NEUROPSIHOLOGIA STARII DE SOMN

Cinca Oana-Mirela

1.Definitie si caracteristici
In opozitie cu starea de veghe, caracterizata prin activismul si luciditatea psihicului, somnul poate fi definit ca o stare reversibila a organismului asociata cu scaderea pana la disparitie a reactiilor adaptive superioare, a relatiilor si reactiilor senzorio-motorii cu si fata de mediul inconjurator. Somnul este o functie fiziologica integrala, o conditie de baza a vietii, un fenomen fundamental pozitiv, deoarece reimprospateaza organismul si previne epuizarea (Hess, 1954). Pe parcursul vietii, somnul prezinta o anumita periodicitate. In ontogeneza timpurie (la nounascuti), observam un ciclu somn-veghe polifazic. Infantul doarme aproape tot timpul, dar acest lucru se schimba pe parcurs ce copilul creste, somnul de noapte fiind completat cu cel de zi. Dupa cel de-al doilea an de viata si pana la varsta scolara, somnul nocturn ocupa, in principiu, 10 ore. La preadolescenta se stabilizeaza la 8 ore, ritm care dureaza si la adulti. Somnul batranilor are o durata medie de 6 ore. Analiza comparativa a celor doua stari, de veghe si somn, a aratat ca ele sunt opuse. Astfel, in starea de veghe activitatea electrica a scoartei cerebrale, inregistrata cu ajutorul electroencefalogramei, prezinta ritmuri frecvente si de mica amplitudine, in timp ce in starea de somn se inregistreaza ritmuri lente si de mai mare amplitudine. Exceptie face somnul profund, cand ritmurile sunt relativ asemanatoare. Starea de veghe este rezultatul activarii individului si a cortexului sau prin mesaje senzoriale, iar somnul se produce prin scaderea afluxului senzorial.Instalarea somnului ca rezultat al reducerii informatiilor senzoriale explica somnul pasiv. In afara de acesta, exista si un somn activ produs de raspandirea in scoarta cerebrala a unui proces inhibator activ. Hess (1954) era de parere ca ar exista un centru al somnului localizat in hipotalamus.

2.Activitatea neurofiziologica si psihica in timpul somnului

In timpul somnului creierul uman nu este inactiv. El recepteaza stimuli, reactioneaza la unii dintre ei, coordoneaza diferite alte functii ale organismului. In somn, individul se misca (cercetarile au aratat ca in decursul celor 8 ore de somn se efectueaza 20-60 miscari, fiecare miscare durand 5-10 secunde), scrasneste din dinti, sforaie (ca urmare a relaxarii muschilor orofaringieni). Cea mai semnificativa proba asupra activitatii creierului in timpul somnului o reprezinta insa activitatea bioelectrica a creierului, care poate fi inregistrata cu ajutorul electoencefalogramei. Cele patru ritmuri ale scoartei cerebrale (alfa specific starii de veghe; beta caracteristic starilor de excitatie; teta si delta expresii ale starii de somn sau ale unor stari patologice cerebrale) reprezinta indicatorii indubitabili ai acestor activitati.

Datele recente din literatura de specialitate arata ca in afara somnului lent reprezentand in medie 60-70% din totalul somnului comportamental, exista somnul rapid caracterizat prin aparitia episodica. Somnul rapid, care intrerupe periodic somnul lent, reprezinta in medie 18-22% din durata totala a somnului, apare cu o periodicitate de 90-120 de minute si cu o durata de 5-20 de minute. Somnul lent indeplineste mai ales un rol reparator, odihnitor pentru organizsm si doar partial pentru creier, pe cand somnul rapid are efecte tocmai asupra reinoirii creierului. De asemenea, ell contribuie la formarea memoriei de lunga durata, deoarece ofera conditiile favorabile mentinerii si prelucrarii informatiei castigate in starea de veghe. Responsabile de producerea somnului paradoxal sunt structurile din formatiunea reticulata pontina. Activarea corticala in timpul somnului REM (rapid eye movement) e asigurata de caile ascendente cu traseul formatiunea reticulata hipotalamus hipocamp. Totodata mai sunt implicati si nucleii vestibulari si sistemul reticulat descendent inhibitor.Cum de declansarea si mentinerea somnului cu unde lente e responsabila serotonina,realizarea mecanismelor biochimice ale somnului REM sunt realizate de noradrenalina. (Vintil , M., (2007), Compendiu de neuropsihologie, Timi oara: Editura Universit ii deVest )

3.Stadiile somnului
Cercetarile efectuate au aratat ca, in functie de anumite caracteristici ale lor, pot fi decelate patru faze ale somnului. y Stadiul 1: este o faza de somn usor, cu unde din banda teta a carror frecventa scade pe masura ce somnul devine profund. y Stadiul 2: faza somnului de profunzime medie y Stadiile 3 si 4: sunt faze de somn profund caracterizate prin unde care devin din ce in ce mai lente.

Imediat ce adormim, apare stadiul 1 al somnului, care dureaza putin (intre 1 si 4 minute cel mai adesea) si cand se remarca o incetinire neconstanta a undelor cerebrale. Apoi apare stadiul 2 in care petrecem cele mai lungi perioade ale noptii. In acest stadiu activitatea electrica a celulelor nervoase se reduce fiind intrerupta de unde mai rapide. Suntem deja in somnul lent. Prima faza a somnului de stadiu 2 a noptii poate fi mai scurta sau mai lunga. Ea este urmata (cel putin la adultii tineri) de alte doua stadii in care activitatea electrica a creierului este si mai lenta (stadiile 3 si 4 cu ritmuri delta). Dupa aproximativ o ora si jumatate apare cel de al cincilea si ultimul stadiu al ciclului

de somn: somnul paradoxal sau cu miscari oculare rapide. Dupa o scurta intoarcere la stadiul 2, activitatea celulelor creste si se apropie de ce a creierului in stare de veghe. Dar in mod paradoxal, activitatea musculara este neutralizata. Muschii care pastrasera un anumit tonus, ca cei ai gatului, si-l pierd si se produce o inhibitie motrice. Pe de alta parte, pragul de veghe divine mai ridicat, ceea ce in seamna ca este necesar un stimul extern deosebit de puternic pentru ca subiectul sa se trezeasca. Stadiul paradoxal se mai caracterizeaza prin accese de miscari rapide si importante ale ochiilor, de scurta durata, la intervale mai mult sau mai putin regulate. Aceasta activitate oculara este semnul exterior cel mai marcant al acestui stadiu al somnului. Alte manifestari fiziologice mai pot fi observate: erectia penisului la barbati si umflarea clitorisului la femei, cat si o tendinta de neregularitate a bataiilor inimii si a respiratiei. Pe de alta parte, se observa schimbari la nivelul termic al corpului. Prima faza a somnului paradoxal nu dureaza decat cateva minute. In total, se observa in general patru pana la cinci cicluri de somn pe noapte.

Adormirea sau scufundarea in somn nu se realizeaza brusc decat in cazuri foarte rare. De obicei, ea este precedata de o multitudine de reactii (cascatul, scaderea tonusului muscular, rarirea pulsului, scaderea presiunii sanguine, cresterea temperaturii extremitatiilor). Trezirea definitiva din somn este perfect analoaga adormirii, insa in sens invers. Intretinerea somnului se datoreaza scoaterii din functiune a sistemului activator ascendent. Impiedicarea somnului are loc ca urmare a interventiei unor factori neasteptati (zgomote).

4.Teorii ale somnului

Au fost formulate mai multe teorii ale somnului: y Teoria restaurarii sau reparatorie. Oswald (1980) sustine ca somnul reprezinta o perioada de calmare, de liniste si odihna absolut necesara organismului si creierului pentru a se reface, pentru a-si reimprospata fortele consumate sau pierdute in timpul starii de veghe. Somnul reface rezerva de substante necesare sistemului nervos central pentru a-si indeplini functiile din timpul zilei. Somnul restabilizeaza, reaprovizioneaza si reconstruieste creierele si trupurile noastre care sunt, intr-un fel, sleite, epuizate de activitatiile din timpul starii de veghe (Halonen si Santrock, 1996).

Teoria evolutionista sugereaza ca nevoia de somn este inradacinata in trecutul nostru evolutiv. Somnul indeplineste astfel o importanta functie adaptiva, ne protejeaza de pericole. Teoria hibernarii reprezinta, dupa opinia lui Malim si Birch, o variatie a teoriei evolutioniste. Ea sugereaza ca somnul a derivat dintr-o forma mai usoara de hibernare, cu scopul de a-i tine pe oameni linistiti si imobilizati in intuneric. Teoria somnului necesar si a celui optional. Horne argumenta ca refacerea celulelor are loc mai degraba ziua decat noaptea. El a aratat ca primele patru ore de somn reprezinta somnul de baza si sunt absolut necesare odihnei. Celelalte ore de somn ramase sunt reunite de Horne sub denumirea de somn optional, de care omul sar putea dispensa fara ca acest lucru sa aiba un efect nociv.

5.Activitatea onirica(visele)
Visul este o experienta intrapsihica personala, strict individuala,specifica experientei de viata a fiecarui individ. (Enachescu, C., (1996), Tratat Neuropsihologie, Bucure ti: Editura Victor ) Exista o relatie bine definita intre somnul REM, vise si memorie. Prezenta somnului cu vise la persoanele cu tulburari ale memoriei este mai scazuta, iar tulburarea somnului REM afecteaza in mod negativ memoria si procesul de invatare. Privarea unei persoane de somn paradoxal cauzeaza persoanei respective tulburari psihice grave. Visele sunt in principiu vizuale, dar persoanele cu orbire congenitala, deci private de experienta perceptiva anterioara a imaginilor-suport pentru activitatea onirica prezinta vise auditive. In schimb persoanele care si-au pierdut vederea undeva pe parcursul vietii,prezinta in continuare vise de tip vizual. Durata narativa a unui vis in medie coreleaza cu durata unui episod REM. (Golu, M., D n il , L., (2006), Tratat de neuropsihologie, Vol I, Bucure ti: Editura Medical )

6.Perturbari ale somnului

Perturb rile somnului sunt frecvent ntlnite. O privare de somn poate s duc la o deteriorare important a activit ii zilnice. Efectele lipsei de somn: fizic nseamn o suprasolicitare a sistemelor de adaptare la starea de veghe, o cre tere a nevoilor energetice pentru a putea sus ine activitatea fizic i intelectual . Cele mai implicate sunt aparatul cardio-vascular (inim vasele de snge), aparatul digestiv i sistemul neuroendocrin. Consecin ele sunt favorizarea apari iei precoce, la indivizii predispu i, a hipetensiunii arteriale i a bolilor cardiace. Pot s apar gastrite, tulbur ri de tranzit intestinal. Se asociaz sc derea capacit ii de concentrare, somnolen diurn i tulbur ri de comportament alimentar. Apar tulbur ri cognitive legate de felul n care individul se va percepe pe sine, i va percepe performan ele, via a personal , de familie sau a grupului din care face parte. Se pot asocia sentimentele i tr irile de inadecvare, lipsa de n elegere din partea partenerului de via . Din punctul de vedere clinico-psihiatric, distingem doua grupe de tulburari alesomnului : dissomniile si parasomniile. a)Dissomniile tulburari principale ale somnului, constau in alterarea cantitatii, calitatii si a orarului somnului.     Insomniile simple; Hipersomniile( somnolenta accentuata, prelungita,permanenta ); Tulburari ale ritmului somn-veghe; Somnolentaatipire putin profunda, asemanatoare narcolepsiei, dar pierderea constiintei nu este completa, individul intelege daca se vorbeste cu el si chiar poate raspunde, poate dura zile, saptamani, starea putand evolua fie spre vindecare sau coma;

b)Parasomniile tulburari principale ale somnului, cauza lor principala fiind un eveniment anormal care intervine in timpul somnului.  Apneea de somn( sforaitul profund - oprirea brusca a respiratiei in timpul somnului, trezirea, dupa care se revine la starea de somn );  Cosmarul( vis terifiant, cucaracter anxios, stare de teroare );  Teroarea de somn( forma grava de parasomnie,individul are impresia ca daca adoarme nu se mai trezeste );  Somnambulismul( individul se ridica in mod inconstient si involuntar in timpul somnului si se misca,merge sau manipuleaza obiecte, se trezeste spontan, neavand nici o amintire despre episod)

Bibliografie:

    

Vintila, M. (2007), Compendiu de Neuropsihologie, Timisoara: Editura Universitatii de Vest Zlate, Mielu (2000), Introducere in psihologie, Iasi: Editura POLIROM Montangero, Jacques (2003), Vis si cognitie, Iasi :Editura POLIROM Golu, M., D n il , L., (2006), Tratat de neuropsihologie, Vol I, Bucure ti:Editura Medical Enachescu, C., (1996), Tratat Neuropsihologie, Bucure ti: Editura Victor