Trifan Georgiana

Un studiu asupra concepției de sine

O metodă folosită frecvent în acest scop este tehnica Q, creată de Stepheson și adaptată pentru
studierea sinelui.

Studiul efectuat de Butler și Haigh conchide în mod rezonabil că una dintre schimbările
asociate cu terapia centrată pe client determină multe schimbări.

Individul face alegeri și atribuie valori în mod diferit: face față frustrării cu tensiune
fiziologică de durată mai scurtă; felul în care se percepe și prețuirea de sine se schimbă.

Acest studiu este unul din multele care au clarificat relația dintre terapie și percepția de sine.
În terapie, se schimbă în principal concepția de sine, nu sinele ideal.

Teoria terapiei centrate pe client avansează ipoteza că schimbările interioare ce survin în

terapie vor face ca, după terapie, individul să se comporte în moduri mai puține defensive, cu
un grad mai mare de acceptare a realității în ceea ce-l privește pe el și mediul său social. Se va
comporta în moduri considerate mai mature, iar modurile de comportament infantile vor tinde
să se reducă.

Instrumentul cel mai cotat ce măsoară calitatea comportamentului cotidian al unui om, este
cel creat de Willoughby, numit Scala maturității emoționale. Acest design (scala ME) s-a
dovedit a avea un grad de încredere satisfăcător la folosirea de către oricare evaluator, fie el
client sau prieten-observator.

Acolo unde terapeutul simte că în terapie s-a produs prea puțină transformare sau deloc, se
observă o anumită deteriorare a comportamentului, în direcția imaturității mai mari.

După încheierea terapiei centrate pe client, comportamentul clientului va fi evaluat de către el

însuși și de cei care îl cunosc bine, ca fiind mai matur, lucru dovedit de un scor mai mare pe
scala ME.

Metoda studiului a fost în mod necasar complexă, întrucât e greu de obținut măsurători
precise și de încredere ale comportamentului cotidian

Studiul a fost întreprins în cadrul unui program mai vast de investigare a aproape 30 de clienți
și a unui grup de control la fel de mare.

A existat o corelație categorică între evaluarea gradului de transformare în terapie, facută de

terapeut, și observațiile făcute de prieteni privind schimbările din comportamentul cotidian.
Această corelație este deosebit de interesantă, deoarece judecata terapeutului s-a bazat doar pe
reacțiile clientului în ora de terapie, cu informații foarte puține despre comportamentul lui în
exterior. Evaluările prietenilor s-au bazat pe observații din exterior, fără informații despre
ceea ce se petrecea în terapie.
După efectuarea acestui studiu global asupra schimbărilor la nivelul comportamentului
cotidian, cercetările ar trebui să se desfășoare în laborator unde reacțiile clienților pot fi
studiate în condiții mai bine controlate.

Studiul prezentat arată că terapia încununată de succes determină schimbări comportamentale

pozitive, dar și că terapia fără succes poate determina schimbări negative de comportament.