Recenzie Ion de Liviu Rebreanu

Sincer vorbind, am citit romanul ,,Ion” de Liviu Rebreanu , deoarece făcea parte din
programa școlară, iar profesorii insistau pentru cunoașterea acestui roman. Cartea se citește ușor
fără dificultăți, fără prea multe regionalisme sau cuvinte arhaice.

Când vorbim despre romanul ,,Ion” ,autorul ne transpune în satul transilvănean de la

începutul secolului XX, unde personajele se lasă dominate de pasiuni și scopuri meschine.

Printre probleme fundamentale ale romanului se remarcă relația dintre părinți și copii,
problema pământului (bogăția materială și spirituală a țăranului).

Romanul ,,Ion” se împarte în două părți, ,,Glasul Pământului” și ,,Glasul Iubirii”.

Personajul principal al acestui roman este Ion Pop, un flăcău harnic, dar sărac. El este
simbolul țăranului dornic de pământ. Pentru el dorința de a stăpâni pământul devine o patimă, un
scop în sine pe care dorește să-l realizeze. Colacul său de salvare este Ana care în curând îi
devine soție. Ea este singura fată a bogatului posesor de pământuri Vasile Baciu. Prin ea Ion
dorește să fie stăpân pe aceste pământuri. Pentru a-și împlini visul, Ion înfăptuiește un plan,
profită de neatenția tatălui său și o lasă însărcinată. Vasile Baciu aflând ce cadou i-a adus fiica o
snopește în bătaie. Pentru Vasile aceasta era o rușine, iar pentru a nu afla satul, se lasă înduplecat
de Ion și îi promite toate pământurile agonisite de o viață.

Pentru Ana viața împreună cu Ion era un calvar, ea fiind supusă la bătăi zilnice. Prin
violență Ion își descărca nervii pentru că alese banii în favoarea Floricăi cea care i-a furat inima.
Ana într-un final a realizat că nu este iubită de Ion, nu mai suportase comportamentul lui agresiv
și se sinucise.

Neafectat de moartea Anei și a copilului său, Ion începe să dea din nou la Florica.
Surprins de către George, soțul Floricăi, acesta își ia o sapă și îl lovește mortal pe Ion. Acest
incident este asemănător cu zicala ,,bine faci bine primești”. După tot chinul pe care ia făcut
Anei, Ion își găsește sfârșitul.

Autorul prezintă moartea lui Ion într-un mod ironic, a iubit atât de mult pământul încât tot
în el și-a găsit sfârșitul. Mai mult el a accentuat toate viciile societății, lăcomia, fățărnicia,
invidia, violența, alcoolismul.

Negară Radu