme de protejare prin control insuficient
Agresiv;
Are rabufniri de furie regulate;
Laudaros;
Chiuleste cu regularitate de la scoala;
Nu coopereaza cand i se cere sa faca un lucru sau altul;
Cere frecvent ajutor su confirmari;
Intreaba mereu daca este iubit sau dorit;
Evita temele, desi risca dezaprobarea parintilor;

 Da vina pe altii pentru greselile proprii;

Distruge bunuri propriii su ale altora;
Neatent cand isi face temele acsa sau la scoala;
Copilul cu stima de sine medie spre scazuta si-a pierdut emotia invatarii; invatarea inseamna mereu
a risca sa esueze si sa faca greseli, lucruri care i-au adus in trecut doar umilinta si respingere.
Succesul si esecul in sine nu au nici un efect asupra motivatiei de a invata a copilului, insa reactia la
reusita si la nereusita a parintilor, a profesorilor si a altor adulti importanti poate avea un efect
devastator. Accentul pus pe performanta va duce in cele din urma la incetarea eforturilor sau,
dimpotriva la stradanie excesiva. Fiecare straduinta a copilului este o realizare.Un copil este mereu
demn de iubire, indiferent daca esueaza sau face greseli, si are capacitatea de a deprinde orice
aptitudine.
Relatia parintilor cu copiii este oglinda prin intermediul careia acestia din urma isi contureaza
identitatea. Adeseori copii cu dificultati de invatare au mecanisme de protejare a stimei de sine.
Cand copii au mecanisme de protectie a stimei de sine, acestia fie vor manifesta comportamente
insuficient controlate fie prin comportamente controlate excesiv.
Parintii care fac presiuni asupra copiilor pentru a avea rezultate scolare bune, ii determina fara voia
lor, sa-si creeze mecanisme de protectie. Parintii excesiv de protectori fata de copii lor le
submineaza increderea in sine. Importanta e stradania nu performanta.
Nivelul reusitei scolare a copiilor este puternic influentat de parerea pe care o au despre ei insisi.
Indicatori ai stimei de sine (apud Humpreys, 2007):
Indicatori ai stimei de sine scazute (puternic protectoare):
Pesimist si fatalist;
Nu are o parere bunadespre sine;
Autocondamnare;
Extrem de perfectionist;
Abandonarea studiilor;
Frica extrema fata de situatii noi;
Foarte critic fata de toate aspectele propriei persoane;
Crede ca toti ceilalti o duc mai bine;
Incapabil sa lege relatii afective apropiate si profunde;
Rigid si inflexibil;
Foarte acuzator fata de alti sau negare totala a vulnerabilitatilor;
Respingere de sine;
Nevoia constanta de asigurari;
Manipulator cu altii;
Usor de ranit sufleteste;
Foloseste moduri protectoare de comunicare (tacere ostila, bosumflare, sarcasm, cinism, acuzare,
ridiculizare);
Se teme de schimbare;
Isi face mereu griji si are o tendinta pronuntata spre anxietate si depresie;
Se teme de respingere, de esec si de greseli;
Manifesta implicare excesiva sau insuficienta in viata celorlalti;
Indicatori ai stimei de sine medii (moderat protectoare)
Cauta aprobarea altora si incearca sa-i multumeasca pe altii;
Ii vine greu sa ceara sprijin, este precaut si se teme de situatii noi;
Poate accepta unele critici;
Grad de optimism moderat si critica fata de diferentele dintre oameni;
Isi exprima unele simtaminte;
Are indoieli fata de diferitele aspecte ale propriei persoane: fizice, sociale, intelectuale;
Sentiment general de nemultumire;

 Critic fata de sine si fata de altii;

Lipsa de toleranta la frustrare;
Autonomie redusa, foarte ambitios;
Neaga problemele, se compara cu altii si este nesigur in relatii;
Indicatori ai stimei de sine ridicate (minim protectoare)
Independent;
Deschis si spontan;
Optimist, vede viata ca pe o provocare;
Flexibil;
Foloseste moduri de comunicare clare si directe;
Isi asuma propriile probleme, simtaminte, perceptii, ambitii;
Se accepta pe sine si pe ceilalti;
Respecta si pretuieste diferentele dintre oameni;
Ii asculta pe ceilalti;
Toleranta la frustrare;
Maturitate afectiva;
Incurajator fata de sine si fata de altii;
Constiinta realista apunctelor forte si a celor slabe;
Vede punctele slabe ca pe prilejuri de a-si dezvolta punctele forte;
Rezolva probleme;
Isi exprima toate simtamintele;
Se impotriveste conformismului;
Implicare din toata inima in toate aspectele vietii;
Incredere in sine si pretuire de sine;
Fermitate pozitiva fata de sine si fata de cei care incearca sa-i impuna valori artificiale;
Se preocupa de mediu, spiritualitate si are nevoie de spatiu personal;
In prezent se estimeaza ca 85-90% din oameni au nevoie de o forma sau alta de consiliere,
psihoterapie, psihanaliza sau terapie de familie pentru corectarea comportamentelor intreioare si
exterioare care-i inhiba (apud Humphreys, 2007).
Humpreys enumera mecanismele puternic protectoare ca intretin stima de sine scazuta la adult:
Atitudini inflexibile fata de sine, de ceilalti, de prezent si de viitor;
Vorbire interna cu caracter depreciativ fata de sine sau care critica si invinovateste pe alti oameni;
Stil de viata neglijent si dezechilibrat;
Inhibarea experientelor positive;
Plasarea in situatii de respingere;
Tipare de comunicare protectoare;
Lipsa de delimitare fata de parinti;
Atitudinle rigide si inflexibile se reflecta in formulele cu trebuie, nu trebuie, neaparat,
obligatoriu si alte reguli dupa care traiesc adultii cu masti ale stimei de sine. Ignorarea mesajelor
pozitive conserva stima de sine scazuta a persoanei.
Actiunea este mijlocul prin care se modifica stima de sine a adultului. Nici un fel de comportament
nu-ti determina valoarea ca fiinta umana. Actiuni care te poarta spre descoperirea valorii tale mereu
prezente ca fiinta umana: constientizarea, o relatie pozitiva cu propria persoana, un stil de viata
sanatos, deschidere fata de schimbare, angajarea in comunicarea deschisa si rezonanta, renuntarea la
proiectie si introiectie (apud Humpreys, 2007).
Actiunea necesara pentru cresterea stimei de sine ca adult nu este ceva care sa-ti sporeasca valoarea
personala- aceasta fiind mereu prezenta inca de la nastere- ci mijlocul prin care sa anulezi
experientele negative din prezent si trecut si sa le inlocuiesti cu iubire neconditionata.
A fi parinte inseamna sa-ti asumi rolul de lider al casei, sa-i ajuti pe copii sa-si dezvolte inteligenta
emotionala. Suntem sustinatori infocati ai ingrijorarii parintesti si avem obiceiul sa ne facem multe

ganduri. Ne pregatim copii pentru viitor, trebuie sa-i ajutam sa-si dezvolte o imagine de sine
pozitiva si puternica, sentimentul de incredere in sine, autodisciplina, aptitudini sociale si
emotionale si simtul responsabilitatii. Pentru toate acestea este nevoie de un camin in care aceste
valori sa fie sustinute (apud. Ellias, 2002).
O dezvoltare emotionala sanatoasa furnizeaza copilului intelegerea importantei sanatatii corporale,
dupa cum si sanatatea corporala furnizeaza o reasigurare a copilului, care este foarte valoroasa in
cadrul dezvoltarii emotionale.Descrierea actuala a psihologiei copilului mic considera ca fiind de la
sine inteleasa dezvoltarea sanatoasa anterior momentului in care se poate spune:acest copil este
acum o fiinta umana intraga, aflata in relatie cu fiinte umane intregi (apud. Winnicott, 2003).
Bibliografie:
1. Elkaim M., (2007), Cum supravietuim in propria noastra familie, Editura Curtea Veche, Bucuresti
2. Elias M., Tobias S., (2002), Inteligenta emotionala in educatia copiilor, Ed Curtea Veche,
Bucuresti
3. Humphreys T., (2007), Stima de sine, Editura Elena Francisc Publising, Bucuresti
4. Winnicott D., (2003), Natura umana, Editura Trei, Bucuresti