Teoria dezvoltarii - ROBERT KEGAN

R. Kegan s-a nascut In Minessota In 1946. Este specializat In psihologia

dezvoltarii, profesor la Harvard unde preda tnvatarea la adult ~i dezvoltarea
profesionala. Teoria construieste punti intre teoriile dezvoltarii, teoriile existentiale ~i
teoria relatiilor de obiect. Intrebarile de la care a pornit tn elaborarea teoriei sale au
fost: "Pe ce ar trebui sa ne concentram, pe individual sau pe social?"

"Ce ar trebui investigat, intrapsihicul sau interpersonalul?"

"Care este cel mai puternic cadru de referinta, psihanalitic sau structural-
cog nitiv?"

"Ce are importanta in dezvoltare, afectul sau coqnitia?"

Kegan considera ca directiile teoretice cu cel mai mare impact asupra psihologiei
clinice ~i psihoterapiei ar fi:

- Teoriile neo-psihanalitice incluzand: teoria psihologiei ego-ului (Ana Freud,

1936; Hartmann, 1939; Erikson, 1950; Kris. 1975);

teoria relatiilor de obiect (Farbairn,1952; Jacobsen, 1964; Winncott, 1965;

Mahler, 1968; Guntrip, 1971);

- Teoriile fenomenoloqic-existentiale (Lecky, 1945; Maslow, 1954; May, 1958;

Binswanger, 1963; Angyal, 1965), al carer model poate cel mai influent pentru
psihoterapie si psihologie clinica a fost cel allui Carl Rogers (1951).

Teoria lui Kegan se bazeaza pe ideea "trensiormeritor" catre noi stadii de Tntelegere
calitativa. Aceasta transformare nu presupune tnvatarea de noi abilitati sau acumularea de
informatn noi, ci schirnba modul in care persoana cunoaste aceste lucruri. Transformarea
conform teoriei lui Kegan, este legata de schimbarea modului de lnte/egere, care devine
mai complex, mai capabil sa faca fata provocarilor ~i nesiqurantei. Transformarea este
posibila atunci cand cineva este capabil sa faca un pas lnapoi, sa reflecteze la ceva, sa ia
decizii legate de acest ceva.

Autor a numeroase cartl, cea mai cunoscuta fiind "The Evolving Self' (1982), ln care
prezinta un model al dezvoltarf selfului ln 6 stadii de echilibru. Obiectul fiecarui stadiu este
subiectul stadiului anterior.

Subiectul este experientiat ca invizibil, 0 simpla parte a selfului; nu poate fi vazut

fiind interior. ln general nu putem numi subiectul, nu putem reflecta asupra lui, pentru ca
aceasta necesita abilitatea de a sta tn spate ~i a privi. Kegan arata ca nu putem fi
responsabili, nu putem controla sau reflecta asupra ceea ce este subiect. Credlntele
oamenilor, ce sunt indiscutabile, considerate mai presus de orice, constituie subiect pentru
ei, deoarece oamenii presupun ca aceste lucruri sunt adevaruri absolute.

1
 Obiectul este opusul subiectului, "noi avem obiecte, noi suntem subiect".
Obiectele din viata noastra sunt acele elemente ale cunoasterii sau ale orqanizarii asupra
carora putem reflecta, pe care Ie putem privi, putem fi responsabili pentru ele, Ie legam
unele de altele, Ie controlam, intemalizam, asirnilam sau facem abstractie de ele". Din
acest motiv, putem spune ca .elementul cunoasterii (cand este obiect) nu este .Eu" ca
Intreg. Oamenii au multe parti ale lumii lor interioare ce sunt subiecte. Partea dezvoltarli
de care este preocupat Kegan, lmplica transformarea elementelor de la subiect la
obiect. Daca noi detinern mai multe elemente ca obiecte, lumea noastra devine mai
cornplexa pentru ca putem vedea §i actiona asupra mai multor elernente.

Ce este un obiect? Etimologic radacina cuvantului - ject - vorbeste mai Intai despre
o miscare, 0 activitate mai deqraba decat de un obiect, In particular aruncarea. Luat cu
prefix, cuvantut suqereaza miscarea sau consecinta ei, "aruncat de fa". Obiectul se refera
la ceea ce 0 miscare a separat, a diferentiat sau 'Ia rniscarea tnsasi. "Relatiile obiectuale"
din aceasta perspectiva se refera la relatiile noastre cu ceea ce 0 anurnita rniscare a
separat, a diferentiat de noi lnsine, relatiile noastre cu acel ceva care a fost aruncat de la
noi sau experienta acestei aruncari.

In centrul teoriei lui Kegan se afla Intelegerea miscarii ca fiind contextul dezvoltarii
personalitatli. In termeni mai simpli aceasta este miscarea evolutlel, evolutia ca activitate
ce da inteles. Ca si fundal al dezvoltarii personalitatii este nu numai contextul unificator, ci
si cel generator atat pentru gandire si sentiment, cat l?i pentru subiect l?i obiect / sine l?i
altul. Activitatea de evolutle impllca crearea obiectului (proces. de diferentiere)
precum ~i relationarea cu acesta (proces de integrare). Relatiile subiect-obiect se
dezvolta pe parcursul vietii: 0 succesiune de diferentleri calitative ale selfului de lume, cu
un obiect calitativ mai extins, cu care se creeaza 0 relatie de fiecare data; castiqur!
succesive ale "relatiei cu" fata de "inradacinare in".

Uzguris si Hunt (1968) ne prezinta un film al dezvoltarii copiilor In primii 2 ani de viata.
Experimentatorul trezeste interesul copilului fata de un mic obiect oarecaresi apoi chiar
sub privirile acestuia II ascunde - un l?irag de m'argele este acoperit cu 0 patura. Tnainte ca
obiectul sa fie acoperit, copilul de 4 - 5 luni poate sa se implice lntr-o activitate cu jucaria,
urmarind-o cu ochii ~i rnamrle, tinand-o In mana, ducand-o la gura; cand obiectul este
acoperit orice implicare cu acesta inceteaza, ceea ce nu poate fi atribuit pierderii
interesului fata de jucarie, deoarece experimentatorul trebuie dear sa descopere obiectul l?i
copilul se lumineaza, vocalizeaza, Intinde mana din nou dupa obiect. Deci nu Il?i pierde
interesul fata de obiectul acoperit, ci pare ca obiectul acoperit lnceteaza sa mai existe
pentru copil. In jurul varstei de 8-10 luni, copii fac eforturi de a recupera obiectul acoperit,
desi daca este acoperit cu mai mult de un obiect sau mutat din spatele unui ecran In
spatele altuia, explorarea lor adesea se opreste timpuriu. In momentul In care ajung la
varsta de 2 ani, de obicei nu au nici 0 problema In recuperarea obiectului ascuns, In ciuda
mutarli repetate a obiectului de catre experimentator.

Aceste bine cunoscute experimente nu sunt Intotdeauna tntelese. Studentii privind

filmul lui Uzguris si Hunt de obicei se plictisesc l?i Il?i pierd rabdarea, deoarece copii se
cornporta "asa cum ar trebui", pe masura ce cresc "qasesc obiectul tot mai usor".
Predictibilitatea cornportarnentului copiilor face filmul plictisitor. Totusi sunt studenti care
privesc cu interes, lnteleqand filmul ca 0 fotografie a unui salt tn timp foarte greu de

2
realizat - evoiutie unei relatii. Procesul din film nu este la fel de simplu ca si Inflorirea
unui trandafir sau dezvoltarea fizica a copilului, mai deqraba este 0 fotografie In timp a
retetie! dintre un organism !ji mediu/ SEW inconjureior. 1/ putem vedea aici ie!jind "ce din ou"
(ca sa folosim termenullui Mahler 1975) dintr-o lume In care a fost lnradacinat.

Filmul devine interesant, daca vedem un singur organism dinamic "copilul l?i mingea"
ce sufera treptat un proces de transformare. Tntre 9 -20 de luni, copilul l?i mingea lncep sa
fie altceva decat 0 unica entitate, dar nefiind Inca doua entitatl distincte. Desi copilul nu
renunta imediat la obiectul ascuns, urrnarirea acestuia se Intrerupe usor. Sentimentul
diferentierii este atat de fragil, atat de nesigur, in cat cu foarte mare usurinta se poate
retrage In sentimentul unei singure entitati.

Dupa ce i-a dat copilului obiectul pentru a-i marl interesul, experimentatorul II retrage
cu blandete l?i il ascunde. In primele luni, copilul renunta la el fara nici un fel de protest.
Pare clar ca nu il are, in sensul ca ar fi ceva separat. Pe. masura ce crests. se intensifica
nu doar modalitatea fizica de a prinde obiectul ci l?imodalitatea psiholoqica, astfel tncat per'
total, filmul capteaza 0 miscare ("aruncarea din") de dlferentlere, ce creeaza obiectul
~i miscarea de integrare, ce creeaza relatia oblectuala.

Transformarea din prime/e 18 /uni de viata - nesieree reteiiitor obiectua/e - este

primu/ moment a/ activitatii evo/utive de bez«, considerate ca fundament al dezvottent
personeliteiii. Tn actlvitatea de "miscare l?i perceptie senzoriala" a copilului.: reflexele sunt
"aruncate din", devin obiect al atentiei l?i "continutul" unei noi structuri. Eu nu mai sunt
reflexe/e mete, eu am acum reflexe/e mete $i "eu" sunt a/tceva. "Eu" sunt cel ce
coordoneaza sau mediaza reflexele. Aceasta este noua subiectivitate. Pentru prima. data
se creeaza 0 lume separata de mine, 0 lume cu care relationez, fara a fi lnradacinat in ea.
Aceasta transformare nu are loc rapid, fara costuri pentru organism. Costurile personale
ale acestei transfcrmari pot fi considerate perrnanenta obtectului 9i protestul copilului la
separarea de ingrijitorul primar. Un nurnar mare de cercetatori sunt de parere ca reactia
universala a copilului de protest la separarea de ingrijitorul primar apare pentru prima data
in jurul varstei de 10 luni, atinge un varf la 12 luni 9i lnceteaza pe la 21 de luni (Kegan
1971). Aceste fenomene simultane, dezvoltarea qraduala a capacitatii de orientare spre un
obiect, chiar in absents acestuia l?i protestul fata de separare, sunt dimensiunile cognitive
si afective ale unui fenomen bazal: evolutia tranzitiei de la 0 stare nediferentiata spre un
prim echilibru.

Kegan suqereaza ca dezvoltarea umaria implica 0 succesiune de "balansari", care

vor organiza in moduri diferite experienta fiecarui individ. Activitatea evolutiva este
intrinsec coqnitiva, dar 9i afectiva, "suntem aceasta activitate 9i tn acelasi timp 0
experirnentam". Autorul mai suqereaza ca sursa ernotiilor noastre este 0 experienta
ofensiva sau defensiva, Inconjurand 9i reconstruind un centru. In cele 6 stadii exista
moduri calitative diferite de construire a realitatii. Fiecare stadiu este 0 schimbare calitativa
de inteleqere !?icomplexitate fata de stadiul anterior; elementele subiective-ale modului de
inteleqere anterior (care ne controlau) se transforrna in obiecte (cand noi avern un nou
control asupra sistemului de tnteleqere). Astfel, schirnbarn modul actual prin 'care
inteleqem lumea.

3
 Motivul Inteleqerf acestei teorii nu este examinarea complexitatii selfului indivizilor
pentru a-i eticheta, ci pentru a Ie surprinde modurile de experientiere ce stau la baza
sistemului lor de Tntelegere, pentru cresterea lor. Folosind aceasta teorie putem examina
potrivirea dintre capacitatile oamenilor ~i provocarile la care sunt supusi. Teoria lui Kegan
indica modul prin care oamenii pot "fi lnradacinati" ~i ascunsi lntr-un rol sau pot fi autorii
propriului lor mod de a fi.

Stadiile dezvoltarii sociale

Kegan arata ca bebelusii se dezvolta progresiv, devin mai obiectivi, apreciaza mai
adecvat lumea socials tn care traiesc. Eifac asta trecand prin 6 stadii de dezvoltare:

BALANTA iNCORPORATlvA (STADIUL 0)

Kegan : Stadiul incorporativ (6 luni-2 ani)

Subiectu/: reflexe/e

Obiectu/: nimic

Piaget: Senzorio-motor (18 luni-3 ani)

Maslow: Orientarea supravietuirii psihologice

Erikson

Kohlberg -

La Tnceput copii sunt In Tntregime subiectivi, nu apreciaza nimic obiectiv ~i

astfel nu au a rea/a con§tiinta de sine. Au 0 mica idee despre cum sa inteleaqa orice.
Singura perspective cu care interpreteaza lucrurile este cea proprie abia dezvoltata.
Pot cunoasts fata parintilor, dar asta nu lnseamna ca bebelusii sunt capabili sa
aprecieze ca parintii sunt fiinte separate, cu nevoi separate.

Sensu I selfului nu este dezvoltat In acest moment. Nu exista selfpentru ca nu

exists distinctie Tntre sine si ceilalti. Pentru copil nu exista nici un motiv sa se Tntrebe
"Cine sunt?" pentru ca ln mintea lui nu este nici mai mult ~i nici mai putin decat
experienta sirnturilor sale. Copilul este lnradacinat ln experienta senzoriala ~i nu are
alta constientizare, T!?itoloseste mult sirnturile ~i reflexele, dezvoltandu-si reprezentari
mentale ale acestor reflexe pana la momentul cand lnteleqe ca are reflexe ~i ca Ie
poate folosi, ca Ie poate experientia.

4
 Reflexele l?i senzatiile sunt astfel primele obiecte mentale, primele lucruri ce
sunt lntelese ca fiind distincte de self. Sensu I selfului apare din cunoasterea ca exista
lucruri In lume ce nu sunt self (ca reflexele l?i senzatiile): lucruri ce nu sunt eu, cum
spune Kegan .decat sa fiu reflexele mele, acum Ie am, "Eu" sunt altceva. .Eu" sunt
cel ce coordoneaza sau mediaza reflexele".

Anxietatea dintre luna a 9 - 21 este cunoscuta ca producatoare de perturbari

ce vor marca organizarea experientei individului. "Anxietatea de separate" ne este
foarte bine cunoscuta ca 0 anxietate a pierderii unui obiect, a unui furnizor de confort
~i Ingrijire. "Tristetea" sugarului, inteleasa ca 0 experienta esuata tn transformarile
evolutive, pare sa nu fie atat 0 problema de separare de obiect, tat 0 separare de
"sine", ceea ce va deveni vulnerabilitatea extraordinara a sugarului In tata separarii
de 0 prima persoana sernnificativa, un prim Tngrijitor. Anxietatea ~i depresia pot fi 0
experienta a activitatii de diferentiere In primele faze, mai devreme sau mai tarziu,
suqarul se reechilibreaza; ea este frecvent lnsotita de furie $i respingere.

Cand noul echilibru lncepe sa fie din ce tn ce mai sigur, copilul va avea tot mai
putin nevoie sa protesteze la orice. Daca la lnceput "obiectul creat" inseamna
"subiectul pierdut", ulterior "subiectul pierdut" poate conduce la "obiectul gasit"; toate
acestea conducand la modelarea personalitatii.

BALANTA IMPULSIVA (STADIUL 1)

Kegan: Stadiullmpulsiv(2,5 - 5 ani), 5-7 ani perioada de tranzitie

Subiectul: imputsutile, perceptiiile

Obiectul: reflexele

Piaget: preoperational (3-7 ani)

Maslow: orientarea spre satisfacere psiholoqica

Irs )
Erikson: initiativa vs. Vinovatie (3-6 ani) . (<~
Kohlberg: orientare spre obedienta ~i pedeapsa ~p ~---.!.z:I)r.,j}r
I . (0) i
Copilul In acest stadiu este perceptlile sale. Realitatea pentru el este c ea ce
vede, astfel ca aceiasi cantitate de apa pare diferita pentru el, daca se aflt3 tn
recipiente de forme diferite. Copilul este capabil sa recunoasca obiectele separate de
el, dar aceste obiecte sunt ~i subiecte pentru copil. Daca perceptia unui obiect se

5
schirnba, obiectul lnsusi se schimba In experienta copilului, el neputandu-se separa
de perceptia lui, ceea ce este valabil l?ipentru echivalentul afectiv, impulsul.

Copilul nu e capabil sa retina doua perceptii deodata l?i nici doua sentimente
referitoare la obiect. Kegan descrie aceasta structura a copilului astfel: nevoie,
interes, dorinta sau doua sentimente competitive In acelasi timp. Prescolarut are un
control scazut asupra impulsului, atat din motive biologice, dar l?i pentru ca acest
control necesita mediatori.

BALANTA IMPERIALA (STADIUL 2 )

Kegan: Stadiullmperial (7-12 ani), 12 -16 ani perioada de tranzitie

Subiectul: nevoile, interesele, iiotintele

Obiectul: impulsurile, perceptiite

(~)

(3~r
Piaget: operatii concrete (8 -12 ani) '1
Maslow: orientare spre siquranta
(f)
Erikson: sarguinta vs. Inferioritate (6 -12 ani)

Kohlberg: orientare instrurnentala 11) rd

. - I· . .
r-

Copilul ca .rnic dictator". In stadiul imperial, selful nu este nici mai mult, nici mai
putin decat un set de nevoi, nu exista cineva care are aceste nevoi. Constientizarea
continua sa creasca, copii lncep acum sa devina constienti ca sunt fiin1e cu nevoi.
Treptat devin constienti ca au nevoi (decat ca sunt nevoi), lncepsa constientizeze ca
pot manipula lucrurile pentru a-si satisface nevoile. Copilul imperial' nu este Inca
constient ca ceilalti oameni au ~i ei nevoi.
, .
Noul stadiu lntre subiect - obiect conduce la construirea unui rot. Copilul are
capacitatea de a lua rolul unei alte persoane sau de a percepe diferentele afective din
viata familiei.

Copilullncepe sa nu mai poata fi user de citit de catre parinti: lui, are propria lui
lume pe care n-o avea inalnte. Noile relatii dintre obiect - subiect,11 pot face sa
"vede", incepe sa stie "ce sunt" fata de "Sun t", care va deveni ulterior "cine
sunt".
Copilullncepe sa alba capacitatea de a prelua comanda impulsurilor celorlalti,
are mai multa libertate, putere, tndependenta. Faptele lncep sa nu mai fie prin ele

6
 insele, intrevede dincolo de aparente. Autoritatea celorlalti inceteaza sa fie doar
pentru ca "asta e", copilul lncepe sa alba propria lui autoritate.

Pana la 5 ani copilul e complet dependent de mama, apoi incearca sa rupa

putin cate putin aceasta dependents dar, de cele mai multe ori mama nu realizeaza ~i
'nu vrea sa rupa dependents. Dezvoltarea proqresiva, tendlnta de' eliberare aduce
riscuri si vulnerabilitati. Fiecare achizitie este un triumf asupra constranqerilor.

Daca traceaza Increderea celorlalti pentru satisfacerea propriilor nevoi, copilul

poate avea sentimente de vlnovatle, apare teama de consecinte,

Fara internalizarea vocii celuilalt in propria constructie a selfului, felul in care se

simte copilul in acest stadiu tine de masura in care ceilalti i~i extemalizeaza reactiile.
Efortul de conservare a integritatii persoanei va fi simtit de cei din jur ca un efort de a
controla sau a manipula.

In acest stadiu copilul este preqatit pentru nemultumirea celorlalti cu pnvire la

faptele sale, poate sa vada ca ~i ei au nevoi, interese. Cand propriile nevoi si ale
celuilalt nu sunt integrate, atunci nu II pot cuprinde pe celalalt in mod imaginativ, ceea
ce Insearnna ca ar trebui sa pot anticipa miscarile, reactiile celorlalti pentru a-mi
mentine coerenta lumii mele.

Cane esti in relatie cu 0 persoana aflata in stadiul 2 esti supus protectarii sale, a
propriei sale lnradacinari In nevoile sale. Tu reprezinti modalitatea prin care fie i~i
satisface nevoile, i~i lrnplineste dorintele, i~i urrnareste interesele sau nu. Tn loc sa-si
vada nevoile, persoana vede prin nevoile sale. Tu poti experimenta asta ca
manipulare sau ca fiind dominat; pentru ca ea sa-s] "pastreze echuibrut" trebuie de
fapt sa controleze .sau cel putin sa poata anticipa comportamentul celorlaltl. Esenta
rsalitatu in acest moment este cunoasterea consecintelor propriilor actiuni. In acest
-, stadiu nu exista sentimentul unei realitati impartasite. Absents realitatii lmpartasite
indica limitele structurale ale celui de-al doilea stadiu de dezvoltare.

Prin ieslrea persoanei din tnradacinarea in propriile nevoi, treptat se ajunge la un nou
moment evolutiv: "Eu" nu mai SUNT nevoile mele, mai degraba Ie AM, avandu-le
pot sa Ie coordonez, sa integrez un sistem de nevoi cu altul si astfel, creez rea/itatea
care meiiieze nevoi/e, rea/itate /a care ne referim cena vorbim de reciprocitate.

Consecinte interpersonele a muterit nevoilor de la subiect la obiect este aceea

ca persoana capabi/a sa-:ji coordoneze nevoile, poate deveni empetice :ji
orientetii cetre obligatii reciproce

Consectnt« intrapsihica a mutsrii nevoilor de la subiect la obiect este aceea ca

persoana poate sa coordoneze puncte de vedere diferite, capata experiente

7
subiectivitatii, poate vorbi despre sentimente/e experientiate acum CA
sentimente decat ca negocieri socia/e.

BALANTA INTERPERSONALA (STADIUL 3)

Kegan: Stadiul Interpersonal (dupa 16 ani)

Subiectul: reletiile interpersona/e

Obiectul: nevoile, interesele, doriniele

Piaget: operatii formale timpurii (12 -18 ani)

Maslow: orientare spre afectiune.iubire, a apartine

Erikson: afiliere vs. Abandon (12 - 18/20 ani)

(0 )
Kohlberg: orientare spre concordanta interpersonala

Este momentul cand individul inteleqe ca de fapt este 0 alta persoana, ale
caret nevoi au nevoie sa fie luate In calcul. Aprecierea alteritatii altoroameni vine
Tntotdeauna din procesul de extindere a perspectivelor. Perspectiva persoanei Tn
acest stadiu se extinde de la sine (de la cea proprie), tncluzand ulterior ambele
perspective (cea proprie ~i a persoanelor din jur). Individul interpersonal devine
constient ca .nu doar eu am nevoi, ci ~i ceilalti oameni".

Este tnteleqerea ideii ca oamenii au nevoi, ceea ce deterrnina saltul la un nou

stadiu de dezvoltare. Kegan arata: Eu am nevoi, avandu-le, pot acum sa Ie
coordonez, sa Ie integrez pe ale mele cu ale celuilalt, ~i facand asta, intru in
stadiul in care aceste nevoi mediaza realitatea la care ne referim cand vorbim
de reciprocitate".

Copilul interpersonal este constient ca si ceilalf oameni au nevoi ce trebuie

avute tn vedere pentru 0 mai buna satisfacere a propriilor sale nevoi. Nu exisie
principii care s8-1 ghideze, s8-1 ajute In a stabili ce set de nevoi este mai important -
propriile nevoi sau ale persoanelor semnificative. Unii copii ajung la concluzia ca mai
importanta este satisfacerea propriilor nevoi, In timp ce altii considera prioritare
nevoile celorlalti, unii se lntorc ~i se balanseaza tntre cele doua pozitii (ca 0 mairnuta
nebuna).

In balanta interpersonala sentimentele carora selful Ie da nastere sunt apriori

impartasite. A spune ca selful este amplasat In matricea interpersonala este
echivalent cu a spune ca tntrucrupeaza 0 pluralitate de voci. Puterea sa conste in

8
capacitatea de a fi in dialog, eliberandu-se de apasarea constente a balantei
anterioare de a afla ce va spune vocea de la ceJalalt cepet. LlMITA stadiului
conste in incapacitatea de a se consulta pe sine cu privire la realitatea
imparta~ita. Nu poate sa faca acest lucru fiindca ESTE acea realitate
imparta~ita.

Ambivalentele persoanei din stadiul 3 sau conflictele personale nu sunt

realmente conflicte Tntre ceea ce doresc eu !?i ceea ce doreste celalalt, ele se
dovedesc a fi conflicte Tntre ceea ce vreau eu sa fac ca parte a acestei realitati
lmpartasite si ceea ce eu vreau sa fac ca parte a acelei realitati tmpartasite. A cere
cuiva In acest stadiu al dezvoltarii sa rezolve un asemenea conflict prin aducerea
ambelor realitat: Tn fata sa, insearnna a numi cu precizie limitele acestui mod de
constituire a Intelesului. "A aduce In fata sa" TNSEAMNA a nu fi supus acestuia, fiind
capabil de a-I lua ca pe un obiect, exact ceea ce aceasta balanta nu poate face.

Cano traiesc In aceasta balanta ca adult sunt cel dintai candidat pentru
trainingul de asertivitate, care s-ar putea sa-mi spuna ca am nevoie sa lnvat cum sa
ma reprezint singur, sa fiu mai "egoist", mai putin pliabil. Literatura populara rna va
caracteriza ca fiind lipsit de stima de sine sau de personalitate, fiindca vreau ca
ceilalti sa ma placa. Nu exista un self independent de contextul de "a fi placut de
altil". Persoana se muleaza pe interlocutor. Din punctul de vedere allui Kegan ar fi
qresit sa spunem ca Tn stadiul 3 exista un ego mai slab. Exista de fapt un self diferit
calitativ nu cantitativ, un mod diferit de a da coerenta selfului.

Acest echilibru este "interpersonal" dar nu este "iniim", fiindca ceea ce ar putea
parea intimita te, aici este SURSA selfului mai degraba oecei scopul seu. Nu exista un
self pe care sa-l impartasim cu celalalt; Tn schimb celuilalt i se cere sa dea viata
selfului meu. Fuziunea nu este intimitate. Daca cineva se simte manipulat de
echilibrul imperial, se poate slrnti devorat de eel interpersonal.

o persoana In stadiul 3 nu qestioneaza bine mania, s-ar putea ca de fapt nici

macar sa nu se Tnfurie Tn numeroase situatii Tn care te-al putea astepta sa
reactioneze astfel. Furia sirntita !?i exprimata, reprezinta un rise pentru tesatura
interpersonala, care pentru acest echilibru reprezinta ceva sfant. A ma infuria
reprezinta 0 declaratie cu privire la sirntul selfului separat de contextul rela~ional - !?i
eu exist, !?ieu sunt 0 persoana, am propriile mele sentimente - pe care as continua sa
Ie am, separat de aceasta relatie. Ar fi de asemenea 0 declaratie privind faptul ca tu
reprezinti 0 persoana separata, ce poti supravietui furiei mele. Daca modul meu de
tnteleqere nu-mi permite sa ma cunosc astfel, cu siquranta nu-mi va permite sa-ti
garantez nici tie acest tip de distinctie. Exista nenurnarate motive pentru care
oamenilor Ii se pare greu sa-si exprime furia atunci cand 0 simt, dar se pare ca unele
persoane aflate In acest stadiu traiesc experientele de genul acesta, cand se profita

9
de ele sau cane sunt victimizate, fara a se lnfuria deloc, deoarece aceste persoane
nu se pot cunoaste pe sine tn mod separat de contextul interpersonal; tn schimb este
mai probabil ca ele sa se simta triste, ranite sau incomplete.

Echilibrul interpersonal (stadiul 3) este capabil sa aduca In interiorul persoanei

cealalta jurnatate a relatiei, fata de care echilibrul imperial a trebuit intotdeauna sa fie
atent, dar nu poate lua asupra sa obliqatiile, asteptarile, satisfactiile, scopurile sau
influentele interpersonalului: ele nu pot fi trecute In revista, nu se po ate reflecta
asupra lor, nu pot fi mediate - astfel ele conduc.

Fiecare nou stadiu te vede pe tine [obiectul] mai complet, fiecare nou echilibru
corecteaza 0 vedere prea subiectiva asupra ta; In acest sens fiecare nou echilibru
reprezinta 0 reducere cahtativa a ceea ce alta teorie a dezvoltarf ar putea numi
"arnbivalenta proiectata".

In echilibrul imperial (stadiul 2), tu reprezinti un instrument prin care eu Imi

satisfac nevoile 9i Tmi exercit vointa. Tu esti cealalta jurnatate a ceea ce, In urmatorul
echilibru, eu recunosc a fi propria mea arnbivalenta proiectata.

In miscarea
, catre stadiul 3, eu revendic ambele fete
"
ale acestei ambivalente si
,
devin ln mod intern "interpersonal". Stadiul 3 aduce cu sine 0 noua "arnbivalenta
proiectata"- tu esti celalalt prin care eu ma completez, celalalt de care am nevoie
pentru a crea contextul din care rna definesc 9i sa rna cunosc pe mine lnsumi 9i
lumea.

In stadiul 4 recunosc arnbivalenta 9i Ii revendic ambele fatete.

BALANTA INSTITUTIONALA (STADIUL 4)

Subiect: originea, identitatea, ideologia

Obiect: relatiile interpersonale, reciprocitatea

(0)

In acest stadiu, adultii I~i pot coordona rolurile sociale, expectatiile celorlalti.
Daca cineva din stadiul 3 poate fi chinuit, sfasiat de rolurile concurentiale sau de
expectatiile celor semnificativi, fiind nesiguri In actiune, de exemplu: a fi atat un bun
parinte, cat ~i un bun profesionist, cand copilul ~i proiectul profesional necesita rnult
timp ~i atentie; daca In stadiul 3, oamenii .sunt atcatuiti din" asteptarile celorlalti 9i
raspund acestor asteptari fie prin cooperare, fie prin revolta, cei din stadiul 4, au mai

10
multe optiuni deoarece au 0 perspectiva mai larga prin care sa judece, sa lnteleaqa si
sa negocieze aceste asteptari. T~ipot identifica diverse parti interioare ce pot discuta
una cu cealalta, I~i pot asuma responsabilitatea pentru startle interioare ~i pentru
ernoti: - "ma simt furios deoarece eu interpretez ceea ce ai facut ca pe 0 violare a
unei valori importante pentru mine ~i, daca eu as interpreta diferit actiunile tale as
putea fi trist, de exemplu".

Kegan arata ca individul I~i construieste realitatea, avand un rol important In

generarea Intelegerii realitatii, aceasta lnteleqere nefiind fermata pe baza contextului
In care se qaseste persoana. Ideea de sine In aceasta perioada poate fi descrisa
pentru prima data In termeni de valori institutionale, de exemplu: corectitudine,
sinceritate: .Eu sunt 0 persoana onesta. Tncerc sa fiu corect. Lupt sa fiu curajos" .
Sunt ganduri pe care Ie poate avea mintea institutionata.

Valorile de exemplu, .nu face altuia ce tie nu-ti place", lncep sa ghideze
aprecierile persoanei despre cum sa fie membru al familiei si societatii. Fundamentul
moral, etic ~i legal al societatii decurge din aceasta constientizare bazala a selfului
institutional. Ulterior persoanele ce ating acest nivel de maturizare sociala Inteleg
nevoia de legi, cod etic, care sa guverneze comportamentul tuturor indivizilor. Indivizii
mai putin maturi social nu Inteleg importanta acestor aspecte. Pentru multi adulti,
maturizarea sociala pare sa se opreasca aici, la stadiul institutional. Se construieste
un self, care separandu-se de interpersonal, 19i mentine coerenta In spatiul psihologic
Impartasit.
" Tn miscarea de la "eu sunt relatiile
, mele" la lieu am relatii",
, noul self
coordoneaza reciprocitatea 9i este un fel de institutie psihica.

A9a cum stadiul 3, a putut sa interiorizeze cealalta jurnatate a relatiei, fala de

care stadiul 2 a trebuit sa fie intotdeauna atent, extinderea obiectului In stadiului 4,
aduce In interior conflictele dintre spatiile tmpartaslte ce anterior erau externalizate.
Aceasta face ca viata
, ernotionala
, a stadiului 4 sa fie 0 chestiune de a detine
, simultan
ambele fete ale unui sentiment, acolo unde stadiul 3 tinde sa experientieze
ambivalentele sale pe rand.

Oar ce este mai important pentru schimbarea interioara dintre interpersonal 9i

institutional este modul In care stadiul institutional 19i reqleaza propriile sentimente.
Sentimentele ce depind de reciprocitate, originea si relnnoirea lor rarnan importante,
dar sunt relativizate fala de contextul suprem - institutia psihica, iar constructiile
legate de timp, rol, norma, self-concept, autoreglare rnentin aceasta institutie.
Implicatiile
, socio-morale ale acestei balante , a selfului sunt constructia , sistemului
normativ, social, legal.

A vorbi despre "transcenderea interpersonalului" adesea este stanjenitor,

deoarece persoanele vor sa arate ca oamenii sunt cei mai irnportanti pe parcursul

11
vietii. Oar, prin iesirea din inradacinarea interpersonala ceilalti nu se pierd, dimpotriva
intr-un fel ei sunt gasiti; problema este Intotdeauna CUM sunt cunoscuti "ceilalti
oameni". Echilibrul institutional nu ne priveaza de relatiile interpersonale, ci Ie
asimileaza noului context pentru mentinerea selfului.

Un punct forte al acestui stadiu este noua independenta a persoanei, de a se

avea pe sine fara a lasa ca fiecare parte a sa sa fie dorninata de contextele
lmpartasite; simpatiile care apar din spatiu] tmpartasit al unei persoane nu mai
determina selful, ci sunt luate ca preliminare, mediate de self.

Limita acestei balante provine din faptul ca selful se tdentifica cu orqanizatia pe

care lncearca sa 0 conduca; EL ESTE ACEASTA ORGANIZATIE.
, SelfulTn stadiul 4
este un administrator, 0 persoana ale caret tntelesuri sunt derivate din orqanizatie mai
deqraba, decat ar deriva orqanizatia din Intelesul/ principiile/ scopurile/ realitatea
persoanei. Selful din stadiul 4 este inevitabil ideologic.

Viata ernotionala In stadiul institutional pare a fi controlata mai mult din interior.
lminenta sentimentului interpersonal este lnlocuita de caracterul de mediator al
reqlarii interpersonale. Reglarea, mai mult decat reciprocitatea, are acum 0 maxima
importanta. Pentru stadiul 3, ea reprezinta acel eveniment care risca integritatea
contextului lrnpartasit, care rnobilizeaza actiunile defensive ale "selfului". Echilibrul
stadiului 4 consta In faptul ca prin autoguvernare a salvat "selful" din captivitatea
realitatii trnpartasite, dar el risca excesele controlului. Tntrebarea nu mai este de tipul
"rna mai placi?" ci "mai am putere asupra ta"?

BALANTA INTERINDIVIDUALA (STADIUL 5)

Subiect: interpenetrabilitatea sistemului selfului

Obiect: originea, identitatea, ideologia

Oamenii creeaza ideologii. Daca In stadiul 4 persoana are 0 perspectiva

irnpusa din exterior, de valori 9i expectatit exterioare, fara a fi mediata de sistemul
personal de inteleqere, aceasta se produce tn stadiul 5. Cadrul conceptual In acest
stadiu cuprinde contradictii, paradoxuri. Are loc 0 integrare a sinelui §i a celortalti,
adica .orice aspect pe care I-am folosit sa vad ca .identltatea mea" este In parte
definita de contrastul §i relatia cu ceea ce Eu am, fata de .ce a! tu". Aceasta
, perspectiva este rara, doar un mic procent dintre adulti ating acest stadiu.

12
 Dezvoltarea, din perspectiva lui Kegan, nu se produce dintr-o data, desi
anumite evenimente pot fi catalizatori importanti pentru schimbare. Kegan arata ca
oamenii In procesul rnaturizarii sociale se lndreapta de la un nivel catre urmatorul
nivel de lnteleqere sau revin la cel anterior pentru a-I lncorpora In, cadrul mai larg al
nivelului urmator.

Kegan arata ca aceste schirnbari se produc In toate mediile unde oamenii pot
declara nivelul la care se afla In dezvoltarea lor, framantarile ce Ie traiesc, unde
mediul poate sustine §i hrani persoana In cresterea unui nou mod de lnteleqere.
Mediul poate esua In promovarea dezvoltarii, oferind 0 cantitate inadecvata de suport
sau provocare.

Stadiul interindividual apare cand individul Incepe sa realizeze ca exista mai

mult decat un mod de a fi .corect", .onest" sau .curajos" In lume. Oaca lnainte, In
stadiul institutional, exista un singur mod corect de a interpreta evenimentul social (In
acord cu sistemul de valori al persoanei), In stadiul interindividual Tncep sa fie
recunoscute 0 diversitate de moduri In care 0 persoana poate actiona §i rarnane In
acord cu un sistem coerent de valori (nu neaparat propriul sistem de valori).

De exemplu, sa vedem cum 0 persoana aflata In stadiul institutional §i 0 alta aflata Tn

stadiul interindividual judeca atitudinea unui tartar ce evita stagiul militar.

Persoana din stadiul institutional poate privi In doua moduri: daca este un sustinator
al valorilor institutionale, atunci pentru ea ar fi un fel de erezie, 0 crirna ce trebuie
pedepsita. Daca este 0 persoana irnpotriva valorilor institutionale. atunci judecata sa
este mai rezervata, refuzul Inrolarii ar fi privit ca 0 actiune curajoasa ce dernonstreaza
curajul persoanei In fata presiunii de conforrnare.

Persoana din stadiul interindividual de maturitate sociala este capabila sa contina

ambele perspective Tn acelasi timp, sa vada evenimentul din ambele puncte de
vedere. Perspectiva duala Ti va parea nepotrivita unei persoane din stadiul
institutional, dar ea reprezinta urrnatorul pas logic In dezvoltare.

Reechilibrarea caracteristica stadiului 5 separa selful de institutie si creeaza

"individualul". "Mutarea" institutionalului de la subiect la obiect, elibereaza selful de
acea deplasare de valoare prin care rnentinerea institutiei a devenit scop Tn sine;
exista acum un self care conduce orqanizatia (nu rna conduc idealurile), acolo unde
Tnainte exista un self care ERA orqanizatia: exista acum 0 sursa In fata careia poate fi
adus institutionalul.

Fiecare echilibru al selfului tnseamna un fel de "teorie" a stadiului anterior;

ceea ce reprezlnta un alt mod de a vorbi despre subiect mutandu-se catre
obiect.

13
Stadiul 2 este 0 "teorie:e impulsului; impulsurile sunt organizate sau ordonate de
nevoi, oorinte sau interese.

Stadiul 3 este 0 "teorie" a nevoilor; ele sunt ordonate de cele care sunt considerate
mai importante decet celelalte, reietiile interpersonale

Stadiul 4 este un fel de teorie a relatiilor interpersonale; ele sunt toreaecmete In si

calculate de cafre institufii.

Stadiul 5 este 0 teorie a institutionelului; institutioneiu! este ordonat acest nou self
Ceea ce este "drept" nu mai derive din ceea ce este legal, ci ceea ce este legal aeriv«
dintr-o concepiie mai larga a aceea ce este drept, iar echilibrul trecut nu mai este
respins.

Capacitatea de a coordona institutionalul ii permite acum persoanei sa se

alature, nu ca ~i colegi lnstrumentallstl (ego stadiul 2), nici ca parteneri in
fuziune (ego stadiul 3), nici ca loiali (ego stadiul 4), ci ca individualltatl -
persoane ce sunt cunoscute mai ales in relatie, cu capacitatea lor reala sau
potentiala de a se recunoaste pe sine ~i pe ceilalti ca indivizi ce genereaza
sisteme si, creeaza istorie.

Selful unei persoane nu mai este limitat la medierea ~i controlul interpersonalului

(selful, ca institutie) ci se extinde pentru a media propriile "institutii" ~i pe ale celorlalti.
Dece construciie selfului ca instltutie a adus interpersonalul "In" self, noua constructie
aduce selful 7napoi In interpersonal.

Marea diferenta Tntre acest stadiu ~i al 3-lea consta in faptul ca acum exists un
"self" care sa fie adus celorlaltl mai deqraba decat derivat din cellalti: in timp ce
egoul stadiul 3 este interpersonal (un conglomerat fuzionat), egoul stadiului 5 este
interindividual (un conglomerat care qaranteaza identitati distincte). Daca persoana
nu mai ESTE institutia sa, ea nu mai reprezlnta indatoririle, perforrnantele,
rolurile in activitate, cariera carela institutionalitatea
, ii da nastere.
, Persoana
ARE 0 cariera; ea nu mai ESTE 0 carlera.

Selful nu mai este atat de vulnerabil la genul de umilire suprema pe care 0 aduce
arnenintarea esecului pertormantei, pentru ca performanta nu mai este fundarnentala.

Selful pare disponibil "sa euae" rapoarte negative cu privire la activitatile sale; 7nainte
el ERA ace/e activitati ~i de aceea era "iritabil" In tete ace/or rapoarte (iritabilitatea
tiecerut echilibru este in mod simultan 0 merturie a capacitafii sale de a creste
~i a inctinetiei sale de a se conserva).

Fiecare nou echilibru reprezinta capacitatea de a asculta ceea ce inainte putea fi

perceput doar cu iritare, capacitate de a auzi cu iritare ceea ce inainte nu putea fi

14

------
auzit deloc. Oar capacitatea crescuta a stadiului de a auzi !\ii de a cerceta informatia
care ar putea face selful sa-si modifice comportamentul sau sa trnpartaseasca 0
judecata negativa a acelui comportament, nu este decat 0 parte a unei transforrnari
vaste care face stadiul 5 capabil de intimitate, cum nu a tacut niciun echilibru anterior.

Cand selful este organizat In coordonarea mstitutionalului, propriu l?i al celorlalti, viata
interioara "se elibereaza" In cadrul sinelui si cu ceilalti; acest nou dinamism, rezulta
din capacitatea noului self de a se misca Inainte l?iInapoi lntre sistemele psihice din
cadrul sau. Conflictul emotional pare sa devina recunoscut !\iitolerabil "selfului".

Tn selful stadiului 3, conflictul emotional nu poate fi recunoscut de self; persoana se

simte lmpartlta lntre cerintele unui spatiu interpersonal l?i cerintele altuia, conflictul
este considerat ca fiind "In afara".

In selful stadiului 4, conflictul vine spre interior, apare selful ca teren generator de
conflict. Conflictul emotional este recunoscut dar nu tolerat, adica este In mod
fundamental costisitor pentru self. Selfulln stadiul 4 nu rezolva un asemenea conflict,
iar inabilitatea sa de a face acest lucru Ii pune In pericol echilibrul. Egoul stadiul 5,
recunoaste 0 pluralitate de selfuri institutionale, selful interindividual este deschis
conflictului emotional,
, ca 0 conversatie
, interioara.

Teoria este utila si interesanta In privinta rnaturizarii sociale. Putem folosi teoria lui
Kegan pentru a explica de ce oamenii actioneaza In salturi, zdruncinat. Autorul
raspunde lntrebarf cum ajuti adultii sa se maturizeze social In cartea sa "In Over Our
Heads".

15
o "';1«.. ~-
)
I