Sunteți pe pagina 1din 4

PERSONALITATEA

Prin personalitate înţelegem elementul stabil al conduitei unei persoane sau ceea
ce o caracterizează şi o diferenţiază de alte persoane. Aceasta îmbină atât trăsături
generale, cât şi trăsături particulare.
Personalitatea se formează încă de la naştere şi continuă să se dezvolte pe tot
parcursul vieţii, având la bază ereditatea şi fiind puternic influenţată de relaţiile
interpersonale şi sociale.
Conform unui studiu realizat de psihologul american, Gordon Allport,
personalitatea este alcătuită din numeroase trăsături, structurate pe trei niveluri. Primul
nivel este format din două sau trei însuşiri cardinale, care domină comportamentul nostru.
Cel de-al doilea nivel cuprinde între zece şi cincisprezece trăsături principale, care pot fi
uşor identificate şi care se manifestă stabil în conduita umană. Ultimul nivel înglobează
sute de trăsături secundare, pe care le observăm cu mai multă dificultate.
In 1988, ZLATE a propus un set de 10 criterii ca fiind relevante pentru definirea
personalitatii. Omul devine personalitate atunci cand:
Capacitatea de a deveni constient de sine, de altii si de lume, este unul din cele
zece criterii propuse pentru definirea personalitatii. Cunoaşterea de sine este hotărâtoare
în viaţa omului, fără ea devine dificilă, dacă nu chiar imposibilă o viaţă raţională. Prin
intermediul ei omul dobândeşte conştiinţa de sine, indentitatea de sine, respectul de sine.
Aceasta cunoaştere de sine da fiecarui individ puterea interioară de a putea obiectiva mai
uşor în orice moment, va putea înţelege dacă un lucru este bun sau mai puţin bun pentru
el şi va reuşi să faca cele mai inspirate alegeri. Totodata va învăţa să-si depasesca fricile,
sa-si motiveze acţiunile şi să se bucure de cine este cu adevarat.
“ce este cu adevarat important pentru mine in viata?”
Raspunsul la aceasta intrebare poate fi un prim pas in descoperirea propriului
sistem de valori, o alta trasatura a personalitatii.
Identificarea propriilor valori personale se poate face individual sau in cadrul unui
demers de coaching. Valorile personale se formeaza si rezida la nivel subconstient. De
cele mai multe ori, ele sunt preluate din mediul familial, educational, social, profesional,
prin expunerea la diferite exemple, prin repetitie, prin impact emotional. Formarea lor
poate fi conform cu sau in antiteza cu factorii de influenta. De exemplu, daca ai crescut
intr-o familie in care relatiile erau armonioase, poti prelua si tu “armonia” ca valoare
personala. In egala masura, daca ti-ai petrecut copilaria intr-un mediu conflictual, prin
antiteza poti adopta ca si valoare personala “armonia”. Valorile personale se cristalizeaza,
iar modul de exprimare a lor se dezvolta odata cu propria noastra evolutie.
Un al treilea criteriu in dezvoltarea personalitatii este modul in care un individ
desfasoara activitati socialmente utile si recunoscute, nu gratuite, inutile si chiar
distructive;numai asemenea activitati permit insertia optima a individului in societate.
Max Weber (fost sociolog, filosof, jurist și economist politic german) a constatat
ca orice activitate desfasurata de un individ, exprimata intr-un comportament, este sociala
in masura in care ea se modifica, in functie de actiunea altui individ, in temeiul unor
valori sau simboluri acceptate de membrii unui grup sau ai unei societati.
Comportamentul uman intervine in viata sociala orientat de valori, scopuri si norme, de
unde rezulta ca actiunea umana si sociala se instituie ca un mod de rationalizare a
realitatii.
In viata de zi cu zi, individul emite, sustine si argumenteaza judecati de valoare
intemeiate punand sub semnul intrebarii unele aspecte care intra in contradictie cu modul
sau de a fi, de a gandi, actiona, cu sistemul de conceptii
si idei formate pana la un moment dat in viata.
Nevoia argumentarii afirmatiilor facute il conduc pe individ la
elaborarea unor seturi sau sisteme de criterii apreciative, valorizatoare, fapt care ii
permite intrarea treptata in lumea valorilor.
Nevoia de indoiala il imping la reevaluari si descoperiri de fapte si relatii noi, desi
mulţi dintre noi ajungem să punem etichete unor persoane sau fapte pe care nu le
cunoaştem aproape deloc.
“A judeca pe cineva poate avea legătură şi cu experienţe personale în care
individul a interiorizat acest aspect, experienţe în care se regăsesc modele ale unor
oameni care au procedat în acest mod, sau au recurs la a vedea ceea ce le place sau ceea
ce nu le place, mai degrabă în ceilalţi decât în propria persoană” (Erna Constantin,
psihoterapeut).
In vederea dezvoltarii personalitatii, individul dispune de un profil psihomoral
corespunzator. Profilul psihomoral, reprezinta defapt caracterul unei persoane care
exprima valoarea morala si personala a acestuia, evaluat, in principal, dupa criterii de
unitate, consistenta si stabilitate.
Caracterul reprezinta configuratia sau structura psihica individuala, relativ stabila
si definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa, deoarece pune în contact individul
cu realitatea, facilitându-i stabilirea relatiilor, orientarea si comportarea, potrivit
specificului individual. Fiecare individ in parte, are un profil moral bine conturat, nobil,
coerent care ii permite sa se dedice unor idei, idealuri,militand pentru infaptuirea lor,
pentru obtinerea starii de bine, de implinire.
Starea de împlinirea poate fi obținută doar printr-un tipar în care ne concentrăm pe
două nevoie spirituale: nevoia de a crește continuu și nevoia de a contribui într-un mod
semnificativ, altfel spus individul simte nevoia de valorificare sociala, de a-si depasi
conditia de fiinta biologica, pentru a ajunge la statutul de fiinta creatoare. Aceasta
particularitate a individului isi are originea in cel de al saselea criteriu care defineste
personalitatea, si anume : “omul devine personalitate atunci cand creeaza valori sociale,
cand se transforma din consumator de valori in producator de valori”, desfasurand o
activitate in conformitate cu esenta sa creatoare.
Un alt criteriu care defineste personalitatea unui om, este capacitatea acestuia de a
detine controlul sau autocontrolul asupra unor fapte sau actiuni.
Autocontrolul este o abilitate complexă, o capacitate de a face lucruri cu uşurinţă
şi pricepere, care se învaţă, se cultivă de-a lungul întregii vieţi, depinzând de alte abilităţi.
Mai exact, trebuie să ne facem o obişnuinţă, mai întâi, din a ne identifica emoţiile, a le
înţelege, într-o etapă ulterioară intervenind capacitatea de a le controla, de a deveni
stăpâni pe impulsurile, deciziile şi comportamentul nostru. Autocontrolul solicită
asumarea emoţiilor.
Este nevoie de timp pentru a ne dezvolta autocontrolul, prin care să ne stăpânim
emoţiile, timpul, comportamentul dar si relaţiile cu ceilalţi pentru ca, omul este prin
excelenta o fiinta sociala si nu solidara si astfel ajungem sa aplicam un alt principiu al
definirii personalitatii si anume capacitatea individului de a se integra armonios si util
in societate; grupul ii ofera acestuia modele de actiune sociala, pregatindu-l si ajutandu-l
in felul acesta pentru integrarea cat mai facila in reteaua relatiilor sociale.
Grupurile sociale sunt formatiuni sociale in care indivizii interactioneaza direct, pe
baza unor reguli acceptate, si se recunosc ca membrii unei entitati distincte. Capacitatea
si dorinta de a te integra intr-un grup duce la exprimarea nevoii de apartenenta. Acestei
nevoi i se acorda cea mai mare importanta in viata si este esentiala inca de la nastere:a fi
dorit, a primi caldura, mangaieri. Simtim nevoia sa apartinem, impreuna cu apropiatii
nostri, unei viziuni comune despre viata in spiritualitate, religie, politica, in cluburi de
petrecere a timpului liber sau intalniri profesionale. Adesea simtim nevoia sa ne grupam
in jurul unor interese comune diversificandu-ne dar totusi sutinandu-ne propriul punct de
vedere intr-o maniera flexibila, adaptandu-ne grupului de apartanenta.
Apartinand unui grup, tindem sa devenim asemenea persoanelor pe care le
admiram. Acest lucru poate fi bun sau rău, în funcţie de ce fel de persoane luam ca
model. Modele pe care ni le alegem ne ofera de fapt reguli de comportament la care noi
ne adaptam, dar si noi la randul nostrum, prin personalitatea pe care ne-am creat-o putem
deveni model pentru altii.
Astfel, in functie de cele zece criterii analizate mai sus putem identifica mai multe
tipuri de personalitati: mature sau immature, accentuate sau destructurate. Personalitatea
nu e innascuta. Omul nu se naste cu personalitate, ci devine personalitate. La nastere,
copilul nu e o personalitate. El are statutul de individ si e un potential candidat la
dobandirea atributului de persoana. Atributele personalitatii nu apar decat in conditiile
integrarii individului in mediul social, prin procesul desocializare, care
presupune internalizarea normelor si valorilor sociale
Bibliografie
http://www.scientia.ro/homo-humanus/psihologie/1690-personalitatea-si-componentele-sale.html

https://jurnalspiritual.eu/a-te-cunoaste-pe-tine-insuti-inseamna-a-sti-ce-esti-ce-ai-si-ce-poti/

https://psychologies.ro/cunoaste-te/ce-sunt-si-ce-impact-au-valorile-personale-2151743

http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/ACTIUNEA-SOCIALA29.php

https://adevarul.ro/locale/pitesti/sa-gandesti-dificil-aceea-majoritatea-oamenilor-judeca-celebrul-
citat-atribuit-carl-jung-explicat-1_5880c1275ab6550cb894c8b8/index.html

http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/Temperamentul-si-caracterul-la641914172.php

https://www.scribd.com/doc/36548390/Personalitatea

https://destepti.ro/autocontrolul-secretul-inteligentei-emotionale

http://www.referatele.com/referate/psihologie/online3/DEVENIREA-PERSONALITATII-
referatele-com.php

http://www.scritub.com/sociologie/Grupurile-sociale11215.php

https://artaseductiei.ro/piramida-lui-maslow/

https://psychologies.ro/anchete-si-dosar/de-ce-avem-nevoie-de-modele-2154789