Procesul actualizarii

Tendinta la actualizare (TA) descrisa de Rogers este:

.tendinta organismului de a conserva - de a asimila hrana, de a se comporta
defensiv In fata primejdiei, de a Indeplini obiectivul autoconservarii chiar ~i atunci
cand modalitatea obisnuita de a-I atinge este blocata. Vorbim despre tendinta
organismului de a merge In directia rnaturizarii, asa cum este maturizarea definita
pentru fiecare specie In parte" (1951)

in teoria personalitatii elaborata de Rogers, tendinta spre actualizare este:

singurul concept motivational;
tendinta de baza a oricarei fiinte umane de a-si rnentine, dezvolta,
intensifica functionarea:
este .forta vitala" fundarnentala care nu numai ca nu abate, ci chiar
irnpulsioneaza constant persoana In sensu I dezvoltaril:
Impinge persoana sa actioneze cum poate mai bine In circumstantele In
care se afta;
conceptul nu este legat de valori precum "pozitiv" sau .neqativ", ci se refera
la 0 forta care Impinge spre continuarea dezvoltarii lntr-o directie ce poate
fi apreciata sau condarnnata In functie de diferite perspective. Nu ne
direclioneaza in iunctie de valorile sociale, ci in sensul ca va presa
persoana sa ectioneze cum poate mai bine pentru suprevietuire,
dezvoltare !ji diversificare;
este activa pe tot parcursul vietii

in dezvoltarea conceptului TA, Rogers ajunge la a incadra toate influentele ce

perturbs TA ca fiind negative, pana la un punct influentele sociale erau considerate
indezirabile. Aceasta pozitie Ii aduce lui Rogers popularitate ~i devine un exponent al
revolutiei culturale din anii 1960, care contests restrictionarea exprirnarii de sine.

Acest proces se Intarnpla ~i In terapie (unde clientii se elibereaza de restrictiile

sociale incapacitante ~i tree pentru un timp In directia opusa, devin .Irnposibil de
suportat" deoarece refuza orice influenta sociala. Dupa un timp apare un echilibru).
Criticii arata ca 0 mare parte a restrictiilor sociale sunt In fapt .norrnale" ~i
reprezinta 0 modalitate rezonabila de acomodare a persoanei cu universul ei social.

Pozitia defensive ~i critica fata de influentele sociale i-a stop at teoriei lui
Rogers dezvoltarea ~i aplicarea In culturile unde individul este privit ca parte
integranta a mediului social - In care notiunea de actualizare are sens doar In
contextul acelei apartenente.

Rogers: "TA, autoactualizarea organismului pare a se realiza in direcfia

socielizerli, definita in sens larg" (1951).
Aceasta concesie facuta dimensiunii sociale este insuftcienta, nu reflecta ·nici
experienta clinica a lucrului cu clientl! cu diverse tulburari ~i nici activitatea ce vizeaza
o larqa diversitate de culturi. Multe dintre directiile de dezvoltare ale fiintei umane
sunt, In fond socia Ie (omul este animal social). Relatia cu prietenii, colegii, sotii, copiii
reprezinta cea mai mare parte a contextelor potentials ale cresterii si dezvoltarii
noastre, de aceea Mearns si Thorne introduc notiunea de mediere soclala, ca

1
 -
amortizor al TA. In timp ce individul este directionat spre conservare ~i dezvoltare
(datorita TA), ei vin cu ipoteza ca exista ~i 0 forta restrictive, tot interiorizata, care
inceerce sa faca legatura cu contexte/e sociale ale persoanei respective.

Astfel, fortei Indreptate spre crestere nu i se permite sa-si irnpuna propriul ei

ritm fara un oarecare control sau .rnediere". Ceea ce lnseamna -ca persoana nu
numai ca I~i potenteaza propria dezvoltare, dar se conserva In suficient de multe
contexte sociale, care In continuare, Ii vor oferi bazele unor viitoare cresteri.

, la actualizare + medierea sociala

Procesul de actualizare = tendinta

Procesul de actualizare reprezinta homeostazia TA ~i medierii sociale din

diferite zone ale vietii socia Ie a persoanei ~i reconfigurarea acelei homeostazii astfel
lncat sa corespunda circumstantelor In schimbare (Mearns ~i Thorne, 2000).

Altfel spus, persoana ia In considerare §i oamenii din viet« sa .pe parcursul

propriei sale conservari ~i dezvoltari.

La nevrotici, TA se reqaseste In opozitie cu puternicele directive introiectate

de la parinti: "Sa nu ai lncredere In sentimentele tale", "Exprimarea de sine este
periculoasa", "Fii mai curand precaut decat spontan". .

La nevrotici apare 0 dezechilibrare a procesului de actualizare In sensul

supra-accentuarii medierii sociale ~i subevaluarii TA:

• dezechilibrul acestor clienti se dezvolta ca 0 modalitate de adaptare la

disonanta dintre trairea de sine ~i perspective altora despre ei;
• I~i pierd leqatura cu propriul proces de evaluare organismica ~i
Increderea In acest proces;
• I~i contureaza self-concept-ul nu prin dialogul dintre propriile trairi ~i
perspectivele celorlalti, ci prin internalizarea parerii celorlalti despre ei;
persoana devine vulnerabila, neincrezatoare In propriile train ~i
judecati asupra sinelui;
• ajunge sa nu aiba Incredere nici In propria traire a propriilor sale
emotii.

Ex: tristetea (Ia barbati) - sentiment prea moale pentru un barbat, asa era vazut de
parinti, dar daca II traieste ca man ie, ar fi mai acceptat, specific baietilor.
La fete - trairea interioara a maniei poate fi redefinita si acceptata ca tristete (Ia
occidentali) .

• locul evaluarii se externalizeaza pe rnasura ce persoana renunta la propria

autoritate asupra siesi ~i accepts autoritatea celorlalti ca sursa a definirii
sinelui.

Aceasta dezechilibrare a procesului de actualizare reprezinta doar un aspect al

debutului unei tulburari.

Dezechilibrul apare ~i atunci cand persoana i~i pierde Increderea In propria

traire a medierii sociale.

2
 • ln locul unui dialog tntre cerintele TA ~i avertizarile imperativelor medierii
sociale, persoana se bazeaza doar pe propriile sale experiente:
• 'self-concept-ul persoanei nu se dezvolta lntr-o rnaniera coerenta social,
dialogul celor doua forte nu are loc;
• self-concept-ul devine prizonierul nevoii de aparare a selfului;
• totul se tnvarte tn jurul lui .Eu" tntr-un efort de autoconservare, procesul
persoanei este .centrat pe Eu" .

Cum influenteaza aceasta perspective principiile abordarii centrate pe persoana?

Principiul unu: tendinta spre actualizare este unica forta motivationala.

Principiul al doilea: imboldurile TA determina propria lor rezistenta In interiorul

spatiului vietii sociale a persoanei. Aceasta rezistenta este denumita .rnediere
sociala". Tncadrarea ca .abilitate prosociala" a TA este mai elaborate ~i ernpatica
(Brodley, 1999).

Principul al treilea: exista 0 homeostazie psihologica lntre imboldul TA ~i

constranqerea medierii sociale. In configurarea si reconfigurarea acestei homeostazii
consta .procesul de actualizare".

Functionarea fiintei umane este mai sofisticata:

• Metafora rnasinii - acceleratia ~i frana
• ln functionarea fizioloqica controlul se mentine prin secretia de hormoni cu
efecte opuse
• ln functionarea psiholoqica exista un sistem de dublu control, .cu echilibre
delicate lntre TA ~i medierea sociala. Aceste echilibre pot varia considerabil
de la 0 perioada la alta ~i tn cadrul unor arii diferite ale existentei persoanei.
Oamenii neqociaza noi echilibre ln concordanta cu dimensiunile ln schimbare
ale vietii lor.
Aceste reqlari nu sunt adaptari la presiunea externa, ci sunt dialoguri constructive tn
interiorul sinelui ~i tn relatie cu ceilalti, dialoguri ce conduc persoana spre crestere ~i
faciliteaza ~i cresterea celorlalti.

Principiul al patrulea. .tulburarea" este cauzata de intepenirea cronies a persoanei ln

cadrul propriului proces de actualizare, astfel lncat echilibrul homeostatic nu mai
poate fi reconfigurat sa corespunda circurnstantelor ln schimbare. Din perspectiva
abordarii centrate pe persoana pierderea fluiditatii este cea care produce tulburarea
tn sistem.

Bibliografie: Mearns D., Thorne B. "Consilierea centrata pe persoana tn actiune"