1

Teoria terapiei ~i schimbarea personalitatii

Aceasta teorie este una de tip daca - atunci. Daca exista anumite conditii (variabile
independente), atunci s va produce procesul (variabile dependente) cu anumite
elemente caracteristice. Daca acest proces (acum variabila independenta) are loc,
atunci vor aparea anumite schirnbari ale personatitatii ?i comportamentului (variabile
dependente).

A. Conditiile procesului terapeutic

Pentru terapie este necesara existenta

, urmatoarelor conditii:
,

1. Doua persoane sunt In contact.

2. Prima persoana, pe care 0 vom numi client, este lntr-o stare de inconqnsenie,
fiind vulnerabila sau enxioese.
3. A doua persoana, pe care 0 vom numi terapeut, este congruent in reletie.
4. Terapeutul experimenteaza acceptare neconditionata fata de client.
5. Terapeutul experirnenteaza tnteleqere empatica fata de cadrul intern de referinta
al c1ientului.
6. Clientul percepe cel putin la un nivel minimal, conditiile 4 si 5, acceptarea
pozitiva neconditionata ?i lnteleqerea ernpatica a terapeutului fata de el.

Elementul surprinzator este ca aceleasi conditii sunt privite ca suficiente pentru terapie,
indiferent de caracteristicile clientului. Din experienta mea, spunea Rogers, a rezultat ca
relatia terapeutica este folosita diferit pentru clienti diferiti, ca nu este necesar ?i nici de
ajutor sa rnanipularn relatia intr-un mod specific pentru diferitele tipuri de clienti.
Aceasta ar deteriora cel mai important ?i eficient aspect al experlentei, adica relatia
autentica dintre doua persoane.

Ar trebui ca terapeutul sa exprime sau sa comunice clientului simbolizarea adecvata a

propriei sale experienfe? Raspunsul la aceasta Intrebare este Inca incert. Acum spun
ca terapeutul ar trebui sa-si arate propriile senti mente persistente, atunci cand este mai
centrat pe propriile sentimente decat pe cele ale clientului, ceea ce reduce sau elirnina
orice experienta de inteleqere ernpatica sau daca gase?te In sine alte senti mente
persistente decat cele de acceptare neconditionata. Pentru a sti daca acest raspuns
este corect, trebuie sa testarn ipoteza, fapt deloc simplu pentru ca necesita curaj chiar
?i pentru terapeutii experimentati.

Este vita/a conqruente sau atitudinile specifice de infelegere emoetice ~i acceptare

necondtiionete? Pentru terapie, implicarea completa a terapeutului In relatie este
primara dar, 0 parte a conqruentei terapeutului trebuie sa fie experienta acceptarii
neconditionate si a lnteleqerf empatice.
 2

Cea mai mare fisura a teoriei privind conditiile necesare si suficiente este ca sunt
stabilite ca fiind to ate sau nici una, daca toate conditiile 2 - 6 exista se poate continua.
Mai tarziu datele au aratat ca putem spune ca terapeutul trebuie sa fie autentic sau
congruent la un anumit nivel in relatie , si
, similar pentru ceilalti, itemi. Tn prezent, putem
,

sublinia ca cu cat sunt mai prezente conditiile 2 -6, cu atat mai mult avanseaza procesul
terapeutic !?iare loc reorganizarea.

B. Procesul terapiei

Cand conditiile precedente exista, procesul decurge in urrnatoarea direclie:

1. Clientul este tot mai liber sa-si exprime sentimentele.

2. Exprimarea sentimentelor se refera tot mai mult la self decat la non-self
3. Procesul diferentiaza !?i discrirnineaza tot mai mult obiectele propriei simtiri !?i
perceptii, incluzand mediul, alte persoane, propriul self, experienta de sine !?i
relatiile acestora. Persoana devine mai extensionala in perceptiile sale, Ie
defineste in alti termeni, experientele sale sunt mai core.ct sirnbolizate.
4. Sentimentele exprimate se refera tot mai mult la inconqruenta dintre anumite
experiente si self-concept.
5. Persoana ajunge sa experimenteze constient amenintarea acestor incongruente.
a. Aceasta experlenta a arnenintarii este posibita doar pentru ca acceptarea
neconditionata a terapeutului este continua si transforrna inconqruenta,
elimtnand treptat anxietatea.
6. Persoana experimenteaza in intregime in constiinta sentimentele care au fost
inainte negate sau distorsionate.
7. Self-conceptul se reorganizeaza prin asimilarea !?iincluderea experientelor ce au
fost distorsionate sau negate din constiinta.
8. Aceasta reorganizare a self-structurii continua, conceptul de self devine tot mai
congruent cu experienta: acum selful include experientele care anterior erau mult
prea arnenintatoare pentru a fi in constiinta
9. Persoana devine mai capabila sa experimenteze fara sentimente de amenintare
acceptarea neconditionata a terapeutului.
10. Persoana simte tot mai rnulta acceptare neconditionata fata de sine.
11. Se experimenteaza in mai mare rnasura ca locus al evaluarii.
12. Reactioneaza la experienta mai putin in termenii propriilor conditii de evaluare !?i
mai mult in termenii procesului de evaluare orqanismica.

C. Efecte asupra personalltatil ~i comportamentului

Nu exista 0 distinctie clara intre proces si rezultate. Itemii procesului, sunt aspecte
diferentiate ale rezultatelor. Tnconsecinta, declaratiile urmatoare pot fi incluse in proces.
 3

Pentru 0 mai buna inteleqere au fost grupate aici acele schlmbari, care de obicei sunt
asociate cu rezultatele sau efectele, sunt observate din afararelatiei terapeutice:

1. Clientul este mai congruent, mai deschis fata de experienta sa, mai putin tn
aparare.
2. Prin urmare este mai realist, obiectiv, extensional In perceptiile sale.
3. Este mai eficient In rezolvarea problemelor.
a. Creste adaptarea sa psiholoqica (datorita schimbarilor self-structurii descrise
la pct. B7 si B8).
4. Ca rezultat al cresterii conqruentei selfului l?i experientei, vulnerabilitatea la
arnenintare se reduce.
5. Ca 0 consecinta a lui C2, perceptia clientului asupra selfului sau ideal este mai
realista, mai realizabila.
6. Ca urmare a schimbarii C4 si C5, selful real este rnaiconqruent cu selful ideal.
7. Cresterea conqruentei dintre selful real l?i selful ideal (C6) l?i a crescutei
conqruente dintre self l?i experienta, reduce tensiunea de toate tipurile -
fizioloqica, psiholoqica, precum l?ianxietatea.
8. Clientul are un nivel mai lnalt al acceptarii de sine neconditionate.
9. EI percepe locusul evaluarii l?ialegerii ca fiind interior.
a. Ca 0 consecinta a C9 l?iC 10 se simte mai increzator l?iorientat spre sine.
b. Ca 0 consecinta a C1 l?i C10, valoarea sa este determinata de procesul de
evaluare organismica.
10. Ca urmare a C1, C2 clientul li percepe pe ceitalf mai realist, corect.
11. Experirnenteaza mai multa acceptanta fata de ceilalti, ca 0 consecinta a scaderii
nevoii de distorsionare a perceptiei lor.
12. Comportamentul clientului se schimba in moduri variate.
a. Din moment ce proportia experientei asimilate tn self-structura creste, proportia
comportamentelor .proprii" selfului creste.
b. Prin urmare, proportia comportamentelor ce nu sunt proprii, percepute ca nefiind
ale mele descreste.
c. Asadar persoana percepe ca tsi controleaza mai mult comportamentul.
13. Comportamentul sau este perceput ca fiind mai matur.
14. Ca 0 consecinta a C1, C2, C3 comportamentul devine mai creativ, mai adaptat
fiecarei noi situatii, fiecarei noi probleme, exprirnand ln mai mare rnasura
propriile valori l?iscopuri.

Ar trebui sa subliniem ca logica teoriei este urrnatoarea: daca A, atunci 8; daca A

atunci C, daca B atunci C.

Specificarea relstiltor tunctionele. La acest punct, relatiile functionale pot fi declarate tn

forme generale l?i calitative. Cu cat este mai mare nivelul declarat al conditiilor
specificate la A, cu atat mai marcant l?i extensiv va fi procesul schimbarilor la B, cu atat
 4

mai mari si extinse vor fi efectele schimbarilor specificate la C. Spunand asta in termeni
mai generali, un nivel mare al anxietatii clientului, conqruenta terapeutului in relatie,
acceptarea si empatia experlentlata de terapeut, recunoasterea acestor elemente de
catre client, vor adanci procesul terapiei, vor extinde personalitatea ~i vor schimba
comportamentul. Revenind la logica teoretica, putem spune ca:

B=(f) A C=(f) A B+C=(f) A C=(f) B

Exista multe relatii functionale ce nu au fost inca specificate de teorie. De exemplu,

daca anxietatea este crescuta, conqruenta din partea terapeutului este mai putin
necesara?

D. Unele concluzii privind natura individului uman

Teoria terapiei ne conduce la anumite concluzii privind natura urnana, concluzii pe care
Ie vorn exprima explicit, deoarece dau teoriei unicitate. Ele constituie motive ce
impulsioneaza dezvoltarea teoriei personalitatii. Concluziile privind caracteristicele
organismului uman sunt:

1. Individul poseda capacitatea de a experientia in constiinta elemente ale

inadaptaru sale psiholoqice, numita inconqruenta dintre self-concept ~i totalitatea
experientei.
2. Individul posed a capacitatea, are tendinta de a-si reorganiza self-conceptul lntr-o
maniera care sa-l faca mai congruent cu toata experienta sa, sa devina mai
adaptat psihologic.
3. Aceste capacitati ~i aceasta tendinta, mai deqraba latenta decat evidenta, va
aparea in orice relatie interpersonala in care cealalta persoana este conqruenta,
manifesta acceptare neconditionata ~i inteleqere empatica.

Aceasta tendinta va fi elaborate in teoria personalitatu ca tendinta la actualizare.

Psihoterapia lnseamna eliberarea capacitatu deja existente potential in individ ~i nu
manipularea mai mult sau mai putin pasiva a personalitatii. Individul are capacitatea
de a se ghida, regia, autocontrola, aprovizlonand doar acele conditii existente. Doar
in absents acestor conditii este necesar sa furnizam un control extern ~i reglarea
externa a individului.

Rogers, C.R. (1959): Psychology: A Study of a Science, vol. 3, A Theory of Therapy,

Personality and Interpersonal relationships, as developed in the Client-Centered
Framework, McGraw-Hili Book Company