Promovarea rezilientei la copii

Prof. psih. M.Botescu

Sensul etiologic al cuvantului rezilienta, cu origini in limba latina, este cuprins in

notiunile “ a renunta”, “ a sari inapoi,” “ a se retrage.”. In fizica, termenul de rezilienta este
folosit cu referire la rezistenta metalelor la socuri, proprietatea unui material de a reveni la
forma initiala, dupa ce a fost indoit, intins, sau comprimat; elasticitate

In informatica, el caracterizeaza calitatea pe care o poseda un sistem de a continua sa

functioneze corect, in ciuda unor deficiente ale elementelor sale constitutive.

Preluat in psihologie, incepand cu anii ‘60, termenul a primit mai multe definitii. De
cativa ani, rezilienta a evoluat spre o complexitate de sensuri, nu mai este vorba despre studiul
reactiei materialelor inerte, ci de functionarea de ansamblu a unei personalitati pusa la incercare
de un traumatism, el caracterizand abilitatea de a-ti reveni repede dupa o boala, o schimbare, sau
o calamitate.

Cercetarile au abordat mai ales copiii care traiesc in conditii dificile cum sunt saracia,
boala mintala a unui parinte, razboiul civil sau boala fizica cronica. Ele demonstreaza ca
rezilienta nu rezida doar in personalitatea individului, ci si in interactiunea cu mediul. Daca
metalul insusi ( personalitatea in sens metaforic) permite in mod indiscutabil o oarecare
remodelare in sensul optimizarii, e dificil sa faci schimbari in situatia traumatica (un camp de
refugiati, de exemplu); este deci preferabil sa protejezi metalul prin factori de rezilienta cum
sunt vopseaua antisoc, o teaca protectoare, niste amortizoare de soc etc. Putem retine anumiti
factori de protectie de ordin psihologic sau social, considerati factori de rezilienta, evidentiati in
diverse cercetari.

O cercetare a rezilientei la nivel international (International Resilience Project),

intreprinsa la nivelul a 14 tari (Lituania, Rusia, Costa Rica, Cehia, Brazilia, Tailanda, Vietnam,
Ungaria, Taiwan, Namibia, Sudan, Canada, Africa de Sud, si Japonia), demonstreaza ca mai
putin de jumatate dintre adulti (parinti si alte persoane semnificative) promoveaza rezilienta la
copii. .

Frecvent, copiii din toata lumea se confrunta cu situatii adverse. Unii trebuie sa faca fata
stresului in cursul unui divort sau al unei boli, in timp ce altii se confrunta cu catastrofe – razboi,
saracie, epidemie, foamete, inundatii. Daca astfel de experiente strivesc sau intaresc individul,
depinde in parte de nivelul de rezilienta a acestuia.

Daca ajutorul exterior este esential, in perioadele tulburi el este deseori insuficient.
Alaturi de hrana si adapost, copiii au nevoie de dragoste si incredere, speranta si autonomie.
Alaturi de un refugiu sigur, ei au nevoie de relatii sigure care sa intaresca prietenia si
angajamentul. Au nevoie de suport afectiv si incredere in sine, credinta in ei insisi si in lumea lor
- toate acestea le intaresc rezilienta.
 Modul in care parintii si alti adulti semnificativi reactioneaza la situatii, si felul cum ii
ajuta ei pe copii sa reactioneze, ii separa pe acei adulti care promoveaza rezilienta la copiii lor,
de cei care distrug aceasta caracteristica sau care trimit mesaje confuze, care promoveaza si
inhiba rezilienta, in acelasi timp.

Trei surse ale rezilientei

Pentru a surmonta adversitatile, copiii se sprijina pe trei surse ale rezilientei denumite:
EU AM, EU SUNT si EU POT. Ce extrag ei din aceste surse poate fi descris dupa cum
urmeaza:

EU AM:

- Oameni in jurul meu in care am incredere si care ma iubesc, orice s-ar intampla
- Oameni care imi stabilesc limite, asa incat sa stiu cand sa ma opresc, inainte de
a fi in pericol sau inainte de a intra intr-un necaz
- Oameni care imi arata cum sa fac lucrurile corect, aratandu-mi cum procedeaza
ei
- Oameni care doresc ca eu sa invat sa fac lucruri din proprie initiativa
- Oameni care ma ajuta cand sunt bolnav, sau in pericol, sau cand am nevoie sa
invat

EU SUNT:

- O persoana pe care oamenii pot sa o placa si sa o iubeasca

- Bucuros sa fac lucruri dragute pentru ceilalti si sa-mi manifest grija
- Respectuos cu mine si cu altii
- Dornic sa fiu responsabil pentru ceea ce fac
- Sigur ca lucrurile vor fi cum trebuie

EU POT:

- Sa vorbesc cu altii despre lucrurile care ma sperie sau ma necajesc

- Sa gasesc cai de rezolvare a problemelelor cu care ma confrunt
- Sa ma controlez cand simt ca fac ceva incorect sau periculos
- Sa-mi dau seama cand este momentul potrivit sa vorbesc cu cineva sau sa
actionez
- Sa gasesc pe cineva care sa ma ajute cand am nevoie

Un copil nu are nevoie de toate aceste trasaturi caracteristice pentru a fi rezilient, dar una
singura nu e suficienta. Un copil poate fi iubit (EU AM), dar daca el nu are forta interioara (EU
SUNT), sau abilitati sociale, interpersonale (EU POT), el nu poate fi rezilient. Un copil poate
avea multa stima de sine (EU SUNT), dar daca el nu stie cum sa comunice cu ceilalti si sa
rezolve probleme (EU POT), si nu are pe nimeni care sa-l ajute (EU AM), nu este rezilient. Un
copil poate stapani foarte bine limbajul verbal, el se poate exprima cu claritate (EU POT), dar
daca nu are empatie (EU SUNT) sau daca nu invata de la modele (EU AM), nu exista nici o
rezilienta. Rezilienta rezulta din combinarea acestor caracteristici.

Aceste trasaturi caracteristice ale rezilientei pot parea evidente si usor de achizitionat,
dar, in realiatate, multi copii nu sunt rezilienti si multi parinti si alte persoane de sprijin nu ajuta
copiii sa devina rezilienti Din contra, prea multi adulti strivesc sau impiedica rezilienta la copii
sau dau mesaje amestecate, si prea multi copii se simt neajutorati, tristi sau neiubiti pe deplin.
Aceasta nu este neaparat o situatie intentionata, mai de graba una rezultata din necunoasterea
acestei caracteristici, sau a modului in care aceasta trebuie sa fie promovata la copii.

Copiii au nevoie sa devina rezilienti pentru a surmonta multe adversitati cu care se vor
confrunta in viata, insa ei nu pot face asta singuri. Ei au nevoie de adulti care stiu cum sa
promoveze rezilienta si care devin ei insisi tot mai rezilienti.

Educarea rezilientei

Exista multe date despre copii si adulti care se confrunta cu adversitati pe care le
depasesc in ciuda imprejurarilor vitrege. Aceste adversitati pot fi depasite prin promovarea
rezilentei, cu ajutorul modelului EU AM, EU SUNT, EU POT.

Un baietel de cinci ani vine acasa si-i spune mamei sale: ‘Baiatul mare m-a batut. M-a
lovit cu mainile si cu picioarele. I-am spus sa ma lase in pace si el m-a lasat putin, apoi iar a
inceput. Imi este tare frica de el.’

Mama poate lucra pe caracteristicile: EU AM oameni in jurul meu in care am

incredere si care ma iubesc, orice ar fi si oamenii care ma ajuta cand sunt in pericol; pe
caracteisticile: Eu SUNT, prin care copilul se poate intari vazandu-se pe el ca: persoana care
poate sa fie placuta si iubita de oameni, si pe caracteristicile EU POT, care include: discutarea
cu altii despre lucrurile care ma infricoseaza sau care ma necajesc, si gasirea unei persoane
care sa ma ajute cand am nevoie.

Interactiunea dintre mama si copil poate decurge astfel: mama asculta copilul si-i spune
ce rau ii pare pentru ce i s-a intamplat, oferindu-i confort. Apoi ii spune ca a procedat corect cand
a vorbit cu educatoarea despre ce i s-a intamplat si sa faca la fel de fiecare data cand cineva il va
necaji. Ea il asigura ca va vorbi cu educatoarea sau cu parintii baiatului, dar doreste ea ca el sa
dezvolte un sentiment de independenta. El se va simti liber sa-si impartaseasca sentimentele si
sa asculte solutiile problemei. Baiatul intelege ca el este parte a solutiei si doreste sa invete ce
poate sa faca.

O fata de 11 ani povesteste experienta sa dintr-o excusie la munte pe timp de iarna:

Mergea impreuna cu verisoara ei, dar a ramas mult in urma si, la un moment dat, a intrat adanc in
zapada. A incercat sa iasa, dar nu mai putea. A strigat dupa verisoara sa, dar acesta era prea
departe si nu auzea. In cele din urma verisoara s-a intors dupa ea si a scos-o din zapada, dar fata
a trecut printr-o sperietura serioasa.
 Intr-un antrenamet al rezilientei pe acest caz, se poate lucra pe trasaturile: EU AM
oameni care ma ajuta cand sunt in pericol; EU SUNT dornic sa fiu responsabil pentru ceea ce
fac si sigur ca lucrurile se vor rezolva cu bine si pe EU POT sa gasesc cai de a rezolva
problemele cu care ma confrunt,si sa gasesc pe cineva sa ma ajute cand am nevoie.

Rezilienta este o capacitate umana de baza, ce se dezvolta la orice copil. Parintii si alte
persoane de ajutor pot promova rezilienta la copii prin cuvinte, actiuni si mediul pe care-l
furnizeaza. Adultii care promoveaza rezilienta fac ca sprijinul familial si institutional sa devina
disponibil pentru copii. Ei ii incurajeaza pe copii sa devina tot mai autonomi, independenti,
responsabili empatici si altruisti si sa abordeze oamenii si situatiile cu speranta, credinta si
incredere. Ei ii invata cum sa comunice cu altii, cum sa rezolve probleme si sa-si gestioneze cu
succes gandurile, sentimentele si comportamemtele negative. Copiii insisi devin tot mai activi in
promovarea propriei lor reziliente.

Copiii au nevoie de aceste capacitati si resurse pentru a face fata unor crize comune si
unora mai putin comune. Astfel de experiente traite in familie, evidentiate in cadrul
International Resielience Project sunt:

- Moartea parintilor si a bunicilor

- Divortul
- Separarea
- Boala unui parinte sau frate/sora
- Saracia
- Mutarea familiei sau a prietenilor
- Accident cauzator de ranire
- Abuz, inclusiv abuz sexual
- Abandon,
- Suicid
- Recasatorirea parintilor
- Lipsa adapostului
- Sanatate precara si spitalizari
- Incendii cauzatoare de raniri
- Repatrierea fortata a familiei
- Membru din famile cu dizabilitati
- Pierderea de catre parinte a slujbei sau a venitului
- Uciderea unui membru de familie
-
 Alte advestitati cu care respondentii s-au confruntat in afara familiei au fost:
 Jafuri
 Razboi
 Foc
 Cutremur
 Inundatii
 Accident de masina
 Conditii economice adverse
 Statut de refugiat ilegal
  Satut de emigrant
 Deteriorari ale proprietatii prin furtuna, inundatii, temperaturi scazute
 Detentie politica
 Foamete
 Abuz din partea unu strain
 Omucideri in vecinatatea casei
 Guvern instabil
 Seceta

Limbajul rezilientei

Copiii care se confrunta cu astfel de situatii se simt adesea singuri, infricosati si

vulnerabili. Aceste trairi sunt mai putin coplesitoare pentru copiii care au capacitati,
atitudini, credinte si resurse de rezilieta. Dar, inainte de a incepe sa promovam rezilienta,
avem nevoie de un limbaj comun cu care s-o descriem, s-o ilustram si s-o explicam.
Conceptul de rezilienta este relativ nou in descrierea comportamentului oamenilor.
Vocabularul rezilientei este mai mult decat un set de cuvinte care ne permit sa vorbim
despre acest concept emergent. Este vorba despre un set de unelte necesare in
promovarea rezilientei. Inarmati cu limbajul necesar pentru a recunoaste rezilienta atunci
cand o vad, adultii ii pot invata pe copii sa identifice comportamentele reziliente mai usor
la ei insisi si la altii. Ei pot folosi vocabularul pentru a intari acele simtaminte si credinte
care sprijina rezilienta si sa ghideze comportamentul propriu si pe cel al copiilor. Cu cat
vor intelege mai multe concepte, cu atat mai multe optiuni vor avea pentru a actiona in a
ajuta copiii sa faca fata crizelor din viata lor cu putere si speranta. Copiii care invata
vocabularul pot sa recunoasca mai bine rezileinta la ei si la altii. Ei devin tot mai
constienti de modul in care o pot promova.

Modelul EU AM, EU SUNT, EU POT

Factorii EU AM sunt constituiti din suportul si resursele externe care promoveaza
rezilienta. Inainte ca un copil sa devina constient de cine este el si ce poate sa faca, el are
nevoie de suport si resurse externe pentru a-si construi simtamintele de siguranta si
securitate care aseaza fundatia si care reprezinta nucleul dezvoltarii rezilientei. Acest
suport continua sa fie important pe tot parcursul copilariei. Copilul rezilient spune:

EU AM

- Relatii demne de incredere (parinti, alti membri de familie, profesori si prieteni

care ma iubesc si ma accepta ).

Copiii de toate varstele au nevoie de dragoste neconditionata din partea parintilor si a

ingrijitorilor principali, dar ei au nevoie de dragoste si de suport emotional si de la alti adulti.
Dragostea si suportul din partea atora poate uneori sa compenseze lipsa de dragoste
neconditionata din partea parintilor si a celor care au grija de ei.
 - Structura si reguli acasa

Parintii care asigura reguli si rutine clare, se asteapta ca copilul sa le urmeze, si pot avea
incredere ca copilul le va respecta. Regulile si rutinele includ sarcini pe care copilul este asteptat
sa le indeplinesca. Limitele si consecinele comportamentului sunt clar exprimate si intelese.
Cand regulile sunt incalcate, copilul este ajutat sa inteleaga ce a facut rau, este incurajat sa-si
spuna versiunea sa asupra a ceea ce s-a intamplat, este pedepsit cand este necesar, si apoi iertat si
reconciliat cu adultul. Cand coplilul urmeaza regulile si rutinele, el este laudat si i se multumeste.
Parintii nu vatama copilul in pedeapsa, si nimanui nu i se permite sa ii aduca vreo vatamare.

- Modele de rol

Parintii, alti adulti, fratii si surorile mai mari si colegii care actioneaza in modalitati care
sa-i arate copilului comportamentul dorit si acceptabil, atat in familie cat si fata de cei straini.
Acesti oameni demonstreaza cum sa faca lucruri, cum sa se imbrace sau sa ceara informatii, de
exemplu, si incurajeaza copilul sa-i imite. Ei sunt totodata modele de moralitate si pot introduce
copilul in ritualurile religiei lor.

- Incujare pentru a fi autonom

Adultii, in special parintii, care incurajeaza copilul sa faca lucruri in mod independent si
sa caute ajutor daca este nevoie, ajuta copilul sa fie autonom. Ei incurajeaza copilul cand acesta
arata initiativa si autonomie si-l ajuta, prin practica si conversatie sa actioneze independent.
Adultii sunt constienti de temperamentul copilului, ca si de al lor, asa incat ei sa ajusteze viteza
si gradul in care ei incurajeaza autonomia la copiii lor.

- Acces la serviciile de sanatate, educatie, asistenta sociala si protectie civila.

Copilul, singur, sau prin familie, se poate sprijini pe servicii solide pentru a-si satisface
nevoile pe care familia nu i le poate indeplini – spitale si doctori, scoli si profesori, servicii
sociale si protectia politiei si a pompierilor, sau echivalentul acestor servicii.

EU SUNT

- Simpatic si cu un temperament atragator

Copilul este constient ca oamenii il plac si il iubesc. Copilul se poarta afectuos cu

ceialalti pentru a le fi pe plac. Copilul e sensibil la variatiile de dispozitie ale celr din jur si stie la
ce sa se astepte de la ei. Copilul ajunge la un echilibru corespunzator intre exuberanta si
cumintenie cand reactioneaza fata de ceilalti.

- Dragastos, empatic si altruist

Copilul iubeste alti oameni si exprima acea dragoste in multe moduri. Lui ii pasa de ceea
ce se intampla celorlalti si exprima acea grija prin actiuni si cuvinte. Copilul simte disconfortul si
suferinta altora si doreste sa faca ceva pentru a opri sau a impartasi durerea sau pentru a oferi
confort.

- Mandru de mine insumi.

Copilul stie ca el este o persoana importanta si se simte mandru de ce este si ce poate sa

faca sau sa realizeze. Copilul nu-i lasa pe altii sa-l diminueze sau sa-l degradeze. Cand copilul
are probleme in viata, increderea si stima de sine il ajuta sa se sustina.

- Autonom si responsabil

Copilul poate face lucruri din proprie initiativa si sa accepte consecintele

comportamentului sau. Are sentimentul ca ceea ce face el are consecinte asupra modului de
dezvoltare a lucrurilor si el accepta aceasta responsabilitate. Copilul intelege limitele
controlului sau asupra evenimentelor si recunoaste cand altii sunt responsabili.

- Plin de speranta, credinta si incredere

Copilul crede ca exista speranta pentru el si ca exista oameni si institutii in care se poate
increde. Copilul are un sentiment al binelui si raului, crede ca binele va invinge, si contribuie la
acesta. Copilul are incredere si credinta in moralitate si bunatate, si poate exprima aceasta ca o
credinta in Dumnezeu sau intr-o fiinta spirituala superioara.

EU POT

Factorii EU POT sunt abilitatile sociale si interpersonale ale copilului. Copiii invata
aceste abilitati interactionand cu altii si de la cei care ii invata. Copilul rezilient spune…

EU POT

- Sa comunic

Copilul este capabil sa exprime ganduri si sentimente fata de altii. El poate sa asculte
ceea ce spun altii si sa fie constient de ce simt ei. Copilul poate reconcilia diferentele si sa
inteleaga si sa actioneze asupra rezultatelor comunicarii.

- Sa rezolv probleme

Copilul poate aprecia natura si sfera unei probleme, ce are trebuinta pentru a o rezolva si
ce ajutor este necesar pentru altii. Copilul poate negocia solutii cu altii si multi gasesc solutii
creative si umoristice. El persevereaza pana cand problema este rezolvata.

- Sa-mi gestionez trairile si impulsurile

Copilul isi poate recunoaste simtamintele, da nume emotiilor, si le exprima in cuvinte si

comportamente care nu violeaza sentimentele si drepturile altora de a fi ei insisi. Copilul poate
de asemenea sa-si stapaneasca impulsul de a lovi, de afugi, de a deteriora proprietatea cuiva, sau
de a se comporta intr-o alta manierea vatamatoare.

- Sa apreciez temperamentul meu si al altora

Copilul poate gasi pe cineva- un parinte, un profesor, sau un adult, sau un prieten de
aceeasi varsta caruia sa-i ceara ajutor, cu care sa impartaseasca sentimente si preocupari, sa
exploreze cai de a rezolva probleme personale sau interpersonale, sau sa discute despre
conflictele din familie.

Fiecare dintre factorii EU AM, EU SUNT si EU POT sugereaza numeroase actiuni pe

care copiii si ingrijitorii lor le pot intreprinde pentru promovarea rezilientei. Nici un copil sau
parinte nu va folosi intreaga gama a factorilor rezilientei, si nici nu e nevoie de aceasta. Unii
folosec multi, altii putini. Totusi, cu cat gama de posibilitati este mai larga pentru ei, cu atat mai
multe optiuni au copiii, parintii si ingrijitorii si cu atat mai flexibili pot fi ei in selectarea
raspunsurilor potrivite la o situatie data.

ntarirea spiritului uman

La varste diferite, copiii se sprijina mai mult sau mai putin pe resursele lor: EU AM, EU
SUNT si EU POT. Pe masura ce cresc, copiii isi schimba ponderea suportului de pe cel exterior
(EU AM) pe propriile abilitati (EU POT), timp in care continua sa-si construiasca si sa-si
intareasca atitudinile si sentimentele personale (EU SUNT).

Promovarea rezilientei la copii trebuie pusa de acord cu varsta acestora, prin adecvarea
vocabularului si comportamentelor ce trebuie deprinse la nivelul lor de intelegere si de actiune.

Datele evidentiate prin Proiectul International al Rezilientei, derulat de catre

Fundatia olandezaThe Bernard van Leer au fost folosite de catre dr Edith Grotberg, psiholog
developmental si cercetator american, pentru a intocmi un ghid al promovarii rezilientei in
limbajul si comportamentul copiilor. Acest ghid este conceput pe trei stadii de varsta, fiecare
cuprinzand urmatoarele informatii:

Sarcinile varstei descriu unde se situeaza copilul in dezvoltare, ce sarcini stapaneste el

si in ce mod relationeaza aceste sarcini cu rezilienta.

Ce pot face parintii si ceilati adulti semnificativi pentru a dezvolata nivelul de rezilenta
al copiilor la diferite varste.

Exemple de reactii pozitive la situatii adverse identificate prin Proiectul

International al Rezilientei. In cadrul fiecarui exemplu sunt evidentiate scopurile persoanei care
are grija de copil, nevoile copilului, si factorii de rezilienta intariti in acea actiune. Sunt furnizare
si exemple de reactii negative pentru a scoate in relief contrastul.

Rezultatele: arata ce se intampla cand este promovata rezilenta. Cum foloseste copilul
vocabularul rezilientei? Ce abilitati s-au achizitionat? Cum se simte copilul in raport cu el insusi?
 Copiii se dezvolta in ritmuri diferite de-a lungul timpului si, prin urmre, o anumita
informatie poate fi potrivita pentru copiii mai mici sau mai mari, nu neaparat in cadrul grupului
de varsta cronologica. Educarea trasaturilor rezilientei trebuie sa tina seama de capacitatea
acestora de a le intelege si stapani.

Surse: - Gerard LOPEZ si altii, Psychotherapie des victims, Ed. DUNOD

- Edith H. Grotberg, The International Resilience Project, Bernard Van Leer

Foundation