Vointa

Definitie: Vointa reprezinta procesul psihic de reglaj, prin intermediul caruia omul isi mobilizeaza si isi
canalizeaza fortele si capacitatile fizice si spirituale in vederea invingerii obstacolelor care apar pe
traiectoria activitatii.
J.Piaget considera vointa ”un reglaj al reglajelor” – ea se rasfrange asupra proceselor afective si
congnitive.
Vointa poate fi inteleasa ca:
- modalitate de coordonare a activitatii;
- proces superior de autoreglaj;
- aptitudine de a actiona in vederea realizarii scopului constient propus;
Obstacolul – reprezinta o confruntare intre posibilitatile omului si conditiile obiective ale activitatii.
Efortul voluntar - nu este innascut, el este dependent de modul de apreciere al obstacolului si de
nivelul de dezvoltare al limbajului.
Vointa este mecanism psihic de autoreglare, de autoguvernare si de dirijare a conduitei.

Etapele actului voluntar

Vointa, in calitate de proces psihic, se realizeaza de-a lungul mai multor etape:
1. articularea motivationala, prefigurarea intentiei sau impulsului – constientizarea impulsului si
raportarea la un anumit subiect sunt urmate de formularea scopului si directionarea actiunii in
vederea realizarii lui;
2. analiza si lupta motivelor – fata de o anumita situatie pot sa apara motive concordante sau in
opozitie; castiga cele care pot sa satisfaca mai bine trebuintele;
3. luarea hotararii – realizata in urma deliberarii, face posibila elaborarea planului de actiune; acum
apare intentia de a actiona;
4. executia – presupune autocomanda verbala de a actiona, planul este confruntat permanent cu
realizarea activitatii; se realizeza modificari ale planului daca este necesar; se face apel la
cunostinte, deprinderi, materiale, aparate, masini;
5. verificarea si evaluarea rezultatelor – formularea unor concluzii pentru viitor.

Calitatile (insusirile) vointei

Cele mai importante calitati sunt:
 Perseveranta – capacitatea de a urmari consecvent realizarea scopului, chiar cand este dificil de
atins; opusul ei este incapatanarea (insusire negativa) care presupune urmarirea unui scop chiar
si atunci cand este clar ca este imposibil de realizat;
 Fermitatea si taria – este capacitatea de a suporta dificultatile, opiniile contrare, critica, etc.
pentru a-ti mentine hotararea luata; opusul ei este slabiciunea vointei (insusire negativa) care
inseamna imposibilitatea de a realiza efortul necesar;
 Independenta si initiativa – reprezinta calitatea de a lua hotarari analizand critic ideile proprii si
pe ale altora; opusul ei este sugestibilitatea (insusire negativa) consta in adoptarea necritica a
ideilor altor persoane, dar si negativismul – respingerea oricarei sugestii.
 Autocontrolul – presupune constientizarea, aprecierea si adecvarea permanenta a tendintelor,
motivelor, precum si a actiunilor concrete anumitor exigente, principii, idealuri, etc.
  Promptitudinea deciziei – consta in rapiditatea cu care omul delibereaza, se iau hotarari; opusul
ei este nehotararea sau tergiversarea (insusire negativa) care reprezinta amanarea deciziei sau
oscilatia intre mai multe motive, scopuri, mijloace, etc.

Calitatile vointei, integrate in structuri mai complexe devin trasaturi de character. Dezvoltarea vointei
contribuie la dezvoltarea personalitatii.