Sunteți pe pagina 1din 3

!!

Gandirea este procesul psihic cognitiv superior cu ajutorul


caruia sunt puse in evidenta insusirile esentiale si generale ale
categoriilor de obiecte cat si relatiile dintre obiecte si fenomene, cu
scopul de a intelege realitatea si de a rezolva situatiile problematice.

In timp ce gandim utilizam informatiile pe care le receptionam in prezent cat


si reprezentarile (imaginile mintale, notiunile, sistemele de notiuni) din
memoria de lunga durata. Reprezentarile sunt componentele gandirii. Ele
sunt combinate, prelucrate cu ajutorul operatiilor gandirii, cu scopul de a
intelege realitatea si de a rezolva problemele cu care ne confruntam.

Cele mai importante operatii ale gandirii sunt analiza, sinteza,


comparatia, abstractizarea si generalizarea.

Analiza consta in descompunerea mintala a unor obiecte sau


fenomene, separarea mintala a unor insusiri.

Atunci cand spunem despre un apartament ca este format din trei camere,
bucatarie, camara, baie etc. am efectuat operatia de analiza, am descompus
pe plan mintal apartamentul in partile sale componente.

Sinteza consta in unificarea mintala a unor elemente.

Atunci cand elaboram un subiect de sinteza adunam informatii din mai multe
surse si le reunim, astfel le sintetizam.

Comparatia se realizeaza prin cautarea asemanarilor si


deosebirilor dintre obiecte, fenomene sau notiuni, in functie de un criteriu.
Criteriul dupa care facem comparatia trebuie sa fie intotdeauna pus in
evidenta.

Comparatia sta la baza operatiilor de seriere si


clasificare. Serierea consta in aranjarea unor obiecte sau notiuni in ordine,
in functie de un criteriu

(de ex. jucariile pot fi aranjate in functie de marime, substantele chimice in


functie de numarul de electroni etc.).

In cazul clasificarii obiectele sau notiunile sunt grupate in clase, in

functie de anumite proprietati comune.


Abstractizarea este operatia prin care separam si reliefam (punem in
evidenta) pe plan mintal unele insusiri si omitem alte insusiri, adica facem
abstractie de ele in acel moment.

Atunci cand spunem: "Ionel este un elev introvertit" noi am abstractizat, am


pus in evidenta o singura insusire a lui Ionel si am facut abstractie de faptul
ca el este brunet, are 15 ani, ii place matematica etc.

Afirmatia: "triunghiul are trei laturi" este o abstractizare, deoarece punem


accentul pe numarul laturilor figurii si facem abstractie de marimea
unghiurilor, dimensiunile laturilor etc.

Operatia inversa abstractizarii este concretizarea, prin


care exemplificam o insusire abstracta.

Putem concretiza notiunea "sociabil" explicand: "Petrica si Andrei sunt elevi


sociabili pentru ca s-au imprietenit repede cu multi colegi de clasa".

Generalizarea consta in extinderea pe plan mintal a unei insusiri


asupra unui grup de obiecte, fenomene, notiuni.

Daca afirmam ca toti oamenii care au temperament sangvinic sunt sociabili,


am generalizat (extins) insusirea de sociabilitate asupra tuturor celor care au
un astfel de temperament.

Operatia opusa generalizarii este particularizarea, adica indicarea


unui element reprezentativ pentru o clasa de obiecte.

Dupa ce profesorul explica o teorema, el particularizeaza, adica da niste


exemple.

Desi foarte variate, operatiile gandirii au cateva caracteristici comune


(Cosmovici, Iacob, 1998, p.166):

- se desfasoara pe plan mintal, chiar daca efectuarea lor este insotita de


manipularea unor obiecte (de exemplu, pentru a clasifica niste obiecte in
functie de culoare noi actionam cu ele, dar clasificarea nu ar fi reusita
daca nu am sti pe plan mintal ce vrem sa facem, nu am avea notiunea de
culoare etc.);

- se formeaza prin interiorizarea actiunilor efective (transpunerea lor pe


plan mintal). De ex., inainte de a deveni capabil sa efectueze operatia de
analiza pe plan mintal, copilul a desfacut multe obiecte (jucarii) in partile
lor componente. Inainte de a-si insusi operatia de adunare, copilul a
adunat (a pus la un loc) de multe ori diferite obiecte;
- sunt reversibile, adica, pe plan mintal, ne putem intoarce la punctul de
plecare. Pana la o anumita varsta (6 - 7 ani) gandirea copilului este
rigida, nereversibila;

- operatiile gandirii pot fi compuse intre ele, ceea ce ne permite sa


efectuam rationamente complexe. De ex., pentru a efectua operatia de
impartire trebuie sa compunem operatia de impartire cu cele de
comparare a cifrelor, inmultire, scadere.

S-ar putea să vă placă și