Imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine

Auzim adesea in jurul nostru formulari de genul "are incredere in sine" sau "nu are incredere in sine", "se respecta" sau "nu se respecta". Ce este increderea in sine? De unde stim ca o persoana are incredere in sine si o buna stima de sine si o alta nu are incredere in sine si are o stima de sine scazuta? Care sunt semnele obiective care ne ajuta sa tragem aceste concluzii? Dar cum gandim despre noi insine? De unde stim daca avem incredere in noi si o stima de sine pozitiva? Cum se manifesta o imagine de sine pozitiva? Dar o imagine de sine negativa? Care sunt consecintele unei imagini de sine pozitive/negative? Care sunt factorii care favorizeaza dezvoltarea stimei de sine? Ce legatura exista intre imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine? Stima de sine se merita sau trebuie castigata? Cum se construieste increderea in sine? Toate aceste intrebari m-au ajutat sa vad mai limpede in gandurile mele si sa-mi structurez ideile referitoare la imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine, conditii esentiale pentru sanatatea noastra si reusita noastra in viata. Imaginea de sine este definita de modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale care contureaza si intaresc dimensiunile eului nostru. In functie de perceptia noastra la un moment dat al dezvoltarii noastre, de ceea ce ne-am dori sa fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal si eul viitor. Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele, de aceea este important sa ne percem cat mai corect, sa dezvoltam convingeri realiste despre noi insine. Exista persoane care, desi au o infatisare fizica placuta, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea inalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc. Perceptia de sine nu reprezinta adevarul despre noi, ci este doar o "harta" pentru propriul "teritoriu" ("Harta nu este teritoriul" - PNL), un barometru al starii noastre de bine. Relatiile armonioase cu membrii familiei si cei din jur, performantele profesionale, asumarea unor responsabilitati in acord cu resursele proprii indica o imagine de sine pozitiva, in timp ce absenta motivatiei sau o motivatie scazuta, agresivitatea defensiva, comportamentele de evitare, rezistentele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de sine negativa. Mituri despre stima de sine Oamenii recunosc intuitiv importanta stimei de sine in ceea ce priveste eficienta lor si sanatatea mintala, de aceea incearca sa o mentina si sa o ridice, asa cum am mentionat in articole anterioare Gloria vedetelor si Efectul geniului Pentru ca problemele individuale duc si la probleme sociale, comunitatea americana organizeaza campanii de cresterea stimei de sine a indivizilor. Desi cercetarile nu ii sustin ipotezele, Vasconcellos, senator de California, considera ca daca va creste stima de sine la tineri se va reduce criminalitatea, numarul sarcinilor la adolescente, abuzul de droguri,

esecul scolar si poluarea. El chiar spera ca efecte pozitive vor aparea si asupra bugetului de stat: oamenii cu stima de sine ridicata castiga mai multi bani si platesc mai multe taxe. Cresterea stimei de sine constituie unul dintre interesele americanilor, insa cercetarile arata ca eforturile de acest gen nu au mari rezultate. Totusi ar trebui sa ne gandim mai bine inainte de a organiza astfel de campanii campanii de cresterea stimei de sine de vreme ce unele cercetari arata ca cresterea artificiala a stimei de sine poate duce la scaderea performantei scolare. Se presupune ca elevii cu stima de sine ridicata sunt mai perseverenti la scoala, se simt mai competenti si, in consecinta, au rezultate scolare mai bune. Totusi cercetarile arata ca stima de sine este un slab predictor al performantei scolare. Stima de sine ridicata nu are consecinte mai pozitive nici mai tarziu, ea nu coreleaza puternic cu performanta profesionala. Chiar daca intentia este buna, nu intotdeauna implementarea ideii are rezultate la fel de bune. Cercetarile au dus si la alte rezultate contraintuitive. S-a dovedit a fi un mit faptul ca stima de sine coreleaza cu atractivitatea fizica, deoarece atractivitatea fizica ar face ca ceilalti sa se poarte mai dragut cu aceste persoane si ele sa aiba mai frecvent succese. Aceste rezultate sunt destul de optimiste pentru persoanele mai putin dragute fizic, dar care pot sa obtina feed-back pozitiv din partea celorlalti prin diferite metode. Cei cu tima de sine scazuta pot sa arate foarte bine, dar sa nu observe acest lucru, ei sunt pesimisti si negativisti in privinta oricarui lucru. Se pare ca pentru stima de sine este mai important cum te crezi decat cum esti in realitate. Cei cu o stima de sine ridicata sunt grozavi in ochii lor, nu neaparat si in ochii celorlalti. Mituri pot fi si prezumtiile referitoare la efectele pozitive ale stimei de sine. Una dintre acestea ar fi ca stima de sine ridicata duce la succese. Insa este o greseala sa interpretam simpla corelatie ca fiind o relatie cauza-efect. Este la fel de posibil ca o stima die sine ridicata sa fie rezultatul succeselor, de aceea am avea putin de castigat daca am creste doar stima de sine, nu si posibilitatea dea a avea succes, de exemplu. Desi s-ar crede ca persoanele cu stima de sine crescuta sunt privite mai pozitiv de catre ceilalti (caci oamenii prefera sa se asocieze cu persoanele puternice, sigure pe ele), cercetarile nu sustin aceasta ipoteza. Doar in ceea ce priveste initierea de contacte sociale cu ceilalti stima de sine s-a dovedit a avea un efect pozitiv, nu si asupra dezvaluirii interpersonale, a fi asertivi si a-si cere drepturile, a oferi suport emotional sau a rezolva conflictele interpersonale. Alte mituri despre stima de sine Cercetarile psihologilor spulbera miturile legate de efectul preventiv al stimei de sine ridicate in cazul consumului de alcool si de droguri, al comportamentului sexual neadecvat si al agresivitatii. Trecand peste infirmarea atator mituri, stima de sine ridicata are si efecte pozitive, pare a ne face mai fericiti si a ne feri de anumite tulburari psihologice.

Cercetarile nu sustin ideea ca adolescentii cu stima de sine scazuta sunt predispusi sa aiba activitate sexuala precoce sau sa se implice mai mult in relatii sexuale. Experiente sexuale negative si sarcini nedorite apar la cei cu stima de sine scazuta, dar nu stiu care este cauza si care este efectul. Stima de sine scazuta pare sa nu coreleaze nici cu consumul de droguri ilicite, de alcool si de tutun la adolescenti. Studiile nu sunt consistente, unele sustin ca stima de sine ridicata coreleaza cu consumul frecvent de alcool, iar altele studii sustin contrariul. Un studiu din 1997 pare sa gaseasc atotusi o corelatie slaba, scaderea motivatiei scolare duce la scaderea stimei de sine, ceea ce duce la consum de marihuana. Interpretarea acestor rezultate este complicata, mai ales ca unii oameni consuma droguri de curiozitate sau pentru distractie, nu doar sa uite de probleme. Mult timp psihologii au crezut ca stima de sine scazuta este una dintre cauzele agresivitatii, pana in 1996 cand, in urma anallizei unor studii, Baumeister a ajuns la concluzia ca initiatorii agresiunii au imagini favorabile despre ei sau chiar se supraevalueaza. Copiii care sunt cruzi cu ceilalti copiii sunt mai putin anxiosi si mai siguri pe ei decat ceilalti copii, lucru care e valabil si in cazul adultilor. Cresterea stimei de sine nu ar rezolva problema drogurilor, problemele sexuale la adolescenti sau agresiunile, insa poate ar face oamenii mai fericiti. Persoanele cu stima de sine ridicata sunt mai fericiti si mai putin depresivi decat ceilalti. O corelatie puternica nu ne indreptateste sa spunem ca stima de sine ridicata te face fericit. Este plauzibil ca succesele profesionale, scolare sau sociale sa duca atat la fericire, cat si la o stima de sine ridicata. Este de asemenea posibil ca fericirea, ca tendinta temperamentala sau dispozitie de a te simti bine, sa creasca stima de sine. Asadar ce ar trebui sa faca parintii, profesorii si terapeutii? Sa caute cu pret sa creasca stima de sine? Studiile arata ca aceasta ar avea efecte pozitive: cei cu stima de sine crescuta sunt perseverenti in cazul esecului, uneori se comporta mai bine in situatiile sociale. De asemenea, o imagine de sine negativa creste riscul pentru tulburari de comportament alimentar (in special bulimie). Insa inflatia stimei de sine i-ar putea face pe oameni sa ceara un tratament preferential si sa-i exploateze pe ceilalti, deci ar fi si costuri sociale imprevizibile

Mituri despre stima de sine

Oamenii recunosc intuitiv importanta stimei de sine in ceea ce priveste eficienta lor si sanatatea mintala, de aceea incearca sa o mentina si sa o ridice, asa cum am mentionat in articole anterioare Pentru ca problemele individuale duc si la probleme sociale, comunitatea americana organizeaza campanii de cresterea stimei de sine a indivizilor. Desi cercetarile nu ii sustin ipotezele, Vasconcellos, senator de California, considera ca daca va creste stima de sine la tineri se va reduce criminalitatea, numarul sarcinilor la adolescente, abuzul de droguri,

esecul scolar si poluarea. El chiar spera ca efecte pozitive vor aparea si asupra bugetului de stat: oamenii cu stima de sine ridicata castiga mai multi bani si platesc mai multe taxe. Cresterea stimei de sine constituie unul dintre interesele americanilor, insa cercetarile arata ca eforturile de acest gen nu au mari rezultate. Totusi ar trebui sa ne gandim mai bine inainte de a organiza astfel de campanii campanii de cresterea stimei de sine de vreme ce unele cercetari arata ca cresterea artificiala a stimei de sine poate duce la scaderea performantei scolare. Se presupune ca elevii cu stima de sine ridicata sunt mai perseverenti la scoala, se simt mai competenti si, in consecinta, au rezultate scolare mai bune. Totusi cercetarile arata ca stima de sine este un slab predictor al performantei scolare. Stima de sine ridicata nu are consecinte mai pozitive nici mai tarziu, ea nu coreleaza puternic cu performanta profesionala. Chiar daca intentia este buna, nu intotdeauna implementarea ideii are rezultate la fel de bune. Cercetarile au dus si la alte rezultate contraintuitive. S-a dovedit a fi un mit faptul ca stima de sine coreleaza cu atractivitatea fizica, deoarece atractivitatea fizica ar face ca ceilalti sa se poarte mai dragut cu aceste persoane si ele sa aiba mai frecvent succese. Aceste rezultate sunt destul de optimiste pentru persoanele mai putin dragute fizic, dar care pot sa obtina feed-back pozitiv din partea celorlalti prin diferite metode. Cei cu tima de sine scazuta pot sa arate foarte bine, dar sa nu observe acest lucru, ei sunt pesimisti si negativisti in privinta oricarui lucru. Se pare ca pentru stima de sine este mai important cum te crezi decat cum esti in realitate. Cei cu o stima de sine ridicata sunt grozavi in ochii lor, nu neaparat si in ochii celorlalti. Mituri pot fi si prezumtiile referitoare la efectele pozitive ale stimei de sine. Una dintre acestea ar fi ca stima de sine ridicata duce la succese. Insa este o greseala sa interpretam simpla corelatie ca fiind o relatie cauza-efect. Este la fel de posibil ca o stima die sine ridicata sa fie rezultatul succeselor, de aceea am avea putin de castigat daca am creste doar stima de sine, nu si posibilitatea dea a avea succes, de exemplu. Desi s-ar crede ca persoanele cu stima de sine crescuta sunt privite mai pozitiv de catre ceilalti (caci oamenii prefera sa se asocieze cu persoanele puternice, sigure pe ele), cercetarile nu sustin aceasta ipoteza. Doar in ceea ce priveste initierea de contacte sociale cu ceilalti stima de sine s-a dovedit a avea un efect pozitiv, nu si asupra dezvaluirii interpersonale, a fi asertivi si a-si cere drepturile, a oferi suport emotional sau a rezolva conflictele interpersonale. Alte mituri despre stima de sine Cercetarile psihologilor spulbera miturile legate de efectul preventiv al stimei de sine ridicate in cazul consumului de alcool si de droguri, al comportamentului sexual neadecvat si al agresivitatii. Trecand peste infirmarea atator mituri, stima de sine ridicata are si efecte pozitive, pare a ne face mai fericiti si a ne feri de anumite tulburari psihologice.

Cercetarile nu sustin ideea ca adolescentii cu stima de sine scazuta sunt predispusi sa aiba activitate sexuala precoce sau sa se implice mai mult in relatii sexuale. Experiente sexuale negative si sarcini nedorite apar la cei cu stima de sine scazuta, dar nu stiu care este cauza si care este efectul. Stima de sine scazuta pare sa nu coreleaze nici cu consumul de droguri ilicite, de alcool si de tutun la adolescenti. Studiile nu sunt consistente, unele sustin ca stima de sine ridicata coreleaza cu consumul frecvent de alcool, iar altele studii sustin contrariul. Un studiu din 1997 pare sa gaseasc atotusi o corelatie slaba, scaderea motivatiei scolare duce la scaderea stimei de sine, ceea ce duce la consum de marihuana. Interpretarea acestor rezultate este complicata, mai ales ca unii oameni consuma droguri de curiozitate sau pentru distractie, nu doar sa uite de probleme. Mult timp psihologii au crezut ca stima de sine scazuta este una dintre cauzele agresivitatii, pana in 1996 cand, in urma anallizei unor studii, Baumeister a ajuns la concluzia ca initiatorii agresiunii au imagini favorabile despre ei sau chiar se supraevalueaza. Copiii care sunt cruzi cu ceilalti copiii sunt mai putin anxiosi si mai siguri pe ei decat ceilalti copii, lucru care e valabil si in cazul adultilor. Cresterea stimei de sine nu ar rezolva problema drogurilor, problemele sexuale la adolescenti sau agresiunile, insa poate ar face oamenii mai fericiti. Persoanele cu stima de sine ridicata sunt mai fericiti si mai putin depresivi decat ceilalti. O corelatie puternica nu ne indreptateste sa spunem ca stima de sine ridicata te face fericit. Este plauzibil ca succesele profesionale, scolare sau sociale sa duca atat la fericire, cat si la o stima de sine ridicata. Este de asemenea posibil ca fericirea, ca tendinta temperamentala sau dispozitie de a te simti bine, sa creasca stima de sine. Asadar ce ar trebui sa faca parintii, profesorii si terapeutii? Sa caute cu pret sa creasca stima de sine? Studiile arata ca aceasta ar avea efecte pozitive: cei cu stima de sine crescuta sunt perseverenti in cazul esecului, uneori se comporta mai bine in situatiile sociale. De asemenea, o imagine de sine negativa creste riscul pentru tulburari de comportament alimentar (in special bulimie). Insa inflatia stimei de sine i-ar putea face pe oameni sa ceara un tratament preferential si sa-i exploateze pe ceilalti, deci ar fi si costuri sociale imprevizibile

Stima de sine Stima de sine se bazeaza pe trei componente: Increderea in sine, conceptia de spre sine, iubirea de sine. O buna dozare a fiecareia dintre aceste trei componente este indispensabila pentru a obtine o stima de sine armonioasa. Intre cele trei componente ale stimei de sine exista legaturi de interdependenta: iubirea de sine (a te respecta indiferent de ceea ce ti s-a intamplat) faciliteaza o conceptie despre sine pozitiva (a crede in capacitatile tale, a te proiecta in viitor) care la randul sau, influenteaza favorabil increderea de sine ( a actiona fara teama excesiva de esec si de judecata altuia).

IUBIREA DE SINE Este elementul cel mai important. A ne stima inseamna a ne evalua. Dar a ne iubi nu suporta nici o conditie: ne iubim in ciuda defectelor si limitelor, in ciuda esecurilor si infrangerilor, pur si simplu pentru ca o voce interioara, timida, ne spune ca suntem demni de iubire si respect. Aceasta iubire neconditionata nu depinde de performantele noastre, ea aratand ca ne putem regrupa dupa esecuri. Ea nu ne fereste de suferinta sau de indoiala in cazul unor dificultati, dar ne apara de disperare. Iubirea de sine depinde in mare parte de dragostea pe care ne-au impartasit-o familia noastre atunci cand eram copii, si de "hrana afectiva", care ne-a fost daruita. CONCEPTIA DESPRE SINE Parerea pe care o avem despre noi, aceasta evaluare fondata sau mai putin fondata, a calitatilor si defectelor noastre, este al doilea stalp al stimei de sine. Nu este vorba doar de cunoasterea de sine; importanta nu este realitatea lucrurilor, ci convingerea de a fi detinatori ai calitatilor sau defectelor, ai potentialitatilor si limitelor. Este un fenomen in care subiectivitatea joaca un rol esential. Aceasta conceptie pe care o avem despre noi insine o datoram mediului nostru familial si in special proiectelor pe care parintii nostri le fac pentru noi. In unele cazuri copii sunt impovarati in mod inconstient de catre parinti si indeplineasc ceea ce ei insisi nu au putut sau nu au stiut sa realizeze in viata lor. Este ceea ce se numeste "copilul insarcinat cu o misiune". INCREDEREA IN SINE A treia componenta a stimei de sine, increderea in sine se aplica in special la actele noastre. A fi increzator, inseamna, a considera ca esti capabil sa actionezi intr-o maniera adecvata in situatiile importante (Lelord, C.Andre, 1999). Contrar iubirii de sine, si mai ales, conceptiei de sine, increderea in sine nu este prea dificil de identificat; pentru aceasta este suficient doar sa te intalnesti frecvent cu persoana, sa observi cum se comporta in situatii noi sau neprevazute, in care exista o miza, sau daca este coplesita de dificultati in realizarea a ceea ce are de indeplinit. Increderea in sine provine in principal din modul de educatie transmisa de familie sau de scoala.

CUNOASTERE SI ASISTENTA PSIHOLOGICA FORMAREA IMAGINII DE SINE SI ROLUL EI N VIATA COTIDIANA

Psiholog Dorin PREOTEASA*

REZUMAT Una din cele mai mari aventuri ale vietii noastre este cunoasterea de sine. Este o adevarata tragedie faptul ca unii oameni si petrec ntreaga viata fara a avea o tinta precisa, mpotmolindu-se n frustrari, pentru ca nu stiu nimic despre ei nsisi sau despre felul n care ar trebui sa abordeze problemele, multe dintre acestea fiind create chiar de mediul n care traiesc. Fara ndoiala, imaginea personala are o putere att de mare nct impactul ei este coplesitor asupra destinului ca fiinta umana, ea putnd influenta att reusita, ct si esecul.

Exista unii oameni care si accentueaza aspectele negative si nu reusesc niciodata sa se mplineasca, sa-si puna n valoare calitatile de care dispun si sa-si foloseasca ntregul potential uman. Imaginea personala este reala, chiar daca nu o putem atinge, simti sau vedea. Esecul si succesul sunt la fel de reale. Imaginea personala este propria noastra parere despre ce fel de persoana suntem. Este rezultatul experientelor trecute, reusitelor sau esecurilor, umilintelor sau triumfurilor si poarta amprenta modului n care am fost tratati de ceilalti, mai ales n primii ani ai copilariei. Aceasta imagine odata formata noi o socotim corecta. Dar ea poate fi falsa - si n multe cazuri ea chiar este falsa - dar important este faptul ca noi ne comportam ca si cum ar fi adevarat. Teoretic ea este adevarata. Asta nseamna ca imaginea de sine, cea a unei fiinte pline de slabiciune, a unei victime, careia i se ntmpla tot felul de lucruri este cea adevarata. Viata noastra se desfasoara ca si cum imaginea ar fi adevarata. Dar, oare, este ? Imaginea personala se poate schimba, este nevoia de o alta perspectiva. Imaginea personala, putem spune, sta la temelia ntregii noastre personalitati. n raport cu ea, experientele noastre tind sa se adevereasca si sa ntareasca propria imagine, ducnd astfel la un cer vicios. Toate actiunile si sentimentele noastre sunt n concordanta cu imaginea noastra personala. Ne vom comporta asa cum credem ca suntem. Pur si simplu nu putem actiona astfel, indiferent de cta vointa am da dovada. Cel care se socoteste un "ratat" va face n asa fel nct sa rateze, orict de mult s-ar stradui sa cunoasca succesul si oricte sanse iar iesi n cale. Cel care se socoteste "ghinionist" va face n asa fel nct sa demonstreze ca este ntr-adevar victima "ghinionului". Un agent de vnzari care se socoteste un incapabil si va ncepe prezentarea cu atitudine descurajata. Aproape ca-si va cere scuze, invitnd pur si simplu sa fie refuzat. El va trezi nencrederea potentialului cumparator si astfel va avea "dovada" ca imaginea sa personala este cea corecta, este un tip antipatic, net inferior si un ratat. Liceana care se socoteste urta si neatragatoare va gasi o cale sa demonstreze ca imaginea sa personala este corecta. Daca un baiat i spune ca este draguta, ea se va gndi la alunita de pe fata. Daca i se va spune ca are ochi frumosi, automat si va zice n gnd ca are nasul prea lung. Atitudinea sa defensiva i va alunga, n cele din urma, pe toti potentialii admiratori, si astfel ea va avea confirmarea faptului ca felul n care se percepe, ca fiind urta, reprezinta adevarul. Din cauza asa zisului " adevar obiectiv", o persoana si da seama rareori ca problema consta n evaluarea de sine. Ne dam seama ca imaginea de sine poate fi dusmanul sau prietenul nostru, depinde; depinde daca se hraneste din esecurile din trecut pentru a ne submina n prezent, sau daca se hraneste din succesele trecute pentru a ne da curaj sa traim n prezent si sa progresam. Trebuie sa descoperim secretul convietuirii cu propria persoana si sa nu ne temem de nimic. o imagine personala sanatoasa este cheia convietuirii cu sine. Daca ne

percepem realist si ne acordam respectul meritat, acumulnd succesele si sentimentele, pastrndu-ne ncrederea n sine n ciuda esecurilor si iertndu-ne propriile greseli, ajungem ntr-adevar sa traim n armonie cu propria persoana. Trebuie sa practicam deprinderea de a ne accepta asa cum suntem, n loc sa ne fortam sa devenim ceea ce nu suntem. Acceptarea de sine ne da ncredere, n timp ce ncercarea de a tine pasul cu ceilalti duce la o stare de tensiune permanenta. Pentru ca omul sa fie adaptabil si eficient, el trebuie sa fie format ca atare de timpuriu si ajutat sa-si mentina disponibilitatile pe care le are la cote nalte de functionare. ntr-o lume a cautarilor si eforturilor spre mai bine, referirea la o personalitate cu adevarat eficienta, nceteaza sa mai fie o problema de conjunctura efemera si perisabila, devenind, dimpotriva, una de interes maximal. IMAGINEA DE SINE NTRE OPINIE si ADEVAR n viata de toate zilele, n relatiile interpersonale, fiecare dintre noi aspira la cunoasterea de sine si de altul. Esalonat, fiecare individ ajunge sa-si formeze o imagine de sine conturndu-si n acelasi timp si impresii si aprecieri despre ceilalti. Se elaboreaza, ncet si sigur o adevarata busola a vietii care ne permite sa ne orientam mai mult sau mai putin eficient n paienjenisul vietii cu urcusuri si coborsuri ca ntr-un adevarat spatiu mioritic. Acest proces cuprinde sinteza a doua laturi: orice persoana abordeaza pe un altul pornind de la sine, dupa cum reprezentarea despre altul face parte din procesul perceptiei de sine. Se pare ca informatiile noastre privind formarea imaginii de sine si a modului de perceptie a celorlalti, a semenilor - ceea ce s-a numit perceptie sociala - sunt destul de lacunare, nct simtul comun prin adevaratele sale clisee a dominat adevarul obiectiv. n psihologia sociala prin cliseu se ntelege o judecata simplificata care corespunde unei opinii modale (cu frecventa mare) ntr-un grup, care deformeaza modul de gndire personal. n felul acesta, acest cliseuprejudecata provine dintr-o constiinta colectiva si este preluata de individ de la grupul caruia i apartine si se exprima sub forma de reprezentari si aprecieri personale(Ioan Radu). Aceste opinii pot contine o parte de adevar, dar pot fi si n ntregime o eroare sau o iluzie. Concluzia ar fi ca n cadrul simtului comun adevarul si eroarea sunt indistincte. Se poate da ca exemplu faptul ca n realitate ntlnim destui oameni care admit ideea ca inteligenta sau noninteligenta se poate nscrie n fizionomia unei persoane. Este adevarat ca din observarea expresiei mimice se pot obtine o serie de informatii privind dispozitia emotionala a persoanei respective: vigoare sau oboseala, asprime sau blndete sufleteasca, dar nu putem obtine date despre inteligenta nsasi. Deci simtul comun este gata sa stabileasca usor corelatii ntre aspectele fizice si cele psihice pe baza unor coincidente mai mult sau mai putin ntmplatoare ntlnite n experienta (Ioan Radu). Dar aici mai apare si o alta problema, omul e dotat cu un adevarat mecanism prin care simte nevoia de a introduce "ordine n mediul natural si n ambianta sociala. n felul acesta el lipeste adevarate "etichete" peste fapte, evenimente si comportamente riscnd simplificari grosolane pentru a se orienta n ambianta. n

felul acesta, fiecare om plaseaza pe ceilalti oameni n categorii mai mult sau mai putin sumare pentru a-si face ct de ct o idee despre ceilalti. Astfel, mintea noastra "controleaza" realitatea printr-o reductie a complexitatii si a diferentelor care o compun. Avantajul este acela ca n acest chip se obtin posibile previziuni pentru anumite reactii si chiar un posibil control asupra lor. Doi autori americani, (Cooley si Maed), au aratat ca imaginea de sine rezulta din interiorizarea schemei unui semen al nostru, adica psihogenetic copilul percepe propriile atribute mai nti la altul si dupa aceea le recunoaste la el nsusi. ntelegerea propriei identitati este reflexul, (ecoul) reactiilor celorlalte persoane fata de el, constiinta de sine este imaginea eului n oglinda sociala; deci, genetic are loc o constructie simultana a imaginii de sine cu imaginea de altul. n principiu, individul se cunoaste pe sine din ncercarile vietii, prin intermediul actelor sale de conduita, a prestatiilor personale, a relatiilor sale cu altii att n mprejurari obisnuite, ct si n situatii limita. Este firesc ca n cadrul acestor prestatii personale sa distingem o prima grupa de succese si esecuri care constituie prin dinamica lor prima sursa de autocunoastere. Este firesc ca succesele ridica nivelul de autoapreciere, n timp ce esecurile l coboara. Pe termen lung acest joc al celor doua tendinte va duce la o stabilizare a imaginii de sine. Apare apoi concomitent un al doilea factor: compararea cu altul si nscrierea individului n contextul social. La acestea se adauga opinia grupului, adica imaginea sociala de sine. Toate aceste elemente oferite de contextual social constituie matricea n care se cristalizeaza imaginea de sine. Aici am atins o problema extrem de importanta: socializarea, aceasta reprezinta cel mai amplu si mai complex proces prin care indivizii devin nu doar fiinte sociale, ci si umane ca atare. Socializarea se delimiteaza n doua etape: primara si secundara (Petru Ilut). Socializarea primara are loc n copilarie si presupun achizitionarea unor cunostinte, deprinderi, valori, atitudini si comportamente umane. n acest fel, se interiorizeaza lumea sociala, se cristalizeaza versiunea subiectiva a realitatii obiective (socioumane). n viata copilului, care se naste ntr-o structura sociala, apar primele persoane semnificante: parintii. Daca acesta se naste ntr-o lume saraca, el absoarbe perspective respectivelor paturi asupra lumii sociale, dar la care adauga particularitatile atasate de parintii lui. n procesul necontenitei interactiuni dintre individul n crestere si ceilalti (n speta cei semnificativi) are loc formarea eului, identitatii si imaginii de sine. De retinut ca un copil nu poate alege persoanele semnificative, iar identificarea cu ele este automata, dupa cum interiorizarea unei relatii anume este si ea inevitabila. Copilul nu realizeaza diversitatea din jurul lui, de aceea si nchipuie ca mediul din jurul sau este "singura lume existenta si imaginabila" (Petru Ilut) Apare la un moment dat socializarea secundara, n cadrul caeia are loc o interiorizare a normelor, cerintelor, a informatiilor, a valorilor promovate. si aici functioneaza persoane semnificative, dar deosebirea e ca n acest caz individul are un anumit control asupra lor, n sensul ca poate renunta la unele n favoarea altora, ca poate selecta din potentialul relatiilor interpersonale pe acelea care i confirma stima de sine. n aceasta etapa are loc trecerea de la gndirea concreta la gndirea abstracta, de la copilarie la adolescenta. n concluzie, relatiile fata n

fata, comunicarea verbala si nonverbala n grupurile, comunitatile restrnse ramn n continuare de importanta vitala. n perioada copilariei mici are loc un fenomen numit centrarea pe sine. Daca punem ntrebarea:"cine fuge mai tare dintre baietii de aici ?" vom primi raspuns din partea tuturor Eu". Interpretarea este urmatoarea: n absenta unor reper sau norme de comparatie copilul se proiecteaza pe sine drept etalon implicit, ceea ce are ca efect o supraestimare, o dilatare" a imaginii de sine. Ulterior, pe masura ce nainteaza n vrsta colectivul din scoala ofera un termen de comparatie n activitatile comune. Ca urmare, autoaprecierea copilului devine din ce n ce mai modesta, avnd loc o crestere a obiectivitatii. (Ioan Radu) Un rol important n formarea imaginii de sine l joaca constiinta eficientei proprii. Aceasta va determina la subiect o valoare motivationala deosebita, care la rndul ei va determina o crestere apreciabila a nivelului de aspiratie, care la rndul lui va spori considerabil perseverenta si investitia de efort pe termen mai lung. Problema care se pune n acest moment este sa ntelegem cum la acelasi nivel aptitudinal performantele obtinute de subiect sunt total diferite n functie de autoaprecierea eficientei proprii. Acest lucru poate sa presupuna o evolutie n dublu sens: att ascendenta (din succes n succes) ct si descendenta (din esec n esec). Un exemplu concret l constituie modul n care o persoana sau alta rezista la actiunea factorilor de stres. Rezultatele sunt diferite; astfel, la o persoana cu o constiinta a eficientei scazute (cum ar fi la anxiosi si depresivi) apare o decompensare rapida la confruntarea cu un factor stresant, mergnd chiar pna la diminuarea sistemului imunitar. La polul opus, o persoana care abordeaza cu ncredere ncercarile vietii nu se expune la modificari fiziologice defavorabile. Astfel, imaginea de sine nu este un simplu epifenomen, ci ea este nsotita de modificari pe toata scala sistemului bio-psiho-social. Omul participa cu ntreaga lui fiinta la evenimentele vietii cotidiene (A. Bandura). Apare limpede ca vietile noastre nu reprezinta doar desfasurarea unui program natural genetic dat de la nastere, ci conjunctia acestuia cu deciziile altora n legatura cu noi (n copilarie) si mai apoi cu propriile alegeri ntre diverse alternative de moduri de viata. Aceasta mpletire ntre factorii natural-ereditari si socializanti educative este nsa att de fina si complexa, inextricabila, nct greu ne putem pronunta asupra ponderii unora sau altora n edificarea aspectelor legate de autostima si auto-eficienta. Sigur nsa ca optiunile de viata, ncrederea n posibilitatile proprii si n eficienta de sine sunt drastic limitate social, att la nivel micro (mediul familial, profesie etc.) ct si la nivel macrosocial. Se pare ca corelatia pozitiva ntre eficacitatea de sine si performanta se datoreaza chiar si producerii unor anumite substante biochimice endogene care anihileaza oboseala si durerea provocata de eforturi fizice prelungite n cazul activitatii unor sportive de performanta (A. Bandura). Psihosociologii se pare ca nu au studiat nca n profunzime conditiile concrete n care noi cautam sa ne mbunatatim pe noi nsine, ce atributii sunt prioritare n acest efort si ce surse de informatie folosim. Chiar iluziile pozitive despre noi nsine care nsa nu merg prea departe de datele reale, pot crea functii adaptative si pot contribui la cresterea de sine. Se ajunge la ideea mai veche a lui Adler a compensarii, potrivit careia persoanele care nu au aptitudini sau nu reusesc ntr-un domeniu si focalizeaza potentialitatile n altul, unde cred ca vor avea succes, unde se vor afirma. De exemplu o fata mai putin atragatoare se va concentra asupra performantelor sale academice.

DETERMINANTELE SOCIALE ALE AUTOAPRECIERII n mod concret, tnarul ca si adultul ia act de opiniile si aprecierile colectivului, n situatii de grup, n activitati colective (munca scoala etc.), sau n relatiile zilnice cu ceilalti. Sesizarea imaginii de sine n viziunea celorlalti este numita metaperceptie. nainte de a fi nsusite, interiorizate, aprecierile colectivului devin vizibile n contactele interpersonale. Dar fiecare adolescent sau tnar face parte simultan din mai multe grupuri care se intersecteaza: familia, clasa de elevi, grupa de munca, formatia culturala, echipa sportiva, anturajul prietenilor etc. n acest fel, unitatii imaginii de sine i se opune multiplicitatea imaginilor sociale(parinti, profesori, colegi de scoala si de munca, sefi ierarhici, etc.). Se poate face distinctie ntre imaginea sociala de sine, adica opinia, aprecierea grupului cunoscuta de subiect si imaginea de sine, adica cum se vede subiectul pe el nsusi. Cele doua reprezentari sunt genetic strns legate (I. Radu). Imaginea pe care o promoveaza grupul si ponderea ei, depinde de stadiul de dezvoltare a tnarului. Astfel, la adolescenti, reprezentarea de sine este mai labila si mai fragmentara, fiind n permanenta confruntare cu opinia grupului. scolarul mai mare ntelege faptul ca ceilalti l privesc n chipuri diferite. n consecinta, are loc un proces continuu de decantare si formare, nct preluarea versiunii sociale este rezultatul unor aproximari succesive, fiind ntotdeauna filtrata prin prisma autoperceptiei (I. Radu). Deci imaginea de sine nu este un simplu ecou al aprecierii celorlalti. S-au facut numeroase cercetari pe aceasta tema. Mentionam pe aceea prin care sa cerut subiectilor adolescenti sa raspunda prin "da" sau "nu", descriindu-se pe sine mai nti, asa cum stie el ca l apreciaza tatal sau, mama sa, apoi o alta persoana matura semnificativa si, n sfrsit, colegii: baieti si fete. Dupa aceea, urma sa completeze chestionarul descriindu-se ct mai sincer potrivit versiunii intime a imaginii de sine. S-au pus apoi n paralel datele si s-au determinat coeficientii de corelatie. Apar sensibil apropiate parerile parintilor, precum si opiniile colegilor, baieti si fete, asa cum sunt sesizate de subiect ("r" este de ordinul 0, 80 si 0, 90). ntre ele, cele doua categorii de imagini-ale parintilor si ale colegilor - asa cum sunt percepute de subiect-se deosebesc destul de mult, valorile lui "r. " variind ntre 0, 53 si 0, 60. imaginea proprie de sine se situeaza ntre cele doua aprecieri, apropriindu-se, dupa aceste date, mai mult de opinia parintilor de ct a colegilor, cei dinti aratndu-se nclinati sa faca mai mult aprecieri pozitive. Dincolo de cifre trebuie sa retinem urmatoarele aspecte: n primul rnd, distinctia dintre faptul autentic si simplul conformism. n al doilea rnd trebuie acordata atentie actiunii mecanismelor de proiectie si de aparare a eului. Astfel, un elev slab la nvatatura declara reusita scolara o nonvaloare, un copil plapnd pune n primplan vigoarea fizica, un altul mai putin cinstit atribuie onestitatii un loc minor; o fata frumoasa subapreciaza aceasta calitate pentru ca o poseda, un copil inteligent aseaza aceasta nsusire pe la mijlocul scarii ntruct o are, etc. (I. Radu). Apare deci acest joc de compensari si de proiectii care actioneaza pe fondul modelului propus de societate. Ancheta psihosociala surprinde anumite tendinte cu caracter statistic, n spatele carora regasim un ghem complicat de interactiuni.

Imaginea de sine mai are calitatea de a se proiecta n viitor. Numai ca tinerii proveniti din paturile sarace care traiesc experienta frustrarii vor fi mpiedicati sa-si proiecteze cu ndrazneala sperantele. Preocupati de obtinerea mijloacelor de existenta traiesc ntr-o perspectiva limitata a zilei de mine. ncrederea n sine se prezinta la cote foarte modeste. Reducerea la scara vietii a imaginii de sine si a nivelului de aspiratie este o cucerire a maturitatii. n plus de toate acestea trebuie sa tinem cont ca fiecare persoana face n mod spontan anticipatii, predictii, se angajeaza n abstractii si generalizari pe cont propriu, elaboreaza "constructe" mentale bipolare: alb-negru, usor-greu, amicalostil. Aceste constructe mentale permit nu numai sa "etichetam" lucrurile, persoanele, elementele universului nostru dar sa ncercam si predictii. Astfel subiectul evalueaza, clasifica persoanele cu care este confruntat. Evantaiul de "etichete" se poate largi sau restrnge n functie si de experienta de viata. Oamenii tind sa faca o buna impresie celorlalti. Sunt cunoscute cteva gesturi caracteristice (dupa R. Baron si D. Byrne). - conformismul, tendinta de a mpartasii opiniile si valorile celuilalt; - etalarea aptitudinilor si succeselor proprii, daca o asemenea cerere a fost adresata; - mimarea modestiei, mai ales cnd aceasta se asociaza cu performante, succese; - asocierea n fapt sau n relatari cu persoane de prestigiu; Aceste gesturi reprezinta tehnici sociale verificate de a face impresie buna altora, iar cunoasterea lor poate dezvalui mai usor disimularea acolo unde ea exista. IMAGINEA PERSONALA - CHEIA PENTRU O VIAtA MAI BUNA Studiile efectuate de diversi psihologi arata ca ntelegerea psihologiei sinelui poate nsemna diferenta dintre reusita si esec, dintre dragoste si ura, dintre amaraciune si fericire. Descoperirea adevaratului eu poate salva casniciile destramate, poate remodela o cariera gresita si transforma victimele" esecului de personalitate". Indiferent ca ne dam seama sau nu, absolut toti avem o imagine mentala a noastra. Poate fi una vaga sau prost definita, dar constientul nostru o sesizeaza. Sar putea uneori, chiar sa nu fie recunoscuta de catre constient, dar ea exista pna n cele mai mici amanunte. Imaginea personala este parerea noastra despre ce fel de persoana suntem. Ea a fost creata din propriile noastre convingeri despre noi nsine. Dar majoritatea acestor convingeri despre noi nsine s-au format n subconstient din experientele trecutului, din succese si esecuri, din umilinte, din triumfuri si din felul cum au reactionat altii fata de noi, mai ales n prima copilarie. Din toate acestea noi am construit mental un " sine "(sau o imagine de sine). De ndata ce o idee sau o convingere despre noi intra n imagine, ea devine automat " adevarata" n ceea ce ne priveste. Noi nu-i putem pune la ndoiala validitatea, ci actionam conform ei ca si cum ar fi fost reala. Odata construita, toate actiunile noastre sentimentele si comportamentul - chiar si capacitatile noastre - sunt ntotdeauna n concordanta cu imaginea personala. Vom actiona "conform " persoanei pe care o concepem. Pur si simplu nu putem actiona altfel, n ciuda tuturor eforturilor constiente si a vointei. Imaginea personala este o " premisa", o baza pe care se construieste ntreaga personalitate, comportamentul si chiar o parte din ntmplari. Din aceasta cauza,

experientele noastre par sa verifice si deci sa ntareasca imaginea noastra personala, ajungndu-se la un cerc vicios din care cu greu se mai poate iesi. Astfel o tnara care are o imagine de sine conform careia nimeni n-o place, se va trezi evitata la reuniuni. Ea pur si simplu invita aceasta reactie de respingere. Expresia ei jalnica, maniera sa vesnic abatuta, nerabdarea de a placea sau ostilitatea subconstienta fata de cei pe care anticipeaza ca o vor jigni - toate acestea fac sa fie ndepartati cei pe care i-ar fi putut atrage. (Bobbe Sommer) n concluzie, pentru "a trai" cu adevarat, adica pentru a gasi viata satisfacator de rezonabila, este nevoie de o imagine personala adecvata si realista pe care s-o acceptam. Trebuie sa ne acceptam singuri. Trebuie sa ne stimam. Nivelul stimei de sine afecteaza puternic performantele n toate activitatile, o joasa stima de sine sporeste riscul insucceselor, determinnd astfel o viziune si mai sumbra asupra propriei persoane. Stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput si sinele ideal (dorit), adica modul n care am vrea sa arate, sub multiple aspecte, persoana noastra. Dupa unii autori distanta dintre sinele actual si cel dorit ne da masura pretuirii (stimei) de sine. S-a constatat ca o diferenta mare ntre sinele actual (perceput) si sinele dorit conduce la stari deprimante. Trebuie sa ne stimam, trebuie sa avem un eu n care sa avem ncredere. Trebuie sa avem un eu de care sa nu ne fie rusine si pe care sa-l putem exprima liber, creator, nencercnd sa-l ascundem. Trebuie sa avem un eu care sa corespunda realitatii, pentru a functiona eficient n lumea reala. Trebuie sa ne cunoastem att punctele tari ct si punctele slabe si sa fim onesti n ambele directii. Imaginea noastra personala trebuie sa fie o aproximare rezonabila a noastra, nefiind nici mai mult dect ceea ce suntem, nici mai putin. Atunci cnd aceasta imagine este intacta si sigura, ne simtim bine. Cnd este amenintata, ne simtim nelinistiti si nesiguri. Cnd este potrivita si ne simtim ntru totul mndri de ea, capatam ncredere n sine. Ne simtim liberi sa fim noi nsine si sa ne exprimam ca atare. Atunci functionam optim. Atunci cnd imaginea personala devine obiect de rusine, avem tendinta s-o ascundem si sa n-o etalam. Exprimarea creatoare este blocata, devenim ostili si greu de abordat. Imaginea de sine si obiceiurile noastre au tendinta de a functiona mpreuna. Obiceiurile trebuie socotite un fel de haine ale personalitatii noastre. Ele nu sunt accidentale sau ntmplatoare. Le avem pentru ca n-i se potrivesc. Ele sunt n concordanta cu imaginea de sine si cu tiparul ntregii noastre personalitati. Atunci cnd dezvoltam n mod constient si deliberat obiceiuri noi, mai bune, imaginea personala are tendinta sa depaseasca vechile obiceiuri construind noi tipare. (Bobbe Sommer) Imaginea de sine stabileste limitele a cea ce poti si a ceea ce nu poti reusi. Ct de usor este sa ne identificam cu dezamagirile si esecurile noastre. n loc sa ne spunem " N-am reusit sa obtinem slujba pe care o voiam", noi tragem concluzia "Sunt un ratat". n loc sa gndim "Relatia asta n-a mers", ne spunem "Nimeni nu ma vrea". Ca urmare a acestei autoetichetari negative, suntem prinsi n spatele unui zid de frica, anxietate, sentiment de vinovatie, al autocondamnarii si al urii de sine. Se pare ca realizarea personala este un concept subiectiv. Pentru unii el nseamna bani si bunuri personale. Pentru altii, el nseamna o viata de familie si relatii

personale. Pentru altii, el poate fi masurat n realizari sentimentale, intelectuale, trupesti sau spirituale. Oricare ar fi e bine ca realizarile sa le masuram dupa propriile noastre standarde, si nu ale altora, ale mamei, tatalui sau oricine altcineva. Suntem datori sa ne simtim bine asa cum suntem. Chiar suntem datori sa ne concentram asupra calitatilor noastre asa cum sunt ele. Trebuie sa avem grija ce le spunem copiilor. S-ar putea sa fie de acord cu vorbele noastre. nainte de a spune unui copil ca e "prost", "nendemnatic", "rau", sau "o mare dezamagire", este important ca un parinte sa-si puna ntrebarea "oare n acest fel doresc eu sa se perceapa pe sine fetita sau baiatul meu ?". Sistemul nostru de convingeri ncepe n copilarie, cu "reprosurile" pe care le primim din partea parintilor. Aceste reprosuri sunt primii indicatori ai valorii noastre personale. Pe masura ce crestem si ne dezvoltam, ne sunt aduse n fata alte oglinzi de catre membrii familie, de catre colegi si profesori. Aceste reflectari ale imaginii noastre formeaza baza imaginii de sine pe masura ce ne maturizam. Daca nsa constientizam toate acestea si le privim cu un ochi critic, rareori rezistam unei analize atente. Crend convingeri pozitive parintii si pot educa sanatos copii. Trebuie sa fim atenti cu lucrurile pe care le spunem despre si n prezenta copiilor. Exemplu: "ai facut o greseala" este o declaratie corectiva care ajuta copilul sa ramna pe drumul cel bun. Dar o afirmatie d genul " esti o eroare a naturii", este un mesaj negativ pe care, din pacate, prea multi parinti l transmit copiilor n mod deliberat sau nu. (Bobbe Sommer) Suntem permanent bombardati din ziua n care ne - am nascut cu tot felul de sugestii limitative. Daca profesorul se simte deprimat, daca-i considera prosti pe elevii sai, sau daca metoda lui nu functioneaza, este posibil ca elevii sa-si dea seama de asta si sa le fie afectat randamentul. O imagine de sine pozitiva ne da posibilitatea de a stabili o stacheta mai nalta pentru reusita n viata, ne poate transforma ntr-o persoana care rezolva problemele si nu care le acumuleaza, ne poate controla stresul pentru ca acesta sa nu se transforme n disperare, ne poate ajuta sa obtinem relaxarea necesara sanatatii fizice, ne sprijina n afirmarea spiritului si a entuziasmului pentru viata, ne stimuleaza perseverenta chiar si n mprejurari dificile, ne ajuta sa transformam un moment de criza ntr-o sansa si nu ntr-o nfrngere, ne indica drumul de urmat spre o directie pozitiva. Dupa cum spunea Maxwell Maltz scopul fiecaruia dintre noi este sa traiasca mai mult si mai bine. indiferent care ar fi definitia fericirii ea nu poate fi traita dect n masura n care ti traiesti cu adevarat viata. Sa-ti traiesti cu adevarat viata nseamna, ntre multe alte lucruri, mai multe reusite, atingerea unor scopuri valoroase, mai multa dragoste primita si daruita, mai multa sanatate si bucurie, mai multa fericire pentru noi si ceilalti. Nu trebuie sa ne limitam viata, gndindu-ne ca nu merita sau ca n-o meritam. ncheiem prin a spune ca " cele mai fascinante schimbari ale secolului XXI nu vor avea loc datorita tehnologiei, ci datorita extinderii conceptului a ceea ce nseamna sa fi OM" (John Naisbitt).

BIBLIOGRAFIE 1 Andrei Cosmovici, Luminita Iacob - Psihologia sociala - Editura Polirom Iasi 1998; 2 Ana Tucicov Bogdan - Psihologie generala si psihologie sociala - Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1973; 3 Adrian Neculau (coordonator) - Manual de psihologie sociala - Editura Polirom 2003; 4 Petru Ilut - Sinele si cunoasterea lui (Teme actuale de psihosociologie) -Editura Polirom 2001; 5 Mielu Zlate - Eul si personalitatea - Editura Trei 2004; 6 Ioan Radu, Petru Ilut, Liviu Matei - Curs de Psihologie Sociala - Editura Exe S. R. L. 1994; 7 Bobbe Sommer- Psihocibernetica 2000 -Editura Curtea Veche Bucuresti 2002; 8 Nicky Hayes - Sue Orrell - Introducere n Psihologie - Ed. BIC ALL - Timisoara Ed. A. III. - a

ACTIVITI PENTRU STIMA DE SINE

DANA VELE , institutor coala Nicolae Iorga, Cluj- Napoca MIHAIELA DOLHA, psiholog colar, Zalu MIOARA POPA, institutor coala Ion Creang, Cluj- Napoca Majoritatea prinilor i doresc ca stima de sine a copiilor lor s se dezvolte ntr-un sens pozitiv. Scop care a nceput s se regseasc i n domeniul educaiei, devreme ce n coli se desfoar programe de consiliere pentru elevi. Chiar dac stima de sine este studiat de o perioad ndelungat de timp, continu s aib loc dezbateri privind natura precis a acesteia i dezvoltarea ei. Trebuie subliniat faptul c, n urma acestor cercetri, exist un acord privind rolul deosebit al prinilor i al celorlalte persoane semnificative din viaa copiilor n formarea unei stime de sine pozitive. Aadar, stima de sine este un factor important n procesul de dezvoltare a copilului, afirmndu-se chiar c ea este esena dezvoltrii personale (Roberta Duncan). Ce este, ns, stima de sine? Stima de sine se refer la modul n care ne evalum pe noi nine, ct de buni suntem comparativ cu propriile expectane sau cu alii. S-a afirmat de ctre unii psihologi c adevrata stim de sine este o emoie. Acetia susin c o stim de sine profund se manifest printr-o dragoste adevrat fa de propria persoan bazat pe acceptarea necondiionat a sinelui, indiferent de caracteristicile personale sau de erorile comportamentale.

n spatele aciunilor umane este postulat o piramid a trebuinelor umane, schiat de A. Maslow nc din anii 50. Toate trebuinele oamenilor pot fi structurate n cinci etape. Fiecare etap desemneaz o categorie de cerine a cror nerealizare creeaz un deficit. Pe cel de-al patrulea nivel se afl trebuinele relative la eu: nevoia de apreciere, de stim i aprobare social, a cror satisfacere contribuie la consolidarea acestuia. Maslow a identificat intensiti diferite pe care le poate avea stima de sine. Stima de sine de intensitate redus nglobeaz nevoia de a-i respecta pe ceilali, nevoia de statut social, de recunoatere, apreciere i chiar de dominare. Stima de sine profund implic nevoia de auto-respect, incluznd sentimente de ncredere, de competen, independen i libertate. Este o form profund, ntruct atunci cnd ajungi la auto-respect, spre deosebire de respectul fa de alii, e mai greu s l pierzi. De-a lungul timpului s-au dezvoltat numeroase programe destinate s dezvolte stima de sine a copiilor. n S.U.A n orice form de activitate curriculum este astfel dezvoltat nct s implice un numr mare de activiti pentru stima de sine, fie c este vorba de un cor de copii, de un centru de tenis sau despre taberele de elevi. ntr-unul din ele (programul Pumsy) s-a ajuns la o explicare simpl, ntr-o prim faz, a acestui concept, astfel nct acesta s fie neles cu uurin de ctre copii. Pentru aceasta este folosit imaginea unei frnghii inut de un simpatic dinozaur, care are trei capete: captul gndeti, captul simi i captul acionezi. Primul pas devine, astfel, dezvoltarea abilitilor de gndire pozitiv. Gndirii pozitive i se adaug un alt element: aciunea pozitiv. Ceea ce nseamn s iei decizii corecte i s acionezi n direcia potrivit. Cele dou componente trebuie s se afle n balan, cci gndirea pozitiv fr comportament adecvat nu dobndete valoare. Cnd un copil gndete pozitiv i face alegeri corecte, probabil c se va simi bine raportat la sine i la ceilali. Sunt paii spre dezvoltarea unei stime de sine pozitive. Revenind la una din ideile formulate la nceput, adultul ndeplinete un rol esenial n formarea stimei de sine a copilului. Un copil vrea s fie pe plac. El are nevoie de certitudine, de protecie, apartenen i recunoatere; el se orienteaz dup reaciile celor din jur i se adapteaz; el vrea s fie bun i s fie recunoscut ca atare. Sentimentul stimei de sine depinde, aadar, de reaciile celor din jur. Atunci cnd adultul l ascult pe copil, l ncurajeaz, l apreciaz, i vorbete cu respect, i acord atenie i l mbrieaz, atunci cnd copilul are prieteni de ncredere i performane bune n activitile colare sau extracolare, toate se constituie n experiene care dezvolt o imagine de sine echilibrat. Din pcate, numeroi copii sunt supui unor experiene care formeaz o imagine de sine sczut: sunt des criticai, ignorai sau ridiculizai, li de vorbete pe un ton ridicat, sunt comparai frecvent cu fraii, se ateapt s fie ntotdeauna perfeci, li se fixeaz standarde exagerate privind performanele colare. Dezvoltarea i mbuntirea stimei de sine la elevi trebuie nceput devreme, n mod sistematic i adecvat pentru a preveni declinul, aproape cert, al stimei de sine n adolescen att pentru biei ct i pentru fete (Harper & Purkey, 1993; Orenstein, 1994; Greenberg & Lake, 1991, apud Borba, 2001). mbuntirea stimei de sine va reduce frecvena comportamentelor agresive nregistrate la adolesceni (Garabino, 1999; Pollack, 1999; Yoshikawa, 1994, apud Borba, 2001). Iat cteva jocuri pe care vi le propunem n acest sens:

1.1. AMPRENTELE DIGITALE

Vrsta: de la 5 la 10 ani Durata: 15 minute Obiective: distingerea caracteristicilor individuale unice Echipament: foi de hrtie, cerneala, lupa Desfurare: Fiecare copil s realizeze amprente ale degetelor pe o foaie de hrtie

Se analizeaz cu o lup amprentele i se evideniaz faptul c sunt diferite de la o persoana la alta. Se poate crea un colaj pornind de la aceste amprente.

1.2. BROUR DESPRE MINE

Vrsta: 8 - 18 ani Durata: 60 de minute Participani: 4 minim, 20 maxim Echipament: Creioane colorate, o foaie de hrtie i o agraf de birou pentru fiecare persoan. Obiective: Creterea stimei de sine a participanilor, S faciliteze participanilor mprtirea feedback-ului pozitiv cu colegii. Desfurare: Foaia de hrtie va fi colorat i mpturat n trei

Participanii decoreaz prima pagin cu numele lor scris n maniera n care doresc ei. Sunt listate categorii care vor fi abordate n interiorul brourii (aproximativ 10). De exemplu, calitatea mea principal, cel mai seme moment, activitatea mea preferat, ceva la ce sunt bun, etc. Dup listarea categoriilor participanii vor furniza un rspuns pentru fiecare. Ei sunt asigurai c nimeni nu va citi ceea ce au scris, deci se pot simi liberi s scrie orice, indiferent ct este de pozitiv. Participanii mptur broura i o nchid cu agrafa de birou. Fiecare paseaz broura persoanei din dreapta. Cnd o persoan primete o brour de la un vecin o ntoarce (nu o deschide) i scrie un comentariu despre aceasta pe spate.

 nsemnrile pot fi lucruri simple (pentru persoanele mai puin cunoscute), ca "mi place freza ta" sau pot fi foarte personale pentru persoanele mai bine cunoscute. Pot fi anonime sau pot fi semnate. Brourile vor fi date n cerc de la unul la altul pn cnd fiecare persoan va semna pentru fiecare, i fiecare i va primi broura din nou. Persoanele petrec 5 minute n linite i citesc ceea ce ceilali au spus despre ei. Discuii: Dac a fost plcut s citeasc lucrurile scrise de alii despre ei, Dac cineva a fost surprins de ceea ce a fost scris, Dac cineva vrea s-i clarifice ceva ce nu a reuit s citeasc sau nu a neles, Dac a fost greu sau uor s complimenteze pe alii sau s primeasc complimente. Sunt ncurajai s pstreze broura i s o reciteasc atunci cnd nu se simt bine cu ei nii.

1.3. PUBLICITATE
Vrsta: 8 - 18 ani Durata: 60 de minute Participani: 2 -10 Echipament: Ziare, foarfec, lipici, hrtie, culori Obiective: Promovarea creterii stimei de sine Identificarea trsturilor de personalitate pozitive Desfurare: Se discut despre reclame, despre scopul lor i despre modul n care sunt prezentate mesajele (vizual sau prin cuvinte). Se adaug promovarea aspectelor pozitive ale produsului, calitile fine. Se abordeaz, de asemenea, modul n care reclamele conving o persoan s cumpere un produs. Sarcina participanilor este s creeze o reclam care s fie convingtoare pentru un prieten. Indivizii i vor descrie aspectele pozitive prin pictur, cuvinte sau o combinaie a celor dou. La sfrit participanii i mprtesc reclama cu alii. Ceilali sunt lsai s confirme calitile pozitive ale prezentatorului.

1.4. SUNT SPECIAL

Vrsta: 10 - 18 ani Durata: o edin, dar i cteva zile sau sptmni Participani: orici Materiale: Ecusoane roii i albastre

Obiective: S arate participanilor c nainte s-i respecte pe alii ei trebuie s se respecte pe sine Desfurare: Activitatea poate fi mprit n dou exerciii n aceeai zi sau desfurat pe durata a ctorva zile sau sptmni. Partea I: fiecare participant primete un ecuson rou i-i scrie numele propriu pe linia aflat deasupra a dou cuvinte: "este special()". (de exemplu, Ana scrie "Ana este special"). Fiecare participant face apoi o list de trsturi pozitive care-l fac special. Fiecare participant se ridic i spune cte o trstur care-l face unic. Participanii poart ecusoanele cel puin o zi. Partea a doua: fiecare participant i scrie numele pe o bucat de hrtie care este aezat cu faa n jos pe mas. Fiecare client extrage un nume. Dac extrage propriul nume pune biletul jos i extrage altul. Fiecare client primete un ecuson albastru i scrie numele extras pe rndul de deasupra cuvintelor "este special" (de exemplu, dac Ana extrage numele lui Ion, ea scrie pe ecusonul albastru "Ion este special". Fiecare participant face o list cu trsturile care o fac pe persoan a crui nume l-au extras special. Ei poart ecusonul cu numele colegilor cel puin o sptmn. Fiecare coleg se ridic n picioare i spune o trstur care-l face pe colegul lor special.

1.5. AFIUL PE SPATE

Vrsta: peste 7 ani Durata: 60 de minute Participani: orici Materiale: Foi de hrtie, band de lipit, Obiective: Dezvoltarea stimei de sine Amuzament Desfurare: Se cere fiecrui participant s noteze pe o foaie de hrtie 3 caliti personale.

Foaia este lipit pe spatele fiecruia cu partea scris n jos astfel nct nimeni s nu poat citi ce este scris.

 Fiecare participant se va plimba prin clas i va nota cte un lucru bun, pozitiv pe foaia de pe spatele fiecruia dintre colegi. Dup ce fiecare a scris fiecruia dintre colegi, foile se iau jos i fiecare citete mesajele primite. Discuie: Se discut despre concordana dintre prerea proprie despre sine i prerea celorlali. Pentru tine, dar de la cine? sau Oglinda sunt alte jocuri care pot fi utilizate tot n scopul dezvoltrii stimei de sine a copiilor. Cu sperana c le vei gsi la fel de interesante cum le-am gsit noi, v lansm invitaia de a parcurge i a lucra cu copiii dumneavoastr aceste jocuri i activiti BIBLIOGRAFIE: Hartwell, Elizabeth A. (2001). Body image. http://blueprint.bluecrossm.com: Blue Cross and Blue Shield of Minnesota, Inc Hopkins G. (1998). Fourteen MORE Activities for the First Days of School! www.education-world.com www.6seconds.org (1998). Emotional Intelligence Toolbox: Expression Journals www.eric.ed.gov (2000). Examinating Ideas about Body Image. AskERIC Lesson Plan www.exploratorium.edu. (1998) Playing Game with Memory http://www.pbs.org/wgbh/nova/thin/ (2001) NOVA Online -- Dying to be Thin www.self-science.com (2001). Self-Science Emotional Intelligence Lesson Archive

Va propun la activitati: 1. pt profesori . le dam la fiecare o foaie pe care trebuie sa o indoaie dupa instrunctiunile noastre, ei fiind cu ochii inchisi - si sa le spunem ca asa cum dintre ei nu toti au indoit foaia la fel asa suntem toti diferiti - nu inseamna ca suntem mai buni sau mai rai doar ca fiecare are plusuri si minusuri - si de aici trecem la stima de sine si evaluarea personala 2. pt elevi. - 10 lucruri pt care ma iubesc

- Am incredre in mine cand - Scrisoare catre mine insumi - Le dam elevilor sa isi faca un fel de autoportret si pe spatele foii cum cred ca ii vad cei din jur. Apoi impaturim foile si fiecare elev extrage o foaie si isi spune parerea despre cel care a facut portretul. La sfarsit fiecare spune ce a aflat de la colegi. Cred ca merge si la profi - Se impart elevii in grupe. pe grupe elevii trebuie sa gaseasca trei lucruri care le plac la toti, si 3 lucruri care le displac la toti membrii grupului.dupa ce fiecare grup isi exprima optiunile, alternativ fiecare din ei se ridica in picioare si spune.... SUNT ALTFEL PENTRU CA......... . si iar povesti pe diferente si pe faptul ca suntem ok si cu plusuri si cu minusuri