P. 1
Increderea in sine. Referat

Increderea in sine. Referat

4.6

|Views: 9,130|Likes:
Published by Iulian

More info:

Published by: Iulian on May 14, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/29/2015

pdf

text

original

Ministerul Invătămîntului al Republicii Moldova Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” Facultatea Psihologie si PPS

REFERAT:
„Încrederea în sine”

Întroducere Imaginea de sine este definită de modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoţionale, cognitive, sociale si spirituale care conturează şi întăresc dimensiunile eului nostru. În funcţie de percepţia noastră la un moment dat al dezvoltării noastre, de ceea ce ne-am dori să fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal si eul viitor. Imaginea de sine ne influentează comportamentele, de aceea este important să ne percem cît mai corect, sa dezvoltăm convingeri realiste despre noi însine. Există persoane care, deşi au o infăţişare fizică placută, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea înalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc. Percepţia de sine nu reprezintă adevărul despre noi, ci este doar o "hartă" pentru propriul "teritoriu" ("Harta nu este teritoriul" – PNL), un barometru al stării noastre de bine. Relaţiile armonioase cu membrii familiei şi cei din jur, performanţele profesionale, asumarea unor responsabilităti în acord cu resursele proprii indică o imagine de sine pozitivă, în timp ce absenţa motivaţiei sau o motivaţie scăzută, agresivitatea defensivă, comportamentele de evitare, rezistenţele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de sine negativă. Stima de sine reprezintă modul în care ne evaluăm pe noi înşine în raport cu propriile asteptări şi cu ceilalţi şi este direct proporţională cu conştientizarea valorii noastre. Fiecare fiinţă umană este unică şi are o valoare care merită să fie respectată. Valoarea unei fiinţe umane este data de suma comportamentelor, acţiunilor si potenţialităţilor sale trecute, prezente si viitoare. Capacitatea fiinţei umane de a se proiecta in viitor, de a-şi conştientiza, dori şi anticipa devenirea prin raportarea la experienţele si succesele anterioare şi credinţa despre propria eficacitate contribuie la intărirea stimei de sine. Am auzit multi parinţi spunînd: "Nu faci bine, lasa ca fac eu ca ştiu mai bine" sau

"Esti prea mic, nu poţi tu să faci asta". Astfel de fraze pot ucide încrederea in sine. Din dorinţa de a-i feri de suferinţe şi eşecuri în viaţă, mulţi părinţi îşi supraprotejeaza copiii menţinîndu-i dependenţi şi împiedicîndu-i astfel să-şi dezvolte încrederea în sine. Încrederea în sine depinde mai mult de capacitatea noastră de a face anumite lucruri, în timp ce stima de sine reprezintă rezultatul unei autoevaluări şi are un rol foarte important în stabilirea identităţii noastre. O stimă de sine pozitivă se bazează pe percepţia pozitivă despre propriile noastre comportamente. De aceea este important sa ne respectăm nevoile si limitele pentru ca acţiunile noastre să ne pună în valoare, să fie viabile in ochii noştri. Încrederea în sine nu este înnăscuta şi nu depinde doar de educaţia pe care am primito în copilărie cînd părinţii noştri ne-au învaţat sa facem împreună cu ei şi ne-au stimulat să ne asumăm responsabilitaţi pentru a deveni autonomi în viaţă. Încrederea în sine este realistă şi predictibilă, deoarece se sprijină pe rezultate concrete obţinute în trecut, pe experienţele reale pe care o persoană le-a trăit şi care-i permit să prezică rezultatele la care se asteaptă în viitor. Deci încrederea în sine nu este oarbă şi prezintă o anumită doză de incertitudine. Ea se bazează pe conştientizarea propriilor cunoştinţe şi competenţe într-un anumit domeniu, pe rezultatele pozitive obţinute anterior şi este întreţinută prin abordarea treptată a altor experienţe în scopul de a fixa şi transfera competenţele, precum şi pentru a descoperi alte competenţe de care nu eram constienţi. Este important ca experientele noi sa fie abordate treptat, deoarece eşecurile repetate la experienţe noi pentru care nu reuşim sa gasim o explicaţie pot avea efecte negative asupra încrederii in sine şi a stimei de sine. Dacă suntem flexibili si putem recadra acţiunile si experienţele noastre astfel încît sa vedem partea bună, pozitivă a lucrurilor şi să învăţăm ceva din ceea ce ni se întîmplă, reuşim să ne construim încrederea în sine şi să ne întărim stima de sine. Convingerile noastre ne dirijeaza comportamentele, de aceea este important sa păstrăm acele convingeri care sunt bune

pentru noi şi ne ajută să ne schimbăm cadrele de referintă. Abordarea unei situaţii dintr-o altă perspectivă ne permite să ne schimbăm reacţiile, să dezvoltăm comportamente noi, mai adecvate situatiei prezente si să obtinem astfel rezultate mai bune in viată.

FORMAREA IMAGINII DE SINE Imaginea de sine este expresia concretizată a modului în care se vede o persoană sau se reprezintă pe sine. Imaginea de sine se referă la perspectiva individuală asupra propriei personalităţi. Formarea imaginii de sine constă în primul rînd într-o construcţie subiectivă şi implică trei aspecte:  importanţa părerii celorlalţi în construcţia acesteia;  elementele pe bază cărora se realizează percepţia celorlalţi;  masura în care conduita şi motivaţia influenţează crearea imaginii de sine. În formarea imaginii de sine se parcurg mai multe etape:  eul , în viziunea propriei persoane care îsi realizează autoportretul din punctul de vedere al personalitaţii în ansamblu. Eul reprezintă imaginea pe care noi o considerăm definitorie pentru personalitatea noastră. Ca o consecintă a constructiei propriei imagini de sine se formează şi aprecierea asupra acesteia: pozitivă sau negativă.  celălalt, constientizarea faptului că acesta realizează asupra noastră judecata ce are la bază modul în care persoana noastră e percepută. Imaginea de sine nu

corespunde întotdeauna cu imaginea pe care cei din jur şi-o formează despre noi.  reflecţia eului asupra imaginii de sine din perspectiva corespondenţei sau necorespondenţei între aceasta şi judecata celuilalt. Această apreciere poate declanşa sentimente pozitive sau negative. Aprecierea e dependenta de tipul de personalitate si are consecinţe importante in privinţa integrării sociale. Imaginea de sine se formeaza pe baza unor anumiţi factori:  raportarea persoanei la anumite grupuri sociale precum familia si cercul de prieteni apropiaţi sau grupul de muncă, religios sau grupul organizatiei politice. Aceste grupuri exercită influente diferite asupra imaginii de sine.  pe baza teoriei cu privire la compararile sociale. Oamenii tind să se compare cu cei asemanatori lor din punct de vedere al imaginii. Oamenii recunosc intutitiv importanţa stimei de sine in ceea ce priveste eficienţa şi sănătatea lor mintală - de aceea incearcă sa o mentină şi să o ridice. Fiecare persoană este diferită de ceilalţi şi pricepută la ceva anume. O stimă de sine ridicata nu aduce nici un complex de inferioritate, nici un complex de superioritate, lucrurile sunt… exact asa cum ar trebui sa fie, adica OK!

În primul rînd, fară să se compare cu ceilalţi, ci doar cu sine, şi fără să se autosaboteze prin convingeri limitătoare sau să se învinuiască pentru aşteptări nerealiste sau lipsa de control asupra mediului exterior şi a celorlalţi, persoana cu stima de sine ridicată consideră că este in general multumit/ă de sine. Da, este exact multumită. Nici preaprea. Nici foarte-foarte. Nu simte nevoia să demonstreze ceva, nu se agită pentru a avea, a face sau a fi mai mult sau mai bine, pur si simplu se acceptă asa cum este, in intregime.

Respectul de sine, reuşeşte să se păstreze la un nivel suficient de puternic, indiferent de schimbările care ar putea să apară. Respectul de sine, spre deosebire de stima de sine, este reflectarea gradului in care sinele nu se autoapreciază, ci se ingrijeşte de necesitaţile sinelui.

Stima de sine ridicată este dependenta de respectul de sine, pentru ca primul lucru care scade in intenstitate este stima de sine, care poate să fie dependentă de situatii schimbatoare, dar respectul este ceva conditionat de credinţe, iar o persoana (auto)educată să-şi păstreze respectul de sine în orice situaţie şi să continue să se ingrijească de toate aspectele sinelui (fizic, spiritual, mental, psihic) nu va lăsa stima de sine să scadă atat de puternic încît să afecteze funcţionarea sinelui. Respectul poate fi cerut de la ceilalti, poate fi impus, poate fi apărat, în funcţie de prezenta stimei de sine si a unei educaţii care să asigure o adaptare la mediul exterior. Respectul este ceva care ţine mai mult de comportamentul vizibil in exterior si de anumite decizii in care o persoana trebuie să ţină cont de ea, mai mult decît stima de sine, care este mai degraba o stare.

Bibliografie
Nastas, D. (2003), Stereotipuri, prejudecati si discriminare in Neculau, A. (coord), Manual de psihologie sociala, Polirom, Iasi Pieron, H. (2001), Vocabularul psihologiei, Univers Enciclopedic, Bucuresti
Yzerbet V. & Schadron G. (2002), Cunoasterea si judecarea celuilalt, Polirom, Iasi Schiopu, U. (coord) (1997), Dictionar enciclopedic de psihologie, Babel, Bucuresti

www.sussex.ac.uk http://www.calstatela.edu/faculty/sfischo/OffenseJMPweb.html

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->