Neuropsihologia starii de somn

Conform dictionarului somnul este definit ca fenomen fiziologic natural al animalelor superioare, stare reversibila a organismului, in care are loc scaderea pana la disparitie a reactiilor adaptative superioare, a relatiilor senzitivo-motorii cu mediul ambiant si diminuarea majoritatii funtiilor organismului. Somnul se manifesta ca o nevoie imperioasa, ca o obisnuita, mentinuta cu pretul si rigorile unei conditionari si a unui veritabil ritual; se deosebeste de starile patologice, de pierderea cunostintei prin acea ca in somn subiectul poate fi trezit prin stimulari senzoriale. Ca urmare, somnul este o stare fiziologica reversobila caracterizata prin abolirea constintei, inactivitate comportamentala, somatomotorie, diminuarea metabolismului si a reactivitatii. Viata normala impune o alternanta adecvata a starii de veghe si somn dependenta de varsta si de conditiile fiziologice individuale. In timpul vietii, somnul are o anumita periodicitate: la nou nascut exista un ciclu somn/veghe polifazic, la copil apare un patern bifazic caracterizat prin somnul de dupa amiaza, iar la adult ciclul cicardian este monofazic. Pana in anul 1950 somnul era considerat un fenomen pasiv. Intre 1950 si 1060 cercetarile au revolutionat teoriile cu privire la somn prin recunoasterea caracterului activ al acestuia si a succesunilor sale ciclice contolate de sisteme neurochimice strans corelate. Ciclul veghe-somn reprezinta pentru organism o unitate de masura pe baza careia isi masoara timpul propriu. Este vorba deun orologiu endrogen, prezent in toate sistemele, incepand cu celula, iar sincronizarea lor se realizeaza pe baza unui sistem reglator si integrator in care un rol deosebit detin hipotalamusul si scoarta cerebrala. Pe acest fond endrogen intervin modificari in functie de conditiile mediului fizic, familial, social cum sunt: activitatea fizica, intelectuala, conditiile de munca si viata, variatiile programului de lucru, emotiile, durerea strans legate de sistemul limbic. Somnul rezulta ca urmare a unor fenomene complexe cu doua componente: pasiva si activa. Componenta pasiva este rezultatul intreruperii starii de veghe din cauza procesului de oboseala progresiva a neuronilor solicitati continuu, ceea ce determina scaderea excitabilitatii lor si implicit scaderea fluxului senzorial al scortei cerebrale cu dezactivarea acesteia. Componenta activa are la baza o serie de formatiuni nervoase responsabile de inducerea si intretinerea somnului. Sunt inscrise doua tipuri comportamentale de somn: somnul cu unde lente (sau somnul lent), denumit asa deoarece electroencefalograma arata o predominanta a undelor lente. Caracteristici:creierul isi incetineste activitatea, corpul se relaxeaza, tonusul muscular este redus, ritmul cardiac este regulat, fata inexpresiva, respiratia ampla si lenta. 75% din somn este somn lent, trecand de la faze de somn lent usor (adormire, siesta) pana la faze de somn lent profund. somnul paradoxal denumit asa deoarece electroencefalograma facuta in timpul lui arata o intensa activitate cerebrala (unde rapide, ca in stare de veghe). Caracteristici: creierul este hiperactiv, corpul este deconectat, ritmul cardiac este rapid, fata expresiva, respiratia rapida si neregulata, miscarile oculare rapide. 25% din somn este somn paradoxal, faza scurta la inceputul noptii, mai lunga spre sfarsitul noptii.

Aceste doua tipuri de somn se succed pana la cinci-opt ori pe noapte. Se crede ca majoritatea viselor au loc in timpul somnului paradoxal. Nevoia de somn survine in fiecare zi (ritm circadian) aproape la aceeasi ora, sub efectul mecanismelor interne si al influentelor externe foarte complexe. Metoda pricipala de monitorizare a stadiilor somnului uman este electroencefalografia (EEG). Stadiile 1-4 ale somnului cu unde lente caracterizate EEGprin frecvente din ce in ce mai lente si cu voltaj mai inalt corespund starilor de somn din ce in ce mai profund. Cand o persoana doarme, EEG trece progresiv prin toate cele4 stadii ale somnului cu unde lente intr-o perioada de 30-45 minute, iar la revenire parcurge aceleasi stadii in ordine inversa, in aceeasi perioada de timp. EEG inregistrata in stare de veghe este construita din unde cu voltaj scazut si activitate rapida. Urmatoareale 4 stadii ale somnului cu unde lente reprezinta stadii cu profunzimi succesive. Voltajul EEG cel mai scazut este inregistrat in stadiul 1. Inregistrarile facute in stadiul 2 contin numeroase explozii caracteristice fisurilor de somn cu durata de 1-2 secunde. Stadiul 2 al somnului cu unde lente ocupa aproximativ o jumatate de ora din somnul total. In stadiul 3 si 4 domina undele lente desomn (somnul delta). Ele apar in prima treime a noptii si dispar adesea complet mai tarziu, catre dimineata. Stadiul 3 si 4 al somnului cu unde lente ocupa aproape 15% si are loc in prima jumatate a perioade de somn. In timpul somnului cu unde lente muschii se relaxeaza, dar activitatea somatica nu este absenta si predomina activitatea parasimpatica. Frecventa batailor cardiace si tensiunea arteriala scad, iar motilitatea gastrointestinala creste. Pragul pentru trezirea din somnul cu unde lente variaza invers cu frecventa EEG. Stadiul 4 al somnului cu unde delta este cel mai dificil de intrerupt. La 90 dupa debutul somnului apar numeroase modificari fiziologice abrupte. EEG devine desincronizata cu voltaj scazut, rapid, asemanatoare dar nu identica cu cea a starii de trezire. Acesta este starea de somn paradoxal, somn activ sau somn desincronizat. Inregistrarile facute pe animale au relevat ca desi activitatea corticala este desincronizata, EEG hipocampica este inalt sincronizatacu unde teta. Ritmul teta hipocampic este observat in starea de trezire, in special cand EEG corticala are o desincronizare maxima. Acest patern cerebral activ este cuplat cu pierderea tonusului muscular din intregul corp. Scapa de aceasta paralizie generalizata numai muschi scheletici care controleaza miscarile ochilor, oscioarele urechii medii si respiratiei. Cel care doarme pierde la un moment dat si abilitatea reglerii temperaturii corpului, modificand-o in directia temperaturii ambiente. Acest fapt se datoreaza suprimarii activitatii simpatice. Un alt semn este reprezentat de contractia severa a pupilelor (mioza). Proprietatea dramatica si fundamentala a acestui stadiu al somnului este reducerea hemeostaziei. Acest stadiu activ al somnului a fost numit somn REM (rapid eye movements). Multe miscari oculare din timpul somnului REM sunt lente si oscilatorii, dar peste acestea se suprapun si izbucniri de miscari oculare rapide. In timpul somnului REM, creste pragul de trezire la stimulii mediului inconjurator, astfel incat REM este considerat ca cel mai profund stadiu al somnului. Un om se poate trezi spontan din somnul REM mult mai usor. Dupa criteriul intern al trezirii, REM este cel mai usor stadiu al somnului. Prin urmare profunzimea somnului nu reprezinta un parametru unitar. In general, fiecare somn REM este precedat de o perioada de somn lent si in modnormal, nu survine niciodata la debutul somnului de noapte. Somnul cu undelente, care precede si careurmeaza unui stadiu REM, este un somn superficial, care face parte din stadiul 1 si 2.

In fine majoritatea persoanelor trezite din somnul REM isi amintesc rapid visele, in timp ce mai putin de jumatate din cele trezite din somnul cu unde lente nu raporteaza nici o activitate mentala. In timpul unei nopti tipice de somn,adultul normal prezinta perioade de somn cu unde lentesi perioade de somn REM. Stadiile REM apar la intervale regulate si se succed de 4-6 ori pentru o durata de somn de 8 ore. Dupa prima perioada de somn REM intervalele dintre celelalte perioade REM aleunei nopti scad, in timp ce lungimea unei perioade fiecarui epison REM tinde sa creasca. Durata totala normala a somnului REM este in medie de o ora si jumatate pana la2 ore, adica de 20-25% din durata totala a somnului, in timp ce durata somnului cu unde lente este de 6 ore, adica 75-80% din ansamblul somnului. Prima parte a somnului, cu o durata de aproximativ 2 ore, este formata dintr-o lunga perioada de somn cu unde lente si dintr-o perioada REM de scurta durata. Stadiile mai usoare ale somnului cu unde lente, impreuna cu perioada mai lunga a REM au loc de preferinta in a doua jumatate a noptii, astfel incat orele de dimineata se asociaza in mod normal cu treziri mai frecvente. Stadiul 4 din somnul cu unde lente si somnul REM au caracteristici disctinctive pentru fiecare individ. Staduil 4 al somnului cu unde lente este mult mai influentat de timpul anterior fara somn, in timp ce somnul REM este mai putin afectat de acesta. Descoperirea corelatiei stranse dintre somnul REM si visele vizuale a dus la schimbarea multor notiuni cu privire la vise. Probabilitatea amintirii unui vis scade la zero in timpul episoadelor cu unde lente, care au loc la 8 minute dupa somnul REM. Ca rezultat noi ne reamintim numai viselede dimineata, care sunt cu cel mai vechi si cel mai emotional continut psihologic. In reaminirea continutului viselor un rol important il are cresterea paralela a succesiunii perioadelor REM, intensitatea tonusului emotional si interventia imageriei vizuale. Aparitia visului nu este deloc aleatorie, ci asa cum s-a demon-strat, el survine tot la aproximativ 90 de minute n cursul somnului si dureaza n medie 15-20 de minute. Visul este considerat ca fiind o pozitie intermediara ntre veghe si somnul profund fiind asimilat perioadei de dormire. Starea de vis (Rapid eye mouvement) la om se desluseste printr-o activitate electrica corticala rapida (foarte apropiata de cea din starea de veghe), atonie musculara si miscari oculare, deci un alt "mod biologic de existenta". La nivelul cortical somnul REM se manifesta printr-o activitate electrografica rapida continua si de jos voltaj aproape identica cu cea a starii de veghe. O noapte de somn se poate reprezenta astfel: individul trece succesiv prin patru stadii de somn lent care se desfasoara n primele doua ore de somn, dupa care apare n general prima faza de somn profund cu o durata de aproximativ 15 minute, marcnd terminarea primului ciclu de somn. Al doilea ciclu dureaza aproximativ 85-95 de minute. n acest fel se succed 4 - 6 cicluri de somn.

Visele, ca o prima forma de realizare a imaginatie Visele reprezinta imaginarul inconstient, prin faptul ca producerea si desfasurarea lor se afla in afara comenzii deliberatoare si a controlului voluntar. In cadrul lor, articularea si combinarea secventelor, a imaginilor au un caracter aparent ilogic, aleator, fapt ce l-a determinat pe S. Freud sa le atribuie o functie simbolica majora,considerand ca ele exprima, intr-o forma indirecta, deghizata, pulsiuni si dorinte neimplinite. Atat continutul, cat si dinamica viselor sunt dictate deresorturile profunde ale inconstientului si prin aceasta ele devin calea principala deacces la sferele abisale a vietii psihice. In segmentul activismului slab, la granita cu somnul profund, se produc vise cu un continut fantasmagoric, multe dintre ele ramanand sub pragul ecforarii, neputand fi relatate dupa trezire;

dimpotriva, in interiorul segmentului activismului mai intens, care se intinde sus pana la pragul de trezire se produc vise cu un continut mai realist si cu o structura relativ coerenta, bine inchegata, si care, la trezire, pot fi povestite fara nici un fel de dificultate. Pozitia subiectului in structura celor doua tipuri de vise este diferita: in cadrul celor din prima categorie, subiectul are o implicatie pasiva, el fiind preponderent obiect al actiunii unor forte straine; in cadrul celor din a doua categorie, subiectul are o implicare activa, el fiind agent de la care emana actiuni, participanddirect la diferitele episoade ale intamplarilor. Cand asemenea vise seproduc sub influenta unei probleme sau a unui proiect de creatie pe care subiectul le are in sfera preocuparilor sale imediate, visul poate aparea si ca expresie a procesului latent de imaginatie, el oferind sugestii sau elemente desprijin pentru activitatea rezolutiva specifica. Visul are la baza cateva moduri de operare. Primul consta in condensarea de trasaturi similare in imagini sintetice. Sinteza propriu-zisa a imaginilor isi are sursa nu numai in faptele obiective ale similitudinii, ci si in amalgame de afecte. Astfel se ajunge la o constructie inedita si bizara care, de regula, este centrata in jurul unei teme, putand sa sesubdivida in episoade. Componenta de baza a visului este traita in mod specific, cvasihalucinatoriu. Al doilea mod de operare in vise este deplasarea. Termenul este de sorginte psihanalitica si este echivalent cu cel de transfer, exprimand o idee fundamentala a lui Freud cu privire la posibilitatea unei disocieri intreimaginatie si incarcatura sa afectiva. Aceasta disociere permite ca energia disponibila sa fie transferata sau investita intr-o alta imagine. In vis, se constata frecvente alunecari ale valorilor afective sau asocieri bizare, dar acumdobandesco noua semnificatie, metamorfozarea mergand pana la inversie. Al treilea mod de operare in activitatea onirica este dramatizarea sau figuralizarea. El consta in traducerea gandurilor in imagini si in coordonarea acestora din urma intr-o succesiune asemanatoare unei piese de teatru. Continutul lent al visului este orientat catre viitor prin tensiunice reanima asteptarile. In acest caz,visul se constituie intr-un compromis intre tendinte divergente si intr-un operator de punere in ordine a trairilor, astfel incat evenimentele anterioare actioneaza aspra celor ce urmeaza. Rezulta ceea ce se cheama o fabulatie, o istorie, o drama. Dramele secrete ce se consuma in vis permit subiectului sa se cunoasca mai bine, sa-si exploateze zonele profunde ale propriei personalitati. Al patrulea mod de operare al visului este elaborarea. Aceasta intervine atat in cursul manifestarii visului, cat si, mai ales, dupa trezire. Cand subiectul incearca sa-si aminteasca si sa-si povesteasca visul, involuntar, tinde sa ii dea o anumita coerenta si unitate sa-l faca inteligibil din punct de vedere si logic si semantic. Este evident ca procesul beneficiaza si de participarea constiintei vigile. Somnul reprezinta o perioada de refacere a organismului in special a sistemului nervos cu o importanta componenta anabolica si organizatoare. Persoanele private de somn timp indelungat prezinta o diminuare a performantelor; concomitent cu cresterea efortului necesar pentru desfasurarea unui activitati. Se poate ajunge la iritabilitate, tulburari de perceptie, tendinte psihotice, uneori modificari vegetative, cum ar fi influenta ritmului cardic, tensiunii arteriale si a respiratiei. Sunt afectate in special solicitarile de lunga durata.

Bibliografie 1. 2. 3. 4. Paul Popescu-Neveanu, Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti 1978 Mihai Golu, Bazele psihologiei generale, Editura Universitare, Bucuresti 2002 Mona Vintila, Compendiu de neuropsihologie, Editura Universitatii de Vest, Timisoara 2007 Leon Danail, Mihai Golu, Tratat de neuropsihologie, Editura Medicala, Bucuresti, 2006