Stima de sine.

Stima de sine. Caracteristici

Din punct de vedere psihologic stima de sine reprezinta o componenta esentiala a

sanatatii mintale. Stima de sine se refera la modul in care indivizii se simt, ce cred despre ei,
modul in care se comporta.

Conform Adrianei Baban, stima de sine se afla intr-o stransa legatura cu imaginea de
sine. Fiind o dimensiune fundamentala pentru orice fiinta umana, indiferent de variabile. Aceasta
se refera la modul in care o persoana se autoevalueaza si se compara cu propriile expectante sau
cu alte persoane. (Adriana Băban – Consiliere educaţională, ghid metodologic pentru orele de
dirigenţie şi consiliere, pag 72).
Stima de sine ca si imaginea de sine se formeaza prin prelucrarea unor comportamente
ale parintilor inca din momentul in care copilul vede chipurile surazatoare ale parintilor. Adultii
reprezinta modelele de seama pentru copii pentru construirea stimei de sine. De cele mai multe
ori emotiile adultilor ii sperie pe copii daca acestea sunt mai intense. Daca adultul eticheteaza
unele emotii ca fiind “rele”, reprimante si negate, si avand comportamente neadecvate, pot
dezvolta copiilor o stima de sine mai scazuta. Adultul trebuie sa se comporte astfel incat copilul
sa inteleaga corespunzator emotiile negative si tot odata sa il faca sa inteleaga acele emotii.
Aparitia frecventa a parintilor cu o atitudine pozitiva, incurajatoare si intelegatoare joaca
un rol foarte important in construirea stimei de sine a copilului.

Stima de sine la adolescenti

In perioada adolescentei stima de sine este rezultata in functie de aprecierea propriei

valori care vizeaza modul in care adolescentul se percepe pe sine, dar si sustinerea sociala
oferita de anturaj. Pentru adolescenti anturajul are un rol important in dezvoltarea stimei de sine
in functie de modul in care el interactioneaza cu cei din grupul sau. Persoanele care sunt
percepute ca iubite sa acceptate in grup tind sa aiba o stima de sine mai ridicata fata de
persoanele care nu interactioneaza cu grupul sau nu sunt acceptati in acel grup, acestia din urma
tind sa aiba o stima de sine mai scazuta .

La adolescent o preformanţă în domeniul său de interes nu oferă obligatoriu protecţie faţă

de scăderea stimei de sine, dacă grupul de prieteni îl evită sau nu-i recunoaşte meritele. La
 debutul adolescenţei stima de sine scade pentru că autoevaluarea nu mai găseşte aceleaşi puncte
de sprijin, iar pentru noile opţiuni este abia în momentul tatonărilor. Interesul este deplasat de la
familie la anturajul celor de aceeaşi vârstă. De aici pot apărea nelinişti, deprecieri, neînţelegeri,
rupturi care dacă sunt permanentizate duc la depresii şi anxietăţi. Această perioadă de declin
dispare treptat în cazul unei evoluţii normal (Luminiţa Iacob, Ştefan Boncu, Dorina Sălăvăstru, Ovidiu
Lungu – Psihologie, manual pentru clasa a X-a,pag 104).

Adolescentul in aceasta perioada tinde sa se iubeasca mai mult pe sine chiar daca este
constient de anumite defecte, esecuri sau infrangeri. Acestia au o conceptie de sine pozitiva
avand incredere in propriile capacitati.

Adolescenta este o perioada in care au loc mari schimbari de ordin psihologic,schimbari

fizice si contextuale dar si de stima de sine care pot actiona ca un indicator al modului in care
adolescentii pot gestiona unele provocari. Adolescenta este deci o perioada deosebit de
importanta pentru schimbarile stimei de sine. Toti adolescentii pot si la fel de dezvoltati din
punct de vedere fizic, dar pot exista diferente considerabile referitoare la dezvoltarea stimei de
sine.

Este probabil ca majoritatea adolescentilor care traiesc intr-un mediu in care parintii ofera
un sprijin significant copiilor, sa aiba o stima de sine mai ridicata. In perioada adolescentei stima
de sine poate fi si stabila in timpul acestei perioade, insa unii adolescenti nu au un mediu familial
adecvat nevoilor sale de dezvoltare a stimei de sine si tind sa se confrunde cu situatii in care
stima lor de sine este foarte scazuta.

Dezvoltarea stimei de sine la adolescenti este in stransa legatura cu aspctul fizic sau
imagina pe care individul o are despre sine. Perceptia aspectului fizic are un impact puternic
asupra stimei de sine in aceasta perioada, avand efect si asupra relatiilor sociale. Nemultumirea
asupra aspectului fizic, a imaginii corpului duce la o stima de sine scazuta.

Studiile anterioare au sugerat ca persoanele de sex masculin in general au un nivel de

stima de sine mai ridicata fata de persoanele de sex feminin. Astfel exista diferente intre sexe in
ceea ce priveste stima de sine in perioada adolescentei.

Tinerii adolescenti pot fi diferiti de la o clasa la alta. Un grup poate fi mai vulnerabil
datorita faptului ca relatiile cu parintii, imaginea corpului si frecventarea activitatilor fizice . Unii
isi descopera vulnerabilitatea atunci cand se confrunta cu modificarile cauzate de evolutia sa si
dificultatile cu care se confrunta.

Pot exista doua tipuri de stima de sine inalta:

 Stima de sine inalta si stabila

 Stima de sine instabila

Stima de sine instabila- care este simtita atunci cand persoana se confrunta cu experiente
pozitive sau negative si fac ca persoana sa fie mai vulnerabila la amenintari in timp ce stima de
sine stabila este mai rezistanta la efectele negative ale esecurilor si evenimentelor neplacute.

Diferentele de gen asupra stimei de sine

La ce se refera diferenta de gen?

Diferentele de gen se refera la diferente individuale dintre femei si barbati si includ urmatoarele
dimensiuni; biologica, psihologica si socio-culturala.

Diferentele de gen se refera la caracteristicile biologice ale femeilor si barbatilor cu mediul care
duc la diferente individuale din punct de vedere biologic, psihologic si comportamental.

Aceste dimensiuni se refera la:

 dimensiunea biologica se refera la diferentele de sens.

 dimeniunea socio-culturala se refera la constructiile sociale si la rolurile si statusurilor
femeilor in context social
 dimensiunea Psihologica se refera la aspectele cognitive, emotionale si comportamentale.

Perspective ale stimei de sine privind diferentele de gen

Asteptarile cu privire la rolul conceptului de gen sunt caracteristice societatii noastre sunt
importante deoarece influienteaza la dezvoltarea credintelor si prejudecati.

La baza realizarilor scolare si perceptiei rolului de stima de sine stau relatiile parentale si
modelul in parental din familie.
 Diferenta de gen asupra stimei de sine este influientata de fiecare gen in parte. Diferenta
de gen este influientata de grupul de acelasi sex, de culturile diferite. Grupurile compuse din
baieti sunt mai mult orientate spre dominare pe cand grupurile de fete sunt orientate spre
activitati comuni, sociale.

Persoanele de sex feminin adopta un comportament politicos. Fetele in general se

confrunta cu o incapacitate de a influienta baietii in vederea obtinerii unor resurse valoroase in
grupurile mixte, fapt ce le face sa se simta mai importante si mai puternice decat baietii, care ar
putea afecta impactul lor in sine.

Scolile propun o explicatie asupra diferentelor de stima de sine. Profesorii au tendinta de

a atribui baietilor modele academice sau modele motivationale. Tratamentul diferential intre fete
si baieti din partea profesorilor duce la sentimentul fetelor de a se simti incapabile si devin mai
tacute in sala.

Un alt factor care influienteaza stima de sine il reprezinta schimbarile fizice care sunt
sinsotite de schimbarea atitudinilor in propria activitate. Perceptiile fetelor asupra atractivitatii
fizice este intr-un declin. Adolescentele isi formeaza un aspect fizic ideal care le face sa se simta
mai bine si implicit stima lor de sine depinde de masura in care acestea ajung sa arate. Un
exemplu: Fetele care sunt mai corpolente tind sa aiba o stima de sine mai scazuta, fata de
persoanele care reusesc sa aiba un aspict fizic ideal. Acest comportament poate duce la
dezvoltarea unei obsesii asupra greutatii si a aspecului fizic care pot fi distructive in ceea ce
priveste stima de sine. Perceptia baietilor in ceea ce priveste aspectul fizic este pozitiva si stabila.
Ei in general sunt multumiti de aspectul lor fizic.

Perceptia adolescentilor privind relatia cu parintii

Implicarea parintilor este importanta in perioada adolescentei. O implicare parentala

include o supraveghere din partea acestora deoarece adolescentii incep sa posede mai mult
responsabilitatea respectului de sine. Odata cu perioada adolescentei creste nivelul autonomiei
care duce la anumite schimbari in relatia parinte adolescent si duce la scaderea gradului de
atasament fata de parinti. Parker si Benson (2004) au sugerat ca perceptiile de apropiere cu
parintii sunt pozitiv asociate cu stima de sine.
 Papini si Roggman sugereaza faptul ca increderea reciproca intre parinti si adolescenti si
calitatea comunicarii cu parintii pot fi indicatori ai stimei de sine. O comunicare mai slaba intre
parinti si adolescenti pot avea efecte negative in dezvoltarea psihica a copiilor. De exemplu,
lipsa unui control parental afecteaza copilul dezvoltandu-i un sentiment de respingere si implicit
o stima de sine scazuta. Este posibil ca simpla disponibilitate a unui parinte sa fie un suport sau o
potentiala sursa de orientare pentru adolescenti.

Fiecare dintre parinti au un rol important din dezvoltarea stimei de sine. Fiecare dintre ei
influientand stima de sine a adolescentului, in mod independent prin modul in care se implica in
relatia cu copilul, calitatea comunicarii cu copilul si disponibilitatea la cerintele si problemele
copilului. O mai mare disponibilitate a parintilor conform studiilor de specialitate este asociata
cu un nivel mai ridicat al stimei de sine. Disponibilitatea reflecta un grad de structura si de
orientare a vietii adolescentilor care ii sprijina pentru a mentine o stima de sine mai ridicata.