Jean Piaget.

Scoala psihologica din Geneva

Scurt biografic Jean Piaget( 1896-1980). S-a nascut in Neuchatel, Elvetia, pe 9 august 1896,a fost cel mai mare copil din familie. A studiat stiintele naturale la Universiattea Neuchatel. Impreuna cu Binet elaboreaza teste de intelegenta, si a facut primele studii experimentale asupra dezvoltarii intelegentei. In 1923 s-a casatorit cu Valentine Chateney si a avut 3 copii, a coror dezvoltarea intelectuala a fost studiata de el din frageda copilarei pina cind au inceput sa vorbeasca. Conceptia lui asupra dezvoltarii intelegentei a copiilor n-a fost limitata doar la tarile de limba franceza, ci treptat trece si in tarile unde se vorbeste engleza si rusa.( SUA, Anglia, Rusia)

Lucrarile lui Piaget Limbajul si gindirea copilului (1923) Judecata si rationamentul la copii(1932) Conceptia lumii la copii(1926) Judecata morala(1932) Psihologia inteligentei(1947) Dezvoltarea notiunii de timp al copil(1946) Notiunea de viteza si miscare la copil (1946) Epistimologie genetica(1950)

Notiuni de baza a conceptiei lui Piaget

Transformarile- actiunele copilului pornesc de la cele elementare (senzomotorii) la cele superioare( intelectuale) si cunoasterea sint indesolubil legate cu notiunea de transformare. Ex: pentru a cunoaste obiectele subiectul trebuie sa actioneze cu ele, deci respective sa le transforme(combinarea coraportarea,miscarea). Problema cunoasterii nu poate fi studiata separate de problema dezvoltarii intelectuale. Constructiile- cunostintele obiective sint un rezultat al interactiunii subiectului cu obiectului si presupune 2 tipuri de activitate: 1) Coordonare actiunelor; 2) Introducerea interactiunii intre obiecte; Tipurile date de activitate se afla intr-o depemdenta reciproca, deoarece relatiile dintre ele sint asigurate prin intermediul actiunii. Cunostintele obiective( ceea ce vede copilul) sint supuse unor anumite structure de actiuni, care la rindul lor sint rezultatul constructiilor pe care nu le gasim nici in obiecte, nici in subiecte. Operatiile- Actiuni realizate( interiorizate) cu caracter reversibil ce formeaza anumite structuri- Grupari. Pentru a ajunge la functionare reala a intelegentei este necesar sa inversam aceasta miscare naturala a spiritului si sa ne situam din nou in perspective actiunii insasi: abia atunci apare in plina lumina, rolul actiunii interioare, care este operatia. Se impune continuitate, care leaga operatia de actiunea adevarata, izvor si mediu de intelegenta. Grupareconsta in formarea unui echilibru a operatiilor, iar problema ce se pune este de a caracteriza acest echilibru in acelasi timp in raport cu diversile nivele genetice, care il pregatesc, si in opozitie cu formele de echilibru proprii altor functiuni, diferite de inteligenta. Asimilarea- este un process prin care o idee sau un obiect nou este inteles in termenii conceptelor sau actiunelor ( scheme) pe care copilul deja le are. La fel este actiunea organismului asupra obiectului din mediul ambient in masura in care aceasta actiune depinde de conduitele anterioare fata de aceleasi obiecte sau fata de altele similar. Asimilare mentala este in corporarea obiectelor in schemele conduitei care reprezinta actiunea susceptibile si repetate in mod activ. Acomodare- procesul complementar prin intermediul caruia, indivizii isi modifica conceptele si notiunele ( actiunele) pentru a corespunde noilor situatii, obiecte sau informatii.La fel acomodare nu exista fara antipodul sau asimilarea.

Ele continua pe tot parcursul vietii, pe masura ce comportamentul si gindurile noastre se adapteaza circumstantelor in schimbare. Acomodarea este procesul care implica modificarea schemelor existente sau elaborarea unor noi scene sau scheme cognitive. Adaptarea- este un proces de echilibru intre asimilare si acomodare sau, cu alte cuvinte , un echilibru al schimburilor dintre subiect si obiecte. Echilibrul mai mult sau mai putin stabil, care poate sa existe intre asimilare si acomodare caracterizeaza actual intelectul. In cazul cind asimilarea este mai mare decit acomodarea, gindirea se dezvolta in directia egocentric sau chiar autistic. Si respective viciversa va fi intelectul se dezvolta in directia imitarii- spre gindirea figurativa.Procesul de echilibru progreseaza odata cu virsta si poate fi prezentat in termenii centrarii si decentrarii.

Teoria perioadelor principale in dezvoltarea intelectuala a copilului

Stadiul senzoriomotor (pina la 2 ani) Pina la virsta de 1,5 ani se dezvolta intelectul practic, neverbal. Copilul experimenteaza lumea prin perceptii imediate si prin activitate fizica. Gindirea copilului este dominata de principiul Aici si Acum. Pina la 9 luni copilul este centrat asupra corpului propriu, intregul mediu ambiant este redus la senzatiile proprii. O data cu achizitia conceptului obiectului si a celorlalte mijloace de cunoastere, cum ar fi memoria si limbajul, se incheie stadiul senzoriomotor. Stadiul preoperational (la 2 ani se incepe aceasta etapa) Aparitia functiei simbolice a limbajului. Dezvoltarea limbajului, insusirea de catre copil a vorbirii este unul dintre factorii de baza ce determina dezvoltarea intelectului. Copilul poate gindi in imagini prin intermediul functiei simbolice. Piaget descrie o serie de limitari de gindire in aceasta perioada: 1) egocentrismul ( inabilitatea copilului de a vedea lucrurile altfel decit din punctual lui de vedere); 2) centrarea ( implica orienatrea atentiei asupra unei singure trasaturi a situatiei si ignorarea celorlalte; 3) ireversibilitatea( copilul din acest stadiu nu este capabil de a face operatii mentale reversibile).

Stadiul operatiilor concrete (de la 7-8 ani) Aparitia operatiilor care la inceput au un caracter concret. Achizitia gindirii reversibile si a abilitatii de decentrare. Copilul nu mai e atit de egocentric, si este capabil sa observe obiectele si evenimentele si din punctual de vedere al altor persoane. Capabilitate de a clasifica logic obiectele, de a le grupa in functie de caracteristicile lor comune.

Stadiul operatiilor formale (de la 11 ani) Aparitia abilitatii de a rationa abstract, fara a se bizui pe obiecte sau evenimente concrete. Se aseamna mai mult cu cea a adultului Stadiile evidentiate mai sus sunt organizate in asa mod, incit fiecare dintre cele precedente este necesara pentru aparitia celor urmatoare.

Analiza pro\contra
Jean Piaget este considerat fondatorul scolii psihologice din Geneva. Sunt complet deacord cu notiunele propuse de el. In primul rind cu notiunea de transformari. Inainte ca sa cunosti obiectul e nevoie sa-l actionezi, de exemplu sa-l misti, sa-l combini.Constructiile care sint un rezultat al interactiunii subiectului cu obiectului si presupune 2 tipuri de activitate: Coordonare actiunelor; introducerea interactiunii intre obiecte. Operatiile consta in formarea anumitor structuri, grupari. Se formeaza un echilibru a operatiilor.Asimiliarea si acomdoarea nu pot exista una fara alta.Asimilarea consta in intalegerea a unui obiect sau ideii in temreni schematice.Iar acomodarea este cel process unde se poate modifica conceptele si notiunele, pentru a se adapta la noi situatii.Si ultima notiune este adaptare cu care eu la fel sunt deacord, si consider ca adaptarea este echilbrul intre asimilare si acomodare, si respectiv caracterizeaza actual intelectul.Eu socot ca aceste notiuni, fiind drept ca niste trepte in dezvoltarea personalitatii. Mai intii noi facem cunsotinta cu lucrurile noi , dupa noi le categorizam dupa diferite concepte.Dupa aceasta noi procesam totul nou in scheme cognitive, le modificam, pentru a corespunde noilor stuatii si respective noi ne adaptam la scenarii noi.La fel sunt deacord cu teoria perioadelor principale. De exemplu prima stadia , cea senzoriomotor, unde gindirea copilului este dominate de principiul aici si acum. Ei nu observa nimic in afara deceea ce este in fata lor.Adica in oarecare masura exista o lipsa de curiozitate fata de ceea ce il inconjoara,cimpul vizual este limitat. La fel este stadiu unde el este centrat asupra corpului propriu. Facind paralela cu Freud si cu etapa lui falica, observam ca in stadiul preoperational la fel exista niste limitari in gindire, Cum ar fi egocentrismul, unde copilul este autoritar, si ignora parerea altora.Sunt deacord ca insusirea limbajului de catre copil este unul dintre factorii de baza ce determina dezvoltarea intelectului.Sunt deacord , ca incepind sa invete la scoala, copilul nu mai e atit de egocentric si este capabil sa observe si sa fie deacord cu alte pareri.Eu consider ca capabilitate de a grupa logic obiectele poate aparea si mai devreme de cit stadiul operational. Cei care pleaca la scoala de la 6 ani, sunt la fel capabili. Deja depinde de educatie copilului, si abilitatile acestuia. Sunt complet deacord ca noi toti trecem prin aceste stadii, cineva mai repede, mai eficient, cineva mai lent, cauzind complexe,fobii etc.