Semnificatia deznodamantului din nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici

- Deznodamantul nuvelei cuprinde scena finala in care autorul prezinta moartea

personajelor principale;
- In mainera romantica, finalul este justitiar;
- Invinse in aspiratiile lor, personajele platesc pentru ca au sfidat destinul si si-
au tradat intentiile initiale;
- Incendierea Morii cu noroc invaluie in taina intamplarile dramatice si atat de
cumplite, incat nu merita sa fie cunoscute;
- Caracterul moralizzator al nuvelei reprezinta o trasatura a tuturor scrierilor lui
Slavici.
Deznodamantul nuvelei este creionat succint, dar in scene dramatice si
violente. Intors la M.. dupa ce capatase certitudinea ca a ratat prinderea lui Lica si
deznadajduit la ideea ca toate eforturile sale au fost zadarnice, G. ii marturiseste
Anei ca Samadaul este autorul tuturor crimelor si ii comunica rece, fara resentimente
ca o va ucide pentru ca nu poate s-o lase vie in urma lui. Lucid, recunoscandu-si
setea de razbunare si dand vina pe Dumnezeu ca nu l-a luminat, in ciuda tuturor
rugamintilor ei, isi injunghie sotia implantand cutitul adanc in inima ei preocupat intr-
asa masura de fapta lui, incat nici macar nu intoarce capul sa afle cine il impusca.
Moartea celor doua personaje vine in apogeul ascensiunii lor de la acceptarea
compromisului la pacatul capital: crima pentru G. si adulterul pentru Ana. Faptele
sunt ata de cumplite, incat nu merita sa fie inregistrate de memoria publica; de
aceea, hanul arde din temelii si batrana gandeste cu nevinovatie ca incendiul a fost
provocat de o intamplare nefericita (au fost lasate ferestrele deschise).
Intentia scriitorului este evidentiata: finalul este in mod ostentativ justitiar. De
aceea si moartea lui Lica vine ca o pedeapsa: rama sfara cal si cu jandarmul Pintea
pe urmele lui, Samadaul, fiinta cinica si care ucide cu voluptate, se sinucide,
zdrobindu-si capul de un stejar, pentru ca jandarmul sa nu aiba satisfactia de a-l fi
prins viu si cu dovezile vinovatiei asupra sa.