Ce bine c� esti

E o �nt�mplare a fiintei mele

si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica dec�t mine, dec�t oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

S� stam de vorba, s� vorbim, s� spunem cuvinte

lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece �n delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-m�, fericire, �n sus, si izbeste-mi

timpla de stele, p�n� c�nd
lumea mea prelunga si �n nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai cur�nd.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Doua c�ntece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au v�zut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre p�m�nt,
una foarte de sus, aproape rupta
�n infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.