Ce bine c eti

E o ntmplare a fiinei mele

i atunci fericirea dinluntrul meu
e mai puternic dect mine, dect oasele mele,
pe care mi le scrneti ntr-o mbriare
mereu dureroas, minunat mereu.
S stm de vorb, s vorbim, s spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nite dli ce despart
fluviul rece n delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-m, fericire, n sus, i izbete-mi
tmpla de stele, pn cnd
lumea mea prelung i n nesfrire
se face coloan sau altceva
mult mai nalt i mult mai curnd.
Ce bine c eti, ce mirare c sunt!
Dou cntece diferite, lovindu-se amestecndu-se,
dou culori ce nu s-au vzut niciodat,
una foarte de jos, ntoars spre pmnt,
una foarte de sus, aproape rupt
n nfrigurata, neasemuit lupt
a minunii c eti, a-ntmplrii c sunt.