TEORlA PERSONALITATII

A. Caracteristicile copilului

S-a presupus ca individul tn copilarie are cel putin urmatoarele atribute:

1. Percepe experienta sa ca realitate. Experienta lui este realitatea lui.

a. drept urmare, individul are un urias potential de constientizare a ceea ce este
realitate pentru el, asa cum nimeni altcineva nu 0 poate face; nimeni nu-si poate
asuma mai bine cadrul sau de referinta decat individul tnsusi.

2. Are 0 tendlnta irnplicita spre actualizarea propriului organism.

3. lnteractloneaza cu realitatea sa in baza tendintei la actualizare. Astfel,

comportamentul sau este rezultatul efortului organismului de a-si satisface nevoile de
actualizare experlentlate Tn realitatea perceputa .
.-----..
4. In aceasta interactiune copilul funcjioneaza ca un intreg organizat.

5. Se anqajeaza Tntr-un proces de evaluare orqanisrnica, avand tendinta la

actualizare drept criteriu ln evaluarea experientei. Experientele percepute ca
rnentinand sau dezvoltand organismul sunt evaluate pozitiv, iar cele percepute ca
nesustinand rnentinerea sau dezvoltarea organismului, sunt evaluate negativ.

6. Copilul cauta experientele evaluate pozitiv l?i Ie evita pe cele evaluate negativ.

Comentariu: Din aceasta perspectiva, copilul este vazut ca avand un sistem

motivational inerent (pe care II au toate fiintele vii) l?i un sistem regia tor (procesul
de evaluare), care prin feedback rnentine organismul in directia satisfacerii nevoilor
sale motivationale. Copilul traieste Tntr-un mediu ce exista, din punct de vedere
teoretic doar in el sau putem spune ca mediul este propria sa creatie. Acest ultim
aspect pare dificil de tnteles pentru anumite persoane. Este perceptia mediului ce
constituie mediul indiferent de cum se leaga de 0 realitate "reala" pe care noi 0
postulam filozofic.
Relatia cu mediul este una de tip tranzactional, daca experienta continua sa
contrazica perceptia initiala, atunci cu timpul perceptia se va schimba. Realitatea
proprlu-zisa ce influenteaza comportamentul este realitatea perceputa.

B. DEZVOL TAREA SELFULUI

1. In sensul tendintei spre diferentiere care este 0 parte a tendintei la actualizare,

experienta individului se diferentiaza l?i este simbolizata ln constiinta de a fi, de
a functiona. Aceasta constientizare poate fi descrisa ca experienta de sine (self
- experienta).
2. Aceasta reprezentare in constiinta de a fi l?i a functiona se detaliaza tn
interactiunea cu mediul, ln special cu ceilalti reprezentativi, tn self-concept,
obiect perceptual in campul sau experiential.

1
 -
C. NEVOIA DE PRIVIRE POZITIVA

1. Dupa constientizarea aparitiei selfului, individul dezvolta nevoia de privire

pozitiva. Aceasta nevoie este universala fiintelor umane, este pervaziva ~i
persistenta. Indiferent daca aceasta nevoie este implicita sau tnvatata, este un
aspect irelevant pentru teoria personalitatii.

a. satisfacerea acestei nevoi se bazeaza pe deduceri privind carnpul experiential al

ce orlalti; din acest motiv este adesea arnbiqua:

b. este asociata cu majoritatea experientelor individului;

c. este reciproca, pentru ca atunci cand individul se vede pe sine ca satisfacand

celorlalti aceasta nevoie, obligatoriu experimenteaza satisfacerea propriei nevoi de
privire pozitiva:
1. prin urmare sunt rasplatiti ambii, prin satisfacerea acestei nevoi ln altul, este
experirnentata satisfacerea propriei nevoi.

d. este puternica, privirea pozitiva din partea oricui se reflecta ln complexul privirii
pozitive totale pe care individul 0 asociaza cu ceilalti:
1. In consecinta, exprimarea privirii pozitive din partea celorlalti semnificativi
devine mult mai solicitanta decat evaluarea orqanismica, iar individul devine mult mai
avid de privire pozitiva din partea celorlalti decat de experiente care sunt evaluate
pozitiv in procesul de actualizare al organismului.

D. DEZVOLTAREA NEVOII DE PRIVIRE POZITIVA FATA DE SINE

1. satisfacerea sau frustrarea nevoii de privire pozitiva asociata orlcarui tip de

experienta de sine sau grup de experiente de sine este experimentata de individ
independent de privirea pozitiva din partea altora. Privirea pozitiva experimentata tn
acest mod se numeste privire de sine pozitiva.

2. nevoia de privire de sine pozitiva se dezvolta ca 0 nevoie tnvatata din asocierea

self-experientelor cu satisfacerea sau frustrarea nevoii de privire pozitiva.

3. individul experimenteaza privirea de sine pozitiva sau pierderea ei independent de

tranzactiile cu ceilalti. EI devine lntr-un fel propriul sau celalalt semnificativ.

4. ca ~i privirea pozitiva, privirea de sine pozitiva, este experirnentata ln relatie cu

orice self-experienta sau grup de self-experiente si este cornunicata Tntregului
complex al privirii de sine.

E. DEZVOLTAREA CONDITIILOR DE VALOARE

1. cand self-experientele individului sunt diferentiate ca fiind mai mult sau mai putin
bogate tn privire pozitiva, atunci privirea pozitiva fata de sine devine si ea selectiva.

2. cane self-experienta este evitata numai pentru ca este mai mult sau mai putin
bogata tn privire pozitiva fata de sine, se spune ca individul a capatat conditii de
valorizare.

.--------- -----
3. daca individul ar experimenta doar privire pozitiva neconditionata, atunci nu s-ar
dezvolta conditii de valoare, acceptarea de sine ar fi neconditionata, nevoile de
privire pozitiva ~i acceptare de sine nu ar fi niciodata Tn contradictie cu evaluarea
orqanisrnica, iar individul ar continua sa fie adaptat psihologic si sa functioneze
plenar. Acest lan] de evenimente este ipotetic posibil, desi nu se poate produce Tn
realitate.

F.' DEZVOLTAREA INCONGRUENTEI1NTRE SELF $1 EXPERIENTA

1. Pentru ca are nevoie de privire pozitiva fata de sine, individul percepe experienta
sa selectiv, In termenii conditiilor de valoare pe care Ie are:

a. Experientele, ce sunt Tn acord cu conditiile de valoare vor fi percepute si

simbolizate corect tn constiinta:
b. Experientele, ce vin ln contradictie cu conditiile de valoare vor fi percepute
selectiv ~i deformate ln acord cu conditiile de valoare sau vor fi partial/total
negate.

2. Prin urmare unele experiente ale organismului nu sunt recunoscute ca experiente

de sine (self-experiente), nu sunt corect simbolizate ~i nu sunt organizate Tn
structura selfului intr-o forma corect sirnbolizata.

3. Astfel, din timpul primei perceptii selective (Tn termenii conditiilor de valoare)
exists 0 stare de inconqruenta Tntre self ~i experienta, tntr-o anurnita rnasura 0
inadaptare psiholoqica ~i 0 vulnerabilitate.

Comentariu: Se produce aceasta inconqruenta din cauza perceptiilor deformate ce

apar din conditiile de valoare ~i care lmpiedica integrarea experientei de catre copil.
Din acest moment conceptia sa despre sine include perceptiile deformate ce nu
reprezinta corect experienta, iar experienta sa include elemente ce nu sunt incluse tn
imaginea pe care copilul 0 are despre sine. In acest mod, nu poate trai mult timp ca
persoana intreaqa unitara. Experientele tind sa arneninte selful. Pentru mentinerea
self-structurii sunt necesare reactiile defensive.
Comportamentul este reglat uneori de self, iar alteori de acele aspecte ale
experientei organismului ce nu sunt incluse In self. Personalitatea este de aici Tnainte
divizata, cu tensiuni ~i functionare inadecvata ce acornpaniaza 0 lipsa de unitate.
Aceasta, asa cum apare este instrainarea bazala din om. EI nu a fost sincer
cu sine, cu propria sa evaluare orqanisrnica a experientei, dar de dragul privirii
pozitive din partea celorlalti, acum falsifica anumite valori experimentate ~i Ie percepe
doar ln termeni bazati pe valorile celorlalti. Acest fapt nu a fost 0 alegere constienta,
ci 0 dezvoltare fireasca ~i dificila din copilarie orientata spre maturizarea psiholoqica.
Calea terapiei, este de a elimina aceasta instrainare din functionarea omului, sa
indeparteze conditiile de valoare, sa obtlna un self ce este congruent cu experienta ~i
sa refaca procesul evaluarii organismice ca reglator al comportamentului.

G. DEZVOL TAREA DISCREPANTELOR COMPORTAMENTALE

1. ca 0 conseclnta a inccnqruentei dintre self ~i experienta (descrisa la F), 0

inconqruenta similara apare ln comportamentul individului:

3
 a. unele comportamente sunt concordante cu self-conceptul si-l rnentin, II
actualizeaza l?isporesc. Acestea sunt corect simbolizate In constiinta.
b. alte comportamente rnentin, cresc l?i actualizeaza acele aspecte ale
experientei organismului ce nu sunt asimilate In self-structure. Aceste
comportamente sunt fie nerecunoscute ca self-experiente, fie percepute
deformat sau intr-un mod selectiv asttel lncat sa fie congruente cu selful.

H r EXPERIMENTAREA AMENINTARII $1 PROCESUL DE APARARE

1. organismul continua sa experimenteze la un nivel subperceptiv unele

experiente ce sunt incongruente cu structura selfului (ce tncorporeaza conditii
de valoare) ca fiind arnenintatoare.

2. natura fundarnentala a arnenintarii este aceea ca daca experienta a fost corect

sirnbolizata In constiinta, self-conceptul nu va fi mult timp un gestalt, conditiile
de valoare vor fi lncalcate, nevoia de acceptare de sine va fi frustrate. Apare
starea de anxietate.

3. procesul de aparare este reactia ce previne producerea acestor evenimente.

Acest proces consta In perceptia selectiva sau distorsionata a experientei
si/sau negarea din constient a experientei sau a unor parti ale ei, pastrand
perceptia totala a experienjei In acord cu self-structura individului l?i cu
conditiile de valoare.

4. consecintele generale ale procesului de aparare sunt a rigidizare a perceptiei,

datorata necesitatii de distorsionare a perceptiilor. a perceptie inadecvata a
realitatii consecutiva distorsiunii sau omisiunii de inforrnatii l?i intensionalitatii.

I. PROCESUL DE CRIZA $1 DEZORGANIZARE

Acest fapt se produce numai cand exista anumite conditii specifice.

1. daca individul are un nivel mare al inconqruentei dintre self l?i experienta, daca
se produce brusc 0 experienta semnificativa irnplicand aceasta inconqruenta,
atunci mecanismele de aparare ale organismului nu pot face fata.

2. ca urmare, este experimentata anxietatea, inconqruenta fiind subperceputa.

Nivelul anxietatii este dependent de Intinderea self-structurii arnenintate.

3. procesul apararii este ineficient, experienta este corect sirnbolizata In

constiinta, gestaltul self-structurii este rupt de aceasta experienta a
inconqruentei In constiinta. Rezulta starea de dezorganizare.

4. In aceasta stare de dezorganizare, organismul este deschis experientelor care

au fost pana acum distorsionate sau negate din constient. Alteori, selful poate
recapata temporar autoritate, organismul se comports corespunzator lui.

Comentariu: aceasta sectiune poate fi clarificata de urrnatoarele exemple.

Aspectele 1 ~i 2 de mai sus pot fi ilustrate de anxietatea experimentata In
terapie sau Tn crizele psihotice acute. In terapie cand individul se exprima pe sine din

4
 -

ce in ce mai mult, se gasel?te in pragul exprirnarii sentimentelor, sirntirii care este

evident adevarata, dar care este total contradictorie conceptiei despre sine pe care 0
avea pana acum.
Anxietatea ce rezulta lntr-o situatie asernanatoare celei descrise la litera I,
este rnoderata, iar rezultatul este constructiv. Oar daca prin interpretari efective l?i
entuziaste ale terapeutului, sau prin alte semniticatii, individul este adus fata in fata
cu mult mai multe experiente negate, decat poate el gestiona, se produce 0
dezorganizare l?i 0 criza psihotica, asa cum a fost descrisa la punctul 3. Aceasta se
Intarnpla cand individul simte simultan .efectul terapeutic" al catorva surse diferite.
Comportamentele psihotice acute pot fi descrise mai degraba ca ~i
comportamente legate de aspectele negate ale experlentei, decat de aspecte
ale selfului. Astfel, persoana ce tine impulsurile sexuale sub un control rigid,
neqandu-le ca aspecte ale selfului, poate face acum propuneri sexuale deschise
acelora cu care intra in contact. Multe dintre asa-nurnitele comportamente irationale
ale psihoticilor sunt din acest registru.
Dupa ce comportamentele psthotice acute au fost experimentate, mecanismul
de aparare iaras: se aduna pentru a proteja organismul de excesul de suferinta,
impotriva constientizarii l?ia inconqruentei asociate.
Tn unele cazuri negarea experientelor este preqnanta, iar organismul se apara
impotriva constientizani selfului. Tn alte cazuri selful este din nou pregnant,
comportamentul este consistent cu el, dar selful a fost in mai mare rnasura afectat.
Oar acum este un SC ce include 0 tema irnportanta, .surtt nebun, inadecvat, 0
persoana nesiqura, cu impulsuri l?iforte de controlat". Adica este un self in care este
simtita lipsa de incredere.

J. PROCESUL REINTEGRARII

Tn situatlile descrise la G l?i H, probabil l?i in situatii de criza - I, desi este mai putin
evident, este posibil procesul reinteqrarii, proces ce merge in directia cresterii
conqruentei dintre self l?iexperienta. Poate fi descris astfel:

1. in sensu I procesului de aparare - pentru ca 0 experienta arnenintatoare in mod

obisnuit, sa fie sirnbotizata corect in constiinta l?i asimilata in selt-structura trebuie sa
existe anumite conditii:

a. trebuie sa se produca 0 diminuare a conditiilor de valoare,

b. sa se produca 0 crestere a privirii de sine neconditionate.

2. comunicarea privirii pozitive neconditionate a persoanelor semnificative este

modalitatea prin care se obtin aceste conditii:

a. pentru ca privirea pozitiva neconditionata sa fie cornunicata, trebuie sa existe

un context de inteleqere ernpatica:
b. cand individul percepe privirea pozitiva neconditionata, existenta conditiilor de
valoare este redusa;
c. 0 alta consecinta este cresterea acceptarii de sine neconditionate;
d. daca primele doua conditn 2a l?i 2b sunt indeplinite, amenintarea este redusa,
procesul de aparare este invers, experientele percepute in mod obisnuit ca
amenintatoare sunt coreet simbolizate l?i integrate in self-concept.

5
3. consecinta etapelor 1 ~i 2 de mai sus, este aceea ca individul va lntalni probabil
mai putine experiente arnenintatoare: procesul de aparare este mai putin frecvent ~i
consecintele sale sunt mai reduse; selful si experienta sunt congruente in mai mare
rnasura: autoacceptarea creste, acceptarea fata de ceilalti creste, creste ~i reglarea
psiholoqica, procesul de evaluare organismica devine In mai mare rnasura reglatorul
comportamentului, individul devine mai integrat.

Aceasta sectiune este 0 forma mai qenerala a teorie terapiei. Am incercat sa

accentuarn faptul ca reintegrarea sau refacerea personalitatii, se produce
intotdeauna ~i doar In prezenta conditiilor rnentionate (ipoteza lui Rogers). Aceste
conditii sunt esentiale, fie ca vorbim de terapie de lunga durata, In care s-au produs
schirnban drastice ale personalitatli, fie ca vorbim de schirnbari constructive minore
ce pot fi obtinute prin contactul cu Intelegerea prietenilor sau a membrilor familiei.

MENTINEREA RELATIILOR FUNCTIONALE IN TEORIA PERSONALITATII

In multe teorii este posibila specificarea cu acuratete a relatiilor functionale dintre

cateva variabile:

It mai multa actualizare a experientei, un comportament mai adecvat;

• mai multe conditii de valoare, 0 proportie mai mare a experientei cu potential
amenintator:
• 0 proportie mai mare a experientei arnenintatoare, 0 probabilitate mai mare a
comportamentelor ce mentin ~i sporesc organismul fara sa fie recunoscute ca
self-experiente:
• 0 conqruenta mai mare tntre self si experienta, 0 mai mare acuratete a
sirnbolizarii in constiinta;
e mai multe conditii de valoare, mai rnulta rigiditate ~i eroare a perceptiei, un nivel
mai mare al lntensionalitatii;
e un nivel mare al experimentarli acceptarii pozitive neconditionate din partea
celorlalti, bazata pe inteleqere ernpatica, determina In mai mare masura 0
disolutie a conditiilor de valoare, iar inconqruenta este eliminate lntr-o mai mare
rnasura.

Rogers, C.R. (1959): Psychology: A Study of a Science, vol. 3, A Theory of Therapy,

Personality and Interpersonal relationships, as developed in the Client-Centered
Framework, McGraw-Hili Book Company