Rolul afectivitatii in dezvoltarea motivatiei si a imaginatiei

Afectivitatea este o sumă de trăiri psihice subiective, emoţii, dispoziţii, sentimente şi

pasiuni, care reflectă relaţiile omului cu lumea înconjuratoare şi care dau coloratura, substanţa
a tot ceeea ce gândim şi facem.
 
Afectivitatea este o componentă de bază a psihicului uman, neexistând practic vreun
proces psihic (memorie, senzaţie, gând, motivaţie, imaginație) care să nu fie strâns legat de o
trăire afectivă sau invers. Am putea spune că procesele mentale interioare dar şi
comportamentele sunt determinate de trăiri afective şi/sau declanşează emoţii, sentimente,
dispoziţii sau pasiuni.

Motivatia se defineste ca fiind fenomenul psihic reglator ce consta in ansamblul

necesitatilor interne ( aparute ca urmare a dezechilibrelor energetice ) ce declanseaza si sustin
activitatea omului, in timp ce afectivitatea este procesul reglator ce reflecta relatiile dintre
subiect si obiect in forma unor trairi subiective,rezultate din satisfacerea sau nesatisfacerea
unor trebuinte.
Imaginatia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe
baza combinarii si transformarii experientei. Omul este capabil de o performanta unica , aceea
a realizarii unitatii dintre trecut, prezent si viitor, imaginatia fiind legata de ceea ce va fi.
Detasandu-se de prezentul imediat, de aici si acum, omul isi organizeaza si proiecteaza
actiunile in functie de trairile pe care le are si in functie de motivatia pentru fiecare actiune in
parte. Daca omul nu ar avea imaginatie, ar reactiona, orientandu-se numai pas cu pas dupa
indicatorii perceptivi din contextul real in care isi desfasoara activitatea si deci nu ar avea o
directie precisa, ar invata fragmentar, sacadat, cu stagnari si erori pana la un rezultat oarecare.
Dispunand de imaginatie, poate sa-si elaboreze mintal scopul si planul desfasurarii activitatii,
pe baza caruia sa se conduca, sa-si regleze permanent actiunile, sa evite erorile si sa aiba mai
mare eficienta.
Sistemul psihic uman participă cu toate componentele sale aflate in interacţiune la
desfăsurarea oricărei activităţi umane care permite adaptarea omului la mediu. Fiecare
fenomen psihic indeplineşte un rol specific. În această situaţie se află afectivitatea, motivatia
si imaginatia, între care există numeroase legături şi interdependenţe. Trăirile afective au un
rol de sport energetic al acţiunilor omului şi reflectă relaţia acestuia cu obiectul, valoarea
obiectului pentru subiect.
Cele trei fenomene psihice sunt procese, constând în transformări ale unui conţinut
informaţional. Acest conţinut este însă diferit: în cazul imaginaţiei- care este un proces
cognitiv superior- se reflectă obiectele şi fenomenele din experienţa individului, pe când, în
cazul afectivităţii- care este un proces reglator- este reflectată relaţia subiectului cu elementele
lumii obiective. Afectivitatea constituie suportul energetic si al motivatiei, "combustibilul"
sau si totodata ecoul sau rezonanta in subiect a stimulilor ce actioneaza din exterior sau din
interior,in functie de starea internaa individului la un moment dat, pe cand motivatia poate fi
considerata „motorul” vietii noastre psihice.
 Din perspectiva ontogenetica, afectivitatea, motivatia si imaginatia, ,evolueaza de la
forme mai simple la forme mai complexe si variate sub influenta conditiilor de mediu social-
cultural, la trebuintele organice, biologice, se adauga treptat cele de securitate, afiliere, stima
si autorealizare, dupa cum arata piramida trebuintelor realizata de psihologul american
Abraham Maslow.
Toate aceste tipuri de trebuinte pot semnaliza la un moment dat un deficit, o stare de
saturatie sau suprasaturatie,ceea ce provoaca trairi afective diferite:fie
insatisfactie,neplacere,fie incantare,placere sau de zgomot.
Se poate afirma că trăirile afective intense declanşează şi susţin combinatorica
imaginativă. Procesele şi atitudinile afective (ca trăiri permanentizate) îndeplinesc astfel rolul
de condiţii de activare şi energizare a imaginaţiei, conferind orientări noi şi personale
diverselor combinaţii ale acestora.
Rolul activ al afectivităţii în imaginaţie poate fi evidenţiat şi prin analizarea contribuţiei
sale la realizarea diferitelor forme ale imaginaţiei.
Visul din timpul somnului are un caracter scenic dar şi simbolic. Sigmund Freud a afirmat
că visul este realizarea unei dorinţe a individului pe care acesta şi-a reprimat-o. Dorinţele, ca
formaţiuni motivaţionale sunt strâns legate de trăirile afective, deci afectivitatea este prezentă
în producerea fenomenelor onirice.
Reveria este o succesiune de imagini ce se derulează în starea de veghe ce poate crea o
dispoziţie afectivă pozitivă.
Imaginaţia reproductiva este forma imaginaţiei activă, conştientă si voluntară care
reconstituie imagini despre care subiectul primeşte informaţii mai ales pe cale verbală, are un
rol important în menţinerea interesului în lectura unei cărţi, într-o conversaţie.
Imaginaţia creatoare este forma cea mai valoroasă, complexă, activă, voluntară care
permite producerea unor imagini complet noi, originale, ingenioase, utilizând şi resursele
inconştientului, care este considerat sediul afectivităţii noastre.
Visul de perspectivă este proiecţia mintală în viitor a propriei persoane şi a propriei vieţi şi
are rolul de a asigura suportul motivaţional-afectiv al tuturor acţiunilor curente care vizează
realizarea în practică a acestui vis.
Este evident că nici unele din formele şi procedeele imaginaţiei nu sunt posibile in absenţa
trăirilor afective care asigură un fond energetic ce le susţine şi le dirijează si ca motivatia se
exprima in emotie,dar si emotiile se repercuteaza asupra motivelor,declansand actiunea.Acest
din urma aspect este in general cunoscut,de exemplu,in domeniul comertului cand,prin
realizarea de ambalaje si prezentari de produse "emotionante"(afectogene) se vizeaza si chiar
se realizeaza de multe ori crearea trebuintei de a poseda respectivele produse
si,deci,declansarea actiunii de cumparare a lor.
De asemenea, motivele întreţin o receptivitate crescută pentru anumite elemente ale
realului, permiţând o transformare şi restructurare a acestora în vederea obţinerii de imagini
noi şi originale. Dorinţele puternice şi interesele ne orientează procesul imaginativ, fie că este
vorba de forma lui voluntară (imaginaţia reproductivă, creatoare sau visul de perspectivă), fie
de fomra lui involuntară (visul din timpul nopţii, reveria). Visul de perspectivă se află în
strânsă legătură cu interesele, idealurile şi concepţia despre lume şi viaţă, fiind o reflectare a
acestora, iar trebuinţele nesatisfăcute, motivele şi dorinţele noastre pot fi împlinite într-o
formă fictivă, uneori chiar inconştientă, sub forma visului din timpul nopţii sau sub forma
reveriei.

Imbinarea celor trei fenomene a facut ca ele sa fie diferite unul prin celalat astfel, procesele
afective au fost considerate "procese afective,condensate,cristalizate",aceasta pentru ca unele
motive i-au dat nastere in urma acumularii unor trairi afective pozitive care tind sa se repete si
in urma imaginatiei, provocand o stare de tensiune interna ce se cere satisfacuta,in timp ce
altele se formeaza prin trairea unei sau unor emotii negative ce genereaza actiuni de
evitare,respingere..de exemplu nevoia de a asculta genul de muzica preferat,in timp ce este
satisfacuta,provoaca placere,bucurie,dar aceasta nevoie insasi a luat nastere tocmai prin
condensarea bucuriilor traite anterior,la ascultarea respectivei muzici,care daca n-ar fi fost
auzita,nici nu ar fi provocat aparitia unei asemenea trebuinte.Acest exemplu conduce la ideea
dependentei trebuintelor specifice umane(materiale,spirituale...)de mediul socio-cultural si
istoric in care individul creste si se dezvolta.Trebuintele si valorile mediului in care traieste ii
sunt inoculate sau le interiorizeaza trecandu-le prin filtrul propriei personalitati dar totodata
individul isi dezvolta o gama variata de trairi afective ca si diferite modalitati de exprimare a
acestora.Prin urmare,saracia sau bogatia ca si calitatea influentelor sociale asupra fiecarei
personalitati se soldeaza cu dezvoltarea unui sistem mai simplu sau mai complex de trebuinte
si trairi afective,astfel se explica de ce unii oameni sunt fericiti, multumiti daca au ce manca si
ce bea, in timp ce altii traiesc toata viata sentimentul neimplinirii care ii determina sa caute
permanent frumosul, dreptatea,etc.
Satisfacerea sau nesatisfacerea trebuintelor, insotite de trairi afective corespunzatoare,
depind, asadar de corelarea factorilor interni cu cei externi de unde rezulta structuri
motivationale si afective si imaginative diferite la fiecare om in parte,astfel incat
caracteristicile celor doua fenomene psihice in sinteza cu imaginatia ,dau nastere trasaturilor
de personalitate ce sunt definitorii pentru orice om.
Fiind o entitate in acelasi timp biologica, psihica si sociala, omul normal se
caracterizeaza printr-o multitudine de trebuinte, motive, interese, convingeri etc, pe care insa
nu si le poate satisface integral si imediat,fapt ce-i provoaca o diversitate de trairi afective mai
simple sau mai complexe, pozitive sau negative, trecatoare sau de durata,etc. si astfel isi
antreneaza si imaginatia. Prin urmare,coexistenta celor trei categorii de fenomene psihice este
evidenta si obligatorie.
BIBLIOGRAFIE

1. Golu, Pantelimon, Zlate, M., Verza, E.,- Psihologia copilului, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1993

2. Cosmovici, A- Psihologie generala, Iaşi, Editura Polirom,1998

3. Piaget, Jean, Psihologie şi Pedagogie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1977

4. Sterian, M., Nicoara, D., Psihologie generala, Editura Pro Universitaria, 2018