Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cercetarea continuă legată de factorii care duc la rezultate pozitive pentru clienți în terapie
a oferit, de-a lungul timpului, câteva răspunsuri stabile, cu toate că nu dispunem încă de cele
mai bune metodologii de studiu pentru a face inferențe de tip cauzal. Știm, de exemplu,
că relația terapeutică are un efect important indiferent de tipul de terapie și metodă. De
asemenea, așteptările cu care vine clientul în terapie au contat și încă contează. Factori
generali mai nou cercetați, precum feedback-ul constant colectat de la clienți, încep să fie
confirmați. Acest articol vorbește însă despre trei lucruri mai rar menționate despre
schimbarea în terapie.
În practică, terapeuții vorbesc des despre fluctuații și recăderi, în special atunci când implică
patologii din sfera dependenței sau a tulburărilor alimentare. Datele arată însă că un traseu
nonlinear al schimbării se regăsește și la alte tipuri de probleme.
În cazul tulburărilor anxioase, de exemplu, clienții experimentează la scurt timp după
începerea terapiei o creștere a distresului, datorată cel mai probabil expunerii terapeutice,
urmată de o reducere a simptomelor.
Tot acest accent pe disconfortul cauzat de terapie și pierderi care motivează schimbarea prin
terapie nu exclude posibilitatea ca emoțiile pozitive să joace un rol important în acest proces.
Modul în care emoțiile pozitive, precum bucuria, entuziasmul sau recunoștința duc la
schimbare, pare a lua forma unui cerc vicios pozitiv. A avea emoții pozitive poate crește
probabilitatea de a-ți restructura gânduri și chiar scheme cognitive și de a-ți schimba
perspectiva. De asemenea, stările pozitive cresc șansa de expunere la experiențe noi și reduc
evitarea. Restructurările și experiențele noi duc la rândul lor la și mai multe emoții pozitive,
iar efectul se întreține.
Schimbările la nivel de stare sunt orice schimbări la nivel cognitiv, afectiv sau
comportamental care caracterizează reacțiile și acțiunile clientului în contextul actual (cu care
vine în terapie). Exemple de schimbări la nivel de stare ar putea fi comunicarea mai bună în
relațiile interpersonale semnificative, emoții negative reduse sau comportamente de evitare
diminuate. De obicei, ținta imediată a terapiei sunt schimbările de stare.
Pe de altă parte, schimbările la nivel de trăsătură (adică predispoziție mai degrabă generală,
independentă de context) sunt cele care facilitează sau nu schimbările la nivel de stare.
Exemple de schimbări la nivel de trăsătură includ creșterea capacității de reglare emoțională
sau a capacității de a face 1. Predicția schimbărilor de stare ce vor fi asimilate mai ușor și 2.
Stabilirea schimbărilor de stare care pot duce la schimbări de trăsătură. De exemplu, pentru
un client care dispune deja de o capacitate mare de insight-trăsătură va fi mai ușor să-și
analizeze emoțiile și gândurile pentru a își îmbunătăți relațiile. El are nevoie doar de ghidaj
pentru a face asocieri de moment, în cadrul interpersonal. Prin contrast o persoană cu
capacitate de asociere scăzută are nevoie de sprijin de la terapeut, atât în ceea ce privește
dezvoltarea capacității de analiză în general, cât și de sprijin în contextul relațiilor. Prin
urmare, este de așteptat ca schimbările apărute la astfel de clienți să fie mai mari. De ce e
lucrul ăsta important pentru monitorizarea schimbării? Pentru că schimbări la nivel de stare
pot fi blocate de trăsături pe de-o parte, dar și lucrul la nivelul trăsăturilor duce la schimbări
uneori mai lent observabile.
Concluzia?
Nimeni nu a reușit încă să surprindă toți factorii care duc la schimbarea terapeutică și e puțin
probabil să reușim asta vreodată, însă știm cu siguranță deja destule lucruri care ne pot ghida
într-o direcție bună.