Coperta #i.iziunea grafici: Neam!

ului (inceputul
Doina DUMITRESCU veacului XIX).

Editor: sorin DUMITRESCÜ

Datorãm smeritei trude a

cinului monahal chipul de
sårbàtoare pe care il poartä
aceasta cartq impodobitä cu O Anastasia
gravuri in lemn de la Mänåstirea
 Editura Anastasia Rugäciunile
Str. Venerei 13, sector2, Bucur€#ti;
Tel/Fax 2116745 Sfintilor
ISBN 973-9374-51-4
Pärinti
publicate de
ORTODOXIEI Aghioritu
l în APANTHISMA
(Constantinopol, 1799),
 traduse in romane$e la Virgil
Mänästirea Neamtul Candea la
(1827), date acum pe
slovä nouä si grai EDITURA ANASTASIA
îndreptat, cu o postfaÿä,
note comentarii de
fácut mie, hränitor ocâfmuitor, pázitor
sprijinitor, scãpare, mântuitor purtátor de
grijä al sufletului si al trupului. Pe Tine
bine Te cuvântez, Doamne, pentru cã ai
arätat spre mine, nevrednicul, multa
nemárginita Ta iubire de oameni. Cáci in
fiecare zi prin lenevirea mea má vand
diavolului, Tu má päzensti má mantüiesti
ii din cursele lui mã sco!i. Pe Tine bine Te
cuvântez, Doamne, pentru cã mi-ai däruit
täria pocäirÿei pentru púcatele mele mi-ai
arãtat nenumãrate pricini deîntoarcere de
Ia räutatea mea. Pe Tine bine Te cuvántez,
Doamne, cá neputincios fiind, intäre$i
släbiciunea mea si nu mã la$ cu totul Sá
cad, indatá imi intinzi de sus maná de
ajutor Si cátre Tine mâ ïntorci.
Ce-T1 voi raspláti Tie, Stäpâne
preabunule, pentru toate bunãtãtile pe care
le-ai fäcutsi le faci cu mine, pácätosul? Ce
mul!umire iti voi aduce Tie? A#ldar, din
zi pânä in noapte,ca 0fândunea Voi gläsui
ca 0 privighetoare Voi striga si nu Voi
înceta sã Te binecuvântez in toate zilele
 vietii mele pe Tine, fäcátorul si de bine
dátätorul si purtãtortll meu de grijá, [de$l
eu, Doamne,
8 räbdat pentru mine. Mul\umescu-Ti Tie,
nu sunt vrednic sã éråiesc catre Tine,
pentru sunt foarte pácátos.
MulÇumescu-Ti Tie, Doamne/ pentru cá
indelung mi-ai räbdat gre#lile êi paná acum
nernuncit m-ai läsat. Multumescu-Ti Tie,
Doamne, pentru cá „nu voie$i moartea
päcätosului, ci såse intoarcá Sá fie viu" R. Cáci
eu sunt vrednic sã pätimesc multe si sã fiu
lepädatde Ia faça Ta, Doamne, insä iubirea Ta
de oameni cea nepotnenitoare de rñu indelung a
Doamne, deži nu sunt vŸednic a mulÿumi
Îfideajuns pentru nepomenirea Ta de räu.
Miluie#te-mä, Doamne, indrepteazá calea
Sufletului meu Calea vietii mele spre voia Ta si
mã ocârmuie§te precum $ie milostivirea Ta.
Pentru multimea indurärilor Tale, fã-mã
desävärsit spre tot lucrul bun bunei plãcerii Tale Á NOMOFLXXULIII IOAN DIACOMJL
má slobozeste din ticàlosul meu trup. EVGHENICOS, FRATE
: AL LUI MABÇtJ EFESEANUV
Cã•ie se cuvine a ne milui sia ne mântui pe
noi, Dumnezeule,si Tie slavä si multumitä Si
inchináciune inältäm, impreuná si Unuia Náscut
aic.ä a lui Durnnezeu preacuratã,
Fiului Täu Preasfñntului Si bunului Si de viatá
pentru cã decät numirea aceasta nu pot sã aflu
fäcätorului Täu Duh, acum pururea si in vecii
så-ti aduc ge alta mai bunã, mai aleasä mai
vecilor. Amin.
RCCÁCIUNE CATRE
dumne, zeiascä, Maicá a lui Dumnezeu, pururea
PREASFÅNTA NÅSCÅTOARE fecioarä; curatä fi Cu totul curatã preacuratä,
DE DUMNEZEC atát. Cu mintea, cát si cu cuvantul, cu duhul si
Cu trupul. Ceea ce pe Cuvãntul ii Dumnezeu cel
curat 'i preacurat, pe Domnul nostru lisus
Hristos, din preacuratele tale sangeräri S, fará de
materie fiind fárã de trup, Irai intrupat cu
adevûrat omenesc trup Vai imprumutat ¥i, prin
covâr§ireafap• tei bune, infrico#tor mai presus:
de cuvânt láte-ai fácut al Celui ce pentru noi,
oamenii, pentru a noastrã mântuire, bine a voit a
pleca cerurile si a Se pogori catre ticä10§ia
noastrã. Mscátoare de Dumnueu cu totul fárä
prihanä, cea preacuyataä si neîntinata, atat cu
10
Cu Úiata cu cuvâñtul, mai nepfihänitä decât
toatá zidirea cea curatá, gânditä sau simtitä.
Näs• cátoare de Dumnezeucu totul neintinatã,
Náscátoare de Dumnezeu cu totul lãudatä, Cea
cu nume de Doamnã, cu multe nume Si cu mari
nume numitä, toatä luminatã, toatá sfântä, toatä
cu daruti dãruita. Mireasã nenuntitã 9i Maicá a
lui Dumnezeu fecioará, mai desfätatá decát
cerul'ile, mai StraJucitä decat soarele, mai
cinstitã decât toate zidi-• tile, mai sfãntã decat
heruvimii, mai slávitá decat serafimii, Stäpânä a
ingerilor, Doamnã a lumii, buná cu totul bunä
preabun al lui Dumngzeu Celui singur bun
preabun.
Prime$e ca o milostivå, cudragosteaceastã
mica si smeritä mul¥umire, fãcutã dupá putere,
cepa ce e$i inchinatão totdeauna de toatå zidirea
si ai stãpánire peste toate. Primeste.cu blande\e
rugáciunea de rob, ceea ce, fiind de o rudenie
CLI oamenii, $ii cu deadinsul neputinta firii
omene$i ežti iubitoare a tuturor, purtándu-lede
grijä si cercetändu-iç Preamilostivo. Ascultá-ma
pe mine, preadulce Stápána mea, Preasfintá de
Dumnezeu Näscätoare, de Dumnezeu Sicu
daruri de Dumnezeu dãruitá, cea care din fire,
asemenea lui Dumnezeu, ai blândete, seninátate,
bunávoin si bunätate, Împãráteasä care cu
strálucire stai pururea de-a dreapta lui
Dumnezeu Celui blând ii bun, care esti
impodobitá cu haina de aur a sfin telor fapte
bune ii Cu multe feluri de daruri ale Sfántului
Duh.
Ceea ce peste toatè domnè$i pretutindeni
ajungi toate le poti, ca o Maicã a
atotputernicului Dumnezeu, pe toti cei din nevoi
ii mingai de ispite ii slobozesti Si necazurile
le Ll§ureazä, rogu-mä, sarcina cea $ea a
pãcatelor mele, a päcätosului si netrebnicului
robului táu, pentru care ispitele cele lume$i vin
asuprã-mi, bate fárãdelegile mele Spalá-le prin
vársarea lacrimilor mele. Ceea ce L-ai náscut pe
Mielul lui Dum, nezeu, Cel ce ridicä päcatul
lumii, ridicã impietrirea mintii mele celei
iubitoare de pacati Dá sufletului meu umiiintá
ochilor mei izvoare de lacrimi pláns fñcátor de
bucurie. Izbåve$e-ma, Stápána mea preasfántä,
de smintelile celui viclean de nesuferitele ispite
lume$i intru care din tanárá vârstá am cázut, si
inima mea, care de nenumärate scàrbe ii
necazuri primejdii este de-a puru-
12
reastãpânitá; onängãie si o vindecá, Mânúåierea
cea dulce a lumii, Nádejdea celor
deznádájduiÿi, Ajutorul celor neajutorati si frica
de Dumnezeu dragostea Luiîntr-Însa sálásluind-
o, de toatá impresurarea mâhnirea pe dânsa
izbävind-o, cu mila ta Cea bogatä indulce§te-o.
Pânä când, Stápâna mea preabunä, strig sunt
párãsit, gläsuiesc nu sunt auzit? Dar cu dreptate
sunt trecut cu vederea, Maicä a lui Dumnezeu.
preacuratä, pentru cá din pricina aplecärii catre
cele rele. a deprindeni biruit fiind totdeauna de
vräjrnihul, ráutñ!ii, supus sub mana lui mä fac.
Deci opr#te cv rugáciunile tale nebunia
vrãjmasului asupra mea, sfäramä cu puterea ta
mãiestriile lui cele potrivnice. Viforul, ilitreita
inváluire6 Lïntunericul prefä-mi-le in liniite pace
luminá, pretutindenea fiindu-mi de fatä totdea-
una sträjuindu-má si toatä mintea mea cuvântul
si fapta cätre ceea ce se cuvine indreaptñ-le, cu
totul sfintindu-má luminându-mã ii pe toate ale
mele catre fapta buná povä\uindu-le. lar voia
cea buná preasfântá a Fiului täu Durnnezeului
meu a o pazi a o facecu osârdie sileste-mä,
indemnändu-ma catre implinirea poruncilor
celor vii

13
care ïntäresc vointa mea cea trändavá ca,
mântuit fiind, Stãpäna mea de Dumnezeu
Näscátoare, si pärätiei ceruritor prin tine
invrednicindu-má, sate slävesc pe tine cea
slávitñ prea binecuvântatá in vecii vecilOr.
Amin, amin, amin.
RUGÄCIUNE CÅTRE
DOMNEL NOSTRC IISUSilRIsros
A CELUI tNTRU sFINT1 PÄRINTELtJ1
NOSTRU IOAN C,tJRÅ DE AUR,
VE CARE O SPUNEA tN HECARE n
oamne Dumnezeul meus
Cel mare si înfricosat slävit, Fácätor a toatá
zidirea vázutã ganditá, Cel ce pãze$i tul Täu
si mila Ta celor care Te iubesc pe Tine
pázesc poŸuncile Tale, acum si totdeauna
multumesc Tie pentru toate facerile Tale de
bine cele fácute mie, cele arätate nearätate.
Ca .ii pânå acum Te laud si Te slávesc
máresc pentru milele Tale cele boqate 'i
îndurárile Tale "e care in chip minunat le-ai
arätat spre mine, sprijininclu-mã incã din
päntecele maicii melesi intru toate grijindu-
Te de mine 'i päzind si ocármuind cu
cuviosie cele ale mele, numai din bunãtatea
si iubi• rea tacle oamenLCáci n-ai trecut cu
vederea smerenia mea pentru nevrednicia si
impátimirea mea, ci din iubirea Tade oameni
si milostivirea Ta nu ai incetat a-mi facebine
'iamá päzi. A§adar, pânä
15
 cuvioase deschizându-le uša, porniri neïnfrânate ii
fárä de rànduialá am uneltit, ïntinándu-mi haina
Sfântului Botez, cea !esutñ de sus, biserica trupului
meu mänjind-o, ticälosul meu suflet cu patimile
necinstirii cu totul spurcãndu-l toatá färádelegea
la b,itrânete cáruntete; Dumnezeul meu, sä nu mä pärásesti. nedreptatea lucrand. Pe care, dacä af vrea cu de-
[isuse, lisuse, numele cel bun, dulceata, dorirea nädejdea amänuntul sä 1e pomenesc, nu mä va Iisa vremea
mea, Cel ce Te-ai fäcut noi si toate cu intelepciune 1e-ai povestindu-le.
iconomisitv ii 1e-ai tocmit pentru mântuirea noastrá, mä
Dar fiindcä toate 1e #tii Tu — cäci nu este zidire
marturisesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, Cu toatå inima mea,
nearätatá ïnaintea Ta, toate fiind ,goale descoperite
imi plec genunchii trupului ai sufletului, aräthndu-Ti Tie,
inaintea ochilor Täi —, de ce s-ar cuveni a spune
Dumnezeului meu, toate pãcatele mele. Pleacä-Ti Tu urechea
spre rugåciunea mea iartä pägânätatea inimii mele. Am $iutorului Cele ce nu-T1 sunt necunoscute? Însä
päcãtuiVamxtelegiuit, am greiit, Te-am intärâtat, Te-am amãrat inima mi se zdrobeste, sufletul, ii cu totul intru
pe Tine, bunul meu Stápân hránitor purtätor de grijä. Nu este adäncul nedumeririi mä afund, aducându-mi aminte
nici un fel de ráutate gráitä sau negrãitã pe care nu am fäcut-o cu Cä pe când päcätuiam nu am arätat nici cea mai
lucrul cu cuvantul, cu cuno$inta cu necuno$inga, cu amintirile si micá faptá de pocäintä. vremea täierii este aproape,
sorocul mortii este de fata, dar vremea pocáintei
nicáieri. pentru aceasta s-a tulburat sufletul meu si
este plin de durere de intristare. Cáci nepregätit
fiind, Cand socOtesc cercetez cele• despre mine,
nimic din destul spre dare de räspuns nuaflu, nici
vreunchip mijloc prin care mä voi izbávi de focul
cel ve§nic, Dar

17
 Deci, cand va veni sä Se slåveascä intru
sfin!ii Säi si sä räspläteascá fiecáruia dupä
lucrurile luj, când scaunele se vor pune
nemitarnicul Judecátor infric0#it va #dea,
când raul cel de foc va trece pe dinainte
strälucirea bucuria drepþlor gätite se vor
aráta toate milioanele ingerilor tog oamenii
cei din veac, impreuná toatá zidirea, cea
cu gandurile, cu covär#ire peste mäsurä päcätuind, Si de multe väzutä cea ganditá, cu cutremur vor-sta de
ori fágáduind a mä pocäj; tot de atátea ori intru acelea$ pácate
fatã, ce voi face eu atunci? De ru$ne plin
am cázut. Mai cu lesnire seA'0r numára picäturile de ploaie decát
multimea pãcatelor mele, pentru Cä au coväriit capul meu ca o fiind, de con$iin!ä mustrat, de toatá
sarcinä s-au îngreuiat. Cáci din tineretile mele paná acum îndrázneala $darea de räspuns lipsit, suspin
poftelor celor ne- din toate párþle. Ah, rele! Ce voi plânge mai
intâi, ce voi susPina apoi, pentru ce mä voi
16 tángui? Pentru lipsirea de bunätäti sau pentru
dacã „dreptul abia se mäntuie$e"9, eu, päcätosul, unde rná voi chinul durerilor? Pentru nemãrginirea muncii
aráta? Si daca abia dupä multe scàrhe, impärätia lui Dumnezeu sau pentru despár!irea de Dumnezeu? Plángi,
este mo$enitä de Cei vrednici, iar cálea vietii este strãmtã
ticáloase suflete, aducându-ti aminte de cele
Ce te vor intâmpina dupá ie#irea din trup,
Cäci vor fi foarte grele 'i dureroase. strigä:
Dumnezeul Puterilor, Dumnezeule cel
Dumnezeul milei si al indurärilor, sä nu má
päräse$i! Sä nu mä treci cu vederea! Sá nu
depärtezi de la mine mila Tal „la amintespre
ajutorul meu,
necäjitä, atunci eu, intru desfátare si intru neînfrânare totdeauna petrecând, cum mä
voi invrednici de mântuire? Si dacã „toatá dreptatea omului este ca 0 zdreançå
lepädatã"10 dar atâta noroi nedreptaté cum se va socoti? Si dacä „pentru un cuvânt
detrebuie sä dea cineva seamá"ll, eu, pentru atatea pácate, ce räspuns potrivit voi
avea? Vai, suflete, cäÇi iatã au sporit faptele noastre! Scurtä este via!a pentru putiná
vreme, iute trecând, cätre moarte trimitând. Dar veinicá este munca pácátosilor, ca
impärä!ia drepgilor. ìi viava nici uneia din ele nu se curmä prin moarte. Deci ce voi
face? Ce voi lucra? in ce bezná voi arunca? Infricosatä este moartea, mai ales cea a
pácãto$lor, fiindcä rea este. Cäci „moartea påcátosilor cumplitá este"u, dar „cu mult
mai infrico§at lucru este a cádea in mäinile Dumnezeului celui viufþ, dintru
caremimeni nu va putea sä ne scoatä.
 18
Doamne al mântuirii stiu milostivirea
Stápânului meu, stiu nepomenirea de rãu a
lubi• torului deoameni $cå voitor al milei este,
„Care nu voie$e moartea pãcätosului, ci sá se
intoarcã Sá fie viu"'5. Si „Care voie$e ca toti
sã se mântuiascä si II cuno¥tinta adevãrului sá
vie"16, mai ales cei ce se întorc de Ia päcat.
Cáci „nu a venit sá cherne pe cei drepti, ci pe
cei päcät0§i Ia pocáinlã"17. Cici „nu au
trebuintá cei sãnäto$ de doctor, ci cei ce räu
pätimesc"". Deci, asa afländu-rnä aia socotind,
nu má abat din nãdejdea Cea bunä, nici nu má
deznãdãjduiesc de mântuirea mea.
Acum am ïnceputa grái cãtre Domnul meu:
„Eu sunt pamant si „vierme $i nu om, ocará a
oamenilor si defáimare amorodului"23. ;Dã-mi
mie cuvänt intru deschidereagurii vmele"zu,
Cel ce dài rugáciunea celui Ce se roagã, Cáci
de Ia Tine este „toatä darea cea bunãsi tot
darul de sus este, pogorându-se de Ia Tine,
Párintele luminilor"4, casá má rog dupã
cuviintã §isácer cele de folos, si sã nu ma
intorc smerit ru$nat, ci doe bãndind cele ce am
nãdäjduit. asa má voi duce; bucurându-má
intru deplina adeverire a inimii.
20
Miluie$e-má, Dumnezeule, dupá mare mila
Ta, ci spre Tine a nádájduit sufletul meu.
Miluie$e-má, Doamne, cã neputincios sunt.
Doctorul sufletelor si al trupurilor, ca 'i cum as
sta inaintea tului Táu Scaun, ca ¥i cum m-a§
atinge de preacuratele Tale picioare, má rog
cer má supun, cu zdrobitá smeritá inimá:
Curáge§te-mä pe mine, pácátosul. lartá-mi
mie, netrebnicul 'i smeritul. Cautá din sfant
láca§ul Täu spre ticålo$a mea. Prive$e dintru
ïnáltimile Tale cele sfinte spre rugãciunea
smeritului robului Táu $ nu trece cu vederea
rugic.iunea mea. „Slãbe$e-má, ca Sá má
odihnesc mai ïnainte de a má duce"23 acolo de
unde nu mã Voi mai intoarce. Ca un om am
pãcátuit, ca un Dumnezeu iartä-má. Cáci Tu
cuno$i, Stäpâne, alunecarea lesnicioasã a firii
omene$i cum cá „plecat este cugetul omului cu
osârdie sprecele rele din tinereçe"24. Adu-Ti
aminte cá din pámânt Suntem. Adu-Ti aminte
cá Tu singur e$i curat fárä de prihaná si
neïntinat; iar noitoti intru certári si canonisiri
suntem. Adu-Ti aminte de indurarile Tale cele
dinxeac si de mila Ta, si sã nu má osande$i
cwfärádelegile mele, nici så-mi rásplä-
21
te;ti dupä päcatele mele. Stiu multimea
fárädelegilor mele, cä mare este färä numãr.
Dar §tiu noianul iubirii Tale de oameni,
cänemärginit este nebiruit. Ci Tu esti Cel ce
ridici päcatul lumii, Care te-ai pogorât din cer
pe pämãnt ca sã cauti oaia cea rãtäcitñ
pierdutä, Pästorul cel bun, Cel ce igi pui
sufletul pentru oi ai venit lume sä mantuie$i pe
Cei pãcñtô$, dintru care cel dintäi sunt eu.
 Miluie$e, Milostive, fäptura mâinilor Tale.
Si nu te scarbe§ti de mine, nevrednicul, Ci
îndurä-Te spre fäptura Ta. Cel ce pentru mine
cruce ai räbdat Semnele ränilor ai primit m-ai
vindecat, §terge ránile mele cu leacul
milostivirii Cu buretele iubirii de oameni. Cäci
toate le poti nimic nu ili este Tie cu neputintä.
Dá umilintá inimii mele celei impietrite,
u§ureazä-mi greutatea con§tiin\ei, primeste
lacrimile mele suspinarea ca pe ale desfränatei
ca pe ale lui Petru, cel dintâi dintre Apostoli.
Prime$e-mi aceastä rnárturisire pocäinþ, Cel
ce ai primit gandulbun al tâlharului pe cruce.
Primeste rodul buzelor mele ca pe o jertfä vie,
bine primitiintru miros de bunã mireasmä.
22
Mä rog, imblanze§te-Te: Mi ru;inem
înduplecã-Te! A pácátuit Manase imparatul Ë,
dar nu s-a pierdut, pentru c.á s-a cäit A
päcátuit $ David2E mai înainte de acela, dar
plängandu-§i pacatul s.a miluit. Multe pilde de
acest fel am, carepotolesc rnângäie
mãhniciunea mea, care gonesc de la mine
deznädäjduirea 'i hránesc nadejdea mántuirii
mele. Mángäie Tu inima mea, Pärintele
îndurárilor
Dumnezeu a toatá mängâierea. Odihne$e-o $
fä-i bine Cu izvorul milei Tale ëi al
bunátätilor. Multe ai fäcut din veac, mari
minunate, slávite si infrico:žate, cärora nu este
numãr. lar dacá pe mine, curvarul, mi vei
mântui, mai multá mai mare minune vei face.
Ci atät de mare este puterea milostivirii a
iubirii Tale de oameni, incât;i din noroi
märgãritar face si din fiu al gheenei fiu al
impárätiei
Si încä voi striga Cätre Domnul meu cátre
Dumnezeul meu må voi ruga: Ocârmuieste
rämáSita vietii mele dupá voia Ta. intareste-
má intru frica Ta. intemeiazá-ma intru
dragostea Ta cu multimea bunätãtii Tale sfár$t
bun vrednic iubirii
Tale de Oameni däruie$e-mi. Cauta cu mila ii
cu
 23
iubire de oamenispre oasele mere 'i spre
încheieturi/e mele si spre toatá alcätuirea
fãpturii mele27, la 10c de repaos de
odihnïcälåuzind ticálosul meu suflet, asazã•l.
Cäci multe läca*uri sunt la Tine fiecäruja dupã
vtednicie împãrþndu-i.
Si incá má rog cer: Dä, Doamne, dar de
pricepere nevredniciei mele, ca sá ïnteleg cele
bine pläcute Tie .îi mie de folos. nu numai sä
le ingeleg, ci sä le si implinesc, ca sá nu fiu
biruit si sá nu fiu impreunä cu cei sá ñu
fãptuiesc cele necuvioase. Prin nemárirea
de§artä sä mä smeresc impreuná cu cei smeriti,
cu cei ce pãtimesc impreuná sá pãtimesc,
Celor Ce grqsesc sá le iert. Pentru cä 9tiu cá de
nu voi ierta, nu mi se va ierta". Pentru
aceastamä rog: lartá toate tuturor celorce imi
gresesc mie, Cáci nu ei sunt de vinä, ci eu,
ticálosul, cel ce nu fac voia Ta nu päzesc
poruncile Tale. Celor ce rnTh1besc pe mine,
ráspläte$e-le cu boe gatele Tale daruri. Pe
párintii cei duhovmcesti si fratii pe care mi i-ai
dat, miluie$e-i Milostive, Ca pe mine, cu
judecá!ile pe care le $ii, îndurãndu-Te Cu
iubire de OamenL'
24
Aceste cuvinte ale rugãciunii mele sá
mijloceascá pentru mine cat tráiesc dupa ce voi
muri eu. „Sä se indrepteze märturisirea aceasta
$ lacrimile ca o tärnâie înaintea Ta"3). A$ept
in fiecare zi moarteacea de netrecut: Trupul
meu cel ticálos ingropárii dándu-se, Se va
strica, si Tu il vei invia, Dätátorule de viatá
nepieritor, vremea Invierii3½ lar duhül meu în
máinile Tale il pun.
Odihneste, Sfinte Stäpâne, intru lumina
viilot si in läca¥ul Celor ce se veselesc ¥i pe
párintii, strämo#ii 9i pe fratii mei, robii Tai
binecredincio$, pe cei ce mi-au poruncit mie,
nevrednicului, sá má rog pentru dán$i, tuturor
celor ce intru buna credin!ä s-au Sávâr$t, iartã-
le. Cáci, de#i am pacátuit, dar nu ne-am
departat de la Tine, nici „am intins mâinile
noastre cátre dumnezeu strain"32, Ci pe Tine
Te-am cunoscut, peTine Te-am iubit, intru
Tine am crezut,• Tie ne ïnchinåm, Unuia
Durnnezeu in Treime, catre Tine ne rugam, si
intru Tine dejdile mantuirii le punem.
Miluie$e-ne pe noi dupa mare mila Ta ne
mantuie#te intru ImpáráVia Ta cea cereasca.
25
Cu adevãtat, Doamne al meu, Doamne,
a§asá se faci acestea intru noi, cei ce
nädäjduim spre Tine, pentru cea multá
necovár$tá bunätate 1Taši pentru milostivirea
si iubirea Ta deoameni Cea negráitá, pentru
rugäciunile preaslávitei, prealäudatei,
preabinecuvântatei cu dar däruitei, preasfintei
Stäpãnei noastre de Dumnezeu Näscãtoare
pururea Fecioarei Maria, ale Puterilor celor
cereiti intelegátoare si aie tuturor sfinþlor care
din veac bine Ti-au plácut Tie. Amin. Amin-
Amin.
RCCÅCIUNE CÅTRE
NÅSCÅTOAREA DE DCMNÉZEU
tMPÅRÅTEASA TUTUROR
A LUI CALIST ubitoare de oarneni, iubitoare
de bine, iubitoare de milostivire, Maicä
Fecioarä, mireasá a lui Dumnezeu,
Stäpâná 9i Doamnä a toatä zidirea cea
väzutä si gandiW5, ca ceea ce in chip
negräit ai náscut pe l?äcãtorul si
Stápanul acestora pentru aceasta ai
indrãznealã catte Dánsul neasemánatä.
Cauta CLI dragoste spre mine ticálosul si
nevrednicul robul Tãu, care in lenevire§i in
trândávire necurmat vietuiesc Cu dulce!ile ma
arnágesc mä mängäi, 'i tot trupul mi-l intinez
prin vedere, prin auzire, prin limbä, prin
pipáire, prinmirosire, 9i m scurt sä zic, cu totul
m-am fãcut pacat 'i nici JO parte nu mi-a rämas
sánätoasä. Caci o data biruit fiind de
pácat„ sunt tras -cátre orice vrea el. Pentru
aceea, de mare ajutor imi este trebuintá, care,
in afará de al Tau, nu se aflá in toatá zidirea,
Atotputerniço,
27
Apdar, nu mä trece Cu vederea, Preacuratä.
Cáci toti m-au trecut cu vederea au trecut pe
lângä mine, vãzând nevindecarea mea —
prorocii, apostolii, dascãlii, dreptii,
dumnezeie$ii pärin!i— si am rämas singur, ca
un mort in mormant, ïntru cele intunecate in
umbra mortii. nu este nirneni care Sã-mi ajute
hicidecum. Dar mai având putinã rämá§itá de
viatá, cu mic glas strig cätre Tine, prealåudatá
Náscãtoare de Dumnezeu, Ceea ce toate le
poti, ceea ce toate le Pentru Cä cele ce tu vrei
le voie§ti, acelea Fiul táu le voi«te. Caci tu,
impáräteasa tuturor, foamea si setea Lui o
saturi, adicá mántuirea oamenilor, si pentyu
aceasta tea fácut pe tine Maicä a Lui, ca
impline§ti doririle Lui. Caci se bucurá Se le§te
cand ceri ingáduintã pentru cei obosi!i, si mai
ales pentru mine, cel ce port xanä pe tot trupul.
Cerceteazä neputinta mea, Binecuvàntato!
Tàrnãduišteränile mele, Preaslävito! Vezi
chinuirea sufletului meu, cea cu dar dáruitá.
intru deznãdájduire ma aflu curánd va cãdea în
iad sufletul de nu imi vei ajuta mie, tu,
Stñpáná. Ai milostivire, ai iubiredeoameni, de
aceeanu trece cu vederea aceastä ticäloasá
rugäciune a mea ce ti se aduce din buzele
spurcate, ci Stai de fatä mie, celui ce de-a
pururea te chem §i-mi fii mie màngâiere
neïntinatä. Sä-mi fii mie indemnare nestricatä;
lini§te preaplinä, podoabã, Mireasä prea
frumoasã a Pärintelui celui ceresc. Sä-mi fii
mie apärätoare, päzitoare, pärtinitoare;
scäpare, ajutätoare, acoperimant in toatä
vremea locul, ziua noaptea• când dorm, iar
dupâ ce ma Scol, cand umblu. In toatá viaga amageascä. in ziua cea de obste$ infrico§atá a
mea fii cu mine nedespärtitá. Cáci poli, 'i Judecálii a toatä lumea, de munca cea ve9-
nimic nu îti este Cu neputin!á.
Nápädirile nãvãlirile celor potrivnici
risipeŸ te-le le pierde de la mine, Preasfântä, 29
in vremea ie$rii ticálosului meu suflet
sarguie$e-te, de silnicia cea netrecutä si
ïnfrico§atá a viclenilor draci izbãveste-mä. Sä
nu la*i, Stápäna mea de Dumnezeu
Näscátoare, sá se bucure ei de mine, ci Fiul thu
sfinÿii ingeri sa se bucure de mántuirea mea,
iar vråjma#ii Lui ai zidirii Lui, cu nádejdi sá se
niciizbäve$e-mä fi al slavei celéi negráite aFiului
täu si Dumnezeu mostenitor aratá-mä. A*a,
multmilostivä Marie, Mireasä a lui Dumnezeu,ca sa
te laud, bine sä te cuvântez $ sa te maresc pe tine,
cea mai inaltä decat toate O#tile arhanghelilor, cea RUC,ÁCWNE CÀTRï
mai cinstitä decat heruvimii, ceamai slávitä decat SPÀNTUL DUH CEL DE O FIINTÁ
DE UN SCAUN CU TATÄL
serafimii, Maica lui Dumnezeu Cea curata,
A SFANTULUI
nádejdea mea Cea adeväratá întemeiata, acum 9i
SIMEON NOUL TEOLOGSK
pururea in vecii vecilor. Amin.

ino, Viata cea fericitä veylicä

Dreapta cea atottiitoare, intru tot Sfinte de
viatä Fãcätorule si Ziditorule Duhule, Cel ce
e$i ca ,stäpänire de aceea$ cinste cu a Tatälui a
Fiului, Cärora in treiipostaze deopo, trivá Le
este vrednicia, dumnezeirea, unirea gandirii
conglásuirea spre Unu137. Vino, Doamne al
meu, pe care Te-a dorit si Te dore$e ticálosul
meu suflet. Vino, Cel ce Tu Însuþ Te-ai fácut
dorin!i intru mine m-ai fäcut sá Te doresc pe
Tine- Cel cu totul neapropiatae. Vino, bucuria
mea cea neîncetatä si desfätarea slava. Vino,
suflarea mea, viata mea, mangãierea sufletului
meu. Fä-te cu mine un duh, preabunule
Stäpâne, färä de ames= tecare, färá de mutare,
fãrá de schimbare, Dumnezeu cel peste toate.
Fä-Te mie toate intru toate hranå
negräitå+0
Cu totul nec.heltuitä, care de-a pururea
se varsa in
31
buzele sufletului metl şi curge ca un İzvor in
inima mea, imbrâcâminte care strâluceşte şi cu
totul arde pe draci, curâÇire çare mâ spalâ pe
mine prin nestricâcioase şi sfinte lacrimi, pe
çare venirea Ta le dâruieştecelor câtre care
vine. Fâ-Te mie, Doamne, luminâ neinseratâ şi
soare neapus, in tot locul strâlucindu-mâ pe
mine, Cela ce nu te İntorcİ dinspre nimenii ca
sâ nu ne acoperim cu intuneriçul picatelor
noastre, nevrânda veni câtre Tine,
Depârteazâ de la mine, Doamne, toatâ Înâl!
area cea pİerzâtOare şi İnli dâ mie inçeleptirea
desâvârsitâ a ochilor. Pune limbii mele frâu,
aratâ urechile mele bine supuse sfintelor Tale
porunci, dâ-mİ râbdare Întru Scârbe,
Întelepçeşte şi intâreşte inima mea intru scârbe,
in!elepÇeşte şi întâreşte inima întru indelunğâ-
übdare, întru milostivire, İn dragoste, İntru
smerİtâ cuğetare, İn pace câtre sine-mi Şİ câtre
totİ, İntru întoarcere de la lenevirea şi trândâvia
dracilor, intrucare caintru nişte dulceti m-am
desütat. Dâ-mi mie desluşire lâmuritâ întru
ğânduri, pe care anume se cuvine mai mult a le
aleğ& Dâ-mi mie sâ cunosc meşteşugurile
diavoluluişi sâ mâ lepid de ele şi de el, si cu fârâ de început slobozitorului 'Mu Pârinte şi
totul Celui de o vesnicie cu Tine şi de o fire cu Tine
al Luİ Fİu, • totdeauna, acum şi pururea Şİ În
vecii vecilor. Amin.
32
si-mi tai voia mea şi sâ las cele ale mele întru
purtarea Ta de ğrijâ, şi de acolo sâ nâdâjduiesc
folosul.
Cici la Tine este viağa mea, lumina mea,
mântuirea mea şi pe Tine bine Te cuvântez şi
Te slâvesc şi The mâ incilin, împreunâ si Celuİ
 RUGÀCICNE CÅTRE eintinatá cu adevárat preacuratã
PREASFÅNTA
Fecioarã de Dumnezeu Nãscitoare, minune
DE
ÑÁSCÀTOARE CARE SE infric0#atã pentru îngeri, iar pentru muritori
MAI ALES IN VREMEA netâlcuitá sau, mai degrabá, fi pentru unii,
CU DUNfNEZEIEY11.E pentru altii, cutremurátoare necuprinsä cu
TAINE mintea; parea nearnului nostru; läca:iul cel
A LUI FUOTHEI, preacurat al Dumnezeirii; ogorul'l mântuirii
PREASFINVITUL PATRIARH noastre. Ceea ce pe Unul din Treime, pe
ALCONSTANIINOPOI.ULUV Domnu] nostru lisus Hristos, desävár$t
Dumnezeu fiind Orn desävár$t, mai presus de
toatä mintea de cuvânt pentru nernárginita
bunåtate l.—ai adus nouá, ca prin främântätura
cea omeneascá firea noastrá de cáderea Cea
veche sä o mantuiascä si la vrednicia Cea de
demult iará§i intoarcá, indreptare a celor cecad
fiind dupá aceastá mântuitoare iconomie
34
a Cuvântului lui Dumnezeu. Ceea ce pe mine,
cel nevrednic de toatá sprijinirea purtarea de
grijä, ca unul care de bunävoie totdeauna
pãcátuiesc, in toatä vremea, locul, lucrul, cu
covàr#irea sarguintei de foarte multe primejdii
mä izbáve§ti.
Cautá $ acum spre ticálo#ia mea $, dupá
obicei, cerceteazä-mã, Cäci sunt stràmtorat nu
amx:e sä fac. Dacá la mul!imea ráutátilor mele
celor nenumärate caut, mä vád departè de
infrico#lteletainé pe sine-mi Cu totul
nevrednic. Daci prea multä vreme nu mä
apropii de acestea, mä fac ca unul ce mä voi
impärtä§i spre osändá, cu totul supüs
Vrájmansului. De aceea, multimea cea
nernárginita -a fãrãdelegilor mele aruncând in
noianul îndurärilor celor necuprinse42 ale Fiului
Täu Durnnezeu, fi pe Tine tare mijlocitoare
punându-te inainte, îndrämind, acum, mä
apropii. Deci folose$e cätre Dänsul indrãzneala
ta de Maicä, preacuratâ Stäpâná, milostiv fã-L
mie pe Acesta, rogu-má.
Asa Stai längá mine, Preacuratá, 9i sä nu te
scârbe$i de mine, cel ce sunt tinut de multe
pácate, cel ce cu fapte, cu cuvinte, Cu porniri
ale cueetului, cu nenumárate uneltiri inchipuiri,
- 35
cu dobándirea de dráce;ti fátňrnicii, prin
toate simurile m-am netrebnicit. Aratá-te mie
ajutátoare rnácar in ceasul acesta, roagá pe
Domnul Cel lesne de imblánzit si nepomenitor
de ráu, sá nu má arate pe mine de*ert de darul
Lui lepádándu-má, Ci trecánd cu vederea
gre$alele mele cele multe, prin sfántul Lui
Trup prin cinstitul fi de viatá fácátorul Sánge,
sá má sfinteascá, sá má lumineze, sá má
mántuiascá fiu hl Luminii sá má faci, intru
Sfintele Lui porunci umblánd indreptándu-rná,
iar cátre pácat sá nu má mai intorc sá nu rná CEA DE O FIINTA
mai intinez. Ca fárá de osándá cu nestricatul TREIME
infrico#atul dar, 'i primind incá de aici mai A l.tn IOAN DIACONUI,
desávár#ite arvunele Iveaculuil ce va sá fie, sá CARE A FOST FRATE AL LUI MARCU,
má izbávesc de ve;nicele munci si sá MITROPOLIIVI. EFESULUI,
dobándesc via!a cea ve#nicá prin tine, nádejdea NOMOF11A.x AL MARII BISF.IUCF'
mea $i pártmitoarea cea adeváratá, slávind 'i
rnárind pe Tatál, pe Fiul pe Sfántul Duh, pe
preasfinęita ii fericita Treime, in vecii vecilor. nule Dumnezeule,
Amin. Cela ce Te proslávesti intru inchinata Treime,
RUGACIUNE CÁTRE PREASFÁNTA Párinte, Fiule si Duhule Sfinte, Firea cea
fericitá, Fiin!a cea mai presus de fiintá.
Bunátatea cea nemásuratá, Vistieria bunátá!ilor
Cea nede;ertatá, Adáncul miłostivirii cel
nemárginit, Noianul iubirii de oameni Cel
nepovestit, Treimea Cea Preasfántá incepátoare
de viatá, Care numai din bunátate ai adus
dintru nefiintá intru fiintá toatň zidirea cea mai
presus de lume 'i cea din lume porti grijá 0 Vii,
Care ai izbávit lumea de in*láciune cu
bunavoin!á a lui Dumnezeu-Tatál cu insá$i
lucrarea Cuvántului si cu venirea Duhului
Sfánt si firea noastrá de pácat o ai izbávit.
Tu má lumineazá, Dumnezeule Cel mai
presus de luminá. Tu rná Domnul Cel mai pre-
37
sus de sfintenie. Tu curáteste, Cel unul curat
nestricácios. Dumnezeule Cel in trei
ipostasuri, Cel unul bun si mai presus de
bunätate. Îndumnezeie$e-mä pe mine cu
Darul Täu prin împårt$ireu, Cel unul adevärat
Dumnezeu, intñre$e-mã, Cel tare, înviazã-má
Cel Viu färá de moarte, ïn!elepte$e-mä, Cel
preain!elept, intraripeazä-mä spre
dumnezeiasca dorintá a dragostei Tale, Cu
Tine ma imprieteneste, Dumnezeul Cel mai
presus de fiintä, mai presusdeviatá mai presus
de luminá, si nu rnä instrãina de bunätatea Ta
pentru nevrednicia mea.
Multumesc Tie, Stápáne Dumnezeule
atotputernice, cä dintru -nefiinÁ.intru fiintä
m-ai adus pe mine, cä m-ai zidit ¥i ai pus
peste mine mana Ta. Caci „minunatä s-a fäcut
cunostinta Ta dintru mine"w, pentru dupä
chipul Táu dupä aseminare m-ai fácut, buna
credintä mi-ai daruit, cu Tainele Bisericii m-
ai sfintit, din tinerete má hräne$i Cu toate
bunátäÿile Tale, Cel ce „deschizi mana Ta si
umpli toatá vietatea de bunávointá"l$.
Tu Dumnezeu ii izvor al bunätäti[or, inceputul
sfãr$tul a toate. Tu, Doamne, e$i stápän al
38
sutletelor $-al trupurilor noastre, al vietii al
morþi suflarea tuturor este in mana Ta. Bucuri
fácând bine sfätuind. Usturand, mahne$i ca un
întelept Doctor, dar vindeci ca un Iconom
minunat- Pedepse#ti párinte$te mângâi iará§i
cu blânde!e, ridicánd lenevirea noastrá. Slavä
intelepciunii Tale celei multe. Slavä proniei
puterii Tale celei negráite. Slavá iubirii Tale de
oameni celei nemärginite.
[zbäve$e-ne pe noi de toti vrájma$i vázu!i
neväzuti. Mantuieste-nepe noi de toatá ispita.
lntinde mana bunä, ajutätoare, tare, care Sä ne
scoatá pe noi din apele cele adânci, din valurile
mari'7 ale lumii, din fundul deznádájduirin:elei
cumplite. noasträ, Cel ce esti Iconomul cel
mare Pováçuitorul cel minunat- Facá-se voia
Ta, preabunule,. noi.precum in cev pe pámãnt.
Mângáie inima mea cu dulceata Ta cea
nespusá, Celce e§ti bucuria ceauninunatá a
ingerilor. Ihureazä sufletului meu invelegerea
bucuriei a desfätärii Tale celei vesnice ce va sa
fie. Invrednice'te-má 'i acum dupa viata aceasta
sáfiu impreuná cu Tine, Domnul si Dumnezeul
39
meu, ca sa väd boéãtia bunäfãtii Tale siså
dobândesc impárätia Ta, sá ma umplu de
bunätá!ile Tale sá privesc fata Ta totdeauna.
Asa, impárate sfinte, Dumnezeule
Preabunule, Cel in trei ipostasuri, Fäcátorul
meu Ziditorul a toate, pentru rugäciunile
Preasfintei Näscátoare de Dumnezeu, ale
sfingilor ingeri celor Cu chip dumnezeiesc si
ale tuturor sfintilor celor din veac. Cãci Tu esti
începutul izvorul „a tot darul cel desávárSi a
toatá darea Cea buná"'i, Mintea Cea färá de
inceput, Párintele Luminilor. Si Tu esti
Cuvàntul Cel iubitor de oameni, Domnul lisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu celuiA'iu, Careni
izbávit lumeasi neamulomenesc de vräjmá§ia
potrivnicului, ìi Tu e$i Dumnezeul cel
mângâietor, Duhul cel Sfánt, de la Care toatá
darea bunätátilor izvorÇte la toatá 'Fse, trei
inchinate ipostasuri, slava si multumitä
inchinãciuneinál\ãm, Tatälui 9i Fiului Sfántului
Duh, acum pururea in vecii vecilor. Amin.
RCCÄCICNE CATRE
PREASFÅNTA NÅSCÁTOARE DE DUMNE,ZEU
 CHIRIL BRTRÂNUL DIN Näscátoare de Dumnezeu, ceea cenai näscut pe
CONSTANTINOPOI." Mãntuitorul Domnul nostru lisus Hristos; ceea
ce voie$i .dore$i ca toti oamenii, intru slava
unuia näscut Fiului tau intrând, sá te vada pe
tine, Cea aleaså mai inainte de intemeierea

Ißl
lurnii, unealtá a mantuirii neamului nostru.
Eu, netrebnicul si necuratul robul táu, te rog
pe tine cea mai curatá decat soarele mai cinstitá
decat ingerii, prime#te rugáciunea mea nu má
lepada pe mine. Cáci cer de la cugetarea'$
reasfãntå Stäpâná, asezarea ta Cea milostivä iubitoare de oameni
sá te rogi Fiului täu Celui milostiv, ca una ce ai
îndráznealä, pentru mine, päcñtosul, ca sa
asculte intinata mea rugäciune pe care cu
zdrobire cu smerenie am o defaime pentru cá
iese din inimá
41
spurcatá, cica un indurat multmilostiv, prin
rugáciunea ta, a Preacuratei Maicii Lui, sá Se
plece Si, spre mine cáutánd, sá má miluiascá
sá-mi ierte mie toate picatele mele, Cáte in
toatá via!a mea am nelegiuit.
Asa fá, Doamna mea Preasfántá Fecioará,
iar eu iti voi fi tie dator sá propováduiesc de-
a pururea rháririle tale hi darul táu cel
negráit, cá binecuvántatá cu daruri dáruitá
e$i in vecii vecilor. Amin.
RUCÁCIUNE. MARTCRISITOARE
CÁTRE IUBITORUL DE OAMENI
DUMNEZEU TATÁI.
 árturisescu-má Tie 'Párinte, de nemitarniculS ' infrico$atul Táu divan,
Doamne, fácátorule al cerului al pámantului, con*tiinta imi aratá cá nu este pácat pe care nu
lesne iertátorule, indelung-rábdátorule, l-am fácut cu Cuvántul, CLI fapta, cu cugetarea
iubitorule de oameni, preabunule, mintii, cu privirea iscoditoare, prin toate sim!
nepomenitorule de ráu, mult milostive, irile mele spunánd pe scurt, cá toatá viata
iubitorule de bine, milosárde, indurate mi,am cheltuit-o urat curve#te petre-
milostive Dumnezeule. Tu *tii; Tu Cuno#ti
neputin!a noastrá mai ales a mea, cel pácátos si
nevrednic cerului ipámántului. Cáci eu Sunt cu
totul intináciune fi spurcáciune; ,cálcánd in
fiecare zi ceas sfintele Tale porunci
dumnezei#tile Tale afezáminte. Si mai inainte
 43
Cánd. Cäci Care sunt faptele cumplite ale vietii
pe care nu le-am sävâr$t eu cu toate mádularele
mele?
O, milostivirea si bunátatea Ta si
necunostin!a ticálosia mea! CáciTu m-ai fäcut
pe mine cu toatá intelepciunea dintru nefiintá
intru fiin!á toatá zidirea aceasta preafrumoasá
preapotrivitä ai supus-o mie, Preabunule, 'i cu
slävitul Täu Chip asemánare m-ai cinstit. lar
eu, nebunul preanepnceputul, necunoscãtor
cätre Fäcátorul de bine arátándu-má, peste
masurä indurãrile Tale Cele iubitoare de
oameni le-am scärbit. Dar fiindcä mila Ta este
nernárginitá, bunâtatea Tá de neurmat 52; iar
ingáduinta si indelunga-räbdare cea cätre
päcátosi neasemänata, precum m-ai suferit pe
mine piná astäzi, asa paná la sfarsit, nu
má,lepáda$ nu te scârbi de mine.
Cáci Tu e9ti Cel ce voie$L;Ca totioameniisä
se mântuiascå spre cuno$inta celor lucrate [de
Tine] sä vieasa, prin care unul náscut Fiul täu,
Domnul nostru si Dumnezeu, pentru negráita
milä a bunävoirii Tale, plecánd cerurile, S-a
pogorãt, in päntece fecioresc a intrat, pälmuire
a primit, cruce arábdat§i ingropare a suferit.
Deci eu mai mult des
44
Cât tOþam päcâtuit pe toti i-am intrecut cu
•fárädelegile. Drept aceea, mai ales pentru
mine s-au facut acestea, a§adar intru mine sä se
facä minunatá mila 'la. Cäci pentru päcãto$
este bunävoirea Ta icOnomia ne-gräita St
pogorâre a unuia näscut Fiului täu. Deci Sá nu
pui inaintea mea päcatele mele pe care le-am
fäcut cu lucrul, cu cuväntul, cu gandul, cu
aducerile-aminte, noaptea ziua, de voie fãrá de
voie, din rápire din cugetare la arátare intru
ascuns, din obicei indelungat vechi, in toatä
ziua, Ceasul, minutul, 9i clipa $, spunând pe
Scurt, Cu toatã mi§carea a§ezarea mea
trupeascä, sufleteascä gânditoare,
 Stii, Doamne, Cá nu este pe pämânt altul 45
Care sä se Ltáváleascä intru päcate, curv'ii urâte
lucruri ca mine. nu este cu putintä a afla pe
altul Care sä fi sävârsit faptele mele de Cánd
întrea<a lume ai adus-o ïntFL1 fiingá dintru
nefiintä ai alcãtuit-o Voiastäpãnirii Tale, Cäci
eu Cu ráutñtile si Cu vicle#lgurile meie In-am
fäcut asemenea satanei, incepätorul räutátii si
mä minunez cum mä line Pámantul nu inghite,
de atátea ori neiegiuind lepädând a9ezämintele
Tale Cele sfinte! Mai
decåt strámo$i am cálcat poruncile Tale cele fárä de
moarte sfinte de desfátarea raiului m-am instráinat.
Ucigätor de frate In-am fäcut mai mult decát Cain,
sufletul meu ornorándu-l prin trup; l-am intrecut pe
Lameh¾. mintea mea ucigând-o simtirile
netrebnicindu-le prin dulcetile cele uráte; mai mult
decát cei de pe vremea potopului am nelegiuit; fata
de covâr$rea relelor mele nimic nu au fácut
sodomitenii; egiptean In-am fäcut, Faraon impietrit
la inimä fatä de cuvintele Tale; mai tare ca cei ce au
cârtit in pustie au cálcat iegea Ta mai mult decát
ninivitenii am nelegiuit. Ce sunt, pe lângá faptele
mete de bunávoie, fárádelegile lui Manase päcatele
lui David ale lui Solomon, fiul sau, si ale multor
altora, din timpul Legii si mai dinainte de Dar?
DeCât toti mai räu am nelegiuit, mai mult ca
tálharul ca vame\iul am gre$t, mai mult decât
curvarul cu neinfránarea am vietuit, mai rau decât
curva trupul si sufletul mi-am intinat, mai mult
decat Petru m-am lepádat de Tine fári de cáin!á \ii,
spunind pe scurt, mai mult decât toti págânii
págáne$e am nelegiuit mai-marilor räu-
46
tátii m-am asemánat, urmånd dracilor Celor urati
rái tuturor voilor lor.
Dar Tu, Milostive Doamne, minunate fá si spre
mine milele Tale. „Fá cu mine semn spre bine"56,
adânc al nepomenirii de rãu al bunátátii. Pácätuit-
arn, ca nimeni altul am nelegiuiL Doresc sä má
pocäiesc, dar nici url ceas nu pot sä pázesc
hotárârile. Gresit-am mai mult decät perii capului
meu, decât nisipul decát picáturile apei. Dar Tu, ca
un indelung-räbdätor iubitor de oameni, aratä
indurãrile Tale mila Ta Spre mine. Cä neajuns este
noianul milei Tale neasemanatä necuprinsä cu
mintea este nepomenirea de ráu bunátatea Ta. lar
greselile mele, desi sunt mari de neasemuit pe langä
noianul milostivirii Tale cel nemärginit; sunt Ca 0
picäturä de nimic nu numai ale mele,
ale Celor Care din veac au gresit Chiar mai
mult mine — dacá va fi cineva acum care sã má fi
intrecut pe mine cu räutátile.
Pentru aceasta alerg la tine, bunul meu Stäpân
Fäcátor datátor al vietii rnele $-Ti märturisesc Tie,
milostivul meu Durnnezeu, cele ce am fáptuit_
Tu, punãnd inainte mila Ta obisnuitå, aratá
47
ci ca

lar
spre mine indurärile Tale cele de demult má
miluieste pe mine cel ce mai mult decat toti cu fapta
si cu voinva am gresit, trufa»ll, mândrul, iubitorul
de slavá inaltul cu cugetul, inaltul cu spránceana•:,
ingàmfatul, dispretuitorul*, semetul. iubitorul de
stápánire, páráciosup, necunoscátorul,
nemultumitorul, iubitorul de podoabä, malachiul,
preacurvarul"', curvarul, pángäritul, pierdutul,
ru$natul, intinatul, neïnírânatul, stricatul, räs?ätatul,
neru$natulb', impätimitorul, nelegiuitul, iubitorul de
nemilostivul, nesimÿitorul, neiubitorul de sáraci,
neiubitorul de stráini, neîmpäcatul, neprietenul,
zädärátorul, luptátorul, suduitorul, obraznicul, bá,
táu§ul, iubitorul de gálcevi, in Zadar gráitorul,
netrebnicuF0, nebunul, batjocoritorulîl, netemátorul,
urátorul binelui, urâtorul de frate, urátorul de fapte
bune, hulitorul, necrezätorul, rinsu$ judecatula,
osánditul, nepocáitul, nemárturisitul, cel fárá de
räspuns, care tot felul de inver§unare de färädelege
am lucrat, cu sufletul impreuná cu trupul, si care
dulceti, indräcitul cu pântecele 02, indracitul cu
gûtlejulû), desfätatul, imbuibatul, bevivul, abátutulá*.
somnorosul, lenevosul, iscoditorul, vicleanul,
zavistnicul, pizmuitorul, clevetitorul, párätorul,
tãlharul. hotul, nedreptul, lacomu155, räpitorul,
iubitorul de averi. cámátarul, supâráciosuP,
mincinosul, urât cá§tigåtorul, avarul, pomenitorul de
ráu, impietritul cu inima, neinduplecatul<,
nesupusul, neascuitátorul. gráitorul impotrivá 6S,
bárfitorul, defáimätorul. luátorul in rás,
pentru aceasta de toatá iubirea de oameni
milostivirea sunt nevrednic, dar vrednic de munca
cea de sfársita.
Drept e§ti, Doamne, dreaptá este judecata Ta,
dar totdeauna biruie§te iubirea Ta de oameni si
intoarce de Ia aceea aceasta. Deci „nu cu mania Ta
sã má mustfi pe mine"", „cá de te vei uita Ia
tarádelegi, Doamne, cine va suferi"75? Stiu dar cá
mai mare temei am Sá mi se ierte mie, fiindcä mai
 mor!ii este aproape, secera este ascutitá, securea
mi-a ajuns lângá radáciná eu tot spre mai räu
sporesc. Hotul sapá peretele sufletului meu,
vräjmasul cel de ob$e „ca un leu räcne$e, cäutánd
gráitorul de murdárii, jurátorul strámb, numaidecat sä má înghitäf7?, calea este gata, sorocul
mult decát toti
s-a implinit, arn gre§it
zapisul „fárádelegile
este pregátit», mele
pará§ii stauauca
batjocoritorul, amágitorul. ocáråtorul, mâniosul, caváriit capul meu" 76
.4\rn intinat pe cel
niste muncitori netrecuVi, cumpäna este„dupå chip"
atárnatá,iar
rázbunátorul, prigonitorul, amarulv neînduråtorul, aleu,
metr a
. Netrebnicä am íäcut haina sufletului meu.
ticálosul, sunt adus [la judecatá], darnici nu-mi
S-a
Vinstins fäclia duhului
in simtire. meu.Ce
Vai mie! Buze/e meleUnde
mä fac? cu totul
sä mä
duc?
48
Däruie$e-mi pocãineä, Stäpâne, inlelegere
49
celorfäptuite de mine lacrimi potrivite cu
le-am spurcat. Ochii mi i-arn mangáiat cu Vederile cele
spurcáciunea dezmierdárilor mele. Sá nu mä rápe§ti
necuvioase färä rost, cäutând minciuna de#rtáciunea. O, de
pe mine nepreeátit ii nemárturisit. Tu Vezi pururea
câte ori am fägäduit sä mä pocáiesc m-am arätat min!ind,
defäimand bogägia bunátálii Tale fatá de mine. O, de cäte ori cuptorul gándurilor, cel ridicat infocat asupra
ticälosului meu trup, deprinderea cea rea, plecarea
cátre celexele, deci mantuie§te-må pentru singurä
mila Ta cea nemárginitá, miluie§te-mä pentru
bunãtatea Ta cea nemärginitá, miluie$e-mä pentru
bunátatea'l'a cea mare nepovestitã. Cäci precum nu
este cu putin!á de numárat gre#lile mele, tot
nemárginitä cu covärsire mai inaltá este mila Ta
iubirea Ta de oameni. De aceea, revarsä
mä fägáduiesc Tie in biserici sä lepäd cele rele si dupä ce am iesit intru aceleasi Chiar mai rele räutá!i cad,
fiindcá uit legámintele din pricina deprinderii mele celei rele necurate.
De aceea, folose$e, Stápáne, mila Ta Cea in fire säditñ, 9i noianul iubirii Tale de oameni celei
necuprinse si mai arnâná mania Ta fatá de mine nu mä rapi mai inainte de a mä pocäi, nici nu täia ca pe un
pom neròditor, ca nu mä fac priveli$e ingefilor oarnenilor, stñlp de ru$ne a pildá altora, care Sá se întelep!
eascä prin grabnica mea osàndã si táiere. Deschide-mi Ilia Ta mie, celui ce bat, întinde-mi mána Ta mie,
celui ce mä afund, Cäci adâncul dulcetilor má viscole$e de nu mä va întámpina iubirea Ta de oameni,
oricâte voi sävâr$ eu, nimic nu sunt. Mare tiranïmi stá asuprä-ml: vrâjmasul, firea aceasta, voirea rnea cea
rea obiceiul. Acunyvremea vietii mele s-astins,.

50 51
in dar peste mine bunãtatea Ta cea nedesertatä pe
potriva gre;elilor mele, Cáci cu osârdie totdeauna
este plecat cugetul meu spre cele rele. Adu-Ti
aminte ce este ipostasul meu, Cáci pamânt sunt, m-
am asemänat desertáciunii, $ ca fumul au tre; cut
zilele mele. Adu-Ti aminte cá intru pacate sunt
náscut. Ínsá Ia Tine este milostivirea, deci
mântuie§te-má pentru mila Ta. Cáci dupa poftele
trupului umblând, 'i toatä viata in noroiul dulcetilor
tãvälindu-mä, bucurie dracilor lipsit de iubirea Ta
Deci cine má va plange? Cinema va tangui pe
mine, ticälosul? Tu e$i milostiv si lesne iertätor,
Dumnezeule al milei al indurärilor, având sádit in
Tine noianul iubirii de oameni si adâncul indelungii-
räbdári. Deci pleacá-Te ticá109iei mele, prime$e-má
pe mine, cel ce má rog, imbrát$eazá-mä pe mine, cel
ce ma întorc. Vindecá índreptarea sufletului meu, si
cu judecãþle care étii mântuie# te-má. Nu am
lacrimi fierbinti. Nu am märturisiré adeväratä, nicl
altceva din cate ar ajunge sá traga
de oameni rn-am fäcut din pruncie paná acum
inseländu-mã niciodatá nevoind
voilor Tale sä urmem nesocotind cá nesuferitá este
urgia ingrozirii Tale asupra päcäto$lor, nici cu frica
táierii mortii cu frica nemitarniculuiTäu jude!
inteleptindu-mä.
Cáci care faptä urätá cu covár#ire cu prea multá
sarguintá nu am sävarsit, pricinuind päcate? Mintea
prin urâte aduceri-atninte mi-am spurcat, trupul prin
amestecäri necurate cu totol mÁ"im intinat, duhul,
priry învoiri rele mi-am
spreeminemilostivirea Ta. Nu este lucru preasläVit
dacä vei mântuipe cel drept, dacävei milui pe cel
iubitor de fapte bune, ci doar dacá spre mine, cel ce
peste:mãsuräam gre§it; vei minuna milele Tale.
Stii neputin!a firii omene$i, pentru cá intru aceasta
Te•ai imbrácat cu milostivire. Sä nu biruiascä
multimea ráutätilor mele milostivirea Ta cea
nemäsuratã.'freci cu vederea ca
un doctOrNindecä ranile cele netãmäduite ale
sufletului meu. Vezi-mi bubele câte sunt, Cáci peste
tot trupul este rana mea si nu-mi este cu putin!ä a
 curatá neintinatá, cu care m-am imbrácat de la
botez, iará$i îmbracá-má prin cercetarea Ta, dándu-
mi mie indråznealá arvuná de mântuire din cele de
aici.
te sunt cu putintä, cu lesnire iti este a vindeca acestea a nu mai Prin mijlocirea Maicii celei cate fårá de
lisa nici o ranä a ráutätii. Mântuie$e-má, iarã§i strig, pentru sámánmai presus de fire L-a náscut pe Cuvántul Täu
mila Ta, caci pentru ea ai adus toatä lumea aceasta intru
cel fårá de inceput mai inainte de veci, cu folosintele
fiingå. Pentru ea, Te-ai pogorát cåtre noi, cei ce cu
nenumãrate gre#eli Ti-am gre$t Tie Team ïntärâtat. Dator sunt slujitorilor Täi celor färá de materie fi fårã de
cu nenumárati talanti, iartä-mi mie pe cei mai multi, ca mai trupuri, prin soliile propoväduitorului poz cáintei,
mult si Te iubesc. Gre#it-am, Dumnezeule, gre§it-am Tie, ale cinstitutului, slávitului Proroc,
márturiseSc, dar sá nu mã osânde$i potrivit fårádelegilor inaintemergátorului Botezátorului Ioan, ale sfintilor,
mele, nici sá-Ti intorci fata Ta despre mine, ci auzitá facá-se -sláviþlor intru tot láudalilor Apostoli ale celui de-al
mie mila ta si, mai vârtos, vestitå arätatá fie milostivirea Ta doilea propováduitor al pocãintei Ioan
cátre mine, cel ce peste másurä am gre§it.
Preaingeleptul, cel Cu cuvinte de aur;, ale tuturor
sfintilor celor ce din veac bine Ti-au plácut Tie. Cáci
binecuvântat e¥ti impreunä cu unul näscut
Fiul Táu Cu fåcätorul de viatä preasfántul Táu Duh,
acum si pururea in cei fárä de sfár$t veci ai vecilor.
Amin.
 Caci Tu esti Dumnezeul celor ce se pocáiesc, indelung-rábdând färådelegile noastre „pe cât sunt de
departe rásáriturile de apusuri"81, nálbind prin pocáintá pácatele noastre ca západa ca lana. Deci, cate am
gre§it päná acum din tinerete, iartã-mi-le ca un preabun multmilostiv. sSi dä-mi mie vreme de pocáingä
lacrimi de-a pururea curgätoare. Sträluce$e-mi fáclia sufletului rneu prin márturisire, pe care am intunecat-o
am stins-o cu fárädelegile mele, cu haina cea dintái, cea

54

RUGÅCIUNE CÅTRE CU CÂRE, PRECUM SPUN VNU,

PREASFþMANÅSCÁTOARE DVDCMNEZEU
 SE RUGA MARELE GRIGORE PALM-IA,
ARHIEPISC.OPÜL
TFS,U.ONICULUI,
PRECUM IN VIATA LUI SE VEDV'
ecioaräì Stápána,
Näscátoare de Dumnezeu, ceea ce ai näscut pe
Dumnezeu Cuvûntul cu trup. Stiu, cu adevärat
stiu, Cá nu se cuvine, nici se Cade ca eu, cel atät
de desfranat, cu ochi spurca\i, sä väd icoana ta,
a celei preacurate, a celei pururea fecioarä, a
celei ce ai trupul sufletul curat nespurcat, sä o
särut cu buze necurate intinate sau -sä má rog.
Cäci cu dreptate este ca de mine, cel desfrãnat,
curatia Ta Sá se scarbeascá mä urascä. Dar
fiindcá Dumnezeu, pe care L-ai näscut, S-a
fácut om ca Sá cheme pe cei pacáto$ la pocäin!
á, pentru aceasta indráznind eu, mä apropii de
tine, cu lacrimi rugándu-rnä.
 56
Prime§te aceastä märturisire a gre§elilor
mele celor• multe grele o du unuia näscut Fiului
Täu Dumnezeu, rugându-te Lui ca sä fie
milostiv ticälosului ii tävälitului meu suflet Cäci
pentru multimea firádelegilor mele sunt oprit a
cauta la Dânsu] a Cere iertare. De aceea pe tine
te pup inainte rueätoare mijlocitoare, pentru Cá
multe mari daruri dobándind eu de la Ziditorul
meu Dumnezeu uitându-le pe toate nemuritor
arathndu-má, ticälosul nemultumitorul, „m-am
aläturat dobitoacelor Celor fárá de minte m-am
asemänat 101$'", aflandu-mä Sarac de fapte
bune, bogat de patimi, plin de ru$ne, lipsit de
durnnezeiascä indräznealá, osändit de
Dumnezeu, fäcándu-mä de plängere îngerilor,
de räs dracilor uräciune Oamenilor, mustrat de
con$iin!á; ru$nat de lucrurile mele. cele rele, si
fiind mort maiinainte de moarte, singur
osánditmai inainte de judecatä, muncit de
deznädejde mai înainte de munca Cea färá de
sfar$t. De aceea, numai la sprijinul tau alerg,
Stápáná Näscåtoare de Dumnezeu, cel ce sunt
dator cu nenumárati talanti, cel ce intru
deznádäjduire cu curvele am cheltuit avuÿia
pärinteas-
57
cä, cel ce am curvit mai mult decât curva;tèl ce
am fåcut färädelegi mai multe decät Manase,
cela ce m-am fäcut nemilostiv mai mult decât
bogatul, cela ce sunt slugä lacomã, vas al
gândurilor relè, vistierie a cuvintelor celor urate
spurcate, sträin de toatä fapta buna.
Miluieste-mä pe mine cel smerit,
milostive$e-té spre mine cel neputincios. Mare
indrázñealä ai la Cel ce s-a näscut din tine.
Nimeni nu are putere precum tu, Maica lui
Dumnezeu, caci toate le poli, ca ceea ce esti mai
presus de toate zidirile nimic nu-ti este Tie cu
neputintä, numai de vei voi. Decimu trece cu
vederea lacrimile mele. Nu te toarce de cátre
suspinul meu. Nu lepáda durereë inimii mele.
Nu ru$na nädejdea mea -cea cätre tine, ci cu
rugäciunile, tale de Maicäsilind nesilita
milostivirea Fiului tau celui bun 'i Dumnezeu,
invredniceste-má pe mine, ticálosul 'i
nevrednicul robul táu, sä-mi iau frumusetea mea
cea veche dintrtl început lepäd grozávia
patimilor, má desfac de pácat sa rnä robeSc mi
dezbrac de spurcáciunea dulcetii celei trupe$i
58
sá má îmbrac intru sfin\enia flete$i, Sä mor
lumii sa viez fiintei celei bune.
Cálãtorind eu, impreuná Cálätore$e cu mine,
pe mare inotând, impreunä cu mine inoatá,
priveghind, ïntäre$e-má, necäjindu-mä,
mâneâie-má, släbind la sutlet, ïmbärbäteazä•mä,
imbolnãvindu-mä, vins decare imi dáruie$e;
nedreptätindu-mä, izbäve§te-mä, näpãstuindu-
má, îndrepteazá-mä, spre te primejduindu-mä,
degrab apucând, scoate-mä: Vrãjma$lor celor
nevázuti in toate zilele infricoma aratä, ca sa
cunöascä togi cei ce cu nedreptate ma aSupresc,
al cui rob Sunt eu. preabuna Stäpãnä,
Näscätoare de Dumnezeu, ascultä ticáloasa mea
rugáciune si nu rnã rusina de nádejdea mea intru
tine, cea care, dupä Durnnezeu, e$i nádejdea

tuturor marginilor pámântului. Fierberea
trupului meu potole$e-o, trufia mândria
gândului de'ert din mintea mea $erge-le,
nälucirile de noapte ale duhurilor viclene si
bântuielile de ziuá ale gándurilor necurate din
inima mea imputineazä-le. Ïnvatä-mi limba cea
spurcatá gráiascá cele de folos, ochii Sä vadä
drept faptele cele bune$ adevärate Picioarele
mele in-
Aceastá márturisire aduc tie, Ståpána mea
Näscátoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor
intuneca!i, mángâierea sufletului meu, Cea Care,
59 dupá Dumnezeu, e§ti folositoarea nádejdea mea.
Asadar, cu blândete prime$e-o mä curáte$e de toatá
spurcáciunea trupului a duhului si rná invrednicšte
in veacul acesta de acum fårá de osändä sä mä
impärtÇesc cu preasfántul preacuratul trup sänge al
Fiului Dumnezeului tau, iar in cel ce va sä fie, cu
Cina cea preadulce si cereascä a desfátãrii raiului.
unde este láca§tll tuturor celor ce se veselese. Ca
aceste bunätäti dobándindu-le eu, nevrednicul, sä
slávesc in vecii vecilor preacinstit de mare cuviintá
numele Fiului Dumnezeului tau, Celui ce prime$e
pe tou cei ce pocáiesc din tot sufletul, pentru tine,
ceea ce te-ai fäcut mijlocitoare chezá§uitoare tuturor
pácäto$lor. Cäci prin tine, prealáudatá preabunä
Stäpâná; se mântuiFte toatá firea omeneascá,
läudånd binecuvántand pe Tatál, pe Fiul pe Sfântul
Duh, Treimea cea preasfántá de o fiinCá, totdeauna,
acum pururea in vecii vecilor. Amin.
drepteazä-le sä alerge fárä impiedicare pe calea
Cea fericitá a poruncilor lui Durnnezeu, máinile
mele sfinteste-le, ca sä le ridic cu vrednicie cátre
Cel preainalt. Curá\e$e-mi ruga mea, pentru ca
färä teamá sä-L numesc Tati pe Dumnezeu cel
inpreasfánt. Deschide-mi urechile ca sä aud
simtitor ganditor cuvintele Cele mai dulci decát
mierea fagurul ale Sfintelor Scripturi sä
vieluiesc potrivit lor, fiind intárit de Tine. Dá-mi
Vreme de pocäinVá. de intoarcere a gândurilor,
de moartea cea nãpraznicä fere$e-rná, osándit
de con$tiin!ä fiind, izbåveste-má mai pe urmá
de toate, fii langä mine la despártirea sufletului
de ticálosul meu trup, Sila aceea nesuferitñ
inlesnind-o, durerea cea nespusá usurând-o,
strámtorarea cea nernángáiatänángâind-o, de
fata Cea intunecoaSá a dracilor izbávindu-má,
de cercetarea cea preaamarä a vamesilor celor
din aer stápânitorilor intunericului
slobozindu•mä 9i zapisele pácatelor mele Celor
multe rupándu-le. Cu Dumnezeu rná
imprietene$e, invrednice$e-má fericirii de a sta
de-a dreapta Lui la judecatá bunátátilor celor
ve9nice nestricácioase fá-må mo$enitor.
 curvit. Mai mult decát ninivitenii fárá de pocáintá
am gre$it. Mai mult decát Manase „fárádelegile
mele au covár#it capul meu ca o sarciná grea s-au
ingreuiat peste mine"S6 'i m-am chinuit m-am
gárbovit páná in sfárśit. Pe Duhul Táu cel Sfant L-
am mániat. Poruncile Tale nu le-am ascultat. Avulia
60 Ta arn risipit-o. Harul Táu I-am intinat. Arvuna pe
RUGÁCIUNE cÁTRE DOMNUI. NOSTRU HRISTOS.
CU MULTA UMILINTÁ CERERE
care mi-ai dat-o mie intru fárádelegi am cheltuit-o.
Sufletul meu, cel fácut cu cinste dupá chipul Táu, I-
A SFANR,'LUI IOAN DAMASCHIN*S am spurcat. Vremea pe care mi-ai dat-o mie spre
pocáintá cu vrájmasii Tái am vie!uit-o. Nici o
poruncá a Ta nu am pázit. Haina cu care m-ai
ndurate mult miłostive Doamne, lisuse Hristoase, imbrácat cu totul am intinat-o. Fáclia cugetárii
Dumnezeul meu, Cel ce ai venit in lume sá mántuie#ti pe cei drepte am stins-o. Fala mea pe care ai strálucit-o, eu
pácát0$i, dintre care cel dintái sunt eu, miluie$te-má inainte am netrebnicit-o intru pácate, Ochii mei pe care i-ai
de sfár$itul meu, cáci #tiu cá infricosatá stra;nicá judecatá mi luminat de bunávoie i-am orbit Buzele pe carede
a;teaptá in fata intregii zidiri, cánd toate faptele mele cele multe ori le-ai sfin!it cu dumnezeie$tile Tale Taine,
Cu cuvinte de rusine le-am spurcat.

Stiu cá Voi sta inaintea infricosatului Táu scaun

ca un osándit eu, preaspurcatul. *tiu cá atunci toate
cele fáptuite de mine vor fi vádite si nimic nu Se va
ascunde inaintea Ta. De aceea ma rog

63
necurate si spurcate vor fidescoperite, pentru cá Sunt de neiertat nevrednice de iertare, covár$ind cu
multimea lor nisipul márii, de aceea nici nu indráznesc, Stápáne, sá cer iertarea

Mai mult decát to!i oamenii Ti-am gresit Tie. Mai mult decát curvarul am,vietuit. Mai mult decát cel
dator cu zece mii de talanti m-am fácutdator Tie. Mai mult decát vame$ul ráu am vámuit. Mai mult decát
tálharul pe sine-mi m-am omorat. Mai mult decat curva eu, iubitorul de Curvie, am

62
Vie, preaîndurate multmilostive, iubitorule de
oameni, Doamne, „nu cu mania Ta Sä ma mustri
pe mine"". Nu zic „sá nu má cãci Cu nepu• tinþ
estefatã de faptele mele, cidoar „nu cu mania Ta
Sä ma mustri pe minef. Voi dobándi aceas• ta de
la Tine dacá nu má vei certa cu mania Ta, nici cu
iugimea Ta nu vei aráta manie Si iutime înaintea
îngerilor si a oarnenilor; spre ru$narea ocara
mea. Doamne, Q„nu cu maina Ta Sá rná mustri
pe mine+. Dacä mania unui impärat trecätor nu o
poatenimeni suferi, Cu cat mai mult nu Voi
suferi eu, ticälosul, mania Ta. a Domnului meu.
Doamne, cu mania Ta sämä mustri pe mine, nici
Cu iutimea Ta sá ma cervi". $tiOcá tâlharul a
cerut indatã a dobândit iertarea. ìtiu cä desfrânata
din tot sufletuls-a apropiat de Tine a fost iertatä.
Stiu ci vamesul din adânc a suspinat s-a
indreptat, lar eu, preaticälosul, pe toti
covar$indu-i cu päcatele, nu voiesc Sã le urmez
lor cu pocáin!ä. Pentrucá nuam lacrimi
neîncetate; nici märturisirecuratá si adeväratá.
Nu am suspin din adãncul inimii. Nu am suflet
curat. Nu am dragoste dupa Dumnezeu„ Nu Lam
sarãcie duhovni-
 64
ceascä89. Nu rugáciune neincetatä. Nu am in.
franare de patimi in trup. Nu arn curátenie a
durilor, Nu am voinga plecatå lui Dumnezeu.
Deci Cu Ce chip sau cu ce indráznealä voi Cere
iertare?
Doamne, ,snu _mänia Ta sá rnä mustri pe
mine". De multe ori, in bisericä umilindu-må,
cad IWTine, dar i#indafara, indata mû poticnesc
in picate. De cate-ori m-ai miluit, iar eu Te-am
mâniat. De cate ori indelung ai räbdat, iar eu nu
m-am • intors de la päcat. De cate ori •rn-ai
ridicat,iar eu' poticnindu-mã, iaram cázut. De
c.áte Ori m-ai ascultat, dar eu nu Te-àm ascultat.
De cate orin-ai chemat, iareu nu slujit Tie. De
cateori m-ai cinstit, iar eu nu Ti-am multumit. De
cate ori, cand pácátuiam, m-ai rugat ca un bun
Párinte$ Ca pe un fiu m-ai sárutat bra!ele
deschizându-mi-le, mi-ai strigat: "Scoalá-te, nu
te teme; stai, vino inapoi, nu te cert, nu má
scårbesc de tine, nu telepád, nici nu mi
impietresc fatide zidirea Mea, fiul Meus chipul
Meu, omul pe care I-am zidit cu máinile Mele ii
 zilele meie toate sfár$tul a Ci deschide; deschide,
deschide mie, Doamne, cel ce cu nevrednicie bat„$
nu-mi închide milostivirii Tale. Cäci dacä vei
inchide Tu, Cine ïmi va deschide? Dacä nu mã vei
intru care L M-am imbräcatogø, pentru care Mi- 65 Tu, Cine imi va ajuta? Nimeni altul, nimeni,
milui
am värsat sángele. Nu Mû intorc dinspre ooaia
ci numai Tu, Cel din fire milostiv indurátor.
Mea cea cuvântätoare care dacä vine „Miluie#te-má, Doamne, cä neputincios pentru cä
la Mine. Nu pot sá nu-i dau vrednicia dintâi. Nu pot sa nu o m-a slábánogit vräJma¶11 neputincios zdrobit m-a
numãr cu cele nouäzeci noua de oi, cáci numai pentru ea M- fäcut. Iar cel nepu. tincios zdrobit nu poate sa se
am pogorât pe pámânt si am aprins fäclia, adicá trupul Meu, vindece singur. Cel zdrobit nu poate se vindece
am maturat casa, am chemat puterile cere§ti prietene ne singur. Cel zdrobit nu poate sá-si ajute lui insusi.
veselim pentru gásirea ei".
Deci „miluie$e-má, Doamne, cá neputinciossunt".
Deci toate acestea, ca un bun si iubitor de oameni, mi le-ai
nVindecä-má, Doamne, cá s-aum tulburat oasele
dáruit mie, Stápáne, dar eu, ticälosul, pe toate defäimándu-le,
mele, s.a tulburat s-azdrobit sufletul meu."9i Dar cel
in tara stráina depártatá a pierzárii m-am dus. Ct Tu,
cu oasele zdrobite nu poate sa se scoale Sä caute
doctor, nu poate si alerge scape de vrájma§. Tu,
deci, mã,cautá, Stápáne, Cel ce ai venitsä Cauvi
oaia cea pierdutä, Tu cerceteazá-må pe mine, cel ce
am cäzut intre tâlhari. Cãci nu numai mort, Ci cu
totul mort m-au lásat. Deci, ,jvindecä-mã,
Doamne,cä neputincios sunt" putred m-a fácut lar
cel neputincios putred este cu
Preabunule, intoarce-má iar nu Te iu!i asupra mea, ticálosul, Doamne, nici cu mania Ta numä mustri,
Milostive, ci mai rabdá-mä. Nu Te erábi Sä ma tai ca pe smochinul cel neroditor;mici cu porunci sá
fiusecerat mai mainte de vreme• din viata aceasta,oci dä-mi Viala randuitá mai dinainte §icáläuze$e-má
cåtre pocäin!ä, Doarnne.
Deci „nu cu mania Ta mä mustri pernine, Stápane, nici Cu iutimea tasá mi certi. Miluie$e-må,
Doarnne,cáci neputincios suntf9! cu sufletul, putincioscu gãndul;neputincios Cu mintea, neputincios cu
vointa. Cáci iatá mis-a dus putereas mi
s-a dus Vremea. „intru de§ertáciunes-au isprávit

66 67
totul doborät; eSte aruncat cutOtul' ca un
starV ticälos. EI doar cheamä pe doctor,strigä
dupá ajutor, cautá ïmprejurcu ochii, Cánd va
Veni va cerceta „Cel cevindecå pex:ei
zdrobiti
„îndrepteazá pe ceisurpaçi"9'i si
„mántuieste pe cei deznádájduiti"97
„Vindeca-má, Doamne, cä s-au tulburat
oasele mele sufletul meu S-a tulburat foarte."
Tuibürare trupeascä sufleteascå m-a cuprins,
Stápáne, Cäci in patimi trupe§ti am cäzut,
trupul sufletu]' batjocutá dracilor le-am fácut.
„Vindecá-mä, Doamne, Cá s-au tulburat
oasele mele", Cele ce sustin pe omui cel
dinlåuntru, lepciunea, nädejdea, dreptatea,
infránarea,evlavia, blânde\ea, smeritacugetare
si milostivirea. Aceste oase S.au zdrobit,
Stäpåne, Deci „vindecä-má, Doamne, cä s-au
tulburat oasele mele sufletul meu s-a tulburat
foartee. Cäci, iatá, vád cä a sosit ceasul vietii -
mele süfletul meu s-a tulburat foarte". Vãd
 calea cea lungá grea cätre cele de dincolo nu
sunt pregátit pentru dânsele; sufletul meu .s-a
tulburat foartet'. Vádve cámätar cåÎmi Cere
datoria nu-i pot pläti „§isufletul meu
68
s-a tulburat foattea. Vád pediac arätându-
mi zapisul¥ pe gealaii cä -scrá§nesc
asupra mea sufletul meu s-a tulburat
foarte". Vid multi pàrà$i, iar pártinitori
Ilici unul sufletul meu s-a tulburat
foarte". Cá m-am umplut cu totul de
tulburare si de intunecare, má înfiorez si
mä cutremur, infricchez mi se rup Cele
dinlauntru si nu §tiu ce sa fac sau cu ce
Chip sä má arätJudecátorului meu, Má
intunec, mä tulbur, máX)ecájesc; nu mä
pricep de aceea „sufletul: meu tulburat
foartef'
 Doamne; s-au tulburat
oasele mele si sufletul meu satulburat foarte."
Vicleanul nu jnceteazã Sá má supere, vrájrna§ii
nu se Opresc luptåndu-má, rázboiul din trup má
imboldeste necontenit, gandurile viclene
nicidecum .nu se astämpárä.
Si Tu, Doamne, paná Iatá, vezi, Doamne; ale
mele sunt incurcate ticáIOase. _latá, ovezi
impotrivirea asupra mea, rázboiul trupului,
cuptorul patimilor släbiciunea puterii sufletului
meu. De aceea, Doamne, páná Cánd nu Te
milostive§ti. pánä Cánd nu aperi, panã Cánd nu
69
Te grábesti, päriäcâñd nu vezi,.Þâná când
treci cu vederea? Doamne, intru mila Ta
mántuieste-mä: Nu mä trece cu vederea pe
mine, nevrednicul, pentru mila Ta. Cäci
nebägarea Ta de seamá se face cádere a nea,
Stápåne,
Pentru aceasta „intoarce-Te, Doamne,
izbäve$e sufletul meu má mántuie$e pentru
mila Ta"IOD Ca un ïndurätor miluie$e-rná.
Ca un milostiv indurä-Te Ca un iubitor de
oameni „mantuieste-mä pentru mila Ta", iar
nu pentru faptele mele, Cäci sunt rele, nu
pentru ostenelile mele, Cäci sunt ne;
putincios, nu pentru gândurile sau cuvintele
mele, Cäci sunt spurcate si necurate, ci
numai pentru mila Ta, mult milostive
Doamne, mantuieŠte-má. lar dacã voie$i- sä
má judeci, Stäpáne, iatä, etl rostesc cel dintái
osânda mea, eu márturisesc cä sunt vrednic
de moarte. Deci „mântuieste-má pentru mila
Ta". La iubirea Ta de oameni scap,
Preabunule. Nu am ceva vrednic arãt.
Milostenie Cer, dar Sá nu-mi ceri pretul ei.
Adu-Ti arninte de cuvinteleTale, Doamne,
cum ,'Cã sepleacä gändul Omului cu
dinadinsul spre Cele rele din tineretea lui'€ 10'.
isomul desertáciunii s-aasemánat§i zilele
70
lui ca umbra trec"102. „nimeni nu este curatde .
Si „iatá cä intru fárädelegi m-am zámislit in
päcatem-a näscut maica Cäci „de vei lua aminte
la fárádelegile noastre, nimeni nu va putea
suferi, Doamne'"03, Pentru aceea, mantuie$e-
má pe mine, nevrednicul robului Táu, pentru
mila Ta, iar nu pentru lucrårile mele.
Cáci de vei milui pe Cel vrednic, nimic nu
este de mirare. De vei mäntui pe cel drept, nu
este ceva. deosebit. „Mäntuište-má pe mine
pentru mila Ta". Fá asupra mea minunatá mila
Ta, Doamne Aratå intru mine milostivirea "l'a,
Stäpâne. Märe$e spre mine iubirea Ta de
oameni, Sfinte. Aratá peste mine milele Tale
Cele dintru început, Doamne. „Si sä nuintri la
judecatá Cu robul Táu.eug» Cäci de vei voi te
judecicu mine, se va astupa eura mea, neavând
eu ce sä gräiesc sau ce sã•áspund. De aceea, „sä
nu intri la judecatá cu.robul Tiu", sä nu
cäntäresti opäcatele mele cu másura Ta
cumplitã „ci intoarce fata Ta de cätre pácatele
mele toate fárädelegile mele „mantuie$e-má
pentru mila Tai Doamne". Si „mila Ta sä-mi
urmeze in toate zilele vie!ii Sä-mi
urmeze mila Ta, Doamne, mie,
celuice ráu m-am abätut de la Tine,
celui ce de-a pururea fug de Tine Tine, nici iad cel ce se rnárturise§te Cä
cätre pácat de-a pururea rau acolo nu este pociinþ, nu este iertare celor
ce nu se pocáiesc nu se märturisesc aici. De
Aceastamumai cer, mä rog si mä cersesc:
aceea, mantuie$e-mä pe miner nevrednicul
„Måntuieste-má pentru mila Ta".
robul Täu, pocäiesc Tie märturisesc pentru
Mántuie§te-mä mai înainte de a meree la
mila Ta, Doamne, 'i nu pentru faptele mele.
judecätile cele de dincolo sau, mai adevärat
Cäci Tu ai zis, Doamne: „Cäutagi veti afla,
zicând, la chinurile cele de dincolo, unde nu
bateti se vadeschide vouá Si oricáteveti
este pocáintá, nici marturisire. „Cäci zice: in
Cere, crezând, veVi lua'•yn. De aceea,
iad Cine se va märturisi Tie?" 'CO Pentru
„miluieste-mã pentru mila Ta", Itlbitorule
aceea, „mãntuie$e-mä pentru mila Ta, Cå nu
de oameni, Stäpäne, ca intru mine säse
este intru moarte cel ce Te pomene§tç pe
 sláveascá numele Tãu cel preasfânt viatá fäcátorul Täu Duh, acum pururea in vecii
preaproslävit, Doamne vecilor. Amin.

72
Dumnezeul meu, Celce pentru mine Te-ai ficut
ca mine. Ca eu ïmpreuná cu toti sfintii
numärändu-má, sä Te slávesc pe Tine, lisuse
Hristoase, preabunule Si iubitorule de oameni
Dumnezeul meu, impreuná cu Párintele Tåu
Cel färä de inceput cu preasfântul bunul de
 (Cel Cake rostote{aCeasià rugüciunà/ in CÅND VREA CINEVA SE
fiecarc seáiå Cu urnitin$ä, dacä ar peni osupra tMPÀRTÄ$EASCÅ
lui infricosatul réaS al mortiì in noaptea aceea,
Cu mila lui L)umnezeu- se ižbäveyte de
muncä.)
RCGÁCICNE DE
9
UMILINTÅ reaneprihánitä Maicá a lui
DOAMNE NÅSCÅTOARE DE Dumnezeu, care e$i mai presus de toatá
VUMNEZEU
mintea si cuvãntul. Preasfântá Fecioará care
MAI ALES PENTRU covar$Sti toatä fecioria, ca ceea ce mai
VREMEA inainte de duinnezeiasca nastere ai fost
Fecioará mai presus de toate fecioarele, intru
insÇi na$erea, dupa nastere, la fel ai rämas.
Tu, prin care firea oamenilor Cea de mult
cñzutã de la Dumnezeu depártatá, din
hotärâri1e112 iubirii de oameni celei negräite
ale pogorârii1V celei neasemánate S-a unit
Cu firea cea dumnezeiascá si fericitä, care
nicidecum nu a suferit abatere sau amestecare
sau schimbare. Tu, prin care dupá aceasta
prea infricosatä unire impäcare, prin zavistia
vicleanului prin de'er— taciunea min!ii
noastre, cázánd din starea cuveni-
74
tå nouä, suntem iarä§i chemaþ înapoi, pe
Fiul täu§i Dumnezeul nostru il aflâm
milostiv cátre noi prin mijlocirile tale
cele neobosite cátre Dânsul prin
rugãciunile cele preaputernice.
Pe tine, Stãpânä, te chem, tie rnä rog, cea
miIOstivä si iubitoare de oameniMaicá a lui
DumneZeu Celui milostiv iubitor de oameni,
stai lãngá mine. 9i in ceasul acesta, cand mai
mult ca altádati ama-levoie de mai mare
acoperämânt sisprijinealä de la tine. Cãci fiind
eu cu totul necurátie noroi de pacate
cuprinzätor al tuturor patimilor celor de suflet
pierzätoare, vreau sã má apropii de preacuratele
si taine ale Fiului täu Dumnezeului nostru, dar
má ingrozesc si de cutremur sunt tinut, cäutänd
la multimea fárádelegilor mele. Caci care
dinsimturile mele nu le-am folositxäu eu,
ticálosu[? Ce uneltire si nñscocire diavoleascä
nu am sávár§it cu fá!ärnicie, de bunävoie cu
covâr¥ire? Cu ce gånduri preanecuvioase
inchipuiri de*lrte nu m-am pangärit? Ce fel de
robie nu mi-a -stápánit desávâr#it mintea? Caci
eu nu mä invârt ca un rob numai in patimile in
care, ca un ticálos, am cázut mai inainte.
75
Iar mintea nu mi-o tulburä doatchipurile rele
pe care le-am adunat, nestápánindu-mi
simturile, doar faptele sau Cuvintele altora,
pe care din negrijä le-am auzit sau le-am
vázut. Ci risipitvremea Vievii mele ticäloase
cu cele carenus-au fâcut nici nu se vor face,
care nu s•au auzit sau Väzut, pe care le-a
adünat minteaneacea pátima§ä putredä,
copiláreascã neroditoare, impreuná cu
fácätorul råutátii, ca cum ar fi adevárate.
intru atätea §iälsa marirele aflándu-má
eu, ticálosul, de unele ca acestea, mai
presusde fire si preadumnezeie$i']acare
îngerii a privi doresc, am socotitsá rnä
apropii, Stápàna mea. ìi mã tem ca nu
cumva,ca un nevrednic, legat fiind de mâini
de picioare, ca cel neimbrácat in hainàde
nuntfi, sa fiu aruncat in intunetic, in loc
deOuminä de impirtá$ire.a dumnezeiescului
Day, osándit fiind Sä locuiesc in intunericul
cel potrivit mie. Darce sa fac? Cu
nevrednicie impartã§indu-macu ni$e Taine
prea infricosate ca acestea, pedepse ca
acestea mai rele decatacestea a$ept si sufir,
Iar dacå rámân multá vreme neimpártàöit de
ele avãnd ca pricinïnevrednicia in adäncul
relelOr
 76
zánd, nu bag de seamä astfel mãfacVinovatde
acelea#i pedepse sau de altele tìi mai mari.
Strâmtorat sunt a#tdar din amindouä pärtile;
de aceea alerg cátre tine, ajutätoarea cea
preatare Cu adevárat hi nebiruitä. Milostive$e-
te dal, preacuratñ Maicä a lui Dumnezeu, spre
mine, 'i folosind cátre Fiui tau indråzneala ta
cea de Maicä, cere-mi mie iertare mai mainte
fãcute mã aratá pe mine nevátámat de focul
arzator al Tainelor Lui celor de viaVã fácatoare.
mai ales, fitndcã, mai presus de fire, ai puterea
lucrátoare la fel ca vointa l 'i, invrednice$e-mä si
mi curâCesc siM mâ luminez prin impärtá§irea
acestora. Si imi ajutäsá petrec råmã¥ita vieþi
mele intru poCáintá, cu sfinÇenie smerenie in
lucruri, in cuvinte, in ganduri intru toate
miscárile sufletului si ale trupului, de-a pururea
fiindu-mi de fati, indreptându-má, sprijinindu-
má, povã!uindu-må, puterile Cele potrivnice
surpàndu-le ca pe un rob, de$ netrebnic, al
bunåtáþi tale, dinspre toate pär!ile ocrotindu-mä
pázindu-má.
 Adevärat, Stäpanä cu totul binecuvàntatá, sa darul tiu fiind rnántuit, si te binecuvántez ii
nu ïntorci de§arte rugáciunile mele cele sá te slávesc cu razele tale luminándu-má,
nevrednice spre lauda, spre slava inchináciunea Treimii
Celei preabune a toate lucrátoare feriCite sa
tind intru toti vecii vecilor. Amin.
77- RUGACIUNE CÁTRE SFANTL'L DUH

preaticáloase, ci in via!aaceasta, si A LUI IOAN DIACONUI„ FRATFUi LUI

iivvremea ie;irii ticálosului meu suflet, #iAa MARCU,
infrico$ata la nemitarnica Judecatá ceea ce MITROPOIXITJL EFESULUI.
va sá fie, fii de fa!á, ajutándu-mi de toate
cele uráte izbávindu-má, pentru ca prin
 NOMOFIIAX AL MARII BISERICV"

ángáietorule bunule,
Duhule Sfinte, Duhule al adevárului, cel ce din
Tałał negráit hi nein!eles purcezi, Cel ce eśti
implinitor al Sfintei si incepátoarei de via!d Treimi,
al unuia Dumnezeului nostru, Cel ce impreuná cu
Tatál cu Fiul esti inchinat slávit, Cel Cu adevárat
Dumnezeu adevárat ii indumnezeitor, Cel ce
luminezi 9i láca;uri ale Tale ii faci pe cei vrednici
de primirea Ta de darul Tau, Cel ce e$i impreuná
ziditor cu Mintea cea dintái fi cu Cuvántul a toatá
fáptura cea ganditá 'i simtitá? lf Cel ce impreuná ai
binevoit la venirea c.átre noi intruparea Cuvántului
Celui impreuná cu Tine ve#nic, impreuná ai sfin!it
firea noastrá, jar dupá slávita Lui la ceruri Te-ai
pogo-

79
rât fiinte§te'V pe pãmânt, Cel ce pretutindenea
esti si toate le pline$i 9i in chip de limbi de foc
Te-ai arätatpeste Sfingii Apostoli i-ai umplut de
darul puterea Ta cea negråitá, si printr-în$itoatä
lumea la cunostinta adevärului q ai povátuit.
insuci, imparate ceresc, iubitorule de
oameni, iubitorule de däruiri si dåruitorule de
daruri mari, lesne indurátorule si mult
milostive, vistieria bunatätilor dätátorule de
viatá, cautá cu blände!e din sfintele inalvimi
ale slavei Tale celei sfinte spre ticå10#ia
smerenia mea in ziua $ceasul ,acesta in toatä
vremea si locul in care cu nevrednicie Chem
numele Tau cel preasfãnt inchinat. sii sa nu
Te scãrbesti de mine, iubitorule de bunätate,
pentru necuviincioasele mele fapte, ganduri
rele pácate cele din pruncie si pånä acum: Ci
precum ai ajutat de demultlui Manase lui
David sprepocäin\ä, precum tâlharului celui
bine cunoscátor pe Cruce, precum curvei
spre bunä intoarcere, precum i-ai insuflat pe
SfinVii Proroci 'i Teologi ai gräit printr-
in§iih precum nsi acum 'i pânã la sfar9itul
veacului aju!i spre fapta buná si frica lui
 Dumnezeu tuturor celor ce*'0iesc, ajutä-mi
mie
so
päcátosului, celui ce alerg la blândè!ea darul
Tãu.
Scoate-mã din fundul desertãciunii din
adâncul ne§tiinçei al orbirii, Cel ce ai izbávit
lumea din in#läciunea vrãjmasului. Sfinteste-
ma cu puterea Ta Cea fäcätoare de viatá, Cel
ce e§ti firea Cea sfintitoare, Lumina cea mai
inainte de veci, de la care toatä darea
bunátáþlor izvorá§te la toatá zia direa. Arde-
mi multimea Cea nemäsuratá a gre§elilor
mele, Cel ce ai ars me§tesugirile balaurului
celui potrivnic Cu focul dumnezeirii Tale
celei nemateriale. Zdrobe§te capul lui sub
picioarele mele spre pace. Cu arme de luminá
inconjoarä-mä. Cu paväza credin\ei apárã-rnä.
Cu plat0#a dreptá!ii acoperä-mä. Cu cuvantul
lui Dumnezeu gura mea o sfinteste. Duh drept
innoie$e intru cele dinläuntru ale mele fi Cu
Duh stäpánitor alunecareacugetului meu o
intáre$e. incununeazá-má in chip gandit cu
cununa vesnicá a slavei a cinstei celei de la
Tine. Cu buchetul faptelor burle celor sfinVite
împodobeste-mä, Cel ce toatá puterea
cerurilor, Prosláve$e-má, Mangaietorule
bunule, cu darurile Tale cele de multe feluri.
Däruie$e-mi
81
mie duhul ïñtelepciunii, al priceperii, al
sfatului, al táriei, al cuno¥tintei, al evlaviei,
al temerii de Dumnezeu. Hräne$e-mâ cu
roadele Tale cele sfinte, Cel ce umpli toatá
vietatea de bunävointã si de dar.
Cu infranare cu nepätimire interneiazä via!
a mea. Cu bunãtatea blándetii
imbunãtäteste-mi inima. Cu täria credintei
zideste-mi casa sufletului. Cu linistea
bunãtátii päze#te-mi gândurile. Cu
milostivirea îndurärii induplecã vointa mea
ceanemultumitoare. Cu suferirea îndelungii
rãbdári îndrepteazá-mi lenevirea. Pace
dulce dãruie#te puterilor sufletului meu. Cu
bucurie desavâr$tã pierde mâhnirea mea
cea din päcat ii prin dragostea cea curatä
catre aproapelefä-mã desávar$tspre iubi-
rea Ta.
Tu, Mângâietorule bunule, mintea mea
cea întunecatã de pâcla patimilor cu
strãlucirea puterii Tale celei mântuitoare o
lumineazá. Partea cea cuvântátoare i18 cafe
s-a supus necuvântärii intes leptežte-o a
stäpâni poftele cele necuvantãtoare fi-o si
Ia calea cea dreaptá a voii Tale celei sfinte
povätuie$e-o. Duhul meu cel sfár$t de
ráceala lenevirii omoråt de gerul pãcatului
incálze$e•l
92
cu darul Táu cel fácätor de viatñ, Mánia
intoarce-o numai asupra pácatului asupra
§arpelui celui pierzátor,. iar pofta numai cãtre
Tine, Cel ce e#ti culmea doriri101'. Partea
cuvàntätoare få-o Sá carmuiascá toate 'i sá le
indrepte 'lupa voia Ta cea preasfântá si má
invredniceste ca „in Duh in adevär ung sã mi
inchin Tie Mángâietorului Dumnezeu 'Cie sá-Ti
slujesc, pe Tine Sá Te slävesc, pe Tine sã Te
laud, Tie Sá-Ti multumesc pentru toate•, Cel
cetotdeauna,.in veci, estislávit intru cele inalte
de Sfintele Puteri cele fará de trupuri.
Tu, Mângaietorule bunule, Dumnezeule
preabunule, e§ti sãvâr$torul Sfintelor Taine alé
Bisericii. Prin tine m-arn náscuta doua oará am
fost zidit din nou si m-am innoit m-am apropiat
de Dumnezeu. Prin Tine cu ungere
impáräteascá m-am insemnat si m-am pecetluit l
¥' ca fiind in partea lui Dumnezeu in dáruirea
harului Tau. Prin Tine de masa cea fárá de
moarte a Tainelor celor fäcätoare de viaça m-
am invrednicit in chipul lui Hristos má fac
Dumnezeu dupû dar, Tu e$i al preo\iei adevärat
sávâr$tor, celor cásåtoriti!2' spre infranare
ajutãtor, celor feciorelnici de curávie di-
 83
tátor, celor insträinaÿi de Viatá12? catre
pocãinËá poe vätuitOr. Tu imi ajutä mie,-
celui ce má primejduiesc, cu puterea Ta cea
negräitä, Atotputernice, Sprijineste
neputinVa mea fie-Ti milá de lenevirea
trándávia mea. Nu má läsa Sá fiu ocará
dracilor celor vátámátori de suflet. Nu má
pärãsi robit de patimile cele de rusine, ci dä-
mi, lesne indurate, Ca pänã Ia rásuflarea cea
mai de pe urrná, intru rä!enie luare-aminte
fricá de Dumnezeu ajungând Ia sfârsitul
vietii ace$ia, si dovedindu-mã vrednic inca
de aici de parga vietii celei veinice a
desfátãrii ce va sã fie, dobândesc bunätä!ile
cele cere$i. pe Tine cel proslävit,
Mángâietorul Dumnezeu, Sá Te slåvesc Sä-
Ti multumèsc, si Sá má inchin împreunã
Tatãlui, Fiului, in vecii vecilor. Amin.
RUGÅCWNE
CÁTRE PREASFÅNTA NASCÅTOARE
DE DUMNEZEU
 tápána mea de Dumnezeu
Náscätoare, nädejdea scäparea mea, cunosti
gándurile si faptele mele neputinta firii mele
celei smerite, deci tie îti înfãgisez sufletul meu
intristat cu multe pãcatešicu gânduri
necuvloase.
Tu, stãpänä, vezi ranile§i bubele sufletului
meu. Dü-mi támáduire, turnând picátura
milostivirii tale celei iubitoare de oameni.
Cautá, Stãpana mea de Dumnezeu Náscätoare,
si bland fã-L mie pe Piul táu Dumnezeul
tuturor, Cel ce-mi va descoperi inaintea
ingerilor a oamenilor gândurile si faptele mele
cele viclene, Cáci te prime§te ca pe 0 maicá
lubitorul de oameni când te rogi pentru sufletul
päcätos si deznádãjduit ca oscápare mijlocitoare
a pácáto$lor. Miluieste-má pe mine, cel ce má
învelescïn noianul ispitelor, cel ce má bizui
85
pe mila pe pártinireata cea milosârdä, cel ce
ïrni indrept öchiul sufletului spre noianul
îndurãri10f tale ii ïti aduc tie suspinare din
inimá zdrobitä. Nu înceta rugandu-te pentru
mine, smeritul ticalosul, ca prin sprijinirea ta
sä mä învrednicesc de iertarea faptelor mele
Celor multe cumplite.
Cäci sprea aceastä scäpare a päcätosilor
te-a randuit pe tine Fiul tãu si Dumnezeul
nostru, Fäcátorul Stápânul a toatå zidirea, ¥i
pentru ca prin mijlocirea ta cätre Dánsul,
dobàndind mântuire, sä märesc si Sá slävesc
numele tãu cel preasfånt preacinstit, al
Maicii lui Dumnezeu celei
preabinecuvântate preacurate, al preaslávitei
Ímpárãtese a tuturor, acum pururea intru
nesfâGiÇii veci ai vecilor. Amin.
RUC,ÅCICNE DE
CÅTRE SFÀNTA TREIME
umnezeule
Cel intru unimea firii cu trei lumini, Cel ce
dintru nefiintä intru fiintã toate le-ai adus cu
bunã randuialä ii cu másurä Je-ai impodobit cu
lumina• soarelui le-ai strálucit ne-ai zidit pe noi
dupä chipul Táu asemánarea 'Ca. insugi,
preabunule Dumnezeule, sträluceste ochii
nostri, auzul curäteste-l, celelalte simtiri
intäreste-le. Risipe$e toatá ceaga neînvátäturii,
lumineazä mintea noastrã prin semnele Tale.
Povätuie§te-ne pe noi cu razele dumnezeiestii
Tale insuflári spre deslusirea adevãrului a
mintii, spre primirea Celor bune, spre fugirea
de cele rele, spre depärtarea de Cele
vátñmätoare, spre alegerea -Celor folositoare.
Cáci färä dumnezeiasca Ta luminare, Orbi fiind
cu adevãrat, nu putem Sá deslu$m nici intru
judecãti adevárul, nici intru nici intru bunätáti
folosul, ci cu prefacerile lucrurilor amágindu-
ne„ de zeci 0e mii de ori gre§im._
87
Ridicá mintea catre intelegerea Celor de
nevoie, povátuie§te timba spre vorbirea
Celor de folos. DOmoleste pornirile
patimilor care tulburä mintea noastrá,
infråneazá mania, stinge vrajba näscutã de
ea surpä pomenirea de rau, prefácând
acestea in rávná dumnezeiascá in cáldura
cinstitoare dé Dumnezeu a credintei, în
blándete nepomenire de räu. Potole$e pofta
iubirea de materie náscutá din dánsa, 9i
opre$e iubirea de cã$ig, schimbând aceStea
in grija pentru fapta buna ii in dragoste cätre
aproapele, în dor de sporire ii cre$ere
crestineascä in poftire a vesnicelor bunátäti.
Doamne, cu másura virtutilor impodob#te
faptele noastre, inarmeazá cu bãrbátie si
tárié neputinÿa noastrá, stinge zburdarile
trupului, de toatä desfranarea aprinderea
izbäveste-ne' dáruindu-ne intreagá
intelepciuneþ23 si cucernicie, Dã-ne cumpana
dreptátii, care imparte fiecáruia dreptul lui.
Íntireste priceperea noastrá pe temeiul celor
judecate drept.
Pázeste-ne pe noi, Doamne, de båntuialä,
de vátamare nápraznicä si de cádere; de
clevetirea celof rãi, de urgia tiranilor, de
ispitele diavol«ti si de
 88 nostru, cäruia Ti se cuvineslava stápänirea vecii
toatá supärarea férè§te-ne, pentru ca, sävarsind vecilor. Amim
dupä poruncile Tale drurnul vie!ii acesteia, cu
pliCere de Dumnezetl, talantul cel dat nouá
curat sá-l pazim. cu indurárile Tale cele
nemärginitesi cu milostivirile Tale cele
nemäsurate, vrednici sá ne facem
dumnezeiescului Táu_dar fericirii Tale celei de-
a pururea, láudându-Te neincetat pe Tine, Tatál
si Fiul 'i Duhul Sfant, pe unul Dumnezeul
 RUGÅCIUNE DE CERERE
CATRE PREASFÃNTA
NÄSCÅTOARE DE DUMNEZEU
prin tine scap Ia bunátatea Fiului Táu prin tine,
Doamna mea, m-am depãrtat de calea care
duce spre moarte. De aceea tu bine *tii faptelé
mete mi$ãrile mele cele din noapte din zi, cu
lucrul cu Cuvântul, Cu #tiinta si cu ne$iinta.

9 rime$e, Preamilostivá Deci tu má indrepteazà, cici pe tine te-am ales

Stäpånä buná, ticáloasa mea rugäciune cé se
aduee vie din guri netrebnicä, pentru cá pe
toate le #tii si mai ales neputinta mea. Cáci eu
mijlocitoare catre Hristos Dumnezeul nostru,
tu mã miluieste, tu îmi ajutá, tu imi fii mie
indemnätoare spre tot lucrul bun, dupá vaia
Fiului tau Dumnezeului nostru. Tu $ii preabunä
Stäpâna, cá din tineretile mele incä din bratele
maicii mele spre tine m-am aruncat, tie m-am
incredintat si, cu toate cá pe sine-mi riu
cáláuzit, n-am $iutaltä scápare, apárare,
90
ocrotire sau cátre Dumnezeu mijloeitoare
decatpe tine.
laracum, Stãpâna mea, toate faptele mele
cele necuvioase le arat Cie. Miluie$e-rná $erge
pacatele mele, Cáci tu cuno$i, Stápána mea de
Dumnezeu Náscätoare, cã sunt o oaie pierdutá
ca un stráin Smerit, neavând unde sá-mi plec
capul decát Ia tine, Maica lui Hristos
Dumnezeul meu. Tu esti, Stäpâná, Ajutãtoarea
mea. Tu, mea„ Tu, Acoperämântul meu. Tu,
ChezÇuitoarea mea cätre Dumnueu. Tu, Tatäl
meu. Tu, Maica mea. Tu, Povätuitoarea mea-
Intru tine imi pun toatá nádejdea mea. Tu
cuno#ti säräcia mea. Cáci pe nimeni altul nu
am decát petine .ii pe Hristos, Cel ce S-a näscut
din tine, De aceea Sá nu te scirbesti, Sá nu má
lepezi pe mine, Bunã, nici Sá nu biruiascä
multimea råutätilor mele bunátatea ta. Caci tu
ai noian de milostivire Ca ceea ce e$i Maicá a
lui Dumnezeu Celui preamilostiv, Sá vrei doar
m-am mantuit. Nimeni nu se impotrive$e tie,
pentru cá e$i Maicá a lui lisus Hristos Durnnef
zeul meu, Cel care toate le-a fácut. §tiu cá
multe sunt pacatele mele $ cá nu sunt vrednic
a cáuta
91
a vedea ïnältimea cerului pentru multimea
fárädelegilor mele, dar daci tu vei privi [spre
mine], Dimeni nu te va putea opri.
Ajutä-mi, Stápânä• de Dumnezeu
Náscätoare, mie, celui fãrá indräznealá, dar sa
nu mi se socoteascä indrãzneala drept pãcat, ci
mai vártos iartä-rnã #i-rni da umilin\ä. Dä-mi
izvorde lacrimi. Dá-mi suspinare zdrobire de
inimá ca sä-mi pláng päcatele mele. Cácieu sunt
cel care mai mult decat toatã firea am sávârsit
nelegiuire înaintea Fiului tãu .iiJ Dumnezeu
stiu, Stäpâna mea, cá sunt fårä de ráspuns'
nevrednic de toatä iubirea de oameni vrednic de
toatâ munca. Pentru aceasta prin tinescap la
mila Fiului táu, a bunului meu Stäpân si
Fãcátor: Deci tu. cåläuzeste-má si invatá•mã, de
Dumnezeu Nåscätoare. in dar Cer mila ta Cea
bogatá, miluie§te-mâ precum voiesti. Sa nu rná
lepezj de la fata ta. Sá nu mäindepártezi de
acoperimántul táu, nici sa nu mã instràinez de
milostivirea ta. Miluieste-mä pe mine, cel ce
spre tine imi pun toatá nädejdea mea arata
stápâni= reata intrunine, Nãscãtoare de
Dumnezeu. caci de tnä vei mântui pe Oline,
pãcátosul, mare va fi
92
mila ta, mare milostivirea ta, mare
nepomenirea ta de räu, mare indelungä-
räbdarea ta, iar daci vei milui pe cel vrednic,
nici un lucru minunat nu ya fi. De aceea mai
ales mie ajutá-mi, spre mine milostare, mie
intinde-mi mána„celui ce zac jos, lene§ul,
trándavul, nemultumitorul, impietritul,
neumilitul, jurãtorul strâmb, grãitorul de ráu,
desfránatul, hulitorul, ocáratorul, clevetitorul,
cel plin de toatñ fapta rea de cuvintele
viClene de gânduri uráte, strain de§ertde
toatá fapta buná vrednic de toatã munca
pedeapsa.
Adevárat, Stápána mea preasfàntá de
Dumnezeu Náscätoare, milostive$e-te spre
mine, lipsitul ticälosul, fa cu mine milele tale
cele boeate ca, fiind mântuit, sa laud pe Cel
ce S-a intrupat din tine, Hristos Dumnezeul
nostru pe tine sá te maresc, Mûntuirea mea,
Sprijinirea mea; Mângâierea mea, Päzitoarea
mea in toate zilele vielii mele. Ajutä-mi mie,
Sfântä Stápana mea, ajutå-mi. ìi mai tare
strig: ajutá-mi! Si invrednice§te-mã in toate
zilele vietii mele sa fac voia Fiului tau
Dumnezeului meu si sä má tem de Dánsul
sá4 slujesc cum se cade 0a'a sä ma sävar#esc,
Stäpâna mea
 93 ALUI NICHIFOR VI.EMMJDEU'
de Dumnezeu Nãscátoare, Si de sfintii ingeri
Sã fiu cäläuzit la läcasurile Lui cele
Cu chip de luminä, prin rugäciünea ta Cea
bine primitá. Cd Lui I Se cuvine toatá slava,
cinstea inchinäcíunea, impreunã cu Tatál cu
Duhul, vecii vecilor. Amin.
RUGÀCIUNE
CÅTRE DUMNEZEU TATÀL CEI. FARA DE
tNCEPUT
täpäne Atottiitorule,
Mintea cea mai presus de început, mai presus de
viatä mai presus de Dumnezeu; Pärinte, Cea mai
presus de nume, Izvorul cel pururea vey nic;i ascuns
$naipresus de minte al izvoarelor de viatá
curgåtoare de lumina incepätoare ale bunãtátii si
slavei. Cel ce ai intärit marginile cerului intru
puterea negraitá a Duhului Táu celui preasfânt, prin
Fiu[ Táu 'i Cuvàntul cel atotputernic, precum §tii Tu
insuti, 'i ai ináltat pámántul in g01 127 cu nori ai
inväluitadancu1 12ä. Bunátatea cea mai presus de
cuget„ lubirea de oameni Cea preanemärginitä,
Dumnezeul a toatä mangaierea nádejdea, care prin
Duhul Táu cel Sfánt ai întárit mai intái Puterile
cerurilor, iar dupá aceea L-ai revärsat peste Sfintii
Apostoli in chip de foc. Cel ce ai binevoit sa se
sávär§eascã taina Cea mare 'i

95
infrico§atñ a ïhtrupärii unuia näscut Fiului Táu
Dumnezeului nostru, pentru mantuirea noastrá.
Cel Ce esti hulit de noi, pácát0#ii, nu Te mãnii,
e$i defáimat#i suferi, tágáduit ïndelung rabzi, ni
1e dai nouá, celor ce asa suntem, pe toate din
destul Spre desfátare, vrând ca pe toti sá-i aduci
la pocãinÿá. Cel ce intregii zidiri îi faci
totdeauna bine cu mila Ta Si cu mul!imea
indurärilor 'Vale, dånd bogate daruri celor ce Te
cheamá pe Tine.
Insuti Preabunule Stápâne, prime$e
rugäciunile mele, ale netrebnicului robului Táu,
care numai la tine nådájdüiesc. Milostive$e-te
spre mine, cu frica Ta ingrádeSte toatä viata
mea. Pierde sarcinile cele rele ale pácatelor
mele Lumineazá ochii sufletului rneu. Trupul
meu curáte§te-l, cugetul meu in!elepteste-l,
inima mea smere$e-o. ,Jntoarce ochii mei;casã
nu vád
„Pune strajagurii mele usä de ingrádire
imprejurul buzelor mele. "t30 Izbáve$e-má; ca
sä mä intorc Cu gând mtärit dinspre toatä
dulceata pämanteascã: Povätuieste-mã, ca sä
calea cea stràmtä necäjitá. Trage-mi mintea
mea la cer. Dä-mi lacrimide pocäintñ ca sä
plâng pentru fãrá-
96
deleéile cele mai de mine, intáreste-má spre
slávirea Ta si a unuia náscut Fiului Táu a
Preasfántului§i de viatá fácãtorului Duhului
Tåu. invrednice§te-má ca prin faptele bune sä
petrec pe pämânt ca in cer. peste toate
acestea, imbraCä-má ca intr-o paväzá tare cu
rahdarea cea pana la sfârsit,. si intãre$e,
Stäpáne, putreziciunea vointei mele celei
alunecácioase, omie, celui ce stau maintea
sfintei slavei Tale a$ept mila Ta cea mare
bogatá. Cáci„mila Ta, Doamne, este mare
puternicú peste tovi cei ce nádajduiesc spre
Tine"lè'. in mila Ta nádñjduiesc. Nu am unde
privi in afarå de mila Ta, „Mila Ta este
inaintea ochilor mei.• Mila Ta totdeauna sä
mä sprijineascã pe mine. „Mila Ta sa mä
urmeze in toate zilele vietii
Mila Ta sä ma intâmpinepe mine. in Cer este
mila Ta. „Plin este pamántul de mila Ta."134
 Izbáve§te-má, I)oarnne, de toatá bàntuiala
vrájma.iilor celor neväzuti vázuti, de toatá
primejdia sufleteascá trupeascã de toatá
ru$narea cea din patimi de tot mä slohoze$e.
Primšte toate slavirile, laudele rugûciunile
mele aduse Tie „catámáia inaintea Ta" 115
proslávšte intru mine
97
numele Täu cel Sfant. Ocoleste-má cu Puteri
sfinte; ca intãrit aflându-mä si de dânsele la
Cele de folosïntelepUndu-mä, de tòate
sägetñturile nicilor neränit sä rámân intru toatä
cunostinla. bine si fárá de prihanä sä petrec. Tot
gandul, tot cuvântul, tot lucrul voia Ta
preasfântã indrepteazä-le, ca intru toate-sã
umblu dupá legile Tale cele mántuitoare. Cä a
Ta este mila, a Ta este stäpânirea, a este
puterea, a Ta este täriaši Tie slavá multumitã
inchináciune inälVám, impreunã si unuia náscut
Fiului Täu si Preasfântului Si de viatá
fäcãtorului Duhului Tiu, acum 'i pururea $ in
vecii vecilor. Amin,
 RUGÅCIUNE CÄTRE
PREASFÀNTA
NÅSCÅTOARE DE
DUMNEZEU
tiu sunt tare incredintat,
Preacuratä Náscátoare de Durnnezeu,
cä nu sunt vrednic, nici in -staresã caut
sä privesc spre inãltimea cerului,
încovoiat fiind de greutatea päcatelor
mele. Deci cu dreptate este ca eu,
desfránatul, eu, spurcatul, cel ce am
gre§it mai mult decat tot ornul, säfiu
urãt, ca un necurat, de tine, cea curatã,
de tine, Cea färá prihaná. de tine, cea
necu sufletul, Si Lcu trupul. Dar fiindcá
te-ai arätat Maicá Aceluia ce „nu a
venit sã cheme pe cei drepti, ci pe cei
pácáto$ la iatä cu fricá mä apropii de
tine, cerând Sá iau iertare prin tine 99
gre§elilor mele celor nepovestite.
toatã firéa omeneasCá am gre$t, ci urmánd
Deci Sä nu mä treci Cu vederea, Stäpâná
milostivirea si iubirea de (Jimeni a Fiului si
de Dumnezeu Näscátoare, nici pe mine cel
Dumnezeului celui bun, cauta spre mine cu
lenš, necurat, nevrednic cerului pámantului si
ochiul táu cel milostiv primeste aceastñ proastá
vrednic de toatä munca pedeapsa, cel ce mai
trandavä rugåciune a mea, ducând-o Fiuiui táu
mult decât
9i Dumnezeu. cere-mi mie iertare, Preacuratä,
de cele Ce nebune§te ïn viatá am sävâr$t,
imputernicindu-mã Cu rugäciunile cele bine
primite catre Fiul táu, sá intämpin cu osárdie
slujbele£ele de amiaza de noapte de miezul
noptii si de dimineatá. .Þ, Stäpâná de
Dumnezeu NáscãtoareJ nu lepada Suspinele
mele cele din -inimä, nu trece cu vederea
tánguirile mele„ Ci cautá spre dorul meu cel
infocat cátre tine; nuí stinge nãdejdea mea spre
tine, Ci primesteticäloasa mea cerere,mu má
lepada pe mine dela faca ta, ca nu curnva
vicleanul afländu-má pustiu gol
acoperämântul sprijineala ta, sá må smereascä
sá máñnghitä Cu desävàrsire,
Pentru aceasta intâmpiná-mä si má
sprijine$e, Preaiårãdeprihanä; pe mine,
päcátosul si smeritul. ìi scoate din tirania cea
amará a diavolului. lzhåve$e-má de pándirea de
bántuiala vicleni-
100
loi draci má învrednice-§te färä de impiedicare
de Sá viétuiesc si împäräVia cerului sá o
dobándesc, pentru cä ai putere, fiind Maica a lui
Dumnezeu. Ca eu, prin tine dobãndind
mãntuire, totdeauna sá mãrescši sá slävesc
sprijinirea ta cea ade Váratã Si terneinicä,
pentru cá binecuvântatá e$i in vecij vecilor.
Amim
 RUGÅCIUNE CÅTRE
DOMNUL NOSTRU IISVS HRISTOS
A CUVIOSULUI
PÄRINTELUI NOSTRtr EFREM"'
iule al lui Dumnezeu
Cel färä de päcat, care dupä alegerea Ta cea de
bunävoie Cruce ai rábdat cu trupul TtRi jertfit
pentru mântuirea noastrá, a pãcäto$lor, färä
stricáciune13S cu trupul moarte ai gustat ca Sá
màntuie$i firea noastrá Cea cäzutá robitã intru
Cele mai de jos ale pämantului. Cel ce ai fost
väzut mort, via!ä Lumii Tale ai izvorât, moartea
ai. omorât§i ai stricat temniça iadului ca pe un
cort. Ploaia nestricäciunii, Preascumpul
märqáritar din dumnezeiescul Fulger 139,
Strugurele cel de viatá purtátor care izvoräite
dulcea!a mântuirii a toatä lumea, Lumina Cea
adeväratä si neÎnseratáe Cuvântul,
intelepciunea si Puterea lui Durnnezeu Tatálui,
Strálucirea Slavei Lili. Necuprinse neajunse
lisus necercetate HristosU0, Cel Singur îndurat
milostiv, varsa peste mine, pãcätosul, bunätatea
102
Ta cea multä $, primind rugáciunile mele, $erge
multimea nemäsuratelor mele fárádelegi a
päcatelor imi dáruie$e mie toate cererile mele.
Sä nu mä depártezi de la Tine pe mine,
neîndreptatul, Sá nu mä lepezi pe mine,
trändavul nerábdátprul, sä nu îmizici mie,
ticälosul, la cea de-a doua venire a Ta, Cánd vei
judeca toatä lumea: „Ce ai suferit pentru
Mine?", Cäci eu nu sunt deloc in Stare sã sufár.
in ziua aceea infrico#ttä stra§nicá vei zice,
Doamne, nouä pácãt0§ilor: *titi cu de-
amänuntul cät am suferit pentru voi, o,
oamenilor! Dumnezeu fiind, pentru voi M-am
intrupat. Nevázut fiind, pentru voi am umblat
pe pámânt, arátándu-Má. Pentru voi am
flámanzit, am însetat, M-am ostenit. Pentru voi
am fost gonit cu pietre am fost impro§cat. Färá
pácate fiind, pentru voi am fostosándit,
nevinovat fiind, pentru voi am fost pãlrnuit
scuipat. Nepátimitor fiind, pentru voi am fost
rástignit nemuritor fiind, pentru voi am fost
omorat. Moarte de ocará am råbdat. Pentru voi
cu sulila in coastá am fost impuns Otet
amestecat cu isop cu fiere Mi Fra dat Sá beau.
pätimind,
103
pironit fiind pe Cruce, nu M-am mániat,
batjocorit fiind, nu am blestemat. Eu, Stápánul,
Cel ce sunt mai presus de orice viná, acestea
toate le-am rábdat pentru voi, ca sá vá fac pe
voi ceresti si sfin!i. Ímpárá!ia cereascá v-am
dáruit vouá, Rai nestricácios v-am dat vouá, pe
toti frati v-am numit, Tatálui V-am adus, pe
Duhu' Sfánt Iram trimis. Dar voi ce ati fácut, 0,
oameni, pentru Mine?"
La acestea ce voi zice eu, ticálosul, cel
foarte ráu pácátos, pňgán si intinat? Atunci
mucenicii ifi vor arita ránile, schingiuirile,
mádularele táiate rábdarea lor páni la capát, iar
pustnicii vor arita pustnicia lor, ajunarea
stáruitoare, privegherea, necá$tigarea, lacrimile
'i rábdarea lor cea páná la sfár$it. Dar eu,
trándavul, pácátosul, vinovatul, ce am sá-Ti arit
altceva decát rodul rufinii mele, lácomia
pántecelui, iubirea de desfátári. multa
cuvántare, somnul indelungat, multa cá$tigare,
nerábdarea, Slava desartá, lenevireá, trandávia?
Deci, dacá vei cere seamá de la mine, Doamne,
pentru vremea Cea datá mie Spre pocáinlá
pentru lenevirea mea, ce ráspuns iti voi da Tie?
dach „pentru un cuvánt de$ert", dupá cum este
scrisUl
104
paná la gándurile viclene amintiri voi fi
cercetat, atunci ce fel de fricá fi cutremur má va
cuprinde pe mine, ticálosul? Si ce fel de muncá
má va a*epta dupá aceasta?
Cru!á-má, Doamne! Crutá-má, Indurate!
Crutá-má, unule Bunule, si sá nu má judeci pe
mine nevrednic de indurárile Tale, „nici cu
mánia sá má mustri pe mine”U2. Sá nu
pomene#ti fárádelegile mele cele de demult,
nici cele de curánd: „Tie, Domnului
Dumnezeului dreptatea, iar nlie rusinea mea neputincioasá, iar invártosirea inimii mele
fetei."IU Adu-Ti aminte, Doamne, cá „milele a uscat ochii mei. Nevoia trupului má indearnná
Tale din veac sunt"l” in neam in neam peste tot Sá-mi dezvinovátesc Pácatele lenevirea má
norodul táu. Adu-Ti aminte, Doarnne, cá Tu sile$te sá párásesc Calea.
„scipare mántuire Te-ai fácut nouá"'", tuturor
celor ce nádájduim spre Tine. Milostive$te-Te
má miluieste numai pentru bunátatea Ta. 105
intáre#e sufletul meu cel slábánogit cu
trándávirea lenevirii, Cel ce indreptezi pe cei
slábánogiti vindeci pe cei zdrobiti. Cá iatá,
fárádelegile mele sunt mari si tari, mul!imea
pácatelor mele multá nemárginitá, rugáciunea
 Dar Tu cuno$ti; Stápáne, ñeÞãsaréa ticälo$éi
mele cate rele necugetate lL5 rnã luptá pe mine 9i Tu
vezi preaiscusita räutate a vrãjmŽË;ului care este
asupra mea. Sprijine§te-mã dupä mare mila Ta
mántui#te pe mine, págánul, cu darul Cu indurãŸile
Tale, pentru rugáciunea Preacuratei Stápânei noastre
Náscátoare de Dumnezeu si a tut11rOr Sfintilor Täi.
Cà bun iubitor de oameni Dumnueu esti, Hristoase,
Dumnezeul nostru, Tie slavä 9i multumitã fi
inchinãciune înãl!äm, impreunä cu Cel fårá de
inceput al Táu Pärinte si cu Preasfåntul bunul de
via!á fa, cátorul Táu Duh, totdeauna, acum pururea
in vecii vecilor.,Amin.L
RUGÅC[UNE
PRE ASFÄNTA NÅSCÅTOARE DE
DCMNEZEU
reasfântä Stápanä
Näscátoare de Dumnezeu, Doamna lürnii, lauda
mea, nádejdea mea, scáparea mea, pärtinitoarea
mea, acoperämântul, màngâierea, veselia mea,
miluie$e-má pe mine cel stápânit de multe greiale
arati indurärile tale cele grabnice cátre mine,
päcätosul si cu totul spurcatul. Ceea ce ai náscut
Lumina Cea adevärati, lumineazä ochii Cei
intelegätori 14ï ai inimii mele, Ceea ce ai purtat in
pantece IzvoŸul nemuririi, inviazá-mã pe mine,
cel omorãt de pácat. Maica Cea buná a Celui bun,
Cea iubitoare de oarneni a Celui iubitor de
oameni, Cea milostivã a Celui milostiv, a
Preainduratului Dumnezeu, dà umilintä si zdrobire
in inima mea, scoate-má din robiile cugetelor mele
däruie$e-mj minte mahnitá ostenitoare intru
aceastä slävire a ta. Si imi di mie lacrimi de
pocáintá de umilingä, ca sa laud sa slävesc intru
tot sfânt numele Tatälui al Fiului si al Sfäntului
Duh, acum pururea in vecii vecilor. Arnin.
107
RUGÅC[UNE CÅTRE
SFÄNTUL DUH"'

uhule, celsingur bun, cu totul sfânt de
viatã fäcátor, la Tine cad eu cel vinovat de toatä
munca vrednic de toatå pedeapsa. Pe Tine Te rog,
Domnul si Dumnezeul meu, Viata cea de-a pururea
vie!uitoare si neincetatã, Lumina cea adeváratä
neinseratå, Sá nu mä surpe pâná la sfär$t
potrivnicul, ci impáTu intru mine, Puterea cea
Ototputernicä nedescrisä, Stápânirea depliná,
necuprinsá de netrecutV9. Bunâtate deplinä Pricinä a
tot luCrul bun de folos, Cel Ce inviezi din nou toatá
firea zidirii, prinj Care cei neputinciosi se intäresc,
din Care vine -a doua na$ere, a doua plázmuire
toatá cuno$inta noasträ. Prin Care suntem luminati,
pentru a vedea pe Domnul, Izbávitorul si
Mântuitorul nostru. Prin Care toate viazã $ petrec.
Intelepciunea cea negráitä, Cuno$tinça cea mai
108
presus de simþre; Strälucirea cea neinteleasä,
Viata toatá, Puterea toatä, Slava toatä, Dumnezeul
tuturor, Cel purtätor de grijä milostiv.
Binevoie$e ca tot al Táu sämä fac si sä vietuiesc
de acum dupa voia Ta. Ridicá mádularele mele
zdrobite de LPácat. Lumineazå inima mea Întunecatá
CATRE
de pofta cea rea inviazä sufletul meu cel omorât de
pácate. Înceteazä valurile mari 150 ale patimilor.
Miluieste särácia mea dá pricepere ne-. simtirii
mele. IŽbáve$e-rná de tot vrájrna§ul care dinätintru
sau din afarä se scoalä asupra mea. Izbáve*te-rnã de
tot lucrui rau iartá toate gre$elile nelegiuirii mele si
sádšte intru mine dragostea Ta cea desãvâr$tá.
Serie numele robului täu in Cartea vietii si-mi
dáruie§te mie sfár$t bun, pentru Ca, purtánd
biruintã asupra diavolului, sä má inchin fárä de
ru$neo înaintea scaunului impärãtiei Tale. Facã-se
Tie inima mea, Stãpáne, pámánt bun, primind
Sámanta buná, roureze Darul Tau in dånsa rouá de
viatä ve§nicä, si Sá secere dintr-însa Darul Tau
snopul cel bun, adicä inchinare Cu umllintá,
infranare, priveghere, lacrimi. „Íntoarce-te, sufletul
109
 meu, la odihna Ta"lş; prin post. Intoarce-te, sufletul
meu, la staulul raiului prin rea pitimire şi prin
şcârbâ. Sâ şe afle sufletul meu, Doamne, întru
lumina Ta cea negrâitâj impreunâ cu ceata sfin!ilor
Tâİ. Aşa, Stâpâne al tuturor, Cel necuprins şi
neÎnteles, ascultâ-mâ pe mine, netrebnicul şi
nevrednicul robul Tâu, ajutâ-mİ trec şi sâ Sâvârsesc
calea cea strâmtâ şi necâjitâ, ca sâ mâ invrednicesc
a dobândi fiğâduin!ele Tale şi sâ striğ intru
desfâtarea raİuluİ: Slavi Tatâlui Celui fâi-â de
moarte şi FiuluiCelui fârü de moarte şi Duhului
Sfânt Celili fârâ de moaxte, mare cuviintâ si
inchinâciune
Lor, İn vecİİ vecilor. Amin,
BUGÂCIUNE
PREACURATA NASCATOARE DE
DVMNEZF.U
eea ce sinğuri eşti bucurie celor scârbitİ
şi pârtinitoare celor ce şe nedreptâÇesc, mânğâierea
celor ce plânğ Şİ ajutor celor neajutorati, cercetare
celor neputincioşi, acpperimânt şic sprijinealâ celor
ce se chinuiesc, limanxelor ce şe inviforeazâ şi toİağ
Orbilor, povâ!uitoare celor râtâci!i şi scâpare tare
celor din nevoi, Nâscâtoare a luİ Dumnezeu cu totul
fârâ de prihanâ, ia aminte la aceastâ ticâloasâ şi
netrebnicâ ruğâciune a mea, pe care 0 aduc tie cu
İnima strânsâ si scapâ-mâ de viforul cel al
ğândurilor. Izb3veste-mâ de somnul cel greu care
mi saa prİcİnuit din lenevire şi depirteazâ de la mine
trindâvia Cel cumplitâ. [zbâveşte-mâ de tirania cea
amarâ a dracilor, scoate-mâxlill obiceiul cel rau al
patimiloy şi, preCum ştİİ, mântuieste-mâ pe mine,
nevrednicul robul t,üı, cel Ce intru tine, dupâ
Dumnezeu, mi-am puş nüdejdile mântuİrii.

111
Dá-mi mie, PreaCuratälQu osàrdie sä fac
poruncile Fiului tau Dumnezeului nostru sa pázesc
totdeauna asezämanturile Lui cele mantuitoare rná
intãre;te sá-l inalt CLI cuget treaz cu minte de$eaptá
cantari de slãvire bine primite. Cici nådãjduind intru
tine, Pricinuitoarea bunátätilor Ajutátoarea, aduc
aceastá cerere, a§adar, sa nu cad din nädejdea Cea
cätre tine, Preacuratá, nici si ma intorc smerit
ru$nat, ci sä aflu prin tine, de Durnnezeu dáruitá
Stãpâná, sfár$t grabnic cererilor mele Ca totdeauna,
ca pe o.
a pácäto$lor, implinitoare a, cererilor mele,
sa te laud sa te mãresc petine, acum 9i pururea si in
A'ecii vecilor. Amin.
RIJC,ÅCWNE DE CERERE
CATRE SFANTA TREIME
totputetnicä, de via!á fãcätoare si de
luminá incepätoare; Sfäntä Treime, Care intreaga
zidire Cea din lume 9i Cea mai presus de lume,
numai din bunátatea Ta ai adus-o dintru nefiingä
intru fiin!á porti grijà. de dánsa o Vi, Care impreunå
cu celelalte negráite faceri de bine ale Tale cãtre
CATRE
neamul omenesc i-ai dåruit pocáirea pãnå la moarte
pentru neputin\a trupului.
Nu ma lasa pe mine, ticálosul, sá mor o datã cu
faptele mele cele rele, nici sa ma fac bucurie
pierzátOrului, izvorul räutátii pizmuitorul. Cáci vezi,
Milostivá, cat de mare este bântuiala vräjmä$a
aceluia asupra noastrá cátã ticálosia; mole§irea
lenevirea mea, deci indreaptá, rogu-má, bunätatea
Ta cea neasemãnatá spre mine, cel ce in fiecare zi si
L'eas Te intárát pe Tine, prin cálcarea poruncilOr
Tale celor cinstite fi vii. ìi toate cele gre$te de mine
via!a mea paná in Ceasui de acum, cu faptele sau Cu
cuvintele sau Cu gându-
113
rile, lasä-rni-le mi le iartä rnã invrednice$e a sávársi
rãmä§ita vietii mele intru pocállÿá umilintä ¥i intru
pãzirea sfintelor Tale porunci. Deci, ori de dulceatá
amagindu-má, in multe chipuri am gre$t; ori de
pofte lumesti fáfä de socotealå vätámátoare
in§eländu-má, m-am manjit; ori de itltime de rnânie
dobitoceascã pornit fiind, pe unii din fratii mei i-am
scárbit; ori in cursele limbii de neinläturat, felurite
tari, In-am prins; ori prin Vreunul din simturile mele
sau si prin toate, vránd sau nevrånd, $iind sau
nestiind, robit sau Chiar cu socotealä, nebunesteam
alunecat; ori cu gán• duri viclene d#arte con$iin!a
mi-am ïntinat; ori in vreun alt Chip am pácátuit,
stápànit de pripealä152 si de obicei rãu, iartä-mi-le mi
le lasá toate, cutotul induratá preabunã. Si imi
däruieste mie de acum inainteosârdie putere, spre a
face „voia ta Cea bunä si binepläcutã si desivarsitä i'
i53
. Ca dexáutatea cea intunecatá incet0§atá fiind
izbävit prin pocáinta cem cu Chip de luminä, ca intr-
o zi frumoasá sä mi arät, nevrednicul, iubirii Tale de
Oameni, låudåndu-Te slávindu-Te in veci. Amin.
RVGÅCWNE
PREASFÁNTA NÀSCÁ'N)ARE
DE DCMNEZEU
A SFÄNTULUI EFREM SIRUL"'
reasfûntá Stápânä
Näscátoare de Dumnezeu, ceea ce singurá
esti preacuratä, cu cu trupul, ceea cesingurä
e§ti mai presus de toatä curália întreaga
întelepciune155 fecioria, ceea ce singurá te-ai
fäcut toata a tot darul Preasfántului Duh, de
aceea Chiar puterile cele nematerialeši
ingere$i cu neasemänare le covâr§e$i prin
curäÿia sfintenia sufletului a trupului.
Cautá spre mine pángäritul, necuratul întinatul cu
sufletul cu trupul, Cu intinäciunea impätimirii a
vietii mele celei dezrnierdate. Curäte§te-mi mintea
cea patirna§á ii O Spalä. Îndrepteazä-mi gândurile
cele rátácite orbite. indrepteazä-mi povãtuieste-mi
simlirile. Índepárteazá obiceiul cel prearäu urâtcare
mä asupre§te, al necurate[or päreri nesocotite lSS al
patimilor. C)preŸ
115
te-mä de la päcatul cu fapta rgv 'i dåruie$e trezie1#S
lSg
dreaptá socotealä intunecatei ticäloasei mele min!i,
spre indreptarea si caderilor mele. Ca de intunericul
pácatului izbávindu-mä, sä mä invrednicesc a te
slävi a te läuda cu indrázneali pe tine, cea singurä
 CATRE
adevãratá Maicä a adeväratei Lumini, a lui Hristos máretiei Tale celei negraite, apoi din urmä ger,
Dumnezeul nostru. Cá tu singurä impreunäcu lumea Cea micãlE3, fácându-l pe om dupá chipul
Dânsul prin Dânsul esti binecuvântatá preaslávitñ de dupa asemanarea Ta, a Dumnezeului celui neva-
toatä zidirea cea Vázutã Cea neväzutá, acum pururea
$ân vegii vecilor. Amin.
RUGÅCIUNE CÅTRE 117
IUBITORUL DE OAMENI
DUMNEZEU TATÅL

A NOMOFIIAXULUI
IOAN DIACONI.'L EVGHEMCOS
CEL POMENrr MAI SUSI'"

umnezeule
Cel mare înfrico#it preaînalt, cel minunat mai presus
de fiintå mai presus de ïntelepciune, cel ce e$i bun,
atotputernic, Cel deplinl't cu totul desávár$t, cel mai
inainte de veci necuprins, cel mai presus de orice
lucru si nume, a Cärui ingelepciune si cuno$tin!ä
este nemásuratã Si neînÿeleasá, judecätile
necercetate si cäile neurmate lóå. Cel ce numai din
iubire de oameni, milostivire covâr$rea bunátátii ai
adus zidirea cea vãzutä cea nevázutá dintru nefiintá
intru fiinþ, mai întái dand fiin!á Puterilor ingere$ti
fárá de materie, inchinätoare láudátoare neincetat ale
 zut, inchiPLtite a intelepciunii, a si a putetii Tale.
Pe care, dupâ ce s-a depårtat de voia ta a cázut din
petrecerea cea fericitä clin dumnezeiasca slavã, prin
iconomia intrupärii unuia náscut Fiului Táu, a
Domnului Dumnezeului Mântuitorului nostru [issus
Hristos, care a plecat cerurile a binevoit a Se pogori
cátre ticälo$a noastrá, I-ai zidit a doua oarä I-ai
indumnezeit, in starea cea dintäi I-ai asezat. Cel ce
prin venirea prin darul celui ce purcede de la Tine,
Pärintele luminilor, a Preasfântului bunului de viatá
fäcátorului Duh, ne-ai vestit nouâ toate, pe cele
lipsite le-ai implinit, prin Sfinÿii Apostoli taina
Sfintei Treimi curat ne-ai arátat-omouá, ca sa Te
cunoa§tem pe Tine, singur adeváratul Dumnezeu pe
Cel pe Care Irai trimi§, pe lisus Hristos. Cel ce
primesti sa fii numit Tatål nostru, iar inima
omeneascá cea curatä o faci o chemi scaun bisericä
sfântã Tie vii in fiecare din cei vrednici impreunä
cu unul nascut Fiul Täu cu Preasfântul Täu Duh
lácas la dansul iti faci"ló'. Cel ce pe mine,
nevrednicul, m-ai invrednicitL Sä ajung la acest
118
chip 'i varstá, Dumnezeul meu, impärate neväzut,
de multi talangi m-ai fácut datornic.
insuu, Puternice, mare intru tarie Doamne,
asculta proasta smerit mea multumire cerere adusä
Tie din gurä netrebnicá, din limbä nevrednicá din
buze spurcate. Ascultá-má cu milostivirein ceasul
acesta, Ïndelune-råbdátonrle 9i Nepomenitorule de
räu, Stápâne Dumnezeule, cinstite:ss Párinte Atot!
iitorule, Cel ce de toatá zidirea e;ti. láudat slávit
fárå de tácere, cautá cu blânde!e spre ticälo$zv
mole§irea lenevia mea schimba in sârguintä "'Oinga
mea cea trandavä socoteala cea iubitoare de pácat in
pofta neincetatä a binelui, in lucrarea faptei bune, in
dor de impárätia Ta care „se ia prin nevoinçä de cei
silitori se si in dobândire de hucuriile cele Vey
mce invatä-má „a sävâr$ sfinÿenieântru frica
Ta"tu;, Stráluce§te peste mine Soarele cel gandit i*,
Lumina cunostintei celei adevarate l"?. Împacá
îmblânze$e inima mea, Cel ceai impácat toate cu
cele cere$i le-ai unit pe cele párnante$i, prin „pacea
care covar§e$e toatá unuia nas-
 Cut Fiulúi Táu, a Mintuitorului nostru lisus
Hristos. De bucurie fi de veselie adeváratá umple-
mň, Bucuria cea negráitá a ingerilor. imbie-má CLI
do rul dragostei Tale, Culme a doririlor. Ínal!á-má 119
tuturor si
peste tulburárile lume#ti, plac,cu
ispite toti sáLiman
necazuri, fiu prieten
lin fi prin dragostea cátre aproapele intru dragostea Ta sá má intáresc,
Sá nu má lepezi pe mine, Indelung-rábdatorule,
al celor inviforati. Sá nu lilii, Bunule, zidirea ta sá pentru pácatele mele. Sá nu Te de mine pentru urátele mele lucrári.
ł a
se Precum
mute intru
din multi ai minunat
intuneric milele Tale
in intuneric! ll
deintru
la A*ezámántul cel vechi in cel nou ; nurnai din bunátatea Ta pentru
silinta fi Voirea acelOra slujitori ai Tii si prieteni prietene i-ai a'ezat, minuneazá milele Tale»i spre mine, nevrednicul,
intináciunea patimilor la vefnica muncá. Izbáve#te-
Dumnezeule preabunule iubitorule de oameni, máre$te indurárile Tale, aratá milostivirea Ta si, pocáindu-má,
má de smintelile de toatá bintuiala potrivnicului,
prime*te-má cu milostivire pe mine, cel ce mai mult decit tot Dmul am gre;it. Si mai ales Idáruie$te-mil ca din toatá
Celinima
ce I-ai zdrobit
sá má intorcpecátre
acelaTine,
cu puterea
sá vreauTacucea adevárat, sá stárui cu tot sufletul, sá má pocáiesc desávár#it sá má
neeráitň ai omorát
márturisesc curat,indrázneala lui nebunia
sá má rog dupá cuviin!ánoastrá
CLI lacrimi sá #terg zaPisul pácatelor mele. insu!i toate mi le dáruieste mie,
CLIDitátorul
Pátimirëa Hristosului
bunátátilor, Táupotprin
ca sá má Cruce.
bucura intru in
Tine, Dornnul metl, totdeauna„ neincetat sá má rog intru toate
sufletul meu frica Ta cea bogatň, pomenirea
numelui Táli infrico$átor, dorire a bunátátilor Tale
cele de nepovestit, spre a gándi ale Talé, ale Talea
lemrái, intru ale Tale a petrece.
Dáruie$te-mi mie, Doamne, simtáminte de
miIF, bunátate; minte srneritá, socotealá másuratň,
gánd iubitor de bunátate, inimá zdrobitá, cuget
potolit, luare-aminte neincetatá, credin!á adeváratň,
blándete cüratá, infránare fáráde patimá, roadele
Sfántului Titu Duh, ca intru bucuria Ta Cu toti
oamenii sá fiu in pace;i pe toti sá-i iubesc curat

120
 121
Ca sá nu má mai port „ca un vierme, si nu Ca un
om, ,ocaria oameni/or defáimare a noroduluiuga, nu
trupeste, cicu totul duhovnice$te„ Cu totul
cre;tineite, cu plácere de Dumnezeu fi intru curatá
márturie a conitiintei mele sá primesc párticica
sfinteniilor Hristosului Táu, iar la sfár#it' cu veselie
párásind viata aceasta, sá má invrednicesc 'i pártii
celor mántuili intrulmpárátia Cerurilor*i de
negráitele bunátá!i sá má indulcesc, cu darul cu
iubirea de oameni a unuia náscut FiuIlli Táu, a
Domnului nostru lisus Hristos si a Preasfantului
bunului, ii de via!á fácátorului Táu Duh, cu Care
Tie se cuvine toatá slava, cinstea inchináciunea in
veci. Amin.
RUGACIUNE CA'IRE
PREĄ SFÁM'A NÁSCATOARE DE
DUMNEZEU
reacuratá Stápáná,
Náscátoare de Dumnezeu, ceea ce ai náscut pe
DumnezeuCuvántul Cu trup, cea mai inaltá decát
toatá zidirea cea vázutá qi cea nevázutá, decát
ingerii decát toatá firea cea Éánditá, ceea ce porli
grijá de neamul omenesc. Sprijinirea celor necáji!i,
Nádejdea celor deznádájdui!i, Ajutorul celor
neajutorati, Limanul celor inviforaĘi, cea cu
fireaMaicá a lui Hristos fi Cu voirea Maicá a
cre;tinilor. La tine cad pe tine te rog, Fecioará
Stápáná Náscátoare de Dumnezeu, miluie$te-má pe
mine cel nevrednic cerului ii pámántului. Miluieste-
má, cea cu totul fárá prihaná nu má Iása sá ajung
bucurie dracilor. Milui#te-má nu te scárbi de mine
pácátosul, spurcatul necuratul. Milostiveste-te spre
mine, ticálosul. Cautá spre robul táu #iüjutátoare
aratá-te mie, celui deznádájduit ii descumpánit. $i
roagá pe lubitorul de oameni, Fiul táu Dumne-
123
zeul meu, Sá má izbäveascä de faptele mele cele
rele de ve*lica muncä. Stai neclintitã rugându-te
pentru mine, netrebnicul robul táu, Cáci mult poate
rugäciunea Maicii spre imblänzirea Stápänului.
 hStiu, cu adevärat stiu, cã nu se cade, nici se
cuvine ca unul atat de spurcat atat de neînfrånato
mine sá te numeascá sã te cherne pe tine, cea
preacuratási cu totul fará prihanä, cu buze spurcate
intinate. Dar fiindcä numai tu e§ti dupä Dumnezeu
nádejdea mea alta scäpare nu 9tiu, mã rog mã plec
bunãtáVii tale celei nemarginite, deschide-mi mie,
nevrednicului, Stäpâná, milei tale si a milostivirii
Fiului tau Dumnezeului meu. Si má învrednice$e,
prin mijlocirea ta, sá dobandesc iertare de gre#elile
mele cele multe Sá má impártäsesc cu preacuratele
infricosatele de viatá fácätoarele Lui Taine. A§a»
Stápana mea, Preasfãntá de Dumnezeu Náscátoare,
ascultá;mä pe mine, ticälosul nevrednicul robul tau,
ca totdeauna Sá binecuväntez Sá Slávesc
preasfäntnumele tau, in vecii vecilor. Amin-
RUC,ÅCIUNE CATRE
DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
IOAN SAVA
DAIJXI'HA"'
tãpáne Doamne lisuse Hristoase, care
peste prietenul Tau Lazár ai plâns lacrimi de
intristare de milostivire ai värsat pestedànsul,
primeste lacrimile amáráciunii mele, Cu patimile
Tale, vindecá patimile mele. Cu ränile Tale,
tämáduie#te ranile mele. Cu sângele táu, curávežte
sángele meu amestecá in trupul meu mireasma
Trupului Táu celui de viatá fácàtor. Fierea cu care
de Ia vräjma§i ai fost adápat sã indulceascá sufletul
meu de amáráciunea Cu care m-a adápat
potrivnicul. Trupul Táu cel intins pe lemnul Crucii
Sá ridice catre Tine mintea cea trasá jos de draci.
Capul Táu pe care 1-ai plecat pe lemnul Crucii sá
inalte capul meu cel pålmuit de potrivnici.
Preasfintele Tale máini, cele pironite de
necredinciosi pe Cruce, sa má aducä spre Tine din
prápastia pierzärii, precum a fägäduit prea-
125
sfântã gura Ta. Fata Ta, care a primit pälmuiri
scuipãri de la cei blestemati, sã sträluceascä fata
mea cea intinatä prin fárädelegi. Sufletul Täu pe
care, pe Cruce fiind, I-ai dat Pärintelui Táu, Sá ma
cálãuzeascá spre Tine prin darul Täu. Nu am ini
dureroasã spre cáutarea 'Va. Nu am pocäintá, nici
umilintä careîntorc pe fii cätre mostenirea lor. Nu
am, Stápâne, lacximá rnângäietoare. Întunecatu-s•a
mintea mea intru cele lume§ti materiale nu poate
privi cätre Tine cu durere. Rácitu-s-å inima mea de
multimea ispitelor si nu se poate infierbânta cu
lacrimile dragostei citre Tine.
 Ci Tu, Doamne lisuse Hristoase, Vistieria chipului Tãu. Párásitu-Te-am eu, Tu nu rná pärãsi
bunätãtilor, däruie§te-mi4nie pocãin!a desävârsitá si pe mine. lesit-am dela Tine, ie§i Spre cäutarea mea
inimä dureroasâ, Ca sä ies Jcu tot sufletul spre du-ma in päsunea Ta si numãrá-má împreunä cu oile
cáutarea 'Pa. Pentru cä färã de Tine strain sunt de tot turmei Talecelei alese máhráJ
binele. Dáruie$e-mi dar mie, o, Bunule, darul TáLi.
Pirintele care 're-a Scos din sânurile Sale in afará de
timp si Vesnicsá innoiascá intru mine trásáturile 126
RUGÅCIUNÈ CÅTRE cutremur, a$eptånd, Vai, osanda. Náscätoare de
PREASFÀNTA NÅSCÅTOARE
DE DUMNEZEU
Dumnezeu, toatä nádejdea mea spre tine am pus-o
eu, ticálosul. Iatá, de toatñ ru$nea este plinä fata
A SFÀNTULUI IOAN robului tau. Ci roaÀá-L neincetat pe cel pe Care Irai
näscut, Sá Se milostiveascã spre mime, nevrednicul.
'lil insäti dezleagä mele cele nedeziegate, ceeace ai
ásCátoarea Luminii celei nemserate, rog náscut lumii pe Izbävitoru/w inälbe$e-mä
gie, ia aminte la mine, cel Ce te chem, Cäci m-am
intinat m-am spurcat ïntunecat m-am fåcut eu,
rátäcitul. Am pângärit pämántul ca un ticálos, 128
Stäpåná, cu pácatele mele cele multe. De aceea, el
strigä acum tánguindu-$e impotriva rnea cätre
Judecátorul cel nemitarnic, aducand asupra mea ca
martori cerul Cu stelele§i soarele. A#adar, m-a
cuprins viforul gándurilor mä afund in
deznádåjduire. Sufletul meu este cuprins de
 Spurcatá. Acurne Vremea ajutorului, deci mánttV
ie$te-má de patimi, gresale necazuri. Acum,
Stápáni, sá se bucure de mine ingerii duhurile
dreptilor, Ca sá slávesc cu multumitá Si cu Veselie
preasfántnumele táu. Prealáudatá, $tiu cá poti cáte
voi#ti de la Dumnezeu pe Care Irai náscut.
cu lacrimile pocäintei pe mine, cel ce m-am inneerit
intuneric m-am fácut. Ridicá-mä pe mine, cel
ornorât prin multá trándävie, tu, Care ai näscut viata
mea, pe mine, cel insträinat de Dumnezeu de ingeri,
intoarce-má iará§i cátre dan§ii. Cu adevärat
infrico#atá minune, cum a suferit Domnul nostru
päcatele meld Cum nu m-a pogorât îndatã in fundul
iadului de vill pe mine, ticálosul! Cum nu a trimis de
sus toiag ne,'åzut sau sabie Sá rná. batñ! Ci tu,
Stäpânä, prin ru<áciunile tale, cu adevärat mi-ai
dáruit mie viatá, cáutánd pocäinÿa mea, pe Care
däruie$e-o robului táu, Preabunä, Cäci tu îmi esti
mie zid, liman, tärie. Sträluce§te-mi lumina fetii tale
celei dumnezeiesti 177, mie, dorm in noaptea
lenevirii. Däruieste-mi mie umilintä, Stápaná,
suspine neincetate lacrimi. Spalã intinäciunile mele
Cele suflete$i di-mi mie desavârsitá iertare, ca ceea
ce esti om purtátor de Dumnezeu ai náscut
Dumnezeu purtätor de Om. Cu ochi gänditori te voi
vedea pe tine, Marie, preacuratá, mä voi bucura. O,
tárie! O, nädejde neir& latä! O, viatã si dulce lumina
a robului täu! Prime* te rugáciunea aceasta din
limbã întinatá din RUGACIUNE CÁTRE Bine Te cuvántám pe Tine, a toate impárate de la
SFANTUL DUFF Tine avem fiinla, suflarea, cugetarea, (darul del a
cunoa$e pe Dumnegevł,

ino, Duhulev intru tot cinstit,

atotfácňtor, atottiitoý, atoteercetň: tor, preain!elept,
preaputernic, intru toate puternic, neschimbátor 179,
statorni&, nehotárnicit)'l , neinWes, de neurmat 182,
cu nesfár;itá putere, pururea darnic, cu nemárginire
bun, a toatá lumea implinitor dupá fiin!á ii
neincáput de nimeni dupá putere, via!a insá#i
izvorul vie!ii, inlelepciunea insň#i izvorul
intelepciunii, puterea insáfi izvorul puterii,
Preabunule intru tot indurate Dumnezeule. Vino, In!
elepciunea cea adeváratáa tuturor celor ce vor sá se
mántuiascá. Vino, Unule catre unul, cáci eu unul
Sunt precum má Vezi. Vino Te sálá$luie$te intru
mine* má curáte#te de toatá válirea bántuiala
potrivnicului.
 131
adicá pe Tine Pteasfinte Duhulè, pe Tatãl cel färä
de Început*i pe unul nãscut Fiul Lui. Bine Te
Cuvântäm pe Tine, caci de la Tine avem
intelegerea frumuseþi cerului, a drumului soarelui,
a rotunjelii lunii, a bunei podoabe a stelelor, a
bunei potri• viri dintre toate acestea a mGcárii de
multe feIuri. Bine Te cuvântåm pe Tine, cäci de la
Tine avem intelegerea schimbärii Ceasurilor, a
prefacerilor vrémilor, a primenirilor vánturilor, a
mersului anilor. Multurnim Tie, caci de la Tine
avern nädejdea impárátiei Cerurilor, a cinstei
intocmai Cu a ingerilor, a vederii 18J slavei, acum ca
in ni§teoglinzi 9i enigme, dar nu dupä multa
vreme, pe cea desävâr$tä curatá. Multumim Tie,
caci Tu ne dai iscusinta plugáriei, bucatele,
me§tesugurile, legile, obiceiurile, virtutile, purtãrile
buneta.
Ce lirnbã va putea spune, Stápâne, máririle Tale
cele mai presus de cuvant de intelegere, mari
minunate? Cici Tu esti izvorul cel pururea curgätor
si nesecat al curäteniei si al sfintenièi; Adâncul
covârsitor, nernärginit 9i neajunsal intelepciunii al
puterii; Noianul nemäsurat si necuprins al
Vietii $i al nemuririi;tComoara nede$rtatä neïm-
132
putinatä a cunoasterii a priceperii; Vistieria
tuturor, negolitá necheltuitá a bunätätii
milostivirii.Tu i-ai insuflat peproroci, iarei au
vestit mai dinainte cele ce vor si fie intruparea
Celui unul näscut au propováduit. Tu, cätre
Maria cea cu daruri dáruitá venind, Cea
hotárätä mai inainte de veci sã fie Maicä a lui
Dumnezeu, Cea aleasã din toate neamurile, ca o
fárä de prihaná preacuratã ai fácut din preasfin!
itul pantece al acesteia lãca§ al Cuvântului
Dumnezeu 9i împreunã cu Dânsul ai sávär$t
preasfánta Lui unirei¾ Tu impreunä cu Hristos.
Cuvântul ai fost, ca Cel de o fire CLI Dansul si
de o fiintá împreunä cu El ai fácut
dumnezeiestile semne cele minunate. Iar dupã
ce S-a suit El la ceruri si a stat la dreapta
Tatälui in chip nedespárvit, ca un Dumnezeu ai RVGACIUNE CÀTRE DOMINA
NÅSCÁTOARE DF, DUMNEZEU
venit la SfinVii Lui ucenici 9i apostoli in chip
de limbi de foc i,ai umplut de cuvânt,de CÅND SUNTEM
întelepciune de indräznealá i-ai fäcut puternici SCPÁRATI DE
intru GANDURI RELE
Deci Tie ma rog, la Tine cad, Vie mã inchin,
apleacä-Te spre mine, robul Täu si cu bunätate
Cerceteazá-rnä pe mine scoate-má din adancul
rea,sfäntá Stãpána mea del)umnezeu
gre§alelor celor de voie celor nežtiute.
Náscátoare, gone$e de la mine, päcätosul si
Curäte$e-má detoatä sputchciunea trupului 'i a
nevrednicul robul tiu, tràndävia, uitarea, .
duhului. Sfinteste-má. intelepte$e-mä, dä-mi
necuno$inta, lenevirea toate gandurilecele rele,
pricepete toati cunostinta cea mantuitoare,
urate si hulitoare, alungá-ledin ticáloasa si
povátuieste-rna; aratä-má viteaz Si neinduplecat
amärata mea inimä, din sufletul meu cel intinat
de patimi, mai tare ca toatá puterea eea
si din mintea mea cea intunecatá. Stinge vápaia
potrivnicã. Suflá intru mine blindege,
patimilor mele ma imi ajutá, cäci neputincios
indelungä-tábdare, adeÝár, dreptate, täCere si
ticälos suntœu. Izbáve$e-mä de aducerile aminte
ternelia tuturor faptelor bune, infrânaréa. Få-má
de pripelile fárä judecatá'87 cele viclene care
bisericá vrednicá slavei 'Fale, Stäpânitor intru
vin asupra mea dezleagá-má de loate faptele rele
minesã fii Tu, päzitor si dätätor de toatedarurile
din noapte din Zi. Cá preabinecuvûntata e$i
Tale Cele bogate. Si Tie, impreunä Cu Tatál
slävit este numele Tiu cel sfânt, in vecii vecilor.
CLI Fiul, dupá datorie laudá iti aducem,
totdeauna, acumsi pururea -si in vecii vecilor. Amin.
Amin.
 135 làudám preasfânt numele Táu, al Tatálui al FiulÜi
RUGÄCIUNE si al Sfantului Duh, acum pururea vecii vecilor.
CÅTRE TREIME Amin.

136
Fire una in trei ipostasuri, RUGÀCIUNECÄTRE
Pärinte nenáscut si fárá de inceput, Fiule näscut 'i PREASFÅNTA NÅSCÀTOARV
ïrnpreunã färá de inceput Duhule purces DE DUMNEZEL'

dumnezeiesc. Dumnezeire una 'i impárä\ie, care cu A LUI DIMITRIE,

puterea Ta cea negrãitä preatare eii paze$i toatä MrmOP01-rrUL ROSTOVULUI,
zidirea cea vázutä cea neväzutä. Apärá-ne cu CEL DE CURAND ARÄTAT SFXNT
dreapta Ta cea atot!iitoare lumineazä partea DE MINUNI FÄcÅTOR ÎN RUSIA,
cáláuzitoare din noi '8H, ca „drept sã îndreptám PE CARE O
cuvãntul adevärului Täu"l". Izbáve$e-ne de toat4 SPUNEA ÎN
pãndirea vrãjma§ului începätor al räutáÿii ridica de EIECARE ZV'
pe noi jugul cel greu al pacatului. Cáci am gre $t
am nelegiuit înaintea ochilor Tai celor a toaté
vázãtori, dar si nu ne pierzi pe noi pentru reasfântá de DumneŽeu Náscátoare
färädelegile noastre, ci prime§te cuvintele dé Fecioará, acoperã-má mã pázežte pe mine, robul
slávire care din buze spurcate se aduc slavei Tale táu, de toatá ráutatea suflettllui si a trupului de
celei preacurate ne curate$e de toatã intinäciunea tot vrájma§ul cel vázut neväzut.
trupului a duhului, ca neincetat, Cu indráznealä, sä
 „Bucurá-te, ceea ce e$i cu dar dáruitá Marie, roagá-te pentru mine, nevrednicul„ sä intru curat $
DOmnul este Cu tine. Binecuvántatå e9ti tu intre lirnpezit in rai. Sã nu má lepezi, Doamnanea, pe
femei Si binecuvàntat este rodul pánteceluitäu" i'l mine, robul táu, ciajutä-mi mie $dá-mi împlinirea
cd ai nascut pe Màntuitorul sufletelor noastre. cererii. Izbåveste-mä de toatá primejdja„bantuiala,
Bucurã-te te veseleste Näscátoare de Dumnezeu nevoia neputinta dáruie$e-mi pocáinta mai inainte
Fecioará 'i te roagá pentru robul táu. Doamnå Isi de sfâr$t. Ca prin mijlocirea cužtjutorul tåu
Stápãná a ingerilor Maicá a crestinilor, ajutá-mi mântuindu-má in viaga aceasta de acum de tot
mie, robului täu. O, Marie, cu totul färá de vrãjmasul vazut nevázut, urnblând cu plãcere de
prihaná, bucurá-te Mireasä nenuntitä. Bucura-te, Dumnezeu in voia iubitului táu Fiu Dumnezeului
bucuria celor necájiti ii rnãnéäierea celor nostru, iar la ziua Cea infricchatä a judecátii
scârbiti. Bucurá-te, hrana celor flämânzi limanul izbávindu-mä de ve§niCa infrico§ata muncá, sa
celor inviforati. Bucurä-te, cea mai sfântá decat måinchin, sä mulgumesc sá slävesc intru tot sfänt
sfinþi decát toatá zidirea mai Cinstitá. Bucurä- numele tåu in vecii vecilor. Amin.
ten sfingenia Tåtälui, läcasul Fiului umbrirea
Duhului Sfänt. Bucurã-te, palatul de lurninã al
lui Hnstos Dumnezeul nostru, Împáratul tuturor.
Bucurá-te, maica särmanilor $i Bucurä-te, lauda
crey tinilor ajutátoarea cea gata a celor ce te
Cheamá pe tine.
Preasfäntá Stápana mea, pãze$e-mä sub
acoperámântul táu, Cáci in preacuratele tale rnáini
imi pun duhul meu. Fii ajutátoare 'i acoperãmânt
sufletului meu in ziua Cea infrico#atã a judecátii
 RUCÅCIUNE CÀTRE
JUBETORUL DE OAMEM
DUMNEZEU TATÃL
el ce prin cântári fãrã täcere 'i cu laude
neïncetate e§ti slävit „intru cei de sus"192 de
Puterile cele gändite; Cel ce§i corul ob$esc al
firilor193 il faci sä-Ti inalte cuvântare de laudã dupá
cuvintele Ce sunt intr-inse Cel Ce de ïngeri, de
oameni, de vietátile Cele necuvântátoare, de stihii
i3S
intru tot sul e$i láudat si de toatá Sutlarea zidirea
cu Vrednicä cuviingži e§ti preamárit, impreunã cu
unul näscut Fiul Täu 9i Cu preasfântul Täu Duh.
Puterea Cea izvorãtoare neimputinatä pricina dintái
lb
' a izvoarelor de puterecurgãtoare ale Dumnezeirii
ale luminii. Cel preadeplin intru toate cele ce
sunt, de cátre cei mai sus de necercetat, dep$ind
cuno$inta tuturor, de cei mai dejos cu totul
neinteles, iar intru cei din mijloc cu desàvâr$re
necunoscut19î. Bunätatea cea necuprinsã pururea
vieguitoare. Cel ce intorci toate spre ceea ce este de
140
folos, fiind ïnceput al bunãtätii lgs, le
imbunezi§i in bunätatea lor le páze§ti. Cel ce
cu atât de tare dragoste ne-ai iubit pe noi ïncät
pe Fiul Täu cel unul näscut la neamul nostru l.-
ai trimis, S-a intrupat, prin iconomia Lui cea
infrico§atä, prin Cruce moarte, din stricäciunea
mor!ii din legäturile iadului cele nedezlegate
ne-ai izbävit Cel ce esti bun spre cei
nemultumitori Te bucuri de mântuirea celor
pierdu!i. Cel ce pe toti cei päcãtosi ca mine,
nurnai pentru nädejdea lor, cu milá îi ingráde$i
si esti mai iubitor de fii façä de ei decât orice
párinte.
Preainalte, Necuprinsule, Preabunule
Pärinte, Atoatefãcátorule,
Atotputernice, toti ne ïnchinám Tie ii
Tie ne ruÆäm, chemând spre ajutor
sprijin milele Tale si îndurárile Tale.
Ascultá, Doamne, ticãlOasa mea
ru<äciune, a netrebnicului
nevrednicului robului Táu. Vezi mintea
mea cea schimbãtoare zäcând inaintea
bunätátii Tale 'i a$eptând ajutorul cel de
sus, de la dreapta Ta cea atot\iitoare
cäutând mäntuirea.
Tu cuno$i, Stäpane, „Cel ce cerci inimile
rärunchii'¶", ca si intru cele de-a dreapta $
intru
-141
cele de-a stânga prin firea meaši prin neväzutii
Vrájma;i, neîmpäcat rãzhoi am de-a pururea.
LCäCi dacá mä abat spre -cele de-a dreapta, -
indatã Se inrnultete asupra mea nedreptatea
mândrilOr 'i fac spurcat si de scârbá înaintea
Ta Doamne, „Ca o zdrean!ä lepädatã s-a
socotit toatä drepta• tea mea"20U. Dacä
ticålosul meu trup îl voi griji cât de putin
pentru neputinta lui, îndatä ca o mare
sãlbäticitä se fac mintea, inima, nu pot birui
nebunia nestäpânitä a pantecelui nu mai arn
pace, ci din toate pärtile sunt tras de gânduri
cätre pofte necuvioase deaçeea cad cu totul
intru Cele de-a stânga.
Dar precum m-ai izbávit, Doamne, pentru
indurärile Tale cele multedin $ratácirea lumii,
acum, Doamne, Doamne, puterea mântuirii
mele Dumnezeul meu, scapä-ma in chip
desävâr$t be mine, ticálosul, cel ce in sinea
mea sunt de-a pururea infásurat in toatá
ráutatea mea cea ascunsá in gre#alele melecele
de multe feluri. Facä-rni-se mie osârdie tärie
prinputerea Ta, ;cáci lauda puterii noaStre Tu
esti+2P) , Doamne.
142
Cäci foartepuþná a ramas osardia mea „am cázut
ca frunzele"202 eu, ticálosul, din lenevirea mea din
lepädareainimii melé. Deci, varsä, Doamne, in
sufletul meu, o picäturá din apele darului Táu,
curätind trândävia lui cea!a orbirea, indemnandu-l
spre lupte cluhovnicesti. in noian nernárginit de
placeri ma aflu, Doamne, in necontenite schimbäri
de patimi ma primejduiesc eu, ticálosul. Chem
adäncul indurärilor Tale, Cârmuitorule a toatä
lumea. Bunule; mantuieite zidirea Ta, ca nu mã
inghitá iará§i cuptorul patimilor. Cautá spre inima DIN MUNTELE MINUNAV'
mea cea desfrânatá, Cel ce cu voia Ta toate le-ai
adus intru fiintá, si fã-o Sã se intoarcá si Sä se
schimbe, trecând intr-o viatñ mai bunä. Trimite-mi
mie, trindavului päcátosului, celui ce zic nu fac,
osârdie luminare tarie, ca cele ce le spun le 'i
implinesc. Izbãve§te-mä de cursele potrivnicului
ale stricåciunii mû mántuieste numai din bunätatea
Ta, pentru rugáciunile Preacuratei Stäpánei noastre
Náscátoare de Dumnezeu Fi ale tuturor sfintilor
Tãi. Ci Tie se cade a ne milui Si a ne mântui pe noi,
Durnnezeule,si Tie slavi-

143
multumitä $- inchinäciune ïnãl!ãm, impreuñä cu
unul näscut Fiul Táu cu Preasfântul si bunul 'i de
vialä fäcätorul Táu Duh, acunl§i pururea in vecii
vecilor. Amin.
RUGÅCIUNE cÅTRB DOMNUL NOSTRU
IISUS HRISTOS cÅND NE VIN GÅNDCRI URÅTE

A SFXNTULUI SIMEON
 lisuse Hristoase, Cuvantul lui Dumnezeu Cel fárä
de moarte, Me$erul Càrmuitorui acestei firi uria§e,
Fiul unul näscut, care färä de ani din Tatal ai
strälucit acela$ din Sfanta Fecioarä in chip negráit
ai iesit Te-ai intrupat neschimbat si neadoar Tu §tii,
ca sä izbäve$i pe cei pe care i-ai zidit, din robia
vrãjrna#ului. Cel ce de Tatãl nu despártit Si
impreunä Cu noi, netrebnicii robii Tái, ai petrecut.
Lumina nepätimirii, gonitorul intunericului
necuno$intei, strälucirea sufletelor treze, bucuria
intregii lumi a dreptrnäri• torilor, desfátarea
ingerilor ki a sufletelor, Cel ce cu totul e$i
frumusete fárä satiu; Cel intru tot iubit, intru tot
poftä dorire; pazä covär#itoare a¿minVii celor cu
adevårat intariti intru Tine, Cel din fire bun, indurat
milostiv.

145

täpâne Doamne
 la mine, ticálosul, gàndurile care
mä supárä, Cäci §tii, Cunoscátorule de inimi, Cel
ce Vezi Cele ascunse.ale inimii meles Cá sunt fará
de voia mea. lartä-mi-le, Stápâne al tuturor, Sá nu-
mi fie socotite I mieiñtru päcat. Ci milostiv fä+
cându-Te mie, trimite-mi darul Täu de la scaunul
cel sfánt al slavei Tale acoperä neputinta mea,
netrebnicul rob al Táu. „intelep!este-mä si voi
inváça poruncile "Ihle"Àu si voi fi viu. Vindecã
ränile sufletului meu si lumineazä ochii ca sä
inteleg de-a purufea, boamne, iconomia Ta fácutã
intru mine. Cäci a innebunit cugetul a;adar ce-Ti
voi zice Tieanai înainte Cunoscãtorule, Care „cerci
inimile rärunchii"2D5J Tu §tii cä „inseteazä de
Tine inima mea ca un pãmânt uscat"2iS. Asadar,
trimite darul Täu, Doamne, c. sä vie sä sature
foarnea mea si Sá adape setea mea, Cäci de Tine
doresc si insetez, Lumina adevárului, Dätätorul
mantuiríi. Deci, varsä, Doamne, o Picaturä a milei
Tale, ca siseaprindä ca o väpaie in inima mea sä
unistuie márácinii ciulinii ei, adicä gandurile cele
rele, si osäse facä mintea mea ca un roh, numai pe
Tine sä Te doreasca Tecaute;
146
Mäntuitorul lumii. Izbáve§te-mä, Doamne, de toli
nevázuçii vrájma§i cei ce Vâneazä sufletul meu si
imi dárui#te ca färá de päcat§i in pace sä
sävârcealaltä vreme, in petrecere curatä, in viaþ
bine pläcutá, in räbdare neînváluitä dupä multimea
indurärilor Tale, da-mi iertare greželflor mele din
fiecare zi.
AFI, Stäpane singur bunule, ascultá rugäciunea
mea impline$e cererile inimii mele, ca sä mä fac
bisericã a Darului Tau, pentru ca, locuind el in
mine, sä-mi strängá cugetul ca un frau, ca nu
cumva, rátäcind, sä-Ti gre§esc Tie sä fiu Sc0S
afará din lumina Ta. Cá Tie se Cade a ne milui a ne
mäntui pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru, Tie
mul!umitä inchináciune inäl!ám, impreuná cu Cel
farä de inceput al Täu Párinte si cu Preasfántul
bunul de via!á fãcátorul Täu pururea in•v tecii
vecilor, Amin„
RUGÁCIUNE
CATRE SFAMUL DUH
 tápané Doamne, necuprinsule,
Duhule cel intru tot sfánt, atotputernic ii de via!á
fňcátor, care din Tatál purcézi intru Fiul Te
odihne$ti, Lumina cea gánditň fi neincetatá si
mai presus de intelegere, Puterea Cea
neasemuitá ii Vie, Cel ce risipe#ti rnun!ii, Cel ce
faci cele ce nu sunt, Cel ce páze$i zidirea Sá nu
cadá, Cel ce ai fácut podoabele cere-#ti le dái lor
dupá putere sň se indulceascá pururea de
suflarea Ta ceasfintitoare. Prin Tine s-a despártit
unirea limbilOr, prin Tinese innoie$te toatá
zidirea, Venind iará$i la inceputul ej, prin Tine
„tot sufletul viazá si cu curátie se inaltá 4'20V prin
Tine toatá vietatea prime*te suflet. Cel Ce mi*ti
zidirea intreagá ii dai putere, Cel ce pe toate le
cupnnzi tuturor le Stai de fatá, Cel ce tuturor
celor vrednici le dai sfintenie dupá másura faptei
bune. Slava cea preaminunatá, Bucuria cea
negráitá, Veselia ceamai presus de minte,
Vistieria cea cu totul
148
in!eleasá a vie!ii celei vesnice, Adáncul darului,
Cel ce luminezi cugetele noastre spre in!
elegerearninunilor Taleó Cel ce pe toate
leňmpline$i, dar nu Te sfár;esti, Cel cerugáciunile
tuturor le prime$i, Cel Ce toate legii, le
limpezesti, le descoperi, arátánd cá e*ti de o fiin!á
cu Tatál $i cu Fiul. Cel ce dai povátuiremintii ca
sá vadá cele nevázute prin dumnezeie$tile
Scripturi, Cel ce le sávársesti pe toate ihtrutoti
spre folos dupá másura fiecáruia, ii intru cei
lucrátorł fi intru cei privit0ri 2U'. Ínáltimea cea
neatinsá si adáncul care pe toate le poartá, Cel Ce
ne duci deminá la ceruri, de#i pururea Te míniem,
Te ispitim ii Te intárátámi
ÍnsuĘi dar, Mángáietorule bune, nu má párási
pe mine, cel Ce in fiecare zi ili gre#esc Tie si Te
intá+rát. „Nu Te depárta de mine. la aminte spre
ajutorul meu, Doarnne al mántuirii mele”20S. Má
rog bunátňtii Tale, Stápáne, dá-mi dar de
pricepere tis gálO#iei mele, ca sá inteleg fi Sá
lucrez cele bine plácuteąie mie de folos. Íntáre#te-
má, ca sá nu fiu rápit ii dus impreuná cu cei
Dáruieste-mi sá má smeresc fárá Slavá de;artá, sá
pátimesc impreuná cu cei ce pátimesc, sá sufár slavá cu buze nevrednice, laudå, multumitá
ispitele si inchinãciune Oi înall eu, päcätosul nevrednicul
robul Táu, si deopotrivä Pärintelui Täu,
ziditorul Cel färä de inceput§i Celui de 0 fiin!á
149 .ii de 0 fire al Lui Fiu, totdeauna, acum
färä de fäþrnicie, färä prihänire sä lucrez voile iiorurea Si in vecii vecilor. Amin.
Tale. Asa, Stäpáne al tuturor, Preabunule, ' RUCÅCIUNÈ
curäte$e-mã de päcatele mele de ispitele ce CÅTRE SFÅNTA
Vin asupra mea. Izbäve§te sufletul meu din TREIME
mana celor spre Tine a nädãjduit sufletul meu A SFÄNTtJLtji
$ in umbra aripilor Tale voi nädâjdui"210. IOAN GURÅ DE AUR
Doamne, inaintea Ta sunt, fä cu mine mila Ta
cea mareši ajutá säráciei mele, bätánd räzboi
pentru mine cu vräjma$i mei, cáci nu cunOSc
lava Tie,
rautatea lor uneltitá asupra mea. Numai Tu 1e
Doamne Dumnezeul nostru; slaváiTie! „Slavá întrti
cuno$i mai înainte 1e vezi pe toate, deci Tie Ti
cei de Sus si pe pámânt"2H, Celui fárá de rnásurä
se cade a mä izbávi pe mine. Doamne, dá-mi
mai presus de toatã fiin!a dumnezeirea, unul Singur
mie in cealaltá parte a vietii mele sä petrec
Durnnezeu. Slavä Tie, preainveleptule Zidi• tor si
viatá neprihãnitá 'i curatä ca sä aflu har
Stipânitor a toate§i Fãcátor de biñeal nostru tii
ïnaintea Ta, mä rnãntuie$eîntru fericirea Ta
Dätãtor, pentru toate cate suntem si Cäte avem.
cea covár$toare milostivirea Tacea negráitä.
Slavä Tie,Celui ce ne suferi pe noi, nevrednicii si
Cáci intru Tine de la Tine este -vie!uirea mea,
pácátosii, sá stãm inaintea slavei D Tale.D Slavå
fiingarea, cunoa$erea a tot gandul bun, Tie
Tie, o, fericitä Treime, in desávâr§itfi si preacuratá
firii, Pärinte, Fiule si Sfinte Duhule. SlaL vä Tie,
FáCãtOrt11 atoatä firea Cea eánditä simtitá. Slavä
Tie, preabunului, atotputernicului, mai presusde
fiintã. milostivului induratului Pärinte Stápán. Mä
inchin cu sufletul si cu trupul märirii Tale, e11'
zidirea Ta cea preanetrebnicá. Laud fritee
lepciunea Ta cea necercetatá, multurnesc purtárii
TaleO grijá celei cu totul nein!elese, Preabine-
151
cuväntez indelungã räbdarea Ta cea cu totul
neasemuitä preabunä.
Dumnezeule, Treimea cea preasfântä
preafericitä, mantuie$e-mä. Dumnezeule, „lauda
mea sa n-0 treci sub täcere. "213 „la aminte spre
rugäciunea mea nu mä pärisi "214 Dumnezeule
Preasfinte, prin Cuväntul Tåu prin Duhul Táu,
sfinge$e-mä. Cu cuvântul Táu zideste-mä din
nou cu Duhul Tiu povätuie$e-mä. Mintea mea
cea ornorata s-o învie Cuväntul Tåu, iar voin!a
mea, Duhul Täu preasfânt. Doamne, Cel
mareïntru tärie ternic, sädeste in inima mea
dragostea legilor Tale, supune Cuvântului
simçirile mele, intãreite cugetul meu, lumineazä
mintea mea Cu razele adevärului Täti, întoarce
vointa mea cätre 'Eine. Cel singur cu adevãrat
dorit, deprinde limba mea sá zicã totdeauna:
„Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluie$e-má". Doamne, prin fericita Fecioarä,
curäte§te-mä pe mine, pácátosul rná mantuie$e.
Doamne, prin Crucea Ta päze$e-mä. Doamneó
prin sfin!ii Täi ingeri ingräde$e-mä. Doamne,
prin sfintii márturisitori ai adevärului
intrarmeazá-mã. •Doamne. prin toti sfingii
trimite peste mine mila Ta. Doamnelisuse, in dar
miluie§-
152
te-má pe mine, cel räscumpärat prin sängele
numele Täu preasCump. Duhule al lui Dumnezeu
cel preasfánt, vino Te sálãsluie$e intru mine, §terge
spurcáciunile Cele de multi ani ale päcate lor mele,
goneite de la mine duhurile desfrånárii ale
vicle§ugului, strálucšte in imma mea fäclia
darurilor Tale, opre$e-má impiedicá-mä de la
împátimirile veacului acestuia, trage-mã cu totul
cätre dragostea de-a pururea vecuirii. Preasfàntä
Treime, prin indurárile Tale miluindu-má,
mantuie§te-ma.
Învrednice$e-mä sá-Ti inalÿ cu evlavie
rugáciunea desävãrsitã si de Dumnezeu invátatá:
„Tatäl nostru Care esti in ceruri, Sfinteascñ-se
numele Táu"5'4 Doamne Dumnezeule, dä-ne
nouå, rohilor Täi, rugämu-ne, ca întru neincetatá
mântuire a sufletului si a trupului sá ne veselim,
prin mijlocirea slãvitei• sifericitei pururea
Fecioarei Maria invredniceste-ne pe noi ca,
izbåvindu-ne de scârba aceasta de acum, sä ne
indulcimde ve§nica bucurie, prin Domnul nostru
lisus Hristos, cu Care; împreunåcu Sfântul Duh,
viezi ii impäräte$i in vecii
vecilor. Amin.
DRUGÀCIUNWCÅTRE
DUMNEZEU TATAL
CEL OAMENI
eata, diniinéala si la amiazá
Te láudãm, bine Te cuvântárn, ne inchinåm Tié;
Doamne Durnnezeul cel intru cei de suS, Tatãl
cel cu totul fárá de incebut, cu desävûr§ire mai
presus de ve#nicie, Rädãcina Cea färä de
început si atotpricinuitoare a odraslelor Celor
mai presus de fiin\å, a Fiului Täu celui
dumnezeie$e incepátor ii a Duhului Täu celui de
via!á incepátor. Cel ce e§ti mai presus de
„cum?" sau Ci in Chip Simplu de nedescris ai
ocuprins in Tine mai dinainte toatá fiin\aê lî. Cel
ce rever§i din plinátatea Ta luminà buná,
ganditá, izvoratoare Care sträf luce$e toata
mintea, si pe cea mai presus de lume, pe Cea din
lume. Cel LCeSpre toate Cele ce,sunt îti intinzi
bunátatea Ta cea dumnezeiascã. si Chiar mai
presusde toate, nici cele de culmea, nici cele de
jos Cel ce pe noi, care ne depärtãm de Tine,
neintorcispre Tine
154
 ne întäre$i, ne imbuneziì ne luminezi, ne
innoie$i chemi iará§i pecei ce Te doresc cátre via\a
fericirea cea adeväratá. Cel ce pe toate le inconjuri
cu nemutare si de le umpli tuturor cu bunátate le
imparti cele ale Tale pe cat poate primi firea
fiecäruia dintre cei ce se mântuiesc, rämái de sine-
Ti, neie$nd din ináltirnea nemárginitá.
Multumesc Tie, Stäpâne preabunule, Cá m-ai
invrednicit pe mine, pácátosul nevrednicul robul
Tiu, sä int5mpin in ceasul de acum fata sfintei
Slavei Tale intru märtürisire sä-Ti aduc Tie Cántare
de laudä slujbá la vreme. Multumesc Tie Cá pururi
aduci asupranea celede folos mäntuitoare dupi
mare mila Ta dupä multimea indurárilor Tale.
Multumesc Tie cä in Cele de-a stänga -Si in Cele
de-a dreapta mä páze$i imi dai totdeauna mijloace
de aflarea vie!ii. Multumesc Tie cä imi ajuti in
Chip Väzut nevázut, cunoscut necunoscut, ca unul
ce sunt prins de toate cele pämántesti, sä mä unesc
intreg cu amintirea de Tine, cea de luminä
dãtåtoare
Mul!umesc Tie pentru toate câte ai fäcut faci spre
miney ticälosul $ netrebnicul robul Tau.
155
De aceea, Preabunule Stãpâne, „indrépteàzá
rugáciunea mea ca tätnâia inaintea prime§te-o ca
pe o mireasmä de bun miros intru Jertfelnicul cel
gândit si sfânt. Cáci, iatá, ridic spre Tine ochii
sufletului ai trupului, ïrni inalt Spre Tine mintea
inima. Primeste-mä acum pe mine, cel ce laud,
multumesc binecuvàntez slavara cea negráitá,
curáte§te-má de toatá spurcäciunea trupului a
duhului fiu al Luminii prieten al zilei ma fã. Sã
nu te scarbe§ti, lubitorulede suflete, de mine, cel
ce in fiecare zi Íti gre§esc Tie Te intárât. hStiu cá
de toate pãcatele m-arn fácut vinovat, însä, desi
foarte mult Ti-am gre$t Tie, Ia indurárile Tale
de-a pururea alerg, desi pestenisuri Te-arn
intärâtat pe Tine, Ia bunátatea Ta nazuiesc. Deci
Sá nu treci cu vederea rugáciunile mele, ale
pácátosului,. Cáci neajunsä este bogá!ia
indurárilor Tale. Sá nu má páráse;ti, Cáci spre
Tine nádäjduiescochii sufletului meu. Ci, precum
m-a acos perit darul Táu pánä acum, pânâ Ia
sfâr$it sá nu-l iei de Ia mine, pentru rugãciunile
 Preacura• tei Stãpânei noastre Nãscátoare de
Dumnezeú

156
ale tuturor Sfintilor Täi. Cã bun ii iubitor de
oameni Dumnezeu e$i fi Tie slavá mulÿumitá si
inchináciune înállám, impreunä cu unul náscut
Fiul Täu si cu Preasfantul $ bunul de viatá
fäcätorul Táu Duh, acum pururea in vecii vecilor.
Amin.
 RUGÅCtUNE CÅTRE
DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
L
A IOAN EVGHENICOS,
DIACONUL NOMOFÐAXUL
FII.OSOFUI,••
oarnne, lisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu cel viu, care Te-ai arätat in
lume ca sä ridici päcatul lumii, Cel ce pentru
mantuirea oamenilor Te-ai fäcut 0m fárñ de
päcat, ca sä ne scapi din rätäcirea vräjmasului,
sfinþnd firea noastrã, si sä ne innoie§ti viata
vesnicá, fãcându-ne cunoscut pe adeväratul
nostru Dümnezeu.
Ridicä de la mine toatä nesimtirea
nepricepeYea, toatã trãndävia 'i lenevirea, toatä
fáptuirea urâtä desfãtarea, toatá nepäsarea cea
rea. Intoarce, lubitorule de oameni„ Doamne,
mintea mea cea iubitoare de pácat spre voin\á
bunä särguitoare, spre implinire sârguincioaSä a
poruncilor Talecelor deviatá dätãtoare, spre
poftire a bunátätilor Tale celor negrâite, spre
dorire neincetatá a împäräÿiei Tale Care „se
sile§te de silitori se spre ingrozire, fricä cu
tremur de munca ceave§nicá. Pune insufletul
meu dorul bucuriilor cere$i, ca sã defaim
desfåtärile cele pámânte$i„ dšarte;i lume§ti Sá
iau incä de aici arvuna vielii celei pururea
vecuitoareši afericirii celei ce vasä fie petrec in
lume Caaln mai presus de lumeJ aia cum Tu,
Doamne, Ziditorule minunate, I-ai zidit pe om
dintru început si voiai Sá petreacâ el totdeauna,
Sträluce$e peste mine Soarele dreptätii,
Lumina. lumii, Razele cele blande de viatã
fäcätoare räceala •cugetárii a firii mele celei
nepricepátoare. Puterile cunoscätoare 222 ale
sufletului meu lumineaŽá-le, arnintea intelep!
e$te-mi, cugetul întäreste-,mi, párerea intemeiaz-
o, infáptuirea îndrepteaz-o, simprea páze§te-o,
deschizäturile cele din afarä (ale trupuluil' spre
care prin care vine rázboiul invatá-le, ochii
infraneazá-i indruma-i vadã neted $drept,
urechile deschide-mi-le spre ascultareaši
pricepereaintelepciunii Tale sfintelor Tale
cuvinte desfatá-leca la „un glas de veselie de
laudá de mirosul Stäpãne$e4 'i fá-l Sá caute buna
mireas-
159
mä a mirului Täu cel gändit, Mire „cel mai
frumos împodobit decât toti ve$eje§te gustul,
indrurnä pipáitul ca sä tindá cu cuvio$e spre
lauda slavei Tale spre ïndestulatä facere de bine
aproapelui nostru, iar picioarelesä alerge cu
osárdie pe calea Cea dreaptä a sfintelor Tale
porunci si pace sä vesteascä. Sáde$e in inima
mea frica Ta cea preacuratá printr-insa cätre
dragostea Ta intraripeazá-mä.
Pune intru mine; Doamne; Dumnezeul meu,
amintirea nestearsá a sfäntului Täu nume, de
unde Vine adevärata bucurie, fácându-mã
bisericá Tie; locuind si umblánd intru mine, totul
sfingindu-má, luminándu-mä veselindu-mä,
preadulce lisuse Hristoase, cu darul Täu cel
negrãit 9i „fä-!i intru mine"223, nevrednicul,
impreunä cu Tatál si cu SfåntulTãu Duh, ca ale
Tale sã le gändesc, ale Tale Sá le gräiesc, ale
Tale sä le fac, ale Tale sále cuget, ca sã viezi Tu
intru mine eu intru Tine, intru ale Tale sä
vietuiesc 9isá rásuflu neincetat. Depãrteazä de la
mine, iubitorule de oameni Doamne, toatá Slava
desartä Si mândria§i zdrobitä smeritä si duh
drept
ihnoie$e intru Cele dinláuntru ale mele"22b.
Doamne, „Cel ce spre cele smerite prive$i þ',
fácåndu-le ale Tale puterea Ta cea mai inainte
väzátoare cuprinzatoare cele inalte rnândre
dedeparte le cun0ëti"Z27, care nu au nici o
aproPiere de Tine. Pune intru mine, Iubitorule de
bine, Doamne, necurmatá neincetatá cugetare la
moarter temeiul filosofiei celei bune 2ZS, purtare de
grijá pentru plecarea din lumea de aici, aducere-
aminte de ceasul sfâriitului meu, pomenirea
despãrþrii sufletului de trup, Cäci „pämânt sunt si
in pämàntmä voi duce"ž29. ìi va fi frumuseçea
mea, Cea fäcutä dupä ëhipul lui Dumnezeu, pocitä,
neslávitá, fàrä Chip, cä nu dupá multã vrerne va fi
putreziciune, spurcáciune mãncare viermilor. Vai,
cä „desertãCiune estetot omul ce viazã. Cum
treceomul, ca un- Chip, dar in zadarse tulburã ú230.
„Omul e ca iarba zilele lui ca umbra trec. Cäci ca
floarea se vestejeste"231 si ca un vistrece se
risipe§te tot omul. Cá fum in näri estesuflarea
noasträ si toatä slavwomului ca floarea ierbii.
Surpä, Doamne, omoará cugetul meu cel
trupesc„ ca sä nu fac ceea ce urasc, nici nu iubesc
161
ceea ce må scárbe$e, nici "Sänu caut la
de§ertáciune si 'la nebunii mincinoase"92.; Fä
neputincioasä, Doamne, toatã uneltirea
potrivnicului Si stinge sägetile vicleanului cele
aprinse; cu täria Ta cea atotputernicã. la de la
mine, indelung-rábdãtorule si întru tot bunule
Doamne, poftele Iürne$i pornirile pátima#•; ca
Sä nu tulbur Zadar, ca Sä nu voiesc så plac
oamenilor, Ci Tie, bunul méu stipân, Fäcátor de
bine Pärinte dupá dar, ca Sä scap de lumea cea
amägitoare de tiitorul lumii ii Sä ma fac pe
deplin al Täu, al Fãcátorului si Durnnezeului
Mántuitorului meu. „Pätrunde cu frica Ta
cärnurile melé "2U, Cel ce I-ai omoråt pe uciga§
preacuratele Tale maini picioare le-ai pironit pe
Cruce, ca sa väde§ti påcatul in#eläciunea
vräjrni½ului. Ridicá-mä din noroiul nebuniei, din
tartarul uitñrii Fi din iadul impietririi, Cel care
numai cu voirea Cu glasul Täu cel atotputernic ai
ridicat pe Lazår din mormant a patra zi si Cu
moartea Ta cea de viatáfåcátoare I-ai inviat pe
om si I-ai Sculatve Adam impreuná Cu tot
neamul.
162
Binevoie$e, Doamne, Sá petrec eu întru
sine.mi întru frumusetile. sufletului, cätre•ele sá-
mi am mintea toatä sarguinÿa silinta, sä-mi
Chipui strálucirea -cea ganditá frumuse!ea Cea
neasemänatá, Sã Te doresc pe Tine, Mirele cel
gandit al sufletelorJcel „frumoscu podoaba mai
mult decât fiii- oamenilor«gu , bucuria Ta Cea
negräitä Sä o poftesc Sä nu mä lipesc de cele
trecätoare, Sä nu rnã amägesc cu
podoabevremelnice nu ma plec celor ce 'räumá
sfátuiésc. Spalä prin Stropirea curäteniei in oameni, Doamne. Pentru rugáciunile
scäldátoarea Iacrirnilor celor fierbinti Preacuratei Maicii Tale, ale Preabinecuvântatei
spurcäciunea rãutãVilor mele. Sträluceste fäclia Stápànei mele Näscátoare de
mea sufleteasca prin untdelemnul facerii de bine Pumnezeu ale tuturor sfintilor tái. Amin.L
al dragostei celei adevárate cátre aproapele- RUC,ÅCIUNE CÄTRE SFÅNTCL

invrednice$e-má, Doamne, sá-Ti aduc Tie in 10c

de mir bine mirositor, in loc de mir scump de
mult prev via!á curatä, intru pocáintá agonisitä de
mine. incredin!eazà via!a mea ingerului päcii cel
mpárate ceresc,
credincios päzitor, suflarea mea taberei Sfäntului
Înger pe scurt, Ingerului celui luminos, Preasfinte, Preabunule, Duhul adevárului, care
pováÿuitor, ajutátor, apárätor al ticälosului meu intru o fiintá e$i unit cu amândouä dumnezeie$ile
suflet. Ca Si acum, cu nevinovávie fárä de ipostasuri, Cel ce împreunã Cu Tatál si Cu Fiul "ti
inchinat slävit, care ai gráit prin proroci. Celce
aiumplut pe Sfintii Apostoli de sfintenie de darul
163 cel de la Tine- Cel ce imparti tuturor potrivit puterii
darurile Tale desparti precurnvrei däruirile. Cel ce
osândá impártãsindu-mä Pärticeléi sfinteniilor
dai credincio;ilor cuno§tingaca o bunä mireasrná 23S.
Tale, trupului sânúelui Täu celui de via!ïfäc.á+
Cel ce sufli intru mine viati imi diruiesti intelegere,
tor, sá má- sfintesc 'i sa mä -lumineÇ iar dupä
Cel ce dai sufletului bárbátie, rábdare si dreaptä
viata aceasta fiu randuit in corturile drep!ilor, in
socotin\ä, bunacuviintä Cea tainicäQ§i
lica§urile sfintilor,Än partea celor ce din veac
preafrumoasá. Cel ce e$i tot intrusine-Ti si intri
bine Ti-au plácut Tie sá ma invrednicesc
prin toate Duhurile cele cere$i, intelegátoare,
impäräþei Tale celei vešnice, iubitorule de
curate, preasubtiri ingere$i Puteri. Cel ce pe cele de
sus pe cele de jos le împline$i pe toate impreunä le
carmuiesti. Cel ce ïntelepte$i pricinile• tuturor Zg6..
Cel ce luminezi spre intelegere tot
165
Ce se mi#'á. Cel ce faci ca celecé vor fi sã fie
VäŽute ca cele ce sunt de fatä. Cel ce dai
sufletelor ca impreunä cu trupul sâ le vadä pe
cele din ceruri' Toate bunãtätile din Tine ca
dintr-un izvor se varsa lucrarea cea bunä,
intelepciunea, puterea, mangâiereav bucuria,
bárbátia sufletului.
Multumesc Tie cá m,ai invrednicit pe mine
pá• cätosul sã trec lungimea zilei al carei sfir$t
imi este necunoscut Sá ajung fará piedicá pâná
in ceasttl acesta. De aceea, prime$e-mä,
Doamne, 'i acum, pe mine nevrednicul robul
Täu, cel 'ce má apropii de Tine si má rog sã
dobândesc ajutorul Täu si däruieste-mi curátire
prin pocäintñ de spurcáciunile mele preaurâte,
lucránd237 in chipurile pe care le §tii, ale
intelepciunii Tale celei de nearcetat, mántuirea
mea, gonind lenevirea trándávia sälásluite intru
mine. Risipe$e gândurile Cele viclene
necinstite scoate-le din inima meavD07
moleite pornirile cele fárã de socotealá ale
trupului meu. Opre#te mi#cärile cele pátimase
ale sue fletului meu. Ridicá ii depárteazá'de
cugetul meu cugetärile putrede grijile pe el sá
se indeletniceascá numaicu cele cuviincioase:
166
ingelepte$e-mã Sá gráiesc cele trebuincioase si sã
fac cele folositoare in vremea rugáciunii opre$e
robirile mintii mel toate abaterile ei ïngrú4e§te-le,
Si 0 povátuie§tein calea Ta, ca Sá fie nerãtácitá
catre Tine sá ia aminte necontenit Ia privirea 238
slavei Tale. Risipe$e toate urzelile cele cu multe
viclenii pornite asupra vieçii mele, de toatá puterea
cea vicleaná ucigätoare de om. Cãci inaintea Ta
stau, pe Tine Te laud bine Te cuvantez Tie má
inchin, itnpreunä cu Cel färä de inceput Pricinuitor
al táu Pãrinte cu Cel de ofiintá fire cu Tine Fiu al
Lui, totdeauna,o acum pururea in vecii vecilor. Fiului Sfântului Duh, acum pururea 'i in
Amin. veciivecilor. Amin.
CÅTRE RUGACJUNF, cÅTRE
DUMNEZEU TATÅL CEL
SFÅNTA TREIME
IUB[TOR DE OAMENt

mpäráþa Cea färï de început ii de-a

ti mulçumirn Tie intru tot bunule Stápâne,
pururea vecuitoare, Lumina cea in trei sori,
Párinte mai presus de fiintå, mai presuS de minte
dumnezeiascä Íncepätoare Cea a toate tiitoare,
mai presus de cuvânt, intemeierea cea mai presus
O Dumnezeire in trei ipostasuri, Care de
de fiin!á ascunsä Íntárirea Cea neclintitá, Náscátor
nenumära• tele Puteri celegânditeThžincetat
cu totul fara de început al Fiului Táu Celui de via\ã
esti slãvitä, primetite aceste rugáciuni ale
fäcätor a cärui márime nu este cu putintä a o spune
noastre, ale nevrednicilor robilor Tái ne iartá
datoritå ne.sfâr$rii nemarginirii% Cel Simplu mai
nouä Orice devoie sau färâ de voie Ti-am gre#it
presus de simplitate dealnitate 240, Cel decâttoatäîn\
Tie, Stäpänul nostru cel lesne de împãcat.
elegerea mai malt, Bunátate cu totul nemärginitä
Am gresit inaintea Ta, Sá nu ne dai pe noi
nepovestitá. Multumim Tie Cá ne-ai däruit nouä
Vrãjma§ilor no$ri spre mâncare, ci fä cu noi
necredincio$lor ca slobozi Cu fericire Sá rostirn
dupá bländetile Tale. Izbäveste sufletele noastre
numele Täu cel negráit, de nein!eles necuprins Ide
de toatã nápádirea lor ne dá nouä tarie asupra
mintel $, lucrul cel mai Sá Te chemäm Tatá pe
lor ne invatá ca neîncetat sä lucräm voia Ta in
Tine, Cel intru cei din inálvime neinteles. Íti
toate zilele vieþi noastre. Cä Tie Se cuvine
multumim Tie, Dumnezeule, Cel ce bine ai Voit ca
toatá Slava, cinstea si închinäciunea, Tatálui,
 Lui patitni fi prin Crucea cea mántuitoare; din tira
nia diavolului fi din stricáciunea mortii ne-ai scos.
multumim Tie, Ďoamne al Puterilor, Cel ce in
ceasul al treilea ai vársat Duhul Táu cel Preasfánt
peste Sfin!ii Apostoli Vai umplut pe ei de darul, de
in!elepciunea de Priceperea venité de lá Tine, pentru
mántuirea neamului nostru.
Insuli iubitorule de oarneni, Stápáne, auzi
cuvintele rugii mele ii prime$te rugáciunea mea, a
pácátosului, ii preCum m-ai zidit numai din
bunátatea Ta, totAsa, pentru ea, tnántuieste-má. Cici
din faptele mele nici mácar o urmá itearsá de
mántuire nu am; ci doar a;teptarea muncilor de
multe feluri. Cáci dacá $i „pentru un cuvántdesert
mi se Va cere seami in ziua cercetárii"241
nenumáratelor fárádelegi cu care am greqit eu,
ticálosul, ce ráspuns voi putea da eu? De aceea,
deznádájduit fiind de orice indreptare prin fapte,
alerg doar la bunátatea Ta, 'care cuvántul ii
toatá mintea ii, Vinánd-oca pe o ancorá tare a
nádejdii, má rog márturisindu-má:
Am gre#it, Doamne. Am nelegiuit, iartá-má,
Stápáne. Te-am intárátat, imblánze$te-Te
170
unul näscut Fiul Táu, prin Care veacurile le-ai
facut,sá se facá Om, prin
169
'i páze$te -deacum inainte ticálosul rneu suflet
neintinat cu constiintá curatá. Izbáveste-má ii má
mántuie;te de valul cel mult involburat fi mult
turbat al gre$elilor mele celor de voie sau fárá
Stünlá má indrepteazá la limanul cu totul lin al voii
Tale celei de viatá fácátoare ii mántuitoate. „Dá-mi
mie intrucuvántul Táu intelepciune si Intru frica Ta
insuflá D Adu-tiaminte de mine cu milá, Doamne,
cánd chem eu numele Táu cel preasfánt inchinat, si-
mi dáruie#te mie cealaltá parte a zilei acesteia
pa;nicá fárá de pácat. invrednicey te-má sá Te
iubesc ii sá má tem de Tine din toatá inima fac intru
toate voia Ta cea sfántá, pene tru ruAáciunile
Preacuratei Stápánei noastre Náscátoare de
Dumnezeu fi ale tuturor sfintilor Tai. Cá bun,
iubitor de oameni e*ti Tie, Slavá fi multumitá
inchináciune ináltám, impreuná cu unul náscut Fiul
Táu cu Preasfantul ii bunul ii de viatá fácátorul Táu
RUGÁCIUNE
PÁTRE DOMNUL NOSTRU
USUS HRISTOS
oamne lisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluie#te-má. Doamnelisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajutá-mi mie.
Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
sádeste fricžł Ta in inima mea. Doamne lisuse
Hristoase, Fiul Illi Dumnezeu, ;pátrunde cu frica Ta
cárnurile mele"243: Doamne lisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, páze$te-má Sub acoperámántul Táu.
Doamne lisuse HristOaSe, Fiul lui Dumnezeu,
fere;te-má detoatá bántuiala cea vicleaná a potriv;
nicultli. Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui
Durnnezeti, acoperá-má de intunecarea vrájma$ilor
celor Vázu!i nevázuti care-mi fac ráu. Doamne
lisuse Hristoase, Fiul lui Durnnezeu, goneste
gándurile cele viclene, uráte;- hulitoare ii; Cártirile
Duh, totdeauna, acum fi pürurea 'in vecii vecilor.
Amin,
din ticá• losul ii sármanul meu suflet. Doamne
lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, goneste de la
mine pe totvrájmaqul potrivnicul vázut si nevázut
Doam-
172
ne lisuse Hristoase, fá cu mine ceea Ce imi este de
folos. lisuse, Fiul lui Dumnezeu; ajutá-mi mie.
lisuse; Numele cel mántuitOr, mántuieste-má.
lisuse, Mántuirea mea, intáre#te-má intru frica Ta.
lisuse; Fiul loi Dumnezeu, curate;te-má de
toatámecuráęia si fárádelegea. lisuse, Fiul lui
Dumnezeu, inva!á-má sá fac voia Ta cea sfántá sá
pázesc porunCile Tale. lisuse, Piul lili Dumnezeu,
pázefte-má de limba mea. lisuse, Fiul lui Dumnezeu
celui viu, páze$te-má in ziua in. noaptea aceasta
fárá de pácat, fárá de smintealá fi nesupárat de toatá
bántuiala rea a urátorului de bine a stricátorului de
suflet diavol, Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, sloboze;te-má de toatematimile.
 Doamne -lisuse Hristoase, izbáveste-má de nesi
de uitare. Doamne lisuse Hristoase, fereste-máde o
toatá ispita pripealaao. Doamne lisuse Hristoase, dá-
mi suspin neincetat, umilintá aducere-aminte de
moarte. fisuse, Fiul lui Dumnezeu, deschide ochii
inimii mele casů vád folosul rugáciunii *ial citirii.
lisuse, Fiul lui Dumnezeu, in• cum se cade sá má
rog *isá chem numele
Táu cel sfánt. lisuse, Fiullui Dumnezeu,
Dum,
173
nezeule preadulce, Cel ce pentru mine cu trupul
cruce moarte ai räbdat, cum stii 'i cum voiesti
miluie$e-mä pe mine pácátosul nevrednicul rob al
Tau. Doamne [isuse Hristoase, FiulluWurnnezeu,
Dumnezeule, Mántuitorul meu, Dulceata cea
negräitá, Numele cel mántuitor, dáruieste-mi mie;
nevrednicul rob al Täu, umilinth luminare a inimii,
pentru Ca, luminat fiind, sá várs cu desfátare
lacrimi intrurugäciunecuratä, pentru Ca prin putine
lacrimi sá $ergi zapisul cel mare al pacatelor mele
prin putinä suspinare sá stingi focul arzátor, Cáci de
imi vei da sá pláne aici, Stäpäne, má voi izbávi foc
nestins.
ìtiu, cu adevárat stiu, Índelung-rábdátorüle
Doamne, cá in fiecare zi§i ceas Te intárât*i Te
mânii peste másurá. Dar bunátatea indelungä
rábdarea Ta sá biruiascá ráutatea $amáräciunea
mea. Cäci dacá maic.a, de§i copilul e neascultátor,
nu poate så-l páráseascá, invinsä de
milostivirilesale, cu mai vartos bunätatea Tav
m6catá de nemarginitele Tale induråri, va birui
rautatea mea: Asa, Dumnezeule al milei $al
indurárilor, izbáveite-má de urzelile cele viclene ale
spurcatu-
174
lui cumplitului rázboinic care in fiecare ceas line
necäje$e sufletul meu in ganduri rele urâte,
Puterea Ta cea negráitá, Hristoase, care a certat
valurile märii, sa-l certe pe el nelucrätor sá-l facä
departe de la mine, robul Táu, sá-l arunce, caci in
fiecareu,i Gi innoie$e asupra mea máiestriile lui
se sarguie$e sá stápâneascä cugetul meu Cel slab
sá má despartá de Tine de dumnezeie$ile Tale
porunci. Ci trimite degrabä, Stáuparle mult
milostive, ajutorul,tau de la mine, netrebnicul
robul Tau, pe balaurulcel mare, impreunä cu toate
gándurile lui cele viclenen§i Spurcate, pentruCa
sá Te laud curat sá Te slávesc pe tine, impreunà
cu Cel fará de început al tiu Párinte Cu de via!á
fäcätorul Tau pururea§i in vecii vecilor. Amin;
RUGÁCIUNE
cÄTRÞ .SFÅNTUL
oamne impärate ceresc,
Mângâietorule, Duhul adevãrului, milostive$e-te
spre mine, päcãtosul robul 'Täu, iartåmie,
nevrednicului, toate câte Ti-am gre$t Tie ca un Om,
sau mai bine sä zic, nu ca un Om, ci ca un lipsit de
omenie§i mai räu decát dobitoacele Cele
necuvántätoare, de voie ii färá de voie, din lenevire,
din obiceiul cel ráu, din räpire sau din neluare-
aminte: ori de m-am jurat pe numele Täu cel sfânt,
ori de l.am hulit, sau pe cineva sau am scârbit, sau
am clevetit in mania mea, Sau am mintit, sau am
dormit peste mäsurä, sau pe vreun särac venit la
mine nu l-am bágat in seamá, sau pe vreun frate l-
am vätámat l-am amãrãt, sau m-am mändrit, sau m-
am mániat sau, stand eu la rugáciune, mintea mea
Cea rea a umblat rätãcind in lumea aceasta, sau
peste mäsurä In-am desfátat, sau nebune$e am ras,
sau lucruri rele am cugetat, sau
176
frumusete Stráiná am väzut de dânsa mi sua ránit
inima, sau cele necuviincioase am bârfit; sau am
väzut päcatul aproapelui meu si am ras, nu mi-am
adus aminte Cá pácatele mele sunt nenumárate,
sau de rugäciunea mea nu m-am grijit, sau altceva
räu am fãcut§i am uitat- Cäci acestea toate mai
multe am fáptuit. Tu, Stápûne, miluie$e-mä pe
mine, ticälosul, $ imi iartá mie ca un bun si
iubitor de oameni, caßä mä inchin Si bine Sä
cuvãn-, tez intru tot cinstit numele Täu in veci.
Amin.
 RUCÀCIUNE
CÅTRE SFÀNTA TREIME
ANUOH PANDECTUL"'
oamne Dumnezeule Atottiitorule,
Cel in Sfânta Treime inchinat, Cel maresi
minunat, Cel ce pázežti asezämãntul Täu Si mila
Ta celor Ce Te iubesc pe Tine päŽesC poruncile
Tale.
"Adu-Ti aminte de îndurãrile Tale si de milele
Tale, Cäci din veac Ridicä, Stäpânule bunule,
pãcatele mele, Cel indurat si indelung-rãbdätor Cäci
„la tine, Domnul Dumnezeul nostru, este dreptatea.
iar la mine rusinea fetei ca in ziua aceasta«us. Cäci
am gre$t inaintea Ta, Doamne, nu am ascultat
glasul Täu, ca sä urnblu intru poruncile Tale, pe
Care le-ai pus inaintea fetei noastre, ci m-am
lepádat de Tine, Doamne, Dumnezeul meu, si S-au
lipitde mine toate relele cele mari. Darmici asa nu
m-am intors la paza poruncilor Tale ci, tinándu-má
de obiceiul neu cel räu, fac cele rele inaintea
ochilor Tãi, Doamne, cu adevärat, drept e$tiintru
toate cele pecare ni le-ai fä-
178
cutnouã. Cä §tiu cä päcatele mele imi stau
mieîmpotrivä, Cäci foarte multe sunt fárädelegile
mele inaintea Tat Doamne, dar milostivirea Ta,
Doamne, sä mä intámpine pe mine. Cä Tu estiintru
noi, Doamne; numele Täu cel sfãnt peste noi S-a
chemat.
Ínceteazä urgia mâniei Tale nu mä ru$na pe
mine páná la sfâr$t, nici nu pomeni färädelegile
mele Cele de demult, nici Cele de curând, nici nu
mä socoti nevrednic de îndurärile Tale. Am
päcãtuit, curá!e$e-mä, Doamne. Am nelegiuit,
iartä-ma, Stãpàne. Am gre#it, imblánze§te-Te,
Sfinte. Aratá fata Ta, Doarnne, peste robul Täu cel
legat trimite-mi ajutorul Täu, Puternice, scoate-má
din toatá ticálo$a din toatá fárädelegea, risipe$e,
Stãpàne. toatä primejdia, pentru milostivirea Ta. Nu
má da panä la sfâr§it intru pierzare pentru
färädelegile mele, ci sä-mi vinú degrab, mai inainte,
indurárile Tale, Doamne, Dumnezeul meu, Cäci
milele Tale din veac sunt spre zidirea Ta.
Fii mie, Doamne, Zid tare citre fata vräjma$lor
mei nu läsa sä piarä in mäinile lor sufletul ce se
márturise§te Tie, ci pleacä, Doamne, urechea Ta
179
má auzi Si cautá dinu•erul cel sfântal Tau spre
pierzania sufletului meu. Ascultá, Doamne,
rugáciunea robului Táu, ia ãitninte spre cerereamea;
aratñ cátre mine fata Tasi má voi mântui. Cãcj nu
intru dreptateamea bizuindu-ma iti aduc Tie
rugäciunea aceasta, de vrerne ce pururea Te intärât
ci spre indurárile Tale cele multe. Ascultä,
Doamne, milostive$e-Te, Stäpàne, ia aminte $ má
crutä, Sfinte, caci vârtos Ia cerbicie sunt. Doar
dacä-$i va schimba arapul pielea, imi Voi schimba
eu vointa foarte rea. Toate näpá$ile au mine eu tot
nu m-am intors Ia pocäintá, ci inca arnsi adäugat
pãcatelor mele. Tu, Doamne, esti Parintele nostru,
„iar noi suntem tini, fápturi ale mainilor Tale uu9. Nu
Te mania spre noi foarte, nici pomeni färädelegile
noastre, ci cautá, Doamne, Cáci toti suntem poporul
Táu. Adu-Ti aminte de mine, Stäpâne, trimite-mi
indurárile Tale. Cá Tie se cuvine toatá slava,
cinstea inchináciunea, Tatälui si Fiului Sfântului
Duh, acum Si pururea in vecii vecilor. Amin.
RUCÀCIUNEL
CATRE DUMNEZEU
TATÅL CEL IUBITOR DE
OAMENV
tápáne/ Doamne;
Atottiitorule fácätorule al tuturor, Tatäl
induráfilorši Dumnezeu[milei, Cel Ce din pämänt ai
zidit pe om 1-ai fäcut dupã chipul dupá asemänårea
Ta, ca printr-insul Sá se släveascá pe pamänt
numele.Täu cel de mare cuviintá- fiindcás-a stricat
el prin cálcarea poruncilor Tale, iarä§i spre mai
bine zidindu-l a doua oarä, 1-ai suit Ia ceruri.
Multumescu-Ti Tie cá ai •inmultit spre mine
márirea Ta nu m-ai dat vrájmasilor mei ca
desávârmá sfã$e pe mine, nici nu m-ai lásat sã pier
pentru fárädelegile mele Deci acum, mult milostive
iubitorule de bine, Doamne, Cel ce nu voiesti
moartea pácätosului, ciii astepgi ii, prime§ti
intoarcerea, Cel Ce vindeci pe cei zdrobiti
sfäramati, intoarce-mã 'i pe mine Ia pocáintä
zdrobit fiind, indrepteazá-má, sfärámat fiind,
vindecá-•má. ,Adu-Ti aminte de indurãrile Tale©$
de bunätatea Ta din
181
veac"öl cea necuprinsä de minte uitä färädelegile
mele cele nenumärate, care Cu lucrul, cu cuvântul
cu cugetul le-am sñvâr§it. Dezleagä impietrirea
inimii mele dä-mi mie lacrimi de umilintä spre
curätirea spurcãciunii mintii mele Auzi-mä,
Doamne, ia aminte lubitorule de oameni,
milostive$e-Te, indurate, de tirania patimilor care
domnesc întru mine sloboze$e ticálosul meu suflet,
ca nu ma mai stãpâneascä päcatul, nici Sá mä mai
siluiascá räzboinicul drac, nici la voia lui Sá rná
mai tra*ä, ci, cu mâna Ta cea tare din stäpânirea lui
räpindu-mä, Sá domnesti Tu intru mine, Bunule
lubitorule de oameni, Doarnne' sä binevoie$i mä
fac tot al Tãu si säNietuiesc de acum mainte dupä
voia Ta. Dä-mi mie, pentru bunátatea Ta cea
negráitá, curãtire a inimii, pazã gurii, îndreptare a
faptelor, cuget smerit, pace gandurilor, lini#te
puterilor mele suflete$i, bucurie duhovniceasch,
dragoste adeváratá, indelungä rabdare, bunätate,
blândete, credintä nefätarnicá, infrânarea cea
preacuprinzätoare, de toate rodurile cele bune
umple-má cu darul Sfântului Täu Duh, nu fiu luat
de aici lajumátatea zilelor
182
mele, ñici neindreptat ii nepregãtit Sá rápe$i
sufletul rneu, ci fä-má desävár$t prin desávärsirea
Ta scoate-mã din viata aceasta, ca färä de oprire
trecãnd de voievozii 'i stápánii intunericului, prin
darul Täu sä vid eu frumusegea negráitä a slavei
Tale celei neapropiate, impreunå cu toti sfinþi
Tái. intru care s-a sfintit s-a slävit atotcinstitul .ii
de mare cuviintñ numele Táu, al Tatátui al Fitllui
al Sfântului Duh, acum pururea 'i vecii vecilor.
Amin.
 NUGÅCIUNE
CATRE DOMNUL NOSTRU
IISCS HRJSTOS
AUJI GHENADIE SCHOLARIOS,
PAITUARHUI.
CONSTANTINOPOLÜLU12S2
tápâne Doamne lisuse Hristoase,
Dumnezeule adevárat; Ímpárate . preainalt,
preasfânt, preabunule, milostive. Cuvänt de-a
pururea vecuitor al lui Dumnezeu Tatäl cel fãrá de
inceput, Fácätor a toatá zidirea, iar al omenirii si
innoitor; prin iubirea Ta de oameni cea
nemárginitá, pentru care Te-ai fäcut trupului
sangelui nostru ai sávársit curat iconomia cea
negráitå mai presus de fire. Dacá sfintele cele mai
presus de ceruri Puteri niciodatá nu S-au sáturat,
nici nu se vor sätura, ci neincetat laudä cu glasuri
ganditoare márimea strálucirea dumnezeirii Tale,
pentru ce noi, smeriþi ¥i pâmantenii robii Tái, cei
cumpärati cu cinstitul Táu sânge ne vom satura Sá
Te láudäm pe Tine cu mintea Cu gura? dacá
iubirea Tade oameni da-
-184
rul Táu lucreazá fárá de satiu intru noi de dimineatá
pânä seara si pânä in cealaltä dimineati, pentru
cenoi, la vremile hotárate; nu-Ti vom multumi Tie,
binefäcátorul. nostru?
Ci iartä-ne nouä, Hristoase, Lesne-iertátorule,
tráirea acestei vieti vremelnice, nevoile firii si
ránduiala in care ai voitså ne asezi pe noi nerisipesc
nu nelasásäte cugetäm pe Tine neîncee tatcu mintea
si cu limba så Te láudám färå tácere. Pentru
aceasta, ca pe 0 pargä -a gândurilor zilnice $ a
éraiurilor noastre aducem Tie slujba de diminea\á,
de amiazã de searáŽ5a. Deci ma inchin Tie,
Ziditorului Pärinteluineu, totodatä Celui fárä de
inceput al Táu Párinte fäcätorului de via!á Duh al
Táu, imi plec genunchii inimii ai trupului cu fricã
cu cutremur, 'lie, Celui atotputernic preabunului
meu Stäpân, si ili multumesc pentru toate cele pe
care le-ai fäcut mine.Cu mana Tam-aizidit, cu
insuflarea Ta rni-ai datviaÞ, cu purtarea Ta deerijá
m-ai crescut, cu darul mi-ai fácut cunoscutá
•credinva cea adevärata: Thinele Sfintei
Tale Biserici m:ai învã\at, m-ai impodobit cu buná-
 185
t.álile vremelnice ale reusitei omene$ti„de primejdii
m-ai izbävit, din boale m-ai sculat, spre cele de
folos in chip nevázut m-ai îndreptat,m-ai povátuitsi
m-ai incãlzit ca pe un pui al Táu ca pe O fápturâ a
dragostei Tale,
Dar cum indräznesc eu sá povestesc bine
facerile Tale, care sunt noian nedesertat, adânc
necuprins, inältime nevázutá? Nu indráznesc sä
multumesc pentru cele mai inainte fácuteši ma
intámpina multimea facerilor noi, asa incat numai
faptul cá-Ti pot multumi, cát de mare dar este!: O,
smerenia mea! O, bunätatea Ta! Caci pânä
multumirea lauda, singurele pe care le pot aduce
Tie pentru toate, aceStea sunt darul Tåu. O,
draeostea Ta cea Cáci toatá bogätia bunätatilor Tale
ai revársat-o peste mine. O singurá multumire
curatá cunosc„ implinirea voilor Tale. Dar de va fi
„duhul osârduitor, iar trupul neputincios" (Tu,
Doamne, ai zis aceasta)294, osârdia duhului sestingé
prin gåndurile cele vremelnice, Tu, Doamne,o insa
singur e$i puterniC ca vointa sa o aprinzi trupul sa-l
intäresti. Doar voi multumi curat, dacä vointa
mease va unicu voia Ta dacä toatá
186
inima mea se va lipi de dragOstea Ta.
invrednice§te-má de aceasta, Hristoase imparate,
Fiu al dragostei lui Dumnezeu Dumnezeule
preabunule.
Dar de ce sa-Ti gráiesc despre cele de astäzi
despre cele de mâine? Ce bine imi pot dori mie, pe
care sa nu4 voie§ti Tu inainte de mine?Si cine $ie
binele meu in afará de Tine, singurul care poli sä-l
si faci, chiar daci eu imi tágäduiesc binele meu?
Iarxiacå este nevoie de rugäciune cátre bunátatea
Ta, pentru mine se roagä taina iconomiei Tale,
Crucea care a primit sa fii pironit pe ea, Maica Ta
Cea sfántå ii preafäráprihaná, care mai presus de
fire a slujitTainei; §icei ce s-au fácut paná la
moarte curati râvnitori ai invátáturii petrecerii
Tale celei cere§ti. Deci ace$ia rugûndu-se pentru
mine, deschide astázi dupä obicei rnâna Ta 'i rná
vei umple de bunä voire('255 si „má va sprijini
dreapta Ta"H. lar dacá pácatele mele vor astupa vrednicia noastrã, ci- pentruø bunåtatea Ta, Asa,
izvorul iubirii Tale de oameni, atunci iterge-le, Doamne, Împärate. nepomenitorule de L ráu. Cá
trece-le cu vederea, iartä-le, trimite-le intru Tie se cuvine toatá slava, cinstea 'iinchináciunea
adäncul uitárii. lertarea-greselilor este lucrarea Ta celui fárá de inceput al Täu Párinte cu Care intru
neïncetatá, Hristoase, impãrate, Cici cugetul unimea SfäntuluiDuh §iA'ieZi impärä!e$i în vecii
nostru, al oamenilor, vecilor. Amin.
RUGACIENE
Sträbate mai iute ca lumina, cuvántul este DE CERERE CMILINTÅ
alune- CÅTRE SFÅNTA TREIME
A SFANTULUI SLMEON
LOGOFÃTUL
187 METAFRASTUL IN
cátor, lucrurile sunt fácute din -materie si tiñ de STIHURI
grosimea aceasta intunecoasä. nici un trup nu se
va láuda ïnaintea Ta. Dar Tu, Doamne, singur
curat si färä de pacat fiind, singur poti ierta ärinte,
pácatele noastre. Pázežte, lisuse al meu preadulce, Fiule, Duhule, Treime Sfàntä, bunätate nesecatá,
viata binecinstitorilor crestini si adevára!ilor robi care revarsá tuturorfrumusete mult indrágitá fâtá
ai bunãtãtii Tale indelungate, reu$tá§i de satiu, mântuie§te-má, indurä-Te, curáte$e-má.
necurmatä257. lar dupá viata aceaSta de acum, pe Am pácätuit; am nelegiuit m-am stricat. Am arn
care ai cu masuri si hotare numai de Tine stiute, nedreptá!it 9i arn gre$t. Am fost prunc cu chip
prime$e-ne intru viata si ïmpãrãtia cea de-a intunecos înnegrit, copilandru spurcat
pururea vecuitoare, ducându-nede mânänu pentru $metrebnic, tanär Ca om scãrñávie lepádatã,
bárbat îndaratnic cu totul necurat. Am fost bárbat
uratsi netrebnic, barbat spurcat cu totul intinat,
iar la cáruntete putreziciune pánearire. Cáci incá
din scutece, dumnezeiescul dar al Duhului,
dumnezeiescul Botez, nebuneste 1-am lepädat.
M-am spurcat cu spurcãciunea pácatului, m-am
intunecat cu intunericul nestäpánirii. o Din
pruncie am alergat spre fapte scárboase paná la
bátránete am
189
tráit in desfrânäri. Tot darul bun l-am trecut cu
vederea, toatä pägâneasca uraciune am sävårsit-o.
M-arn intinat cu noroiul ráutä\ii, m-am lipsit de
virtutile de suflet hränitoare, m-am depártat de
dumnezeie$ile daruri, m-am insträinat de
ve§nicele bunätä!i. Am páräsit haina Cea
preafericitä, de sus Eesutá sfinvitá. Nu am Voit
via!a fecioarelor, nu am iubit purtarea celor
infrânati. Am luat haina neagrä a patimilor,
îmbräcäminte putredá, leproasä, intunecatá,
ove#mânt al trupului cu totul intinat mantie uràtá,
Porfiri a putreziciunii. Ve:žmântul nestricáciunii
l-am rupt ii an-am îmbräcat cu lucrurile
necinstirii. Ochiul cel preacurat l-am urát§i cu
ochiul desfrânat m-am imprietenit. Prin atingerea
de faptele uråte ale neinfranärii m-am spurcat
totdeaunasi pretutindenea. Am gonit frica Ta de
la mine darul cel curátitor. Dor grabnic spre päcat
am vrut. Fáclie fiind, nu-am desfätat intru
murdárii. in tot chipul am sâvar$t faptele urâte si
desávärsit le-am lucrat pe Cele scarboase. Päná la
bátrâneçe am fost stãpànit de pofte Ímbrãcat fiind
cu Slava nemuririi, acum port haina mortii. EU,
care primisem toatá buna mireasmä, am im-
190
toatá reaua duhoare. Am gre§it cerurilor,
aerului, márii Întregii zidiri. Päcátuiesc inaintea
ochilor Täi nu sunt vrednic sä privesc in sus. M-
am lipsit de avu!ia cea párinteascá. A§adar, de$
nevrednic, prime$e-má pe mine, fiul cel curvar,
gare urát§iscârbos m-am fácut, iartá-mä. Cäci am
cázutacum in noaptea vievii, intru intunericul
patimilor, in präpastia trupului ocelui stricãtor de
suflet. Stráluce§te-má tot acum cu raza pocáin!eir
Izbäve$e-ma de iad de intunericul cel mal din
afarä pe mine, cel ce am cäzut intretalharii
neimblänziti Care sunt plin de ráni de rea duhoare.
Cu ploile pocäintei celei preadulci mántuie$e-má
de ránile patimilor suflete$i. Eu insumi am alergat
spre Cele scárboase. insurni III-am impins cätre
necuráçie, umple-má de preabunä mireasmä. Eu
insumi-m-arn lipsit de durnnezelescul
acoperämånt. Eu insumi m-am dezbrácat de darul
Duhului. Am spus voi umbla pe cárárile mantuirii,
dar mai tare m-am pornit catrenecurátie mai tare
In-am abatut la lucruri rele Am spus cã voi primi
frica Ta Cea hranitoare de suflet si Cá mä voi
incinge Cu bräu de mantuireaar mai tare am izgo-
191
nit de la mine toatá frica si mai tare am iubit fap•
tele urate. O, cum m-am fágaduit, in faga ingerilor,
camni voi curäti sufletul imi- voi subtia gandul,
ciirni voi chinui trupul, cä îmi voi alege viatäsfin•
gitá. Am spus cá voi goni de lanine toata !izvam
spus ca voi cinsti mai mult fapta curatä, dar mai
tare mi-am incuibatA'iclenia, mai tare m-am pornit
spre ucideri. Am spus câvoi umbla pe cararea
stràmtä a curätiei, a sfintitei linisti, dar mai tare am
dorit spre porte, Si mai mult arn alunecat in
scårnåvii. O, cum S-a dus dumnezeiescul dar al
Duhului! O, cum s-a dus sfintenia trupului! O, cát
surit de pângárit, plin fiind de, leprãl O, cum am
fost respins dinsfintitele praguri! Desi eu, intune.
Catul $i posmogitul, port Chipul Cu adevãrat
dumne; zeiesc fii mare al monahului, dar såvâr#esc
spurcäciunile desfránatilor. Am ajuns la cãruntete,
dar nu am întreagá intelepciune, Lumina ochilor
trupului S-a dus, ceata ochilor inimii a trecut,.
màinile picioatele mi s-au muiat,m darnu s-au
potolitbless temáÿiile, nu mi-a pierit clevetirea. O,
cum de nu rn-am intelepgit laxreme! Cum, nici la
Cäruntete, nu arn fugit de putreziciune! O, de ce
Vremea nu
192
mi-a háräzit nepátimire! O' de ceam vrut
desträbãlárile dracilor!O, de ce am iubit
naravurile satanei!
Ci invrednice§te-mä, o, Treime Preasfântá, ma
infricosez neîncetat de vápaia gheenei, de marea
focului atotmistuitor de oceanul celarzãtor,
cutremur pururea de judecata morþi, de cercetátorii
cei amari ai cugetelor inimii care o data CLI faptele
vor infãti§a si Cuvintele gãndurile cele netrebnice.
Ca ni#te cálánná vor pari atunci pe mine, cel cu
totul întinat, faptele, deprinderi/e cumplite, lucrárile
ráutãtilor, gândurile urate, asupririle, închipuirile. 0,
Treime, Sä nu fiu aruncat ca vreascurile îrl cuptor,
nici ca hranä spreindestulare fiarei, nu ma dovedesc
neståpanit Liute, nici sã-mi mai creascä ráutatea cea
veche, ci fá-mi uparä sarcina pácatelor, ca Sä mi
intorc de la sãlbãticia mea prosteasca, ma abat de la
S'iclenia mea uracioasá. Supune-mi mingii patimile
cele spurcate, greu de stäpânit, unite topite in firea
mea. Fä ca tot sá pázeascä dumnezeiescul cuvant.
Cu puterea Ta intáreste-mi puterea:cea
neputincioasä. Cu lumina Ta luminea-
193
Zã•tni intunericul inimii. Cu curátia ta curáte$e-mi
minteaE0. Izbãve§te-mä de rana rãutátii celei
stricãtoare de suflet. Scoate-má nevätãmat de Ia
draci, neîntinat, fárá de prihanä, deAa cei
potrivnici, de Ia supärarea diavolului $ de Ia tirania
lui cea silnicá si cumplitä. Däruieste-mi acum darul
dumnezeiescului Duh ca sã împlinesc cuvintele
Tale, Sá pázesc legile Tale, sã má tem de ingrozirea
Ta care desävârsit lucreazá, sã fac cele ce se cuvin
Tie si má mántuiesc. de pangärirea spurcäciunea
tupului. Umple-mi mintea de curä• VeniaTa.
Pãze$e-mä neîmpiedicat; ca intr•o zi cu buná
ránduialä, Ca Sá merg pe dumnezeie$tile Cãi.
Izbäve$e-mã de lucrul fárá de rod si de osteneala
prearea a nebuniei necunostintei, care inträ intru
mine de Ia draci si iese dinläuntru, din inima Ín
vremea mortii, in ziua judecä\ii celei infricoSate a
nelegiuirilor mele; bátãile crunte ale constiintei,
musträrile amare sågetile ïnfocafecare má vorarde,
má vor párjoli, má vor topi, ce putere le va opri?
Cine le va stinge? Ín foc má aruncä lucrarea
räutätii, rn-a instráinat de cunoasterea [Tal
Ia Judecatä, vOi auzi: „Nu te $iu pe tine'
putre-
194
Žiciune. Stai departe debunátáÿi, ráutate, viclenie,
suflet intunecat netrebnic"2úl. Aproape este táierea
mor!ii. S-a apropiat acum sabia sfâr#itului. inger de
foc aspru, ingrozitor, purtátor de suligä, sabatic se
pogoará, täind, secerand inimile cele neroditoare.
Vai mie, s-a apropiat ca un leu caAln balaur. Vai
mie, de fatá este, foc sufland arzând, cu pa10§
infricosat cu totul ïnfocat. Se aratá necru!átor faga
de mine, ticälosul. Se aratá gata sã má topeascã, Sá
má mistuie, arzandu-mñ cu totul. Nici un sprijin nu-
mi rámane miei chinuitului. Nimeni nu imi ajutã
mie, stricatului. Nimeni nu aude tánguirile mele.
Nirneni nu vede ostenelile inimii mele, Cáci tu,
suferind muncile cele taiIlicei numai tu le §tii intru
ascuns, o, inima!
Suflete, mi se pare cã te vád intunecat de
moarteacea amará, ingälbenit de fricä,
fugind,nesuferind Sá vezi ingerul,
posomorât delacrimi plin. Te vad mistuit de
moarte, privind in jos, impilat, trist, lepros
netrebnic, gol, intinat ränit. O, cum te vei
duce tu dezlegat de trup! O, cum vei fi tu
Vinut de vräjm$iile dracilor! O, cum vei fi
bagat tu intru adáncul muncii! O, cum vei
suspina
195
in fundul tartarului! Mai inainte de a se
aräta judecata te-ai osàndit. Mai inainte de
gheena, in gheenä te duci. Mai mainte
deo•tar, präpastia tartarului vezi. Mai
inainte de intuneric, ai cazut în cumplit
intuneric. O, Cum tevei scula la judecata
cea ve¾licã, trist plin de intuneric,
bätandu-te in piept $ sfá#iindu-çi haina! O,
cum vei Sta la judecatá inaintea Domnului
impreunä cu spurcatul pångåritul täu trup,
cu legáturi gandite tinut legat cu lanturile
de nedesfäcut ale gre#alelor! O, cum vei fi
a\ÿezat cu cei osanditil vei fi pus impreunä
cu multimea dracilor! O, cum vei auzi:
„Du-te intru intuneric, in toti vecii Dacá ai
suspina acum sauai lácrima, mai inainte de
a se arätasabia mortii, poate se va milostivi
Stápánul, poate te va rándui Între cei
màntuiti. Deci suspinä, inimä,nai inainte de
sfår$t, roagá-te cu fricá Cu cutremur:
O, Pärinte, Fiule, Duhule, Treime Sfántã, mán•
tuieste-mä dincolo de vrednicia mea
pestemádejde. O, foc curátitor de päcate,
curáÇitor de gresalele sufletului, spalä sufletuí
meu de intinäciuni, Stápáne$e cugetele sufletului
mat, indrepteazå pornirea minþi spre plans si
impäräVe§te peste socotelile mintii, ca sä-mi
plâng multele mele vinovátii, Sá må
tânéuiescventru multele mele datorii curäte$e-mi
inima de spurcäciuni, pentru ca Sá suspin Cu amar
sa läcrimez neincetat. O, Domnule al Domnilor!
O, Atottiitorule! Pe mine robul patimilor, cel plin
de ru§ine; scapã-mä de ru$nea cea ve§nicä, de
gheená si de intunericul cel mai din afará.
LumineaŽä-mi gândurile sufletului in: grozite,
care tremurá ca ni#te vinovate; plang si se
tãnguiesc ca ni$e osândite, ca Sá sávar#c
rugáciunicurate $ neïncetate. Dã-mi curätire a
mintii; liniste sufleteascä, omorâre a voirilor celor
urate, clefäimare a lucrurilor trecátoare, cuget
smerit dragoste, lacrima inimii care invesele#te,
suspinurile pline de mir tánguirile sfintite,
impreunä cu puterea de razá purtátoare a
infrànärii. L)á-mi mie sá-mi hiruiesc Cu aripile
postitii pântecele cel färä de ru$ne infocat.
Dáruie$e mintii mele stápánirea gândurilor.
infráneazá-mi intelepte$e-mi pántecele care cu
totul tn-a biruit m-a ticã10#it, -rn-a ametit m-a
spur-cat, intunecat m-a netrebnicit, aprinzandu-mi
0
acum gánduri
197
 urâte care, vai mie, pâná la urmä cu totul má vor
pierde. Acum m-a afundat ïntru intunericul iaduJui
m-a präválit in bezna cea mare. Máhnirea
zadarnicä fierbinteala inimii, mania iute $i zavistia,
nebunia, intunericul lenevirii, norul trândäviei mi-au
gonit darul Duhului. Slava desartá omeneascá lauda
stricácioasá imi aduc necinste peste mäsurá. lar
mândria, turbarea dracilor tn-a impreunat pe mine cu
nebunia patimilor. Cu amar suspinä inima de trei ori
blestemati, cicu oile tez in
ticáloasã. in ceasul cel infricosat, in ziua judecátii,
läcasurile treit strálucitoare!
heruvimii vor Sta de fatá cu fricä serafimii se vor
dupá fete unime credin!a
späimánta cu cutremur. invredniceste-má lácrimez
pururea, Sá plang, Sá suspin in toatá vremeasi locul,
O
mea 'i fárá impárat puternic
in ceasul in care judecätorul va la Judecatä. Se va ,
peste tot
Lumineazä-má, mine, cel
pácatul.
cláti cerul va tremura pámántul, se va ingrozi marea,
se va topi toatá zidirea, iar El va fi aprig cu cei ce au intunecat. milostiv.
nelegiuit. Vor rásuna trâmbitele cu putere, cetele Dáruie$e-mi mingii ajutãtor,
celor fárá de trupuri Vor alerga. sufletele cele indreptätor Spre trupului
netrebnice le vor chinui, sufletele cele intinate le vor meu. Stinge voráste-mi ploi
arde. Cánd vei pe tron inalt, cind ma vei judeca pe de nä, celor luminati, ci ai
mine osánditul, Sá nu ma pui pe mine, blestematul, däruit chipuri de
impreunä cuiezii cei netrebnicului. Cáci nu nie,
pe care Sá nu-l fi ìi acum
imi plec pärátiei Tale imi
198 plec rugáciune. lartá grelele
datorii ale mele. cele
vesnice. Nu má muritoare.
Nu rnã
 cele fericite, ca sä mä desfärânduite drepgilor. O, Lumina
inTreime preasfåntá! Treime dupã fiintá! Numai pentru
nadejde, mantuie$e-ma. Fá-má patimi. Sloboze$e-má de
infrumuse!eazä-rná pe Cautá spre mine cu ochi preainger
de raze purtátor, al invá!átor, pårtinitor, pováluitor
mántuire, pázitor sufletului izbucnirile ráutátii mele.
Izlacrimi. Cici nu celor fárä prihale-ai ihsezat leacul
märturisirii, pocäinlá mie, spurcatului este fel de räutate, de
videfácut in toatá vremea locul. Tie genunchii inimii mele,
tmgrumazul, bunátálii Tale aduc multimile gre$lilor mele.
Uitá Nu má lipsi de bunátãtile scoate afará de la masa cea
neinstraina de bucuria sfinþlor.

199

invrednice$e-mä sfin!itei impártÇiri spre $ergerea
celor multe, spre dezlegare, spre cumãntuire, iar in
ceasul cel de pe urmä amar al morþi, trimite-mi
ingeri blänzi, luminaÿi, ca sá biruiascä pálcurile
dracilor, sá-mi rápeascá sufletul din muncá si sã-l
ducã fárá de pácat sus, catre Cel intreit Luminátor
singur impárat sá-l ïnvredniceascä bucuriei sfinÿilor.
Prime;te drept mijlocitoare bentru mine bunãtatea
Ta, neráutatea, nepomenirea de ráu, milostivirea,
indurarea cea desävâr§itä. Primeste drept
mijlocitoare pe Maica cea preaïnaltã, pe bucuria
lumii, fata Maicä
Fecioarä, dumnezeiascä scará, toiagul cel
neînsufletit, tronul. Prime$e mijlocitoare ránduiala
 RUGACTUNE
CÅTRE TOT INDURATUL
DUMNEZEU TATÀL
DE CMILINTÅ, DE
MÅRTURISIRE DE
CERERE
tiu, Doamne, cä de$ multimea
pácatelor mele este nemásuratá nu pot nici privi
spre bunätatea Ta, dar mila Ta este nemärginitã, ca
un noian al indelungii-rábdári, ca un adánc al
bunätätii.
Chiar dacä pe toti oarnenii i-am intrecut
cu ráutatea. dar indurárile Tale nu le-am covár$t,
nici milostivirile Tale nu le-am oprit, nici páraiele
iubirii Tale de oameni mereu cur<ätoare nu le-am
uscat. Cäci Chiar dacá färádelegile noastre Se vor
inmul!i mai mult decât stelele cerului si decát
nisipul de pe Cármurile märii, insä bunátatea
bländetea Ta sunt atät de covâr§itoare. incât
isprávile noastre le trececu vederea dreptatea Ta.
Pentru aceasta, biztlindu-má milei Tale, mi apropii
de Tine cu fricá si cu cutremur, rugándu-má ca
desfránatul: Orice Ti-am gre§it Tie de voie, cu
lucrurile si
ceata aruncátoare de fulgere a cere$ilor ingeri celor
fárä de trupuri. Primeste mijlocitor luminat ¥i de
raze purtätor pe inaintemergätorul Täu cel sfin!it, pe
cel mai inainte de scutece propováduitor de
Dumnezeu gräitor2EJ, pe cel ce mai mainte de
Stãpánul a strälucit celor din intunericZ6'. -Prime§te
mijlocitoare cetele sfintilor, cetele prorocilor, ale
patriarhilor, ale mucenicilor, ale tuturor sfintilor
Celor de luminá purtätori. Ca bine sá Te cuvantez si
cu dorire sä Te máresc, ca sá-Ti versuiesc curat 'Vie,
Celui pe Care bine Te cuvanteazá Puterile cerurilor
intru toti vecii cei nemärgini!i nemäsurati. Cá Tie se
cuvine slava, cinstea stapanirea, intru to!i vecii cei
nesfár$gi.
cu cuvintele, cu aducerile aminte cu gándurile, cu
cunostinta ráului cu necuno$inta, cáte cu mintea cáte
cux.ugetul, in orice noapte in orice zi, la orice vârstá
si in toatá viata mea, iartä-mi-le toate imbracá-má cu
haina nepåcãtuirii a curätiei.
Am pácätuit, märturisesc. Am gresit, nu
tágáduiesc. Poruncile Tale le-am lepádat, judecátile
Tale $ dreptátile le-am trecut cu vederea. Am tlt•2
mat räzvrátitului vrájrna§. M-am supus trupului
patimilor. Am robit dulcevilor vietii. Am fost läcas a
toat5 necurätia. M-am fácut vas a toatá fárádelegea.
Nu am intipärirea chipului Tau curatá neintinatá. Nu
am pecetea dumnezeiescului Botez neclintitá. Am
stricat pläzmuirea Cea dintái ¥i pe Cea de-a doua 2S5.
Toate le-am amestecat. toate le-am intinat, cu
mine ii va trimite in gheenä, di Sino- dau hotárárea
pedepsei. Sineur rná osândesc.
Iatá; sta de fata amintirea pácatelor, ca ni§te
aspri neamágigi martori, Pârâ§ii cei cumpliti aduc
inainte zapisul faptelor mele, cer socotealá, trag de
la judecatä spre munci. nu e nimeni care så-mi ajute,
nicãieri.
ce voi face dacä incä mai înainte de
ceasul acela sunt osándit, in ziua judecäÿii, cand mi
se va cere socotealá? De cine voi fi dezvinovátit cánd
eu insumi ma defaim? Cine imi va ajuta? Cine imi va
acoperi cele descoperite pe care in intuneric le-am
lucrat eu, ticälosul, care sunt aduse acum la luminä
sunt vãzute de milioane de ingeri si de oameni?
Nimic nu rnä indrepteazá decat mila Ta iubirea Ta de
oameni decñt faptul Cä osindesc mai inainte de
cäderile cele din fiecareui ceas. Má recunosc vinovat
focului celui ve§nic $ viermelui celui neadormit. Má
märturisesc cä sunt vrednic de toatá munca cea
infrico#itá cumplitä. Nu mai a$ept osánda judecátii
unuia näscut Fiului Táu care pe cei pácáto$ ca
iudecatá $-mi vädesc faptele mele $-mi dau la ivealä
päcatele mele. Cici Tu, Cel Ce ai zis prin Proorocul:
„spune Tu mai intâi pácatele Tale:ca sá te CLI
adevãrat si pe mine Lmä vei ierta pentru
págânätatea inimii ma Vei- dezvinóvãti, cel ce imi
rnãrturisesc fárädelegile mele Tie, Domnului.n
Am rugátoare vrednicä de credin!á spre
induplecare pe Cea intruu tot sfántá 'i
preafáräprihanä preacuratá Maicaa Celui unul
näscut Fiul Täu, adevaratul Dumnezeu Mäntuitorul
firii noastre. Am împreunä mijlocitori pe sfintele,
curatele nematerialnicele Puteri $ Stápanii,
Tronurile, Domniile, Heruvimiicei cu ochi mulþ
Serafimii Cei cu cate aripl toatá ceata Cea slujitoare
gráita si negrãitá. Pun inainte ca mijlocitoare pentru
rnántuirea mea mulVimile dumnezeie$ilor parinti
ale strámo$lor care din totdeauna au fácut cele
plåcute Tie. Pun inainte, spre rugáciune, pe ferici!ii
proroci väzãtori tainelor Tale. ìi pe langä aceŸ tia, pe
pecetea prorocilor, pe marele väzátor al adevärului
Propoväduitorul Botezãtorul Ioan2G7. Aduc Spre
mijlocire pe sfinÿii sfintiþi Apostoli, care prin
trámbiVele invá\áturii lor, spre zidirea Bisericiiau
ridicat lumea. iti aducA'ie si strádaniile mucenicilor
biruintele lor care ÆRI zguduit cerul pámäntul,
pentrum adevärul bunei credinte cel ce a rásárit pe
pámänt •sá-l intemeieze minciuna pägânätátii sa 0
goneasci iti aduc Tie împotrivirea Cea tare 'i
netemätoareasupræ
205
lor rau credincioSiJ a märturisitorilor Ortodoxiei ai
credintei sánätoase. Pun inainte luptelesi nevointele
prin träire ale cuviosilor bãrbati, care ca niste ingeri
pe pãmânt au petrecut' care patimile trupului
dulcetile lumii viitorului lumii cu iscusintá le-au
biruit. Dar nici cinstitele si sfintele cete ale pastorilot
dascälilor lumii nu letlit nu le trec cu vederea spre
L
mijlocire, ci ïi chem pe ace$ia, ca 'i ei Sá Te
imblánzeascá Te înduplece pe tine, Pãrinte Fácátoral
tuturor, care iti inchiná jertfelelorcele fárä de sûnge,
sudorile 'i luptele cele pentru dreapta credintá pentru
fapta bunä. Chiar femeile si mai ales fecioarele
cinstite si cuvioase, care firea bárbatilor au luat sub
jugul cel bun al Evangheliei s-au asezat, aduc pentru
mine rugáciune, aràtandu-$ petrecerea in nevoin!á,
viata cea pustniceascå pätimitoare Si îndemnänd
spre- milá.
Deci, avánd atätia asemenea apärätori, rugatori 9i
mijlocitori, må rog eu, pácátosul nevrednicul, sänu
má gonesti, Doamne, ru§inat, nici Sá ma urgise$i
cape un nevrednic, nici sä rnä lepezi de la fata Ta ca
pe un sfios, Ci Sá ma numeri im-
206
preunä cu oilecele alese má învtednice$i stãrii si
rânduielii ce]or cese mântuiesc, caun milostiv si
indurat de oameni iubitor, care Te bucuri de
mäntuirea päcäto$lor. Cä Tu e$i Dumnezeul Tatãl
nostru si, cátre Tine gre§ind, la Tine ne intoarcem ai
Täi fii suntem, de$ ne-am arátat necinstiti pentru
neluarea-arninte: SSi Tie slavä multumitã
inchinäciune ináltám, impreunä cu unul näscut Fiul
Täu cu Preasfäntul bunul si• de viatã fäcätorul Tãu
Duh, acum 'i purureasi in vecii vecilor. Amin,
 RUGÁC[UNE DE cÄTRE
DOMNUL NOSTRU HRISTOS
oamne lisuse Hristoase, Mântuitorul
meu, plouåÎn inima mea roua darului Täu. Adapä.
mintea mea impodobe§te-o cu florile umilingei, ale
srnereniei, ale dragostei ale rabdárii. Eu Zic
acestea, dar iatä rugäciunea mea este färá putere, iar
pãcatele mele sunt mari si grele. Päcatele mele mä
necäjesc neputin\ele mä silesc sä-Ti Strig Tie: Cel
ce ai deschis ochii orbului 2€S, deschide ochii mintii
mele ca totdeauna sä väd frumusetea Ta. Cel ce ai
deschis eura asinei lui Valaam26Y, deschide-mi gura
spre lauda si Slava darului Tãu. Ce] ce ai pus hotar
máriiö0, Cuvântul poruncii Tale Pune-l hotar inimii
mele prin darul Tiu, ca sä nu se abatá in dreapta sau
in Stanga de la poruncile Tale. Cel ceai dat apä in
pustie norodului celui nesupus împotrivä gräitor nt,
dä-mi mie umilintá ochilor mei lacrimi ca sä
208
pläng Žiua si noaptea in vremea vietii mele, cu
smeritã cugetare, cu dragoste cu inimä curatá. „Sä se
apropie rugäciunea mea- inaintea Ta, Däruieste-mi
din sämanta cea sfântä a darului Táu, ca sä—Ti aduc
Tie mänunchi de umilintä. Deci slavá Tie celui ce
mi-ai dat mie ca sä-Ti aducTie.„AuZi,• Doamne,
rugäciunea robului Täu, pentru rugäciunile tuturor
sfinþlor Täi când iti aduc aceastá márturisirea mea.
Gresit-am la cer înaintea Ta, Doamne, Dumnezeule
Atottiitorule pentru mul!imea pácatelor mele nici nu
mai sunt vrednic sä numesc nümele Täu cel
preaslávit cu buzele mele Cele pácätoase. Cäci
nevrednic m-am fäcut Cerului pämåntului,
intärâtându-Te pe tine, Stápânul meu cel bun. Pentru
aceea, mä rog Tie, Doamne, sä nu mä lepui pe mine
de la fata Ta; nici sä Te depärtezi de la mine.casñ nu
Pier. Caci dacä darul Táu nu mi-ar fi ajutat mie mai
inainte, fi pierit eram acum ca cum nu a' fi fost. Cäci
dupá Ce Te-am päräsit pe Tine, n-am mai avut zi
bunä, iar ziua petrecutá intru pácate, care pare Sá fie
bunä, este mai rea ca Cea amarä preaamará. dacä nu-
mi va ajuta mie acum acela$ dar al Täu,
 209
voi fi iar$i ca cum nuż' fi. De aceea nádájduiesc tare
ci rná vei intári pe mine cu darul Tau, Doamne
Dumnezeul meu, ca sá mi grijesc de mantuirea mea.
Pentru care ii cad la Tine,rugandu-má: Sprijineite-má
pe mine, cel ce m-am ratácit din calea dreptátii.
Varsa peste mine mullimea indurárilor Tale ca peste
fiul cel desfranat, cáci mi-am ru#inat viata, risipind
bogátia darului Táu. Miluie;te-má, Dumnezeule,
pomeni raul din viata mea cea inráutá!itá. Índurá-Te
spre mine ca sprecea desfránatá; ca spre vame; spre
tálhar, cáci aceqtia pe pámánt fiind s-au urgisit de to!
j, dar Tu, Doamne, i-ai primit locuitori ai desfátárii
raiului i-ai fácut. Deci prime;te-má pe mine
netrebnicul robul Táu #ivocáinla mea, cáci urgisit am
fost de to!i. Cáci „ai venit, nu pe cei drepvi sá-i
chemi, ci pe cei pácát09i la Cá Tie Se cuvine slava in
vecii vecilor, Amin.
RCCÁCIUNE
CÁTRE PREASFÁNTA
CEA DE O TREIME
reime de o fiin!á nedespártitá, Domnie
una intreit strálucitoare, necuprinsá si singurá
domneascá Stápánire in trei sori. mesc Tie, de#i nu
pot indeajuns pentru multimea nenumáratelor Tale
binefaceri. Cáci din bunávoirea impáráĘiei Tale, spre
calea mántuirii m-ai pováluit dragoste de viatň
lini#titá ai pus in inima mea mi-ai dat putere sá má
depártez cu bucurie de lume de amágirea ei. Cu
chipul ingeresc al rinduielii celei pustnice#ti m-ai
impodobit, a fi numarat impreuná CLI oile turmei
Tale m-ai invrednicit intru pá;unea dumnezeie;tii
Tale invá!áturi imbel#ugat m-ai hránit.
Ce iti voi ráspláti Tie, Dumnezeule, pentru
darurile mari pe care mi le-ai fácut mie? „Láudámu-
Te, bine Te cuvántám, ne inchinám Tie, Te slivim pe
Tine, ili multumim Tie "27A, Fácátorule de bine al
sufletelor al trupurilor noastre. Ci bun
211
iubitor de oameni Dumnèzeu e$i Tie slava, laudä,
multumitã inchináciune cu buze nevrednice inältñm,
Tatálui Fiului Sfântuluir Duh, -acum 9i pururea in täpâne Doamne Atottiitorule,
vecii veciior. Amin.
RUGÅCIUNF;
CÄTRE IUBITORUL DE OAMENI
DCMNEZEU TATA[,

Izvorulcel mai presus de marginire, negräit si

pururea vecuitor, Párinteal viegii al nemuririi,
[ntárirea Cea mai presus de putere,- Cel de toate•
mintile neînteles de nici una din de sus cunoscut.
Mãrimea Cea covar;itoare nearätatá, Bunätatea Cea
atotpricinuitoaremsv izvoratoare si prea indestulatä,
Cel ce rever¥i din plin peste toate celece sunt
bunátateaTa Cea negraitá si impärtÇesti de tot
binele fûpturile Tale, dupá rânduiala puterea primitá
de fiecare. Cel ce 1-ai fäcut pe om pentru a se
impártá§i din bunátä!ile Tale Cu toate cele buneîn
chip dumnezeiesc 1-ai impodobiti ca printr,insul sa
se sláveasca pe pimantauumele de mare cuviin!á.
fiindcá s-a stricat el cu päcatul, iará§i, spremai bine,
zidindu-l oará intru Hristosul Täu, prin Care toatele-
ai adus intru fiintä, Vai suit la ceruri.

213
 Mull-umesc cá indelung ai räbdat panä acum nu
m-ai läsat sã pier pentru pacatele mele. Multumesc
Tie cá, de nenumärate ori intorcându-Te, m-ai
mângâiat in ziua relelor m-ai acoperit, „mi-ai dat mie
ajutor de mântuire dreapta Ta m-a sprijinit si certarea
Ta m-a indreptat desävârsit"276. Multumesc Tie cá
Te-ai fäcut mie povãtuitor luminare nädãjduire cã
prin cuvinte, gânduri pilde dê-a pururea cátre
mántuire má povatuie$i mã luminezi. Muleurnescu-
Ti Tie Cã, nevrednic fiind eu, imi faci bine, má
chemi. má indemni arati iubirea Ta de oameni spre
mine, necunoscãtorul robul Tau, cel ce foarte am
gre$t toatá via!a mea intru pácate 0 am cheltuit.
Deci acum, mult milostive lubitorule de oameni,
Doamne, Cel ce moartea päcätosului intoarcez rea lui
0 a$epti oprime§ti, Cel ce mântuie$i pé cei
deznädäjduigi inviezi pe cei Omoräÿi, cauta spre
mine, nevrednicul robul Täu, zdrobit fiind înviazá-
má ii sfárâmat fiind, vindecã-mä. ìi pentru bunátatea
Ta cea in veci neinteleasá, uitä färädelegile mele,
prin care am ere$t cu lucrul, cu cuvãntul, cu gandul,
cu cuno$inta fãrá de cuno$intá.
214
Dezleaga impietrirea inimii mele rele däruieste-mi
lacrimi de umilintä spre curãtirea stricáciunii mele.
hSi Sá nu Te intorci de Ia mine intinatul, Sá nu rnä
rusinezi pe mine, cel spurcat cu voirea si
räumirositor din pricina putreziciunii faptelor mele.
Auzi-mä, Doamne, milostive$e-Te, Doamne, dé
patimile cele ce împåräÿesc intru mine scapä-mi
ticálosul meu suflet, ca intru curati constiintä sã mä
apropii de numele Täu cel infrico§at 'i preaslá• vit.èi
sã nu má mai stápâneascá pácatul, nici sá mi mai
silniceascä räzboinicul drac nici Ia voia lui sã má
•maiducä, ci cu amenintarea cea atotputernicá a
milostivirii Tale izbãveste-mä de stápánirea
amándorura. Cá a Ta este stápânirea puterea si siava
impreunä cu unul náscut Fiul Táu cu Sfântul Duh,
acum pururea in vecii vecilor, Amin.
RUGÅCIUNE
CATRE DOMNUL NOSTRC
HR[STOS
A LUI MIHAII. CRITOPOL DIN
IMBROSZ"
 täpâne DoamneAisuse Hristoase
Dumnezeul nostru, Cel sinqur milostiv lesne iertätor,
lzvorul milei, Noianul cel nedesertat al iubirii de
oameni, Cel ce nu aiunit sa chemi pe cei drepÇi, ci
pe cei päcát0#i, la pocáin!á, Prime$e-má pe mine Tu,
cel Ce ai poruncitlui Petru intâiul dintre ucenicii si
Apostolii Tái, care Te-a întrebat, ca ede saptezeci de
ori cite sapte ierte pácatele "ZiS' arátånd o parte din
nemárginirea bunátaçii 'a iubirii tale de oameni, iar
pe de altä parte deschizand cu milostivire cu indurare
Ll#tvocáintei tuturor Celor ce au pácátuit. vreme de
intoarcere dáruindu-le si nelásánd mcäieri loc
deznädájduirii. Ínsuti Stapâne, iubitorule de oameni,
Dumnezeule a toatá mângäierea, párinte al
indurárilor, Doamne al milei, Adánc al milostivirii,
Noian al bunätátii, lzvor al milosardiei, Vistierie
nede§ertatä a
216
indelungii-räbdäri a nepomenirii de ráu. Povaguitar
al celor rátáclti, indreptare celor cåzuti, Nadejde a
Celor deznädäjduiti, Mángåiere a celor urgisiti, toate
tuturor fiind fäcándu-Te cunoscut pentru mine pentru
mántuirea mea, primeste-mä acum 'j pe mine,
pácátosul 'i nevrednicul robul Täu, cel Ce má
pocáiesc§i má apropii gu inimá zdrobitã cu smerenie
a duhului cer dezle• gare de multele cumplitele
neiertate, pecare cu $iintá fará de le-am gresit in
toatñ viata mea, cálcänd legile Tale, lepädând
poruncile Tale, nepäzind asezárnánturile Tale
defáimánd rânduielile Tale cele bune màntuitoare, cu
totul departàndu-má de Tine de ale Tale, umbland
dupã mintea mea cea rea fäcándu-mà bu, curie
diavolului si viclenilor luidraci in tot chipul
implinind poruncile acestora.
lar acum, L)oamne, Doamne, tárziu trezindu-má
din pacat ca dintr-un somn preaadánc dintr-o betie
sau amegealái venindu-mi intru sine-mi, simtind
relele mele cercetându-má pe sine-mi din toate pär!
ile aflándu-má pustiu de tot binele $de po(loaba cea
cu chip dequrnina 'i strälucitá a dum-
217
nezeiestii scäldätori cu care m-ai imbräcat Z?9, fiind
eu gol cu totul lipsit din pricina pácatultii,
suspinând, tremuränd, flámânzind si de toate relele
tinándu-mã, cu totul lipsit fiind si de toti ceilal!i
urgisit, mi-am adus aminte de viata cea mai
dinainte in care m-ai a#zat9i din care am cãzut
pentru rãutatea mea: Mi-am adus aminte de
indurärilè Tale cele burle, purtátoare de grija,
iubitoare de bine párintesti, mäîntorc cátreStäpânul
meu adevárat, Cu indräznealä máüirunc la
picioarele Tale, rostind tare strigand dintru adáncu/
sufletului, Ca fiul desfranat: „Gre$t-am
Doamne:laceÝ înaintea Ta"ZN'. Deci primeste-má,
bunule lubitorule de oameni, DOamne, pe mine cel
Ce mä pocáiesc, má intorc má apropii cu
indráznealá de bunátatea Ta cea negrãitá $de
milostivirea Ta cea nemäsuratá de împarä!ia
ceapreabuná. Prime§te-mã pe mine, nevrednicul
robul Táu, cel Ce mult am gre#it am intarâtat am
amärâtindurárile Tale cele iubitoare de oameni.
Prime;te-mã pe mine, zidirea máinilor Tale,
fäpturaTa, pe care ai cinstit-o cu chipul Táu Cu
stápánirea asupra tuturor, singura dintre vietä\i
cáreia i-ai dáruit cu-
218
vánt281 pe care cu multe si mari hunätáti ai
impodobit-o, pentru care lege aidat, proroci ai trimis
altele nenumárate ai lucrat, pentru care om Te-ai
fäcut, Dumnezeu fiind toatä icono, mia cea
infr1CO§atä sävâr§ind-o, ai suferit patimi, Cruce,
moarte îngropare, ca de moarte de patimi de päcatesä
mi sloboze$i pe mine Ca sá intorci la inrudirea
stareanea de fiu al Tiu de mai înainte má faci
mo$enitorai impáráViei Tale,
Deci dacá toatencestea cu iubire de oameni le-ai
fácut le-ai suferit pentru mine, cum má vei lása
acum, o; Stäpane, si ajungvánat diavolului $ Sá se
laude zurbagiul vicleanul fugar drac asupra
nemärginitei Tale puteri, bunátáti si în!elepciuni?
Caci acela nu numai peom 1-a amágit din petrecerea
raiului 1-a iz*onit de fericita viata cea de acolo lipsit,
dar iconomie prea infricosata jertfá dupä vársarea
sángelui Tãu mare vestit, prin care ñe-ai
ráscumpárat, poate acumsä rápeascá pe robii Tái cei
cumpärati cu atâta pre! 'i sä-i ducá pripastia sa
pierzätoare. Nu, Stápàne,
 219
Iübitorule de oameni, nu, imparate nu, Atotputernice
Doamne, sá nu aibå atåta biruintá asupra
noasträuájmasul adevárului, pierzätorul drac nici sa
nu poatã asa mult ráutatea noasträ, Am gre$t, dar de
la Tine nu rn-arn depártat.- Am gre§it, dar Te cunosc
Dumnezeu. Am fácut multe mari gre§eli,
márturisesc, dar tot la bunátatea iubirea Ta de
oameni cad, care nu are margini. Am päcátuit eu,
tina, mult incat sa nu poti Tu dezlega? Am fäcut
nerânduialä incát sa nu poti Tu ierta? Am nelegiuiteu
atáta incát sa nu poti Tu trece•-u vederea? Am gre¥it
eu atát de mult incát si nu Te poti Tu milostivi?
Îndurat indelung-rãbdátor din fire fiind, chiar de s-ar
aduna in mine toate pacatele lumii, nimic nu
inseamnä fata de adâncul cel nemárginit al bunätátii
$ al iübirii Tale de oameni. De aceea; Stápáne
iubitorule de oameni, incerc sa máindreptez prin
cuvinte.. nebizuindu-mä pecurátenia mea, pentru cá
sunt mai necurat decát toti, spurcat depártat de
poruncile Tale si caA1n porc ma táválesc cu totul in
tiná $ in noroiul räutá\ilor mele celor nenumárate.
Dar punand in mintenemar•
220
ginireabunätáþi Tale, privesC spre ináltimèa
marimea bunãtáþi a iubirii Tale de oameni, pe care
nici unul din pãcatele cele omene§tnlu o poate birui.
Deci prilile§te-mã, Doamne, pe mine, cel Ce rná
intorc cu lacrimi si ctt suspine ma cáiesc pentru celé
gre$té cer iertare. PleacãLTe rugãciunilot cererilor
mele. Milostive$e-Te ca un milostiv, indurä-Te ca un
ïndelung-räbdátor, miluie§te-mä' ca un iubitor de
oamerii ii imi iattä mie cate arn päcãtuit Tie.
Primeste-mä pe mine robul Täu, care ivi muleumesc
nu m-ai pierdut pânä acum pe mine pentru
färadelegile mele, indelung-räbdánd pentru mine
care cer dezlegare de cele gre$te de mine desãvâr$tã
izbävire iertare de la bunatatea Ta. de acum inainte
ma plec Tie mi rog tare, intáre$e-mä incredinta Ta in
nadejdea cea temeinicä, nestrámutat paze$e-má de
toate me§tšugurile nápádirile vicleanului, casa nu mi
räpeascä ráutatea spre prápastia pierzärii, nidi sa nu
ajung vánat al vräjma#llui. Incredinteazä viata mea
ingerului -credincios pázitor, care
 221
ma povätuie$e ma intäre$e sä fac voia Ta
ïmplinesc bine poruncile Tale.
A§a, Stápâney indelung-räbdátorule, mult
milostive Doamne, Soare gándit282, Împárate al
slavei, Milostivirea lertarea desãvâr$tá a pacatelor
mete. A§a, Preadulce lisuse, räsuflare si rácorire a
mea, mangàiere, domolire, dulceaCã, veselie a
sufletului meu, bucurie deplinä, dragoste desávâr§itä,
dorire cu chip dumnezeiesc, via!á färä mâhnire, pofta
de cele bune, „pacea care covârse$e toatä A§a,
lumina ochilor mei, mi#carea mâinilor, umblatul
picioarelor, potrivirea mádularelor, alcãtuirea
ïntregului meu trup, intr-un cuvant toate. La Tine
doar, Stäpâne Hristoase, iau aminte, prin Tine viez ¥i
ma mi§C. Doar prin Tine Sunt, deii am gre$t mai
mult decat toti. Curãte$e mintea mea de impátimirea
materialä, de cugetele de'arte, de amintirile gandurile
necuvioaSe 'i rele, Care má tin, sugrumá inconjurä
acum. Dä-mi mie dorire buná, a sufletului, gand
temeinic, poftá a inimii cugetare neîncetatá spre
arnintirea de Tine, cea de lumina dätãtoare §ispre
dragostea cea desávâr$tä, ca sa-mi inchipui pururea
podoaba Ta cea iubitá väd frumusetea Ta- Spalä-må
cu desávar$re de spurcäciunea påcatului curãte$e-rnú
de toatä duhoarea cea pãtirna$, de necurátia 'i
întináciunea trupului§i a duhului. sii imi dä mie
lini§te statornicá pace adáncá a gandurilor, ca prin
toate acestea indulcindu-mã de binefacerea Ta, de
indelunga-räbdare si deA)unätatea Ta cea multi mila
Ta cea dumnezeiascá din destul dobândind, •
simultumesc, sä slávesc, laud Sá máresc numele Tau
cel preasfånt si al celui färä de inceput al tau Pärinte
al preasfântului bunului de viata fácätorului Täu
Duh, acum pururea 'i in vecii vecilor. Amin,
Rugäciunice se zic mai înainte desomn
• ÑUGÄCIUNE cÄTRE
DOMNCL NOSTRÜ IISUS
HRISTOS,
DV CERERE UMILINTA
A SFÂNTULUU
GRIGORE TEOLOGUL••
umnezeule,
 Dumnezeul meu, de care heruvimii toate
adáncurile tremurä, Noianul cel necuprins a]
bunätã\iis Cel ce de-a pururea asculÿi pecei Ce Te
cheamá pe Tine cu inimä zdrobitá, Cel ce ai fäcut
noaptea spre odihna mântuirea zidirii Tale, Cel
Ce m-ai invrednicit pe mine, ticálosul, sä ajung
sfär$tul zilei, Cel ce ai zis: HMai inainte de a Má
chema pe Mine de fa!ä sunt 'i incá gráind Tu"285,
vino acum, Stapáne, la noi prin venirea Ta cea
nevázutá, din sanurile cele párintesti ale
Náscatorului Täu de Care nu Te-ai despár!it
niciodatä pleacä urechea Ta spre neputinta
noastrá, Doamne DumneCel ce izvorã§ti nûlä si
bunätate, Cel ce dea
224
pururea pe mine, care má iritOrc mereu dela Tine,
desiTu imi faci bine, trimite intru mine, ticålosul,
umilintá 'i; precum ai aratat oarecând piatra cea din
pustieuš, aratá inima mea cea impietritá vårtoasä
vársand izvoare de lacrimi. Cáci iatä, Stápàne, cu
fricä Cu cutremur cad la Tine 9i ma rog: Doamne,
Doamne, iartä-mi mie mele cele din toatá ziua din
toatá viata mea, fáu cute din -cu sau cu gandul. Cäci•
$iu cá multá este multimea bunátáçii Tale, Doamne,
iubitorule de suflete, pentru aceasta am indräznit spre
rugäciune. Nu am fácut nici mácar un ceas voia Ta,
nici vreun bine, Doamne, deoarece toatá vointa
omului, ca gândirea, este rea, toatá e urätá, toatä e
lumeascá. Dar cum pot lutul si tina Sau ce e mai greu
ca plumbul Sá zboare, sá se suie la inãl!imea cerului
sá invete de acolo Ceva bun? latá, Stäpáne, Tie imi
arät toatã neputin!a mea. Curáteste-má, miluie$te-
mã, cäci má apropii de Tine singurosåndindu-mä fárá
de ráspuns. Ca un urät si párãsit imi plec grumazul
inaintea Ta în pämânt caút. Má rusinez
mãingrozescsä privesc cerul cu ochi spurca!i. Cátre
Tine imi plec genunchii inimii $ai trupului, imi inalt
mâinile trupului cu lacrimi si cu suspinuríumiiite mû
rog: Doamne, Doamne, ajutá-rni si de focul cel
nestins mû izbáve$e, cäci rn-au fácutde râs dracii pe
mine, ticálosul, náválind asupra mea fárä de
rusine.De aceea, Doamne; Doamne, gräbeste;
sârguieste, ajutá-mi, sprijine$e-má ma invredniceste
Sä Stau neosãndit înaintea divanului Táu
celuiinfrico*lt. Sä nu biruiascá pãcatele mele
Celemai multe decât nisipul marii, Preabunule
indelung-rábdätorute Stápàne,. adäncul iubirii Tale
de oameni. in noaptea aceasta, nálucirile nea$eptate
ale dracilor, infricosárile cele de noapte, „lucrul
ceurnblá in intuneric"¥} sa nu cuprindá ticälosul meu
suflet. Sa nu atipeascä, nici adoarmá îngerul meu
páZitor, iar noaptea sa nu mise arate ceva din cele
spurcate ale zilei sau L de dupá zi, Ci, Doamne,
Doamne, cu lumina cea neapropiatá atotputernicá a
dumnezeirii Tale strálucindu-mi-se mintea; färå
trup,cu Tine, Dumnezeule, Ochiul cel treaz
neadormit, sá vorbeasca.
Dáruieste-mi mie odihna nopVii ca sa
petrec ziua intru dragostea dumnezeirii Tale
celei ne-
226
gräite da genelor mele somn Ll$)r, pentru ca nici
limba, unealta cântärilor de laudá, sa nu rämâná
multã vreme moartá, nici zidirea Ta cea luminatá Sã
nu se lini$eascá22 Si má scoalä din somn la ceasurile
potrivite cñntárilor de laudä din miezul noptii de
dimineatá, ca Sä Te slávesc pe Tine, Lumina cea
neapropiatá, impreuná cu Puterile cere§ti cu ingerii
Tái. Ascultä, Doamne, inima care strigi nu lua in
seamä faptele mele tele, ci Vezi chinuirea sufletului
meu, grábe§te de izbäve$e de faptele mele viclene.
Sìi nu-mi mäsura mie dupa dreptate, nici nu voi sä-
mi rãspláte$i Cu pedepse vrednice de cele sävar§ite,
ca sá ny pier cu totul.
Auzi-mä, Doamne, pe mine, cel deznädäjduit, nu
má lãsa, rogu-má, fiu furat in somn de aratñri
necuvioase, pentru pácatele mele cele mai multe
decât nisipul márii. Ci cheamá-rnä inapoi, Stñpâne,
pe mine cel robit si linut de faptele cele necuvioase
stráns ca in lanturi, cici Tu $ii sa dezlegi pe cei
legaVi 'i Sä tämáduiesti ránile cele nearätate, numai
de Tine §tiuVe, Cunoscátorule al
227
Celor ascunse. Tu; grabnic intru milä si Lingáê
duitOt' Spre pedeapsá, •aratä-Te mie; celui ce
cumPlit aam cäzut, cu milostivirea Ta intinde•mi mie
mana scoate-má din präpastia färädelegilor mele, cä -
tu stngur esti Dumnezeul nostru, „Cel ce nu Te
bucuri de pierzarea Cel ce nu Te intorci dinspre fata
care prive$e la Tine cu lacrimi. Ascultá, Doamne,
glasul robului Táu, Care Strig cátre Tine, aratã-mi
lumina Ta care S-a Stins in mine Trimite roua
Sfäntului Duh §i-mi däruieste Putin rägaz ca Sá ma
ridic, eu, deznädäjduitul. „Schimbå-mi, L)Oamne,
plânsul in buCurie. Rupe haina mea VeseDa-mi mie
sä-mi isprävesc lucrári'e de searã si sä dobandesc
odihna de dimineatä, ca cei ale$i ai Tái, Doamne, de
la care a fugit tristetea si suspinul, sä mi Se deschidä
mie tl§a impárätiei Tale pentru ca, intrând intr-insa
împreunä cu cei ce se îndulcesc de lumina fetei Tale
sä dobándesc via!a ve§nicã. A§a, Stápâne lisuse
Hristoase, ajutá•mi mie si nu mä läsa de acum ináinte
sä-Ti mai gre*èsc Tie si sä urmez vOii mele. Nu mä
läsa sä Pier pentru pácatele mele/ ci milostive$e-Te
22S
spre zidireaTa, nu mätrece cu „cáci neputincios
sunt", nu párási, „la Tine am seäpat, vindecä sufletul
am gre#it Tic' Înaintea Ta sunt toti ceice mä necãjesc
nu-mi este mie scäpare decät la Tine, Stäpane
Doamne; Mántuie$e-má pentru indurárile tale „sä se
ru$neze toti cei ce se scoalí asupra mea cautã sufletul
meu ca sä-l piardá"292. Doamne DumneZeul meu,
adu-Ti aminte de mine pácätosul si netrebnicul robul
Täu Cánd chem numele Täu Cel sfânt inchinat sä nu
rná lipse$i de nädejdea mea. Invrednice$e-mä sä Te
iubesc sä mä tem de Tine din toatñ inima mea Sá fac
intru toate voia•Ta. Cäci nu este asemenea Tie intru
dumnezei Doamne, puternic intru tarie si bun intru
milá, Care sä ajute, sä mângàie sä mûntuiascape tog
cei ce nãdãjduiesc intru numele tãu cel sfânt.
Asa, Doan-Ines Doamne, Cel ce covår§e$i
greselile Cele omene§ti acopeti multimile
pãcatelor, Cel ce „nu ne faci nouä dupá päcatele
noastre, nici ne räspläte$i dupä färádelegile
noastre"eg3, învredniceste-mã ca in toatá noaptea
ziua si cat voi räsufla eu, cel vrednic de toatä
munca, fiind
229

vinovat de toate pácatele, sã am in inima mea de-a
pururea neuitate si taina cea infrico#ttä a mortii,
ïngrozirea mania Ta cea de nesuferit falá de noi,
päcäto$i, hotárãrea Ta cea strasnich si dreaptá, care
cu dreptate má va trimite in focul gheenei, ca 9i
cum aži sta gol descoperit înaintea infricchätorului
Tau a$epta hotárârea datá acolo. incât, cu frica
acelora pátrunzându-mi trupul si curãþndu-mi
mintea, sufletul inima, sã Te aflu milostiv pe Tine
in ceasul mortii al Judecä\ii, când se vor sparge
oglinzile trupului$95. Pentru bunãtatea Ta cea mai
presus de fire mijlocirile Maicii Tale, Preacurata
Nãscátoare de Dumnezeu, care, dupä Tine, este
nädejdea mea, 9i ale tuturor preadumnezeie§tilor
Tai ingeri arhangheli si pentru rugäciunile tuturor
sfintilor Tái. Amin.
MAJ tNAINTE DE SOMN
A EFREM .SIRUI.'"'
Oamne lisuse Hristoase
Dumnezeul nostru, Cel ce aiuarátat pe sfántá Maica
Ta mai cinstitä decâttoate puterile ceresti, Ínsuti
Preabunule, prin mijlocirile ei ale tuturor sfintilor
RUGÅCIUNE
Tái, milostiveste•Te 'iiartá-mi mie, nevrednicul
robul Tau, orice arn gre§it astázi ca un om, dar mai
ales ca un fárá de omenie: gre#lile mele fácute
curvoie§i fará de voie, CLV $ cu ne$iin!ä, din
rápire, din neluarea-aminte, din multa trándávire
lenevire a de rn-am jurat pe numele Táu cel Sfânt,
sau strâmb de m-am jurat, sau am hulit in cugetul
meu sau Te-am intárátat cu ceva, sau am furat, sau
am mintit, sau prieten a venit Ia mine 1-am trecut cu
vederea, sau pe vreun frate 1-am necäjit 1-am
amárât sau, stand Ia rugáciune Ia cântarea de
psalmi, mintea mea cea rea S-a abátut spre lucruri
rele lu-
231
mesti, sau pestecuviintä m-am desfätat, sau glume
am spus, sau nebune§te am râs, sau in de#rt m-am
márit, sau m-am rnániat, sau frumusetea de§artá am
vázut de dansa m-am räpit la minte, sau cele ce nu
se cuvin le-am bârfit, sau gre#eala fratelui meu am
iscodit-o $ I-am osándit, iar gre§elile mele cele
nenumárate nu le-arn bägat in seama, ori de
rugäciunea mea m-am lenevit, ori altceva räu am
gândit Acestea toate altelepe care le-am sävàr$t le-
am uitat iartä-le, Dumnezeule, mie, netrebnicului

robului Tãu miluie$e ca un bun iubitor de oameni.
Ca in pace Sá má culc Sá dorm 2St eu, desfrânatul,
slávindu-Te pe Tine impreuná cu Tatál Cu
Preasfantul bunul de viatä fãcätorul Táu Duh, acum
put-urea in vecii vecilor. Amin.
CÅND MERCEM SPRE PAT IN
VERSERI IAMBICE,
A SFÄrvn_JLU1
TEODOR srunrrtll.""
el ce ai dat tuturor somnul spre izbávire
de ostenelile pe care le-a pricinuit ziua cea
luminatá, dá•mi 'i mie, Hristoase al meu, Cuvinte al
lui Dumnezeu, dulce somn, degrab trecátorA)Iin de
visuri bune izbávit de näluciri rele. Si må scoalã,
cand va bate toaca, tare, neprihánit, ca sa cant cu
veselie, intárindu-mi picioarele [ca Sá staul cu
rábdare la slujbá, ferindu-mi mintea de lucrarea cea
rea a dracilor,u limpezindu-mi limba ca sä laud cu
tärie, spre Slava lauda stãpânirii Tale celei prea
mari. Ca priveghind noaptea, mãnecánd dimineata,
desávàr#it sa väd in zori lumina poruncflor Tale.
Rugáciuni ce se Zic dupá Ce neamsculatdin
somn
RUGÅCIUNE
RUCACIUNE CÁTRE
SFÁNTA TREIME
A DUMNEZEIESCUUJI GURA
DE
lavi Tie,
Dumnezeul nostru, Slavá Tie. Slavá Tie DOamne
Dumnezeul nostru, Cel ce de-a pururea treci cu
vederea pácatele noastre, Slavá Tie, Preasfántň
Treime Dumnezeul nostru, Cel ce m-ai invrednicit
pe mine a vedea ziúa de astázi. Slavá Tie/
preasfántá Treime Dumnezeul nostru. Má inchin
bunátátii Tale celei negráite. Laudindelungá-
rábdarea Ta cea necercetatá 300. Multumesc si Te
slávesc pentru mila Ta cea nemásuratá. Cici de
nenumátate pedepse múnci fiind eu vrednic, má
miluieiti cu nenumárate binefaceri má dáruie$ti.
Slavá Tie, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru
toate,
234
 RUGÅCIUNE
CÁTRE DOMNUL NOSTRU
uSUS HRISTOS
A ISAAC SIRUP'

umnezeul metl, care cercetezi fáptura

Ta; cáruia patimile, mele neputinęa firii noastre
celei omene*ti fi tária potrivnicului nostru, Tu insuti
acoperá-má de ráutatea lui, cáci puterea lui este
mare, iar firea noastrá ticáloasá si puterea noastrň
neputincioasá. Tu dar, Bunule, Cel ce *tii neputin!a
noastrá, care ii porti greutatea neputin!ei noastre,
páze$te-má de tulburarea gándurilor si de potopul
patimilor 'i fá-má vfednic de aceastá sfántá liturghie
a Ta, ca nu cumva prin patimilenele sá Stric
dulceata ei sá má aflu obraznic indrázne! inaintea
Ta, ci, Doarnne, Preadulcele meu lisusv miluie$te-
má ii má mantuie#te.
 RUGÁCIUNE zidi una pe alta, ci numai de cãtre darul puterea
POARTE FRUMOASÅ
Ta, pentru ca sá-Vi slujeascä toate
ACEEA$I
VREME A
CHINL 236
DIN Tie, de care au fostfäcute, si -ca Sä bropoväduiascä
märimea slavei Tale celei negrãite. Deci Tu,
Doamne Dumnezeul meu, Ziditorul si Fãcátorul
oamne Dumnezeul meu, „Cätre Tine
tuturor, Tu e$i Dätatorul tuturor bunátäÿilor. Cáci ce
mânec", zicea Prorocul David, „de mi-am
este in fire, sau in Dar, sau in trup, sau in sullet, care
aduyaminte de Tine, in aëternutul meu, in dimineþ
sa nu fi fostadus intru fiin!á prin bunätatea Ta?
am cugetat spre Tine, Cä Te-ai fácutajutorul
Cãci Tu e$i izvorul desavál§irilor, noianul
meu"3P?. A*adar, eu, pácätosul nevrednicul,
marimilor, adancul milei marea indurârilor. Tu e$i
manec cätre Tine, impreuna cu prorocul si
chipul frumusetii celei neasemánate, din care ies •
impáratul, Doamne• Durnnezeul meuv Aceasta
toate cele ce sunt. Tu esti Dumnezeul dumnezeiler,
este grija mea cand ma scol din somn intáia
Sfäntul sfintilor, jmpäratul impáratilor Domnul
cugetarea min!ii mele, fiindcá este datoria de
domnnor. Tu e§ti pricina pricinilor, Viaÿa viilOf,
neinláturat, privitoare la insu§i scopul pentru care
Rànduiala, Bunacuviinlži $i Stava tuturor celor
m-au zidit mainile Tale; adicá laud, Sã slävesc
Váaute a celor nevàzute. Tu seti Fãcätorul si ziditorul
maresc preasfántul Tåu nume. Cäci Tu e$i,
meu, Cel ce dintru nefiintñ m-ai zidit si rn-ai inchipuit
Doamne, inceput fårá de început sfár$t fárá de
dupá chipul asemãnarea Ta. Tu esti Stäpanitorul
sfàr$t. Cáci precum in afará de Tine nimeni nu
suffetului meu, Cel Ce Cu neeräitã purtarea Ta de
putea le zideascá pe toate, tot nici ele nu se puteau
grijá må på70ti 'ca Sá nu rnä intorc iar$i intru nefiintä.
Tu e$i cel Ce må Sfintesti inalti prin darul Täu vrei Sá
mã slãve$i sima ferice$i, indulcindu-mä de viata Ta
Cea veŸ nica. Si pe langa acestea, Tu e$i ajutorulneu
si Sprijinitorul Fäcätorul de bine, impäratul meu
Domnul meu, Tatál meu ii Mirele Tu e$i cätorul
sufletului meu, Scopul cel mai de pe urrná al
bunästärii mele, Asezarea mea in starea de mai mainte
a fericirii si Desävársirea vieçii mele.
Acestea toate esti Tu pentru mine, orice
altceva mi-ar fi mie spre bine, dulce, cinstit
mântuitor, fiind Dumnezeul meu, Domnul meu,
Fãcátorul meu, Dumnezeu om. Cäci pentru mine
ai binevoit Sã Te faci Om. Tu e$i Izbãvitorul
meu, Slobozitorul meu, Tu eiti Mântuirea mea,
intelepciunea mea, Dreptatea mea, Sfintenia mea,
IzbãVirea mea, Curätenia mea, Jertfa mea, Mielul
meu, Arhiereul meu, Mântuitorul meu,
Mijlocitorul meu, Dascálul meu, Pästorul meu,
Pilda mea, Asemãnarea mea, Mângáierea mea,
Bucuria mea, Veselia cea ve§nicä. Tu e§ti
Doctorul räutä!ilor mele, Tämåduitorul patirnilor
mele„ Pierzátorul pácatelor mele. Cäci de cate ori
mû voi Tine, de cáte ori Ivi voi spune scârba
inimii mele, de cate ori va picuraaacrimá fierbinte
din ochii mei, de atàtea ori, Doamne lisuse
Hristoase al meu,irni deschizi bratele Thle cele
sfinte si imi întinzi mânä de ajutorsi ma
învrednice$i pe mine, nevrednicul, de sprijinul
Táuscel nea$eptat.
Tu, Doamne; Dumnezeul meu, cu smereniaTa
cea desävârsitä, vindeci mândria mea. Cu sáräcia Ta
ïndepãrtezi de mine iubirea de avutie cea neSätioasã.
Väpaia relelor mele o stin<i cu scärbele care pentrü
mine le-ai pátimit. Mânia mea salbaticä o domole$i
cu blândetea Ta cea negráitáJ Zavistia mea asupra
aproapelui, pe care neincetat O ascund în inimá, o
ve$eje$i cu dragostea Säditã in firea Ta Cu care m-
ai iubit. Índrácirea pântecelui läcomia mea satanicá
le opre§ti cu fierea Cu ovetul pe care le-ai gustat
pentru mine. Lenevirea pierzátoare trandävia le iei
de la mine cu ostenelile pe carele-ai suferit pentru
mine. Caci pentru mine ai postít, ai umblat, Te-ai
ostenit, ai asudat, aifflriveghiat, Te-ai rugat, ai
lácrimat, ai fost gonit, ai fost ocárát, ai fost
batjocorit, ai fostscuipat, al fost bãtut, ai purtat
cununäde spinl, ai ribdat Cruce la urmä ai primit
moartea de bunavoie, -ingroparea de treizile
pogorarea in iad, pe care toatevDoarnne, Dumnezeul
meu, le-ai su-
239
ferit pentro mine. Deci- pe r toate acestea lê am Ca
pe ni§te binefaceri spre mine; nevrednicul, a$a le
socotesc, le másor, le primesc, le spun, le
märturisesc 'i le propováduiesc.
A#idar; Preadulce Stápane Doamne lisuse
Hristoase, Dumnezeul meu, platnic si datornic
fiind darului Tau, nu mi pricep cu Ce, sá-ti
rásplãtesc Tie pentru toate acestea. Nu §tiu cum
sá-Ti mulgumesc Tie, Celui ce atata Liubire de
oameni milostivire ai arátat spre mine, incit. daci
avea inimile limbile tuturor dacä vrea cu toate
deodatã sá-Ti multumesc si Sá Te iubesc pe Tine,
Cel ce atáta m-ai iubit, cred cã nici nu mi-a¥ putea
pláti destul, Oici cat de pulin, o asemenea datorie.
Deci Ce Voi face sau ce vói zice eu, nevrednicul?
Nimie altceva nu pot, lubitorule de oameni
Doamne, decát sã-Ti multumesc Tie sã
propovãduiesc bunãtatea Ta cea nemäsuratã Si
mila Ta Cea negräitä cátre mine. lar pentru
aceaSta, Doamne si Dumnezeul meu, nu voi
pregeta sã iau ajutor de Ia algii fi sã Chem toatá
zidirea, cerul, pámántul toate fãptürile máinilor
Tale cele väzute si cele nevázute, ca fiecare sá-mi
ajute sá Te laud, sá Te binecuvântez .ži sá-Ti
cântlauda pe care cei trei tineri ai Täi
preabinecinstitori o cantau in cuptorul focului,
zicånd: „Binecuvântati toate lucrurile Domnului
pe Domnul $-L preaînil• Vagi intru toli
vecii"3Qó. Deci dator fiindu-Ti toatä multumirea
binecuvântarea, Doamne, Dumnezeul meu,
neîncetat¶e voi lãuda si Te voi slávi pe Tine in
toate:zilele vieþi mele.
Cáci Tu e$i Cel ce m-ai zidit. Tu e$i Cel o ce. m-
aixäscumpárat cu scump sángele Tau. Tu e$il Cel mã
páze§ti cu darul Táu in toatä vremea ii locul, Cel ce in
tot ceasul minutul cercetezi sträjuie$i sufletul viata
mea. De aceea tot má Táu. Fárä 'fine nu pot sa má
mi#C sau Sá fac nimic dacä nu vei binevoi Tu. Stiind
aceasta eu, smeritul nevredniculóîncepand din ceasul
acesta, Doamne Dumnezeul meu, má dáruiesc Tie 'i
ma fac rob vesnic märimii Tale; iar- de acum inainte
itivoi aduce Tie tot gandul meu bun, tot cuvintul, tot
lucrul, oricevoi sávâr$ spre slava marii Talecuviinge.
Si mai mult decáttoatev daruiesc Vie ca sá nu mai fiu
al meu, ci al Táu, Ziditotul,
Pläzmuitorul Fácätorul meu, ca sã Niez,TIL1
241
precurn voiesc eu, ci precum este binepläcut
inaintea Ta, ca toatá viatanea sá fie deprindere
intru implinirea poruncilor Tale. de cate ori má
Voi abate de Ia acestea, lucrand fapte necuvioase,
voi cunoa$e cá sunt cálcätor de lege 'i talhar, ca
unul Ce am cälcat supunerea cea cu dreptate
datoratä Tie, Stäpânul meu cel bun ii iubitor de
oameni. Care lucru, o, sá nu fie! nu má lase
dreptatea Ta sä cad in asa ceva, caci neputincios
sunt 'i §tiu ca nu pot nu sunt vrednic eu, ticálosul
si vrednicul de jale, sá implinesc singur aceasta
fãgáduin!ä amea.
De aceea má rog Tie, Doamne, Dumnezeul
meu; Preadulcelemeu lisus Hristos, fii mie
ajutátor, cu mâna Ta cea atotputernicä neputin\a
mea, „zide$e intru mine inima curatä"30å ca sã
petrec eu,nevrednicul, toatá vremea vieþi mele
intemeiat pe acest fel de gand pe vointa neabátutä
de a nu cãlca nicidecum de acum inainte voia Ta
fägáduinta fácutá de mine in ceasul acesta
inaintea slavei Tale celei nevázute. Pe lángá
acestea, dáruie$e-mi mie in mua aceasta minte;
pricepere grijå ca todeauna ecuget Si sá päzesc
poruncile Tale, neuitandu-Te pe Tine, Dumnezeul
$ Binefäcátorul meu. Mai indräznesc sã cer
aceštea de Ia voirea cea bogatá iubitoare de
oameni: frâu limbii, strajä gurii, pová!uire
ochilor, omoráre trupului, contenire tuturor
poftelor trupesti curátire de nerânduialä din
mádularele mele.
Acestea le cerde Ia Tine, Doamne, Dumnezeul
meu, lisuse Hristoase al meu, mi rog, cãzand Ia Tine.
Nu O datá ma rog, ci de multe ori, sä nu má
neinvrednice$i pe mine de darul acesta. Si 0 data cu
acestea, däruieste-mi mie adàncä smerenie, zdrobire
urnilintã, rãbdare blãndete, supunere ii säräcie a
duhului, râvnä pentru siava numelui Täu, dragoste
indelungá-rãbdare catre aproapele si milostivirea cea
cuviincioasá catre el, ca prin acestea sa se sláveascä
intru mine Preasfánt numele Tãu, impreuná CLI Cel
fárã de inceput al Táu Párinte cu Preasfântul 'i bunul
de viatá fácátorul Tau Duh, acum pururea in vecii
vecilor. Amin.
RUGÅCIUNE CE SE SPCNE
DUPA tNCHEIEREA
PENTRU ABATERILE
iNTÄMPLATE IN VREMEA SIÅVIRII
ubitorule de oarneni milostive Doamne,
Cel ce m-ai învrednicit ca in ceasul de acum sá
Stau inaintea Ta spre rugäciunea slãvirea stápánirii
Tale, iartä-mi mie cate Ti-am gre§it Tie din
copiláreascá vârstä cu toate simtirile mele. intru tot
îndurate mult milostive, iartå-mi mie gr#elile cele
ce mi s-au intûmplat acum, in vremea acestei
rugáciuni, prin rãspândire rátäcire ïmprÇtiere a
min!ii, prin înällarea eûndurilor slava prin manie
iu!imc pomenire de rãu, prin hula cea färä dè ru$ne
pângáritä, prin lenevire, nepásare trindävie, prin
robire abatere a mincii a cugetului la pofte
necuvioase si rele. Ca Sä nu se laude Satana, asupra
mea, ca niciin Vremea Ïnãrturisirii a rugaciunii
mele nu m-am pãzit färä de pácat. Deci aratá,
preabunule Doamne, cá Tu etiti
Cel ce stñpáne$i zidirea Ta a Ta este stápánirea
impärä!ia, in vecii vecilor. Amin.
RUGÅCIUNE
CE SE SPUNE MAI INAINTE
DE A cm
oamne lisuse Hristoase, deschide
urechile ochii inimii mele ca Sã ascult cuvintele Tale,
sa le pricep sa fac voia Ta, cáci nemernic sunt eu pe
pâmant. Nu ascunde de mine poruncile Tale, ci
„descoperä ochii mei fi voi inte• lege minunile din
legea Ta'008. Cãci spre Tine, Dumnezeul meu,
nädäjduiesc, ca Sä luminezi mintea mea, cá
binecuvántat e$i in vecii vecilor. Amin.
RUGÅCIUNE DUPÅ NÜMÄRÜL CELOR
DOUÅZECI SI PATRU DE CEASURI ALE
ZILEI NOPTII
 ATRIBUITÄ 246
STÄNTULUI LOAN
GURÄ DE ACR"'
8: Doamne, vezi neputinta sufletului meu
si trimite harul Täu spre ajutorul meu ca såse
pro€ povãduiascá intru minemumele Táu cel
1. Doamne, nu má lipsi de sfánt.
bunätätile Tale cele cere$i všnice, 9. Doamne, lisuse Hristoase, scrie-má pe mine,
robul táu, in cartea vietii $-mi däruie$e sfâr$t buri.
2. Doamne, izbáve¥te-mä de toatä
IO. Doamne, Dumnezeul meu, de#i nu am fácut
nevoia,u *tiinta, uitarea, indräzneala de nesimÿirea
nici un bine inaintea Tav dä-mi cu blande!ea. Ta si
cea impietritä.
pun inceput bun310.
3. Doamne, de am gre$t cu mintea, cu 11. Doamne, stope$e in inima mea¿roua darului
gandul sau cu cuvãntul, iartã-mä. 12: Doamne, Dumnezeul cerului al pämântului,
4. Doamne, izbäveste-má de toatä nevoia, pomene$e-mä pe mine, pãcätosul, ru$natul, räul ii
ne$iinta, uitarea, îndtázneala de nesirn\irea cea necuratul, dupá mare mila Ta, cand vei veni intru
impietritã. impáråtia Ta31t
13. Doamne, prime.îte-má intru pocãinvä§i nu
5. Doarnne, izbäve§te-mä de toatä lása,
ispitirea paráslrea.
L14. Doamne, nu duce in ispitä.
• 6. Doamne, lumineazã inima mea pe care a
intunecat-o pofta cea rea. 15. Doamne, dá-mi cuget bum
7. Doamne, Doamne, eu ca un om am gre§it, dar 16. Doamne, dä-mi lacrimi, aducere-
Tu ca un Dumnezeu miluie$e-mä. aminte de moarte umilinÇä.
 247 LMscåtoare de Dumnezeu ale tuturor sfintilor täi,
17. Doamne, däruie$e-mi sä-mi cä bine e$i cuvàntat in veci. Amin.
RUCÀCIUNE OByEASCÀ
märturisesc cugetele mele. DE MÅRTURISIRE CATRE DOMNUL CÅTRE
TOTI SFINTål
18. a
Doamne, dä-mi smerenie, tãiere a voii
ascultare.
19. DOamne, dá-rni räbdare, Vointä
nebirtiitá blándeçe. oamne, Dumnezeulþ meu, Preadulcele
meu lisuse Hristoase, Dumnezeul îndurárilor, Adáncul
20. Doamne, sädeste intru mine rãdãcina milei, cáruia iti pare ráu de ráutätile oamenilor,
bunätäVilor, adicä frica Ta. prime$e-má pe mine, cel ce ma pocãiesc acum vin cu
21. Doamne, învrednice$e-mä sã Te credin!ñ la tine, mä miluie$e pe mine, pácätosul,
iubesc cu tot sufletul, gandul $ inima mea curvarul, spurcatul, ticälosul, hulitorul, cålcátorul de
jurámânt, mincinosul, ocärâtorul, clevetitorul,
sá fac intru toate voia Ta. rnàniosul, pomenitorul de ráu, Pricinuitorul de
22. Doamne, scapä-má de oamenii räi, de smintealä' neînduratul' nemilostivul, iubitorul de
draci, de patimi de tot lucrul necuvios. avere, iubitorul de slava, iubitorul de dezmierdare, cel
23. Doamne, preCum porunce§ti; Doamne, lacom cu pantecele, bevivul, lene§ul, pricinuitorul de
preCum stii, Doamne, preCum vrei, facá-se intru ras, risipitul cu mintea, mare\ul in mandrul,
mine voia Ta. nebãgatorul in seamä de dumnezeiestile Tale porunci,
má da: multimii muncilor pentru multimea greselilor
24. L)oamne, facá-se voia Ta nu a mea.
mele. Ci Tu, Doamne, Durnnezeul meu, Cel indelung-
Pentru rugáciunile ii mijlocirile Preasfintei
rábdãtor si indurat, milostive$e-Te de inimamea cea
zdrobitä de pacate osanditä de con$iintä, pentru Cå nu
am päzit sfintitele fägãduinte ale Sfántului Botez ale
dumnezeiescului ingerescului chip cãlugäresc. acum,
pentru aceste douä fägáduin\e, suspin mä tinguiesc,
rugându-má ca sä fiu miluit in dar iertat numai pentru
bunätateaTa, fi izbävit de chintrri ziua cea înfricchatä
a Judecätii. Doamne Dum• nezeul meu, Preadulcele
meu lisus, mântuieste-mã pe mine cel deznádãjduit§i
nu mä lipsi de nädejdea $ de asteptarea mea.
spremine; cel Ce Chem milele Tale, curãteste-má pe
mine cel intinat, albe$e-rni haina ceanânjitá mä
mantuieste pe mine cel desfrânat, Nu mä osândi pe
mine, osanditul, nu da fiarelor celor gândite 312 sufletul
care Te cheamä pe Tine, nu mä judeca vinovat de
focul gheenei pentrucälcarea fãgäduintelor sfintitelor
a§ezámânturi ale Sfantului Botez si ale ingerescului
Chip.
Doamne, Dumnezeul meu, Preádulcele meu
lisus, Cel indelung-rábdãtor, care suferi räutãtile e$i
neschimbátor intru îndurärile Tale, Cel ce m-ai
povätuit cátre vietuirea ingereascä, ïnvrednice$e-
mä ca începând de astäzi sä-Ti slujesC Tie curat,
prin fapte bune; ca sä fac roadä vrednicá de
pocáintá sä pãZesc cu cuvi09ie rånduiala vietii
cäluéáre$i tii sä implinesc sfintitele fägáduinge färã
prihanä si deplin. Doamne, Domnul meu, Preae
dulcele meu lisus, Cel atottiitor, atotputernic tare,
sädeste intru inima mea fricaTa dragos• tea legilor
Tale Mintea mea lumineaz-o cu razele darurilor
Tale, supune-le Cuväntului Tiu, voia mea intoarce-
o cätre Tine, Cel cee$i dorin!a singurã adeváratå.
Limba .mea invat-o_ca sä zicá totdeauna: „Doamne
lisuse HristoaSe, Fiul lui Dumnezeu, pentru Fericita
pururea Fecioarû Näscátoare de Dumnezeu,
milostiv fii mie pácätosului mä mantuie$e".
Doamne, prin cinstitaši de viatä fäcãtoare Crucea
Ta, päze$e-rnã. Doamne, prin sfintii Täi ingeri
ingrådežte-må. Doamne, prin Sfingii täi Apostoli si
mucenici, intrarrneazá-mä, Doamne, pentru toti
sfinvii Täi, trimite peste mine mila Ta ceamare in
dar mä mantuie$e-mä pe mine, cel ce sunt
räscumpárat cu sángele Táu prea scump.
intináciunile Cele vechi ale päcatelor mele
sterDuhurile poftei trupe$i ale räutátii gone§te-
le de]a mine. De impátimirile veacului acestuia
izbäve§te-rnã. Trage•mä cu totul catre
 dragostea veacului ce va Sá fie si intäreste-má
sã cálátoresc pe calea ceastrâmtä necäjitä pâná
in ziua ceasul suflarea mea cea mai de pe urmä,
casá imi dau sufletul ingerilor celor buni Sá
scap de vãmile din väzduh313, sáná numär CLI
sfintii cei din veac, sã má ínvrednicesc
bunátätilor celot ve§nlce.
Prea milostivä Maicä a preadulcelui lisus,
roagä-te Fiului thu si Dumnezeu pentru mine,
ticälosul si pãcãtosul, ca sä-mi asculte saraca mea
rugas ciune. Cruce prea cinstitä, arma semnul
mântuirii noastre, goneste de Ia mine tot gandul•
räu ii toatä vräjm$ia puterii potrivnicului, pornite
prin draci prin oameni. Mai-marilor voievozi,
Mihail Gavrilá, chezä§uitorii izbávitorii mei,
Sfinte Inqere, pázitorul acoperitorul meu, toVi
Sfintii ingeri ai lui Dumnezeu, povátui!i-má catre
voia lui Dumnezeu cea preasfântå Ajutati
neputingei mele de care sunt cuprins§i cu trupul $
cu vointa. Páziti-mä de vicle#ugurile vrájma§ului
rugaÿi-vá milostivului Ziditor sã má miluiascá 'i pe
mine, cälcätorul poruncilor Luicelor Sfinte, Sá-mi
dea sá petrec in pace sufleteascá intru pocäinVä
adeváratå pánå Ia sfår$tul viecii mele. lar Ia iesirea
fletului meu din trup, fiti lángá mine mântuitori
apropiati dau adeverire cá m-am izbávit de tile cele
desub pãmânt prin mila lui Dumnezeu.
Sfinte slávite loane/ Prorocul Ínaintemergá• torul
Dornnului nostru lisus Hristos, roagá-te pentru mine
päcätosul. De Dumnezeu propoväè duitori intäi intre
Apostoli Petru, Pavel, loan, de Dumnezeu
cuvántätorule, impreuná cu ceilalti Evangheli$i
Apostoli, ruga!i-vá pentru mine, pãcätosul. Sfintilor
dreptilor Párintñi lui Dumnezeu, Joachim Ana„ losif
Logodnicul Simeon de Dumnezeu Primitorul,
rugati-vá pentru mine, pácätosul. Sfinþlor Proroci
Propoväduitori ai Venirii lui Hristos Dumnezeu,
ruga!i-vá pentru mine, päcätosul. Sfinÿilor Pärinti,
Pástori si inväþtori ai lumii Vasile, Crigore, loan
Gura de Aur, Atanasie; Chiril, Nicolae, Spiridon toti
sfintii lerarhi rugati-vá pentru mine, pãcátosul.
Sfintilor sfin!ilor Mucenici Dimitriev Gheorghe;
Teodor, Artemie,
253
 Procopie; cei Patruzeci, loan cel nou 314 toei Sfintil
Mucenici, rugati-vá pentru mine, pãcätosul.
Sfintilor cei fárä de arginti de minuni fäcätori,
Cosmaši Damian, Chir si loan, Pantelimon
Ermolae ceilalþ, rugati-vã pentrumine, pácátoSul.
Cuviosilor de Dumnezeu purtätorilor Párin\i
Antonie, Paule, Ëftimie, Sava, Arsenie; Onufrie,
Pahomie, Teodosie, Efrem, loan Damaschin, loan
al Scärii, Petru, Atanasie toti cuvi0§ii, rugati-vá
pentru mine, päèñtosul. Cuvioasä Maria
Egipteanca ($i maica noastrá Paraschiva Cea.
nouä)31S celelalte cinstite cuvioase femei, Care
bine agi pustnicit A'-ati nevoit, pe Hristos agi
márturisit, rugati-vá pentru mine, päcãtosul. Toti
sfintii cei ce din veac bine ali plácut Domnului,
ruga!i-vä pentru mine, cel fará de räspuns care
suntmai pácãtos decât toti cei din veac päcãto$.
Rugäciunile ¥i cererile• acestora primindu-le
ascultándu-le; Doamne, Dumnezeul meu, prea
dulcele «meu lisus, iartá-mi mie orice Ti-am -
gre$t Tie de Ia nasterea mea pâna in ziua ceasul de
acum cu cuvàntul, cu lucrul, cu stiintã Cune-
254
cu mintea, cu cugetul cu mele. Tot a§a, iartä
miluie$e pe párinVii fratþi mei§i petoVi arhlereii,
preoþi, monahii dreptcredincio$i cre$ini de
pretutindeni, cei ce má urásc$ má iubesc, pe cei ce mâ
miluiesc imi slujesc, peJcei ce mi-au poruncit mie,
nevrednicului, Sá má rog pentru dän#ii, pe cei pe care
i-am vátämat sau i-am blestemat pe cei ce unele
asemenea imi fac sau mi-au fácut, Si dáruieste-ne cele
de folos sufletelor- noastre in veacul acesta in cel
viitor precum binevoieste iubirea Ta de oameni.
Odihne$e pe cei mai inainte råposati párin!i fratii
no§tri pentru fugäciunile tuturor, milostiveste-Te spre
mine, ticálosul, få-mã cum má voie$i Tu, fie cá vreau
sau nu vreau eumã înVrednice9te ca nevinOvat farã
de osándá Sá má impárt$esc cu Preacuratele de vialã
fácãtoarele Tale Taine, ca nu spre judecatá sau spre
osândä sá-mi fie ele mie, cand má apropii de ele cu
nevrednicie„ ci spre támáduirea sufletului 'ia trupului,
spre izbävirea de muncile cele ve§nìce $spre _arvuna
vietij färä de sfarsit fericite,
255
intro care asazä-rnã impreuná cu toti Sfintii cei ce RUGÅCICNEA
din veac Ti-au pläcut Tie, Doamne, Dumnezeul
meu, Preadulcele meu lisus, Cá Tie se cuvine CARES-A DUPÀ PÅCATELE
Slava, cinstea inchinäciunea din partea tuturor, DESFRÅNÅRII s-A iNCHlS IN MORMÀNT.
ïmpreuná cu Párintele Täu Cel farä de inceput i¶TLECA CENUNCHII st B\TEA
PIEPTUL FÅRÀ CR'CTARE
Preasfântul Duh, acum §ispururea $in vecii CU MULT PLANS A ROSTIT-O
yecilor. Amin. DE ZF.CE ANY'

um voi cäuta Spre Tine,

Dumnezeule, ce inceput de márturisire voi afla? Cu
ce inimá cu ce con$iin!á indráznind voi Încerca sä
mi#œ limba páganä buzele pline de spurcãciuneÐ
de care päcat voi cuteza a cere mai intài iertare?
Crutá-má, lubitorule de oameni, Doamne! Milostiv
fii mie nevrednicului, Stápäne Bunule! Nu ma
pierde pe mine pentru faptele mele cele de rusine,
caci nu mici imi sunt pågánátatile, Desfránari am
sávar$t, ucidere am fácut, nevinovat am värsat si,
pe lángä acestea, apelor fiarelor pásårilor am jertfit
in miazänoapte3þ.

257
 acum Doamne mi mãrturisesc Tie, Celui ce
toate le §tii; Bunule, cerãnd iertare de acestea. Nu rnã
trece cu vederea, Stápäne, ci, pentru milostivirea
cuvenitã Tie, indurä-Te de mine, pägânul, 'i trimite
mila Ta cea bogatä peste mine, cel care am ajuns in
präpästiile pácatului. Cäci m-a inecat viforul
pierzätorului vräjrna¾ Sä nu mi inghitá pe mine
balaurul cel din adânc Gi
RUGÃCIUNEA
MALMARELUI TALHARII.OR VREMEA
MAURICIU,
PE CARE A SPU\¥O
CU ZDROB[RE DE INIMÅ
CU LACRIMI MULTE AMARE,
TIMP DE MULTE CEA'SURY"

u cer nimiC altceva de la Tine,

lubitorule de oameni, decät ceea ce cerea
märturisindu-se tâlharul cel mai inainte de mine,
a§adar, precum spre tâlharul acela, spre mine,
talharul, minuneazä milele Tale de oarneni.
Prime$e acest suspin al meu de pe patul mortii
precum ai primit pe cei din al unsprezecelea ceas,
care n-au fácut nimic vrednic, primežte-má pe
mine, cel ce ma inec in lacrimile mele cele puþne
má curä!esc cu ele. Dá-mi mie iertare, pentru cá nu-
ti cer altceva, caci nu rnä lasä vremea, fiindcä
pânditorii cei de prin pe$eri s-au apropiat. Ci sa nu
Stai impotrivá, nici sá-mi iei seama cu de-
amánuntul, cänuvei afla intru mine ceva bun. Iatá,
m-au

259
cuprins färádelegile $i•äu am ajuns catre searä.
Nesocotite sunt datoriile mele. Dar, precum ai primit
suspinarea cea amara a lui Petru, prime*e-o si pe a
mea, lubitorule de oameni, vãrsând aceste lacrimi
peste zapisul päcatelor mele $eree cu buretele
milostivirii Tale gre#lile mele cele neasemanate
celelaltepzp:
Slujbele biserice$ti, ca 'i pravila fiecårui
credincios, ïncep §ise incheie Cu cererea: „Pentru
rugåciunile Sfintilor Parin!ilor no§tri, Doamne lisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi".
Este o referire Ia neíncetata rugäciune a Bisericii Fi ta
actul integrarii rugäciunii noastre ea. Sfin!ii rinti
mijlocesc pururea pentru noi. Índemnul Sfän-. tului
Pavel — „Ruga!i-vå neïncetat"' — este adresat nu
numai credincio§ilor in parte, ci intregii cre§tinatä!i,
cea mai aleasá parte Bisericii iluscultå.
Cum se rugau Sfintii Pãrintt= Fi cum ne inva!å ei
sä ne rugám Ia rändul nostru — se vede din cartea
acemsta, mai putin cunoscutå, a CuviosuluiMcodim
Aghioritul, autorul Råzboiului nevåzut, al Cártii
pentru paza celor Cinci sim!uri, a inchipuirii Fi a
inimii, editorul Fitocaliei, al Everghetinosutui Fi al
multor altor cår!i de adire duhovniceascå, pråznu(t
de Biserica ortodoxa Ia 14 iulie.
Rugàciunile Sfintilor Páringi fac parte dintr-o
culegere de iexte ptiblicatä in 1799 Ia Constantinopo!,
in Tipografia Patriarhiei, Sub titlul Apanthisma (in
traducere: Buchet de flori). In unele studii carteau
mai fost citatä cu titlul primei scrieri din cuprinsul ei,
Prescurtarea Psalmilor Profetului David, iot alteori ca
Evhologhion, ceea ce a dus adesea la. confuzii in
diversele bibliografii ale operelor Cuviosutui
Nicodim?. Dar cum partea Cea mai mare din carte
este ocupatã de cutegerea de rugäciuni, ea a rost
cunoscutå índeosebi ca Apanthisma. Rugãciuni• le
erau, de altfel, si partea cea mai citità din ea, cum
aratå toate exemptarele pe cáre- le-am examinat.
Apanthisma a fost —'i råmåne — carte de pravilå, dar
fi de simplû lecturä sau studiu, pentru cei interesali
de spirilualitatea ortodoxã sau pentru 'cercetãtorii
literaturii cresline orientalea, o introducere
privilegiatä intr-un domeniu al crea!iei intelectuale si
al tráiriiünterioare in Cgre mereu mai putini se
íncumetä agt.
 : Pi. ConStantin Karaisáridis. Sfåntul Nicodim Aghioritul 9i
tiüilateo sa domeninl liturgic, Tezã tle doctoral,
1967, pp. 34-35, 94-95 (extrasdin ,Studii teologice", 39,
1987,
Ca. de pildä, Irénée Hausherr, S.J., Penthos. La doctrine
componc\ion dans 1'0rieni chrëtien, in *Orientalia
Analecta•, 132. Roma, 1944. Páñntele Durnitru
Stäniloae,Sfänia
Treime sau La incepul a fost iubi*ea, Bücuresti, 1993, p. 86
Culegeri dé rugäciani în SCopuri liturgice sau
penlru rånduiala fiecårui credincios au fost de mult
alcätuite. Dintre cele dintäi fac parte, de pildä,
Rugäciunile cutre Sfåntul Duh, care se citesc la
Slujba ñlecãrii genunchilor din seam Cincizecimii.
Dintre celelalte amintim Rugåciunile spre somn,
Rugáciunile de diminea(å, Rugåciunile pentru
fiecare zi á såptàinãnii.
Reñnnoirea spiritüätå din Ortodoxia Secolului al.
XVIII-lea a ñndreptatatentia cátre rugåciuni
caracterízate prin note mistiCe, contemplative, ca si
prin densitåle(i ñnvð!äturii lor apofatiCe. Ele Se
deosebeau, astfel de rugåciunile de cerere obi§nuite,
„la felurite hebi", sau ocažionale, fiind in chip vädit
folOSite de trditorii treptelor malte ale experientei
spiritualé, care på§eau .spre stadiile ultime ale
despätimirii unirii cu Dumnezeu.
numea rugäciunile catre Sfantul Duh din Apanthisma (din care
a publicat patru, cu comentarii, Ci/., pp. 86-95) foadevaratá
teologie ascefic,i misticå. Ele descriu intr-un gtil nuan!at, de
adeváýatä poeŽie, cum se mai intalnesteQŽi, drumul spirituål
al purificárii;i starea mistiCá a unirii cu Du:nnezeu pi sin
lucraréa btltmlui Stant care•sustine Lefortúl ómului
credincióe.
CuttiOSuluiuViC0dim Aghioritul
care ao pregätit manuscrisul a inqrijil tipärirea culež
ÿerii de rugãciuni din cartea de fatû aratå cä ea
prezintä un Evhologhion alcätuit de Dionisie
Monahul Kallipolitul a vie(uit Lin schiturile
athonile Sfünlul Artemiesau Sfünta Ana, liturgist
itnnogra/; socolil drept unul din înväta!ii greci de
seamä ai uremii. Pentru carlea lui, Dionisie
folosise si alte cutegeri: unai a lui DionisiÇ
schevofilax (trezorier) al Månåstirii Cutlumu§,•
aleu a lui David Monahul din schitul amintit, al
 Sfåntului Artemie; in sfår, §it, a treia, a Cuviosului
Macarie Notara (1731-1805), mitropolit al
Corintului intre 1765-1776, cårturar, dar mai ales
barbat duhovnicesc, canonizat de Biserica
Räsårilului praznuit la 17 aprilie. El a important in
pregätirea cãtorva dintre principalele cär(i îngrijite
si tipärite apoi de Cuviosu[ Nicodim — Filocalia,
Everghetinos, Operele Sfûnlu{ui Simeon Noul
Teolog.
Evhologhionul lui Dion isie Kallipolitula ajuns
la Neofit al Vll-!ea, fost patriarh ecumenic (1789-
1794), pe vremea c-án(l vie!uia in Sfûntul Munte,
ïnaintea celei de-a doua alegeri pentru Ironul
palriarhal (1798-1801)' El aconcepul 0 carte
rüýäciuñii sifolosului ei, reunind alcåtuiri eminente
ale Sfintilor Paring marilor te010¶i si misticicre§lini,
si Jar incredin(at manuscrisul Cuviosului Nicodim,
care 1-0 revizuit'd-a sporit Cu alcåtuiri proprii Sil•a
publicatîn tiparni(a Patriarhiei. Cuprinsul cärtii este
mentionat in titlu.- Prescü"tare a Psalmilor profetici ai
tui David. Buchet de felurite rugüciuni de urnilinÿå,
cuprinzând Fi Rugåciunile teologice 'i privitoare' Spre
dumnezeiasca dragoste ale sfintil tului Augustin,.
episcopul Hipponei. Având la ceput un Cuvänt despre
pocäin!ü, 'i la sfårfit un Cuvänt despre arhierie. Acum
tipåritã cu cheltuiala Preasfintitului fi
Preaindumnezeitülui Patriarh ecumenic D[omnul/
D/omnu!l Neofit, indreptatå prin osârdia celui mai
mic intre 'nonahi Nicodim, spre folosul ob§tesc al
dreptcredinci0Filor, in Tipografia Patriarhiei din
Constantinopol, la anul 1799.
Geneza cuprinsul cärtii sunt infåtisate in
„PreCuvántarea cätre cititori", fn care Cuviosul
Nicodim Aghioritul stùruie asuprao rolului esen(ial al
rugäciunii pentru tinirea omului cu Dumnezeu si
asupra condi!ii101' ruýåCiunii Curate, primite, care-Fi
atinge
in sens.de „conternplatives• (in textul
scopul. Este un mic Tratat despre rugåciune„ din
care vom cita mai départe.
Unele lámuriri despre celelalte scrieri punãn
minå valoarea culturalå (sunt ïntre ele alcutuiri ale
unor mari autori ai literaturii cresïncurajeazu la
oviitoare reeditare integrala a acestei carli care,
de§i tradusáin limba romãna acum 170 de ani si
mult folositå in via(a cälugåreascä, a fosi aproape
 cu totul uitata in perioadq modernä a culturii
noastre;
Titlul complet al primei scrieri, anonimö, dar,
cum vom vedea (nota 6), tot a Scholarios, patriarh al Constantinopolului (c. 1454 - c.
CuviosuluiNicodimAghi07 ritul, este „Cuvûnt
despre pocåin!à, care frateazä despre primejdia
celer ce pücüluiesc cu nådejdea cå se vor spovedi se
vor pocåi•', intemeiat pe numeroase argumenle
citale scripturistice isi din Sfïn!ii Pãrinti. El aratå,
cum se mentioneazä intr-o notä,
scrieri Cu aceastá terra (pentru cele
patristice v, Ferdinandus Cavallera, Indices la CurSus
arrurante JW, Migne graeo•a, paris. 1912' Index methodieus,
Deoralione), Nicodim este, poate, ceadintài gare se adreseaaa
anume cititorului dern_ Lucårile noi Itii Alexis CaÝÝel.
ièrOm. Gabriel Bunge reduc acestei introducerl in ihväÿátura
despre ragäciune'cuprinsá in SGntaScripturäFi operele
SfinVilOrVårinþ1
266
„care este adevärala pocain!ä, caresunt desåvär#irile
ei§i semnele Liertärii -påcatelor de catre Dumnezeu "
cu atüta putepe de convingele, incåt, dupa aprecierile
Cuviosului Nicodirn, „zdrobe§le oasele'+,
Prescurtarea din Psalmii pro/etici ai lui David
apargine unui cárturar bizantin celebru, Ghenadie
1456). Ea nu este de u2 Itturgic, ci urmeazä a fi citità
ïntre rugüciuni(e lorparticulare de cei „pironi(i la viata
" care, deci, trupului sau a min!ii", sunt ïm; piedica!i
Sä citeascà Psaltirea ïntreagå. Ea este adresatä nu
numai monahilor, ci „oricui poate pricepe", fiind
foarte potrivitü „celor ce se lini§tesc", adicä
isiha§tilqr'. Ea a fosg inclusà in Carte, argtð Cuviosul
""panthisma, Constantinopol, 1799. p. 1 (din numerotare, dupá
O. 28). Italo Citterio (Padre Elia), in dizerta!ia sa l.
'Orienascetico•spirituale di Nicodemo Aghiorita, Alessandria,
1987, pp. 342-343, 359, a arátat câ acest Cuvänl desprc pocaiñtu
este o adaptate a Cuviosultli Nicodiiii dupi scrierea predicatotuiui
iezuit Giovanni Pietro Pinamotlti, La
Dascåtul athonit a republicåt Cuv.'äntul in dot_iá chrti ale kali-•:
GumnaSmato pneumaiika, Venetia, 1800, pp. 501-533 (cu mo,
dificán); si [tad- rom. Deprinderi duhovnices•ti, Alba túlia. 1996,
pp. Exomo,rooêtarion, Venelja. la sfáysit, ceea ce confirma
paternitatea versiunii grece§ti.
p. 54.
 267
Nicodiïn, „pentru ca Psattirea esteœea mai veche
rugaciune
Rugüciuñile foarte frumoase, sfåtuitõãre Fi de
umilin!ã reprezintä, cum arätam mai sus, •prinCi•
pala parte a cärgii, singura publicatà in ocest 001m:
In numär de 64, alcdtuite intre secolul al IV-Iea
(Sfåntul Efrem Sirul) yi inceputul celui de-al XVIIl-
leå veac (Sfântul Dimitrie al Rostovului), ele
formeazå cea mai bogatà Si mai aleaså antotogie de
rugåciuni din literatura Ortòdòxå. Este un
EvhOtoghion isihast' o concentrare de ïnvätäturã
teologicä despre Sfânta Treime, o introducere
superioarã fn cinstirea Sfintei Fecioare, un manual
pentru examenul temeinic al constiintei. Întelegem
din aceste märgäritare ale-scrisului crestin nu numai
cum se rugau Sfin!ii Pärin(i, dar cat de sus a$ezau
ei indräzneala chemärii ltli Dumnezeu fa(ä de
rugäciunile devotionale, sentimentále$i cererile
mårunte; din interese Cremelnice, ale celor de azi.
Urmatoarele Rugáciuni teologice priuitoare spre
dumnezeiasca dragoste sunt Solilocviile fericitului
Augustin (354-430? traduse grece§te de marele
Precuvûålarea cutre Cilitori, ed, cit„ p. 13.
268
invätat DimitrieRydonés (c, 1324-1399), un bun
Cunoscåtor al spiritualitåtii apusene$. Publicänd
aceste „rugãciunicontemplalive", Cuviosul Nicodim
il laudä pe Augustin in „Precuvåntare" ca „mare
dascål teolog preavestit al Bisericii lui Hristos
deplãnge faptul cd pu!ine dintre operele lui sunt
traduse in grece§te, „care lucru este, cu adevårat'
vrednic de måhnire, pentru ca ne lipsim de o
asemenea bogd(ie spiritualå"lð.
Cuuäntul de laudi despre arhierie, anonim, pare
sa fi fost adäugat de Nicodim, cåruia poate fi
atribait, dupä idei, procedec literare didactice, ca un
omagiu pentru initiatorul Patriarhul ecumenic
Neofit.
Dupä rånduielile timpului, Apanthisma a fost
supuså, in manuscris, mai marilor tipografiei
Patriarhale, pentru aprobarea imprimärii, acordatå la
13 septembrie 1799. Intre ace§tia fntålnim nume
familiare istoriei romåne§ti din epoca fanariota:
marele
 CuViosul Nicodim ii a trecut la catolicism, dar apreeiazä
„intru celelalte era intelept barbat" stia bine limba latinä, citând
in acest sensÆ1.e losif Vrienios pe Meletie, autorul .hisericesti
(PrecuLüntarea, ed Cit., p. 13, nota 4), Ibid.
dragoman Alexandru fiutlui Mihai dornn àl Tärii
Románe§ti (1783-1786) 'i in doud rändu"i
Moldoùei (1791-1795), Alexandru Panu Hangerli,
Îost ban al Craiovei in 1798, domn al Moldovei ïn
1807 fi 1818 fi reputat orientalist, apoi marele
postelnic Ioan Caragea, caimacam at Craiovei in
1797 -Fi domn al Tärii Romüne§ft 18123.
Apanthisma a fost tipäritä la Månåstirea
Neam(ul, cu binecuvántarea Mitropotüului
Moldovei, Veniamin Costachi, in 1827, de
Gherontie Ieromonahutu. La sfår§itul cår!ii au fost
adäugate „ Cele 24 de icoase cätre Domnul,
Dumnezeul fi Måntuitorul nos, tru lisus Hristos"
„lcoasele Buneivestiri", absen!e
n
CE pentru togi acestia, Mihail Dimitri Sturdza,
Grandesfamilles deC.rÉce, d'Albanie de Cmnslantinople.
Dictionnaire historique et généalogique, paris, 1983, pp. 419.
respectiv 301 si 259. 'Z Numele lui Gherontie leromonahul
•rtpograf•àl de pe foaia de titlu ne-ar pentru identificarea
traducátorului, cätre cunoscutul dascäl nerntean Cu acest
nume, care, pe alte scrie*i, tálmäcise, impréunfi Cu Grigore
Dascälul, viitorul mitropolit al Tñrii Roir,ârie$ti,
Checrayarionul fericitului Augustin. Dar ïhajnte de apariçra
aeestei cårti la Mänástirea Neam!; 1814, Glierontie.e
sávïrsiser a#ådar Tipogratul din 1827 eraaltul. De Observat cá
Solilocviile din Apanthisma apar in Checragarion, darintre
cele doui traduceri sunt deosebiri notabile.
270
in originalul grec. Se cuviñéså mentionårn eå intre
traducerea dim1827 editia de fatå, Apanthisma a mai
fost råspänditã in Romånia, in chipul cel mai
primejdios (dar probabil si cel mai eficient), in anii
dictaturii comuniste. Ea a fåcut parte din seria de
„$amizdaturi" teologicê (difüzate mai ales prin
Pdrintete Damian Stogu de ta Mãnästirea Antim), un
Capitol important, pu!in cùnosCut, al vie!ii
intelectuate romåne§ti din era contemporanä.
Dactilografigtå. de Ioan Pestri(u (colonel scos din
armatå Ûnchis, 0 vreme, ca fost combatant in Rusia),
Apanthisma a circulat clandestin §i, desigur,
exemplare din ea, legate de pictorul Valentin Hoeflich
— redus pe atunci la aceastå condi!ie delegätor de
cår!i, fire§te neautorizat — se mai gäsesc
aziãn :mànãsliri sau pe la Credinci0§i.
Rugüciunea este legätura fãpturilor cuvántütoaæ
eu Ziditorul [or" — ïnva!å Sfántul Grigore Palamai&.
Despre rugáciune si curåtia inimii (cap. 1), in J.P. Migne,
Irologige cursus completus Paires Graeci IP.G.j, t. 150, col.
1117 B; citat de Cuviosul Nicodim in éd. p. 7.
271
Adevärata rugäciuneeste cea „curatã", färä cuvinte,
fårå cereri. Ea premerge stadiul perfectiunii, al
gäciunii spirituale sau al contemplafiei, in care,
spune Sfäntul Isaac Sirul, ptotce este rugäciune
ïnceteazä sufletul se roagã in afara rugäciunii""
Atunci „miscàrile sufletului, dobändind curätia
desdvâr§itä, participá Ia energiile Sfäntului Duh„.
Firea rämäne fàrä mi§cnre, fårå lucrare, fårà
amintirea lucrurilor Se atinge astfel „täcerea duhu!
uit superioarå rugaciunii, starea veacului a unirii cu
Dumnezeu.
Dar pänà Ia aceastà implinire de care, defi toti
sunt chemati, foarte pu!ini se ïnvrednicesc, trebuñ?
fãcutä ucenicia rugåciunii de laudä, multumire,
turisire si cerem, prin cuvinte iscusit alese potrivite
de Sfintii Pãrin(i, cu pregätirea in atitudinea riguros
necesare când chemäm pe Dumnezeu, ca nu cumva
ïncercarea noastrá de „vorbire cu Dumnezeu ín
tainä W så se prefacå in päcat.
pustnice§ti, XXXII, in Eurethenta askétika, ed.
Nichifor Theot0kiS, Leipzig, 1770, pp. 200-207; citat de
Vladimir Lossky, Essgi sur Ia Th¿ologie mys!ique de iEglise
d'Orient, Paris, 1944, pp. 204-205.
Sfántul Isaac Sirul, op. cit.; LXXXV, p.üll, citat de Lossky,
op. ciL, p, 205,
*Zdrobireainimii, umilin!a 'ilacrimilesunt aripile
sfin!itei ru¶åciuni, prin care ea se suie laL ceruri"
spune Cuviosul NicodimJ6, infátisändu-ne in
„PrëCuvänlareafsa mijloaceledobàndi*ii lar,
Rugátorul trebuie sa simtå o mai ïntåi fricå de
Dumnezeu nt prezen(a càruia seuflå; så måsoare
depärtarea dintre màre(ia atotputernicia divina
nemernicia proprie; „sä se roagecu pricepere, iar nu
sazicå unele cu gura så cugete altele cu mintea 'Ær,•
så-§i åsume cuvintele rugäciunii, în!elegänd ca eau
fost scrisä pèntru el, nu pentru al!ii; så se roage ïntr-
ó atitudine cuviincioasa, in singuråtate Si lini§te
(caci „pustia este maica iar linistea, maica rugaciunii
"iS) de preferin!ä noaptea, dupà sfatul Sfäntului loan
Gurå de Aur: „Gändeste-te ce mare lucru este ca:în
pulerea nop!ii, când toti oamenii dorm imprejur e
lini§te adáncd& numai tu„sculûndu-te, sã fati§ cu
Stap@nul tuturor. Dulce este somnul, dar nimic -nu
e mai rugåciunea""
"LOC. p. l'
Ibid., p. 19.
'g Sfûntul loan DamàSchinul, L Cuvdnt Ia Schiinbareo ta Fa/å, in
PG, 96, 547-576, citat in Precuvåntare. p. 20.
Cuvánlla t0!i sfintii, citat in Precuvan4are. pp. 20-21.
273
Reu§ita rugåciunii depinde, continua Cuviosul
Nicodim, si de alte conditii. Nu ni se vaimplini pr,i:
ma cerere — iertarea pücatelor —dacü n,am iertat
noi mai ïntäi celor ce ne-au gre§it nouå..Vu ni seva
asCulta rugäciunea decät dac;å cerem cu
faptcä prime*li'0'
convingerea cd vom primi; dacä cerem cele
folositoare sufletului, iar nu lucruri lume§ti
trecåtoare; dacä Vom uni cererea cumaza poruncilor,
färá lenevire; dacä ne vom ruga cu räbdare, fara
grabcž, vom mul!umi lui Dumnezeu indiferent cd ne
va implini sau nu cererile, ïndalå sau mai tärziu,
pentru cå, spune Sfäntul Vasile cel Mare, „toate cele
pe care le face Stãpänul, pentru mantuirea noasträ le
dar noi sä nu ïncetåm så cerem, descurajändu-ne '00;
iar Sfântul loan Gum de Aur insistä: „Mare bunã•
tate este rugåciunea dacå e fåcutå cu recunostin!å,
dacå ne Obi§nui Sci multurnim tui Dumnezeu
primim, cand nu primim. Pentru cå uneori ne dá, iar
alteori nu, dar amündouü sunt Cu folos. .4§a încût
chiar de thei primi, chiar de nu vei primi, de fapl ai
primit, neprimind (..J, caci sunt imprejuråri in care a
nu primi este mai de fõlos. Dacä nu ne-ar fi nouå,
gdesea, de folos nu primim, •neareAyezámintele
pustnice§ti, 1; citat ibid.„p. 24.
274
ne-ar da. fnsá a nu primi cu folos inseamñäde
 Cercetarea structurii rugàciunilor din
perspectiva unui capitol al literaturii crestine pe
care I-am putea numi evhologie (§tiinta rugåCiunii)
ne aratä cd aceste alcätuiri au de obicei patru pårti.
Cea dintai, chemareã (invocatio), este partea
teologicä; in eg Dumnezeu este numit —
Atotputerni© Atot(iitor, Atotstiutor, Ve§nic,
Preabum Intrutotmilostiu — potrivit teologiei
afirmative sau catafatice dupüQnt.'ågatura Sfäntului
DionisieAreopagitul, sau este evocat prin nega!ii —
Necuprins, Neinteles, Mai. presus defiintå,
Neapropial, Mai inainte de vect — potrivit teologiei
negative sau apofatice a aceluia§i dascül' deoarece,
Creator a toate, lui Dumnezeu nu I se poate aplica
nici until din numele celor ce sunt. Mintea
*ugätorului este supuså la inceput unui efort de
inälgare spre måre(ia divinå, ca sä cunoascå si sä
laude.
poporul din Antiohia, l, Citat-ibid.
Aldoi[ea demets esterel d@multumire cdtre
Dumnezeu pentru nesfürşita Lui bundtate fa@de
om; pe Care din dragosteq-a creat, iar dupd
neascultarel-u mântuit din pücat, acordâhdu-i, prin
İntruparea Fitllui şi Pogorürea Sfântului Duh,
posibilitatea unirii cu El, aindumnezeifii. Este
partea de iconomie a rugdciunii, Ea este asociatâ
mürturi5irii nevredniciei rugâtorului, g abaterilor
İlli, a distan!ei care-l deşparte de Creator. De la
incilğhnea divind mintea coboard in adüncul
cdderii umane.
Dar conüingerea milostivirii lui Dumnezeu
İncilrajeazö cererile. Minteaxugdtorului semuântd
din nou cdtre Ziditorul, uneştecele doud extreme
printr-m mişcare de speran!ü şi încrederğ in
mântuirea sa şin toatd lumea, adundndu-şe in lotul
inimii. Este a frğid parte a rugâcitmiİ, înfemeiatâ in
incheiere a patra parte — pe rugaciunile
Nüscâtoareide Duhnezeu şi tuturor sfin!ilor, pe
Tradiğia de laudâp mul!umire, mdTtuyisire şi
çerere a Bisericii,
İn rugdciune, mişcarea minğii urmeazü semnul
Crucii.
276
 Traducereardmdneascü din 1827 a Apanthismeİ
in Care sunt cuprinse şi Rugdciunile Sfinğilor
Pürinti, se dovedeste, comparatü originalul qrecesc
din 1799 fideld şi cu remarcabile insuşiri literare.
face parte din amplu[proqram de tülmüciri realizat
in a doua jumdtate a secolului al XVIII-lea şi la
inceputul cehli urmdlor de colaboratorii Cuviosu[ui
stare( Paisieşi de ucenicii acelora in mdndstirile
Dragomirna, Secul si Nüamtul. Nümele traducd!
orului nu este men!ionat, dar el era un bun
cunoscâtor al limbii greceştişi textuldifi 1827d
fostcu folos citit hl mândstiri pünü aproape de
vtemea nodstrd,
Litefatuya teoloğicü romtineascâ din epoCa moz
dernd este incâ in mare mâsurd tributard
traducerilor vechi. Nu numai Biblia şi cdr(ile de
cult au fost "eiipdrite in editii rgvizuite ale
tdlmâcirilof din seXVII-XIX, day şi scrieri ale
Sfintilor Pdrin!i Douü aşemenea câr'i sunt vrcdniĞe
a fi men!ionafe pentru caiitdtila lor literaye şi
grafice: Via!a şi neuoİntele Fericİtuluİ Paİsİe,
Starelul sfİntelor mönüstiri Neamçul şi Secul, dat(İ
acum pe slovd noud Şİ graİu İndreptat de Gheorghe
Racoveanu, Rûmnİcul
277
Vå/cii, 1935, si Cuvintele Sfåntutui Teodor
Studitul, cercetate cu deamånuntill date acum pe
graiu indreptat de At-him. Athanasie Dincã,
egumenul Månästirii Cäldärusani Bucure§ti, 1940.
Sunt modele de valorificare 'i continuitatea traditiei
romanesti de traduceri din literatura patristicå.
Amändoi ïngrijitorii cär!ilor amintite pledeazà in
introduce, rile la editiile lor pentru folosirea
vechilor tälmäciri, pentru pästrarea, astfel, a
„sinceritå{ii, naivitütii, caldurii pe care le inc-hidea
fraza cea veche§i furd de care scrierea aceasta ar fi
moartä V0. Gheorghe Racoveanu obserða pe bund
dreptate
Viata Fericitului Paisie fusese tradusá, in 1836,
Ir•o limbä care la acea datåmu se vorbea •in lume•n
lume Care cetea atunci pe Eliade pe Grigore
Alexandrescu Era un fel de aspune ca limba literarä
moderná nu mai pulea servi lålmácirilor de scrieri
patristice la fel de bine ca romana veche. De aici
efortul celor doi ingrijitori amintiti de a publica
texte(e intr-un grai limpede, inteles de cititorii de
azi,o intocmind wdin lexicul cel vechi fraza cea
nouå, pe cat a fostcuputin(å, fårä inläturårñ fårá
adaosuri'Q:•. lar aceasta nu este, cum S-ar putea
crede, 0-solutiede comoditate, o simplà
transliterare a textului trechi. ci dimpotrivå;
refacere a lui in tipavorbirii de azi, -respectånd nu
numai originalul, dan€i traducerea precedentå
exemplarå
0 Ch. Racoveanu. Cut'ént de kimurire, in Via!u Fericitului Paisie. p.
278
'Acestea au fostsi normele aplicate in aceastå nouå
editie a Rugåciunilor Sfin!ilor Paring. Traducerea din
1827 a fost confruntata cu originalul grecesc din 1799
si remaniata in ce prive§te topica adeseori
vocabularul, ïnlocuind cuvintele invechite, dispàrute
din limba, cu allele- ïn!elese azi, evitänd inså
neologismele. in original, rugäciunile sunt grupate in
zece sec(iuni (periodos), marcate ta inceputul fiecärei
rugåciuni catre L)umnezeu Tatal. Am suprimat aceste
diviziuni, ca 'i numerotarea internä a rugåciunilor,
pästratå nurnai in „Cuprins•. pentru limpezirea unor
termeni din romånw veche pe Care -i-am pastrat
relevarea bogatelor lor sensuri teologicesau filosofice,
am datexplica(ii fn "'Vote Comentariif, care mai
cuprind referin!e la textéte biblice, aproape«absente ïn
editia din 1799 Ira-
8 it]bid.
 279
ducereadin 1827; 'informa(ii despre• autorii
rugãciunilorsi unele pasajelor dificile.
Multumesc si pe aceastä cale tuturor celor care
m•au ajutat; Cu sau oslenealalore diferite stadii ale
pregátirii u manuscrisului pentru tipar, amintind in
primul råndpe pärintii profesori Constantin Galeriu;
Dumitru Popescu Nicolae
Borda*itlí pe Neonila Onofrei§i Cofina Cägeanzç
Virgil
NOTE COMENTARU
l, Sfântul Mare (c. 330-379), arhiepiscop al
Cezareii din Capadocia, întâiul dintre "cei trei mari
dascäli ai lumii*i JerarhiY, práznuit de Biseriea
Ortodoxa la 1 ianuarie.
2. To einai, condilia de „a fi", „fiinta". in fraza
urmätoare, „fiin!a" traduce cuvantul muez. 33, 11.
4. Ioan Eugenikos, frate al mitropolitului
Efesului, a trait in prima jumåtate a sec. XV a fost
diacon hartofilax (arhivar) al bisericii Sfánta Sofia din
Constantinopol, apoi nomofilax (magistrat insárcinat
Cu supravegherea respectärii legilor) al
xlespotatului din Mistra. Autor de scrieri teologice
ascetice, imnuri 9i rugáciuni.
5. Haimatai (rom. veche „sánstiuri"),
sangeleo matern din care se formeazå pruncul,
6. Trikumias. literal: „valurile de•al
treileaÇ'. in taläzuirea valurilor care se lovesc de
o
tärm, cel mai poternic si primejdios este al treilea.
Traducerea din româna 0 veche („întreita inváluire")
nu reda sensul cuvantului,
281
7. Sfântul loan Gurå de Aur (354-407),
unul din cei mai mari teologi ai cre$inätã\ii,
arhiepiscop al Constantinopolului, práznuit de
Biserica Ortodoxå la 13 noiembrie, este publicatáin
D
PO. 63, 923-928. in fraza initialá ho• pasês
orómenês kai noumenës ktiseös Dëmiourgos:
+Fáuritor al intregii creatii vizibile inteligibile"
(adicå al lumii corporale necorporale, angelice).
 S. Iconomia este planul lucrarea lui Dumnezeu 25. Manase, regele ludeii (689-641 i.Hs.) a
pentru mäntuirea omului si unirea jacestuia Cu El, profanat Templul din lerusalim 9i-ajertfit fiul
intru lisus Hristos, care a invins intreita stavilá zeului Moloh (4Rg. 21, 1-17).
dintit• om Creator: a firii (prin intrupare), a 26. David, regele Israelului (c. 1002-963
pácatului (prin moartea pe Cruce) morgii (prin LHS.) a pa: cátuit trimiþnd la moarte pe generalul
inviere). sau Urie Heteul, pentru a-i putea lua sotia, Batseba
9. Pr. 11, 31, Ptr, 4, 18. (2 R". 1-27).
10. IS. 64, 6. 27. Tês hypostaseôs mou, persoanei mete.
11. Mt. 12, 36.
28. ln. 14, 21.
12. Ps, 33, 20.
24, 14. 29. Mt. 6, 15.
14, vs. 37, 22. 30. Ps 140, 2.
15. lez. 33, 11. 31. En tê paliggenesias kairö, in trad. 1827:
16. 1 Tim. 2, 4. „in vremea facerii ceii de-a doa oará".
17. Mt. 9, 13., 32. Ps. 43, 22.
18. Lc 5, 31.
33, kai noerön Dunameön, Tuterilor cere§ti
19. rec. 18, 27. inteligente" (rom. veche „intelegátoare"), anzestrate
20, psa 21, 6. cu o ingelegere care nu e din lumea aceasta" a
21.E£ 6, 19. Dumnezeirii supra-divine (Sf. Dionisie Areopagitul,
22. 17. Nume[e divine IV, 1; 693 BC).
38, 18,
24. Pc. 18, 21.
 283
34. Indicarea surnaráa autorului nu
ingäduie identificarea lui. Sunt cunoscuti sub
numele de Calist Monahul mai multi Parinti, totidin
sec. XIV, isihaŸ tri: Calistl, patriarh al
Constantinopolului (1350-1354 fi 1355-1363). din
manästirea Iviron; Calist al 11-lea; la -rändul sau
patriarh al Marii Biserici (1397), din manästirea
Xanthopol; Calist Catafighiotul; Calist
Anghelicudis (sau Tilicudis), sihastru lángá Melenic
(Macedonia).
35. Ca Maicá a Creatorului, Stápånului
lumii, Sfinta Fecioará are dyeptul la numele de
Stápäna Doamnä a intregii creagii vizihile
inteligibile (v. nota 7).
36. Sfántul -Simion (949-1037) numit
Noul Teolog pentru adáncimea invä!åturii sale
despre îñduninezeirea omului tráirea isihastá,
Rugåciunea aceasta a fost republieatä de Pärintele
Dumitru Stániloae in Sfûnta Treime sau La inceput
a fost iubirea, Bucuresti, 1993, pp. 86-88.
37. Gnömês sumpnoia kai pros hen
suneusis, Sé subliniazá dèsävâr$itå $i comuniune a
celor trei Persoane ale Sfintéi Treimi cademnitate;
divinitate, Consens intelectual si convergentñ spre
Unitatea esentei, tema dezvoltatåde Päfintele
Dumitru Stániloae in Teologia dogmaticw
oft0dOxå,- vol. l, Bucure§ti, 1978, pp. 296-306.
38. Aprositos: inaccesibil, de Care
nuvpoenpropia sau atinge.
39. Aneklal¿tos: inexprimabil. De
remarcatÄn introducerea rugaciunii abundenta
termeniior apofatici.
40. Filotei Kokkinos, càlugar atonit, ales
de douá ori patriarh al Constantinopolului (1353-
1354 si 13641376), adept al invã!áturii SfûntulL1i
Grigore PalamQ autor al Vietii si Slujbei acestuia.
Pe langa alte scrieri (unele incluse in Filocalie), a
alcåtuit ruéãciuni nurnai partial publicate.
41. Ergastêrion: atelier, magazin, #antier.
42. Anexichniastos: insesizabil,
indescifrabil, de necercetat, de nesCrutaL
43. Vezi nota 4. Marea Bisericä este
numitä Patiiarhia ecumeniCä a Constantinopolului,
44. Kata methexin: prin participare. Nu
prin fireå lui, ci ñrin participare, prin Daful o Sus se
face ornul al dumnezeiestii firi" (2 Ptr. 1, 4).
 45. PS. 138, 5. 51. Adekastos: incoruptibil, onest, care nu
46. PS. 103, 29, prime§te mitñ.
47. Vezi nota 6. 52. Vezi nota 42.
48,1C. a, -17.AC 53. 1 Tim. 2, 4, cu modificarea: „cuno$inva
49. Chiril din Constantinopol poate fi celor lucrate" (in loc de „a adevärului", ca in textul
tèologul ciruia i s-au atribuit o Tålcuire a Sfintei evanghelic), adicä a celor $vâr$te de Dumnezeu
Liturghii Fi o Istorie bisericeascå, vezi A. Ehrhard, in pentru mantuirea evocate in rändurile urrnatoare
Karl Krumbacher, Geschichte der byzantinischen 54. Arrhëtos. indicibil, inefabil rom. veche:
Literatur, 2 Aufl. München, 1897, pp. 67 190. de negräit, de nepovestit).
„Bätrâñi" erau numiVi Pärinþi duhovnice§ti (in 55. Lameh, descendent al lui Cain,
Pateric „Avva"). esteamintit in cartea Facerii 4, 19 drept cel dlntai
50. Nichifor Calist Xanthopol (sfar$tul sec. bárbat Care §i-a luat douásotii, incepátor al
Xlllinceputul sec. XIV), mare istoric, exeget liturgist
poligamiei. intreg pasajul evocä päcäto$ cunoscuti.
bizantin. A alcätuit rugäciuni, intre care aceasta
intitulatä Rugäciune de marturisire cåtre Fäcåtorul Neiegiuirile locuitorilor din Ninive sunt descrise la
fi Creatorul nostru Dumnezeu, cuprinzünd toate Nattm 3. Pentrtr pacatele lui.
patimile 'i gre§elile omene§ti (cf. S.G. Manase David, v. notele 25-26.
Papadopoulos, in Thrêskeutiké kai êthikê 56. 85, 16.
egkuklopaideia, t 9, Athena, 1966, col. 652, nr. 5),
57. Huperøphrus: cel coincruntá
publicatä in P.c. 147, 591 A600 B. in ed. 1799, nota:
"in alte [manuscrisel, rugaciunea aceasta este spráncenele„ priVežte de sus, acuzator,
indreptatä citre Domnul nostru lisus Hristos". 58. rom. veche: „trecátor cu vedetea"/
dispretuitor.
 59, Phulendeiktës: cel cáruia îi place Sá acuze; in vocabulaire monastique ancien, Abbaye de
rom. veche: "iubitorul de arátare". Bellefontaine, 1986, pp. 17-35.
60' Moichos: adulter (rom. veche; „preacurvar"), 65. Pleonektës: avid, care Vrea sá aibáunai
om care face desfränare desi este cäsátorit, mult decžt i se cuvine,
conditie agravantä fatá de desfrånat (pornos, 66. Orgilos. irascibil, iute la manie (in rom.
„curvar") de påtima§ii mentionati indatá: bebêlos veche:
(pângárit, profanat), asðtos (libertin), aischros „iulos").
(infam, care se discrediteazå prin purtarea lui). 67. Akampës: refractar, inflexibil.
68. Katalalos: oponent, potrivnic (dar Si
clevetitor). 69. Psfthuristés: delator, denun!átor,
287 párácios.
61. Aselgés: licentios, impudic, neru;inat' 70. Mataios: inutil;- frivol, vanitos (rom.
nepáSátor fatá de judecata oameniior, mai ráu veche: „de*ert").
decátuischros din nota precedentá:
71. Kataphronitës: dispretuitow (in Vechei
62. Gastrimargos: cu pantecele innebunit
(de poftá), máncáu, nesátul, „nebágátor in seamí?).
64. Akědiastës: indifetent fa!á de tóate,
descurajat, nepáSátor (Iń rom. veche; „negrijuliu"). 288
Este o stare premergátoare deznádejdii care duce la
72, Autokatadikos: I osándit desineŤnsusi prin
sinucidere (pácat capital, impotrivaSfátului Duh),
purtaÝea sa. Cf' Tit 3, 11: autokritikos, Cu acela*i
analizatá de abatele Pierre Miquel, osb., Lexique
sens.
duDéserf. Étudb duquelque mots-clës du
 73. Aeest Catalog al pacatelor, dintre cele
mai complete din literatura eticá ortodoxň.erveste
examenului de con$tiin!á pregátitor pentru Taina
Márturisirii. El este un mic tezaur de termeni
amartologici folositi in 'rornária veche, mai bogata'
la acest capitot decit romána moderná care a pierdut
multe cuvinte desemnánd viciile (ca fi virtuęile), o
datá Cu decadenta triirii creitine.
74. ps. 6, 1.
75. Ps. 129, 3.
76. ps. 37, 4.
77. Prin pacałe omul pingáre$te chipul sáu
divin primit cand a fostcreat (Fe. 5, 1).
78. Prieeli#e, spectacol, teatru (gr.
theatron), Eis kaktas stëlë tis (in trad. 1827: „intru
ráutate stálp oarecare") se referá la rugámintea
pácátosului de a nu deveni, pentru ingeri ii
pentru ,oameni, acel stálp al infamiei pe care se
afi#au in vechime sentirlęele, in vederea instiintárij
publice.
79, I Ptr, 5/8.
80. Lista pacateior pentru care omul va da seamá.
81:Ps. 102, 12.Ârred. Nearneul, 1827, traducätorul
a adäugat douå note. La s,ìtii neputintam firii
omene$i" (v. aliniatul precedent), nota: „Se
intoarce cätre Fiul", iar la „Caci0 Tu e$i
DumnezeuP, nota: „larã§i citre Tatäl".
82. Sfantul loan Gurå de Aur (v, nota 7),
numit aici Chrusorrhèmos: „cel cu graiul de aur' .
83. Sfántul Grigore Palama (1296-1359),
arhiepiscop al Tesalonicului, teologul isihasmului,
apárãtor al inváçáturii despre indumnezeirea
omului al dobándirii ei prin despätimire rugáciunea
inimii (unele incluse in Filoca[ia). Este priznuit de
Biserica Ortodoxä in duminiea a doua a Postului
mare ¥i la 14 noiembrie. Viaga lui cea amãnunÿiti
a fost scrisá de Philothei Kokkinos (v. nota 40),
publicatá in PG. 151, 551-656. in Apanthisma,
1799, p. 27 (Cuprins) se menlioneazä cä
rugäciunea aceasta este anonimå. Sfântul Grigore
Palama doar o folosea.
84. Ps. 148, 12.
85. Sfántul loan Damaschinul (sfâr$tul sec.
VMiilainte de 734), mare teolog al Bisericii
cre$ine, autor al operei Izvorul credin!ei, apárãtor
al cultului icoanelor, imnograf. Notá in ed. 1799:
„Altii spun Cá alcátuirea aceasta este a lui
Anastasie Sinaitui", cuvios (c. 640-c. 700) din 101. Fc. 8, 20,
mãnãstirea Sfânta Ecaterina. contemporan mai 102. 40s. 143, 5.
tñnär al Sfântului Maxim Márturisitorul luptätor,
ca acela, ïmpotriva monofizi\ilor ii altor eretici de
atunci, präznuit la 21 aprilie. 291
86. Ps. 37, 4. 103. 14, 4.
87. Ps. 6, 1. intreaga rugäciune este o 104, Ps. 50, 6.
dezvoltare a cererilor din acest psalm. 105. Ps 129 3, 106.
88. Ibid. Ps. 142, 2.
89. Sárácia duhovniceascä läudatä de lisus: 107. Ps. 50, 10.
„Fericiti cei sáraci cu duhul" (Mt. 5, j).
108. Ps. 22, 8, 109.
90. lisus a luat firea omeneuscá prin
Ps. 6, 6.
jntrupare.
110. Ps. 6, 4-5.
91. Ps. 6, 1-2. 92. Ps, 77, 37.
93. 6, 2. 7, 7-8,
94.B. 6, 2-3. 112. Logois aphathou philanthrôpias, „din
J motivele negrãitei iubiri de oameni?' (a lui
95. Ps. 146, 3.
Dumnezeu), referire la, iconomie, Planul Creatorului
96. Ps. 144, 15. de mantuire indumneairer a omului, prin Íntruparea
97. nt. 9, 12. Fiului.
98. Vezi nota „Cámátarul"' „diacul": 113. Sugkatabasis: concesie, ïnqäduinta
diavol, pârâ§ul omului la Judecatä. Fiului de a Se cobori pe pämánt pentru
99. Ps. 6, 3. mantuirea .oamenilor.
100. Ps. 6, 4.
 114. Ceea ce voie$e Maica Domnului se 124.Hilastërion: jertfä pentru imblânzirea lui
implineste, Dumnezeu (Rom. 3, 25), deci curäþtoare de pácate,
115. Vezi nota 4. Textul rugäciunii a foSt 125. Nichifor Vlernmlde (Bletnmudes)
republicat cu comentarii•de Pärintele Dumitru (1197-1272), invägat bizantin, autor de scrieri
Ståniloaéîn Sfânta Treime sau La început a Fost deftologie, fizicá, logjcä, geografie etc.
iubirea, pp. 88-91. 126. Hyparxis: existentä.
Logosul, -ragiunea supremä den fi a tuturor 127, Meteörisas ten gen epþudenos - aridicând
fàpturilor. (suspendánd) Pämäntul peste nimic (Vid)'.
1 17. Ousiödôs: in Chip esential, îti¶fins$i fiin\a. 128. Abussos: abis.
118. To logikon: facultatea rationalä a 129. Ps. 118, 37.
ornului. 130. Ps 140 3
119. In. 4, 23. 120. Prin Sfântul Duh se 1131. cp, Ps. 16,
primeste, dupa Botez, Taina Mirungerii. 8. 132. Ps. 25, 3,
121. Tois hupo Zugon: „Celor aflati Sub 133. Ps. 22,8.
Con; ditia celor, cásátorili in 134. Ps 32,5
perspectiva monahalä. 135. Ps. 140, 2.
122. Tois ekdêmousi tou biou: „Celor 136. Ml. 9, 13.
despartiÿi de viacä" (mireneascä), adicä monahilor. 137. Sfántul Efrem Sirul din Nisibe
123. Söphrosuné: cumpåtare, infrânare, (inceputulsee IV-373)r cel mai mareteologcre$in de
castitate, in- rom. veche: întelepciune". expresie siriacä', autor de scrieri antieretice,
invätåturi monahale; exegeze imnuri. Este präznuit
la 28 ianuarie.
138. Adiaphthorôs: incoruptibil, ïntreg.
Pästrarea trupului nedescompus dupa moarteeste o
dovadã a sfin!eniei, deoarece incoruptibilitatea
dobándita prin aceasta include. intreaga fiinta, atát
sufletul, cat trupul.
139. Simbolism expus mai pe larg de
Sfäntul Efrem Siruhïn Cuvånt impotriva ereticilor,
v. S.P.N. Ephraem Syri, Opera omnia graece et
latine, ed. J. Assemani, t. II, Romae, 1732, p. 263
urm.; Cüvintele înüåtåturile P.C. Pårintelui nostru
Efrem Sirul, trad. de Isaac Schimonahul losif
leromonahul, t II, Mänästirea Neamçul, 1819, pp.
311-315. Vechii naturali$i Credeau cá perla este
rezultatul intálnirii, prin fulger, dintre rouä scoicä.
„Perlase zämisle#te din fulger din rouä de aceea este
foarte alba; Hristos S-a zámislit din Fulgerul cel de
Sus, adicá din Sfântul Duh" (Teofilact al Bulgariei,
Tälcuire la Evanghelia Matei, XIII, 45, HG. 129,
4178C trad. rom- deo. Grigore Sava T. Sarub vol. II,
Rñ. Váleea, 1933, p. 355. Cf. $ studiul nostru
(semnat Gh. Bratu), Tertele liturgice ca izvor de
invåtãtu"å, Ínsemnäri despre Fulgen Scoicà Fi
Märgåritar, in „Mitropolia Olteniei", 9, 1957, nr. 9-
10, pp. 586-602. 140. Akatalêpte• Iësou kai
anexerunête Christe: „lisuse•Cel de neînteles
Hristoase Cel de nescrutaE', termeni 'care sugereazå
realitatea apofaticá. indefini• bili a lui Dumnezeu,
Care este mai pesus de fire„ deci incognoscibil (Cf.
Pr. Dumitru Stániloae, Teologia
dogmaticåort0doxŒvOl. l, ppl 157-158). Waliniatul
urmátor: isop, arbust din regiunile mediteraneene
asiatice, din ale cáiui flori se prepará o báuturá
intaritoare. La loan 19, 29 se arata cá de oramurâ de
isop era legat buretele cu ovet datlui lisus pe Cruce.
141. Mt. 12; 36.
142. Ps. 6, 143. Dm 9, 7.
144. Ps. 88,
145. Ps. 89, 1.
146. PonéraiprolêpSeis, prejudecáti rele,
idei formate in graba. nereflectate, färä temei.
147, Tous noétous ophthalmous, ochii ceieânditi,
care inteleq, ochii inimii, organul cunoasterii
spirituale
 295 care Cuviosul Nil pustnicul din Ankyra onumea:
(spre deosebirede Ochii trupului care väd cele „izvor, rädácinä, cap legáturá a tuturor vjrtugilor"
sensibile). (Despre cele opt gånduri ale råutätii, P.G. 79, 1468
148. Republicatå de Pr. D. Stániloae, B), iarS0fr0nie al Ierusalimului „împãrãteasa
Sfäñta Treime sau La inceput a fostâubirea, pp. tuturor virtueilor? (Cuvánt la Na§terea Domnului,
91-93, ed. H. Usener, in „Rheinische Museum fur
149. Anekbatos, inevitabil' ineluctabil, Philologie', Frankfurt am Main, 1886, p. 513).
absoluti 150. Vezi nota 6, 151. vs. 114, 7. 160. Vezi nota 4.
152. Hupo prolêpseôs, „deprejudecatá?, adicä 161. Anendeés, fárá lipsuri, perfect.
aclionánd inainte de axeflecta îndeajuns (v, nota 162. Vezi nota 42.
146). Taducerea veche „de mai inainte prindere in 163. Mikron kosmon: microcosmul, omul.
minte" (pâreri pripite) a devenit de neïnteles.153. 164. In. 14, 23.
nm. 12, 2. 165. Proskunite: venerate (rom. veche:
154. Vezi nota 137. Atribuirea, absentaîn „inchinate").
ed. 1799, apare rom. 1827. 166. Ml. 11, 12.
155. Vezi nota 123. 167. 2 Cor. 7, 1.
156. Ton akathartôn prolëpseön, notele 146, 168. Noëtos, aici ïn sens de (Soare)
152. 157. Dacä pácatul fost planuit, cel putin sa nu inteligibil, Vezi 'j nota 282.
fie cornis. 169. In. 1, 9. Soarele, Lumina adeváratei
158. Nêpsis: vigilenta, atentie, limpezimede cunoŸ tinte este Hristos.
minte. ln rom. veche: „trezvire, trezvie". 170. FIP. 4, 7.
159. Diakrisis: discernarnånt, judecatä 171. Din intunericul lumii trecátoare, Din
dreaptá (in rom. veche: „dreapta•ocotealá"), pe cel al iadului.
 172. Sptagchna oiktirmõn, cf. Col. 3, 12; in' 176. Vezi nota 85. Rugáciunea este
trad. versificatá dupä cum mentioneazá titlul 'original
1827, „milostiviri ale indurárilor". versuri de 12" Isilahel) si are in acrostih literele
173. Atat in in Noul Testament. alfabetului de la alpha la ömega, apoi numele
174. Ps. 21, 6, alcátuitorului: löannou lui Ioan").
177. Theios, in sensul de (chipul)
Gindumnezeit" al Maicii Domnului.
297 178. Republicatá cu comentarii de Várintele
175. Atribuitñ in ed. 1799;Þ. 128, Sfántului Stäniloae; Despre Sfânto Treime sau La ïnceput.l
Isaac Sirul (dupã Eurethenta askêtika, ed. Nichifor fost iubirea, pp. 93-95.
Theotokis, Leipzig, 1770, pp. 14-16, la care se
trimite in notá), aceastá rugäciune a fost
identificatä de Irénée Hausherr, Penthos, Roma, 298
1944 („Orientalia Christiana Analecta", nr. 132) 179. Analloiôton, invariahil.
pp. 149/150, drept alcätuirea misticului sirian 180. Atrepton, imuabil.
Jöhannån Sabha (cel Bátrãn, Stare\ul) din Dàljàtha, -181'. Aperigrapton, necircumscris.
autor de scrieri ascetice, rueáciuni epistole (Cf. A.
182. Vezi nota 42.
Baumstarck,' Geschichte der syrischen Literatur,
183. Theôria, contemplarea.
Bonn, 1922; pp. 225-226). Dupá ed. Theotokis,
184. Politeias, in sens larg: vietuirea
rugáciunea a fost traduså de Isaac Shimonahul 'i
Ci{'ilizatà.
Iosif leromonahul, v. Cuvintele invãtäturile P.C.
Pårintelui nostru Isaac Sirul, Mänåstirea Neam\ul, 185. Proslérnma, asumare, asociere (aici:
1819, pp. 33-34. Celor douá firi, divinä $i umaná, prin intruparea
Fiului).
 186. Le-ai dat putere sä faCä semne 197. Plinätatea dumnezeiascä, fiind mai
Suprafire$i. presus de toate fiintele, atât in!eleeerea celor de
187. Vezi nota 152. sus (ingerii), a celor de jos, cat a celor intermediare
188. To hegemonikon, (partea) (oamenii).
conducätoaie, pânitoare a sufletului, mintea, 189.2 198. Agatharchikos, termen din Sfâñtul
Tim. 2, 15. Dionisie Areopagitul' Numele divine 1, 5 (P.G. 3,
190. Sfäntul Dimitrie al Rostovului, Párinte 593 D).
duhovnicesc teolog rus de traditie isihastá (c. 199. PS. 7, 10.
16511706). in secolul XVIII scrierile saleau lost 200. Is. 64, 6.
räspândite in Ortodoxia románeascä greceascá. 201. Ps. 88, 17.
Cea mai cunoscutä. alcãtuire a lui, Alfavita 202. IS. 64, 6.
sufleteascå a fost publicatà la la#i in 1785. 203. Sfâñtul Simion (521-596) din Muntele
191. Lc. 1, 28, 42. Minonat (Thaumastörêtes), langã Antiôhia; in
192. En hupsistois, cf. 2, 14. Siria, ascet care *i-a petrecut viata nevoinga pe«)
193. Ten koinên phuseôn coloaná de piaträ' dupä pilda Sfântului Simion
chorostasian„ öistemul general al naturilor", lumea Stálpnicul, Este
corporalä (cemtiecorporalä, a Puterilor inteligibile, •pråznuit la 24 mai. 204.
esteevocatá in frananterioarä). Ps, 118, 73.
194. Fiecare ordine a naturii sláve$e pe 205. Ps.7, 10,
Dumezeu potrivit ratiunilor constitutive esistente 206, Ps. 62, 2-3,
in ea (enuparchontoi 1000i). 207. Cf. Antitòllul, glas IV, la Utrenia de
195. Elementele naturii. durninicá: „Prin Sfántul Duh tot sufletul viazá ii cu
196. Cauza primordialä.
 curagie se îñalçä, lumineazá intru Unimea Treimii, 218. Bunätatea lui Dumnezeu Se revarsä
cu sfintenie de tainá". peste intreaga creatie§i o Ea nu
208. Sii intru Cei fáptuitori intrucei poate fi depá§itä de cele de sus, dar cele de jos nu
contemplativi, armatori ai Martei sau ai Mariei (cf. rámàn in afara Ci.
LC. 10, 3842). 219. Ps, 140, 2.
209. Ps. 37, 21-22. 220. Vezi nota 4.
210. Ps. 56. 1-2. 221. Mt. 11, 12.
211. LC. 2, 14. 222. Tas gnðstikas dunameis: facultátile
212. Em.. haploustatê henotêti: (Sfánta cognitive.
Treime) „în Cea mai unitate". Prin „unime",
romana veche reda mai bine decat „unitate!' 223. Ps. 41, 5.
proprietatea dumnezeirii de a fi Una. 224. Ps 44 3
213. Ps. 108, 1 214. PS. 141, 6; 26, 5. 225. In. 14, 23.
215 Mt. 6, 9-13. 226. Ps. 50, 11, 18.
216. Dumnezeu este in afa.rá de modalitate 227. Ps. 137, 6.
(„curnå) spatiu condiþi carese aplicá]umii create. 228. Tomoron têS kalèS philosophias:
217. Citat dill Sfantul Dionisie Aeropagitul, definitia filosofiei bune (adevárate) care,
Numele divine, l, 7 (P.G. 3, 597 A): (Cauzatuturor) conceptia SfinÇilor Párin!i, este gandul la moarte,
„Care cuprinde mai dinainte in Sine toatä fiinÿa, in la provizoratul existenlei temporale a omului.
chip simplu (absolut) si nedefinit". 229. Fc 3, 19.
230. ps. 38, 8-9.
231. Ps. 102, 15-16;32, 2.
301 232. Ps. 39, 6.
 233. Ps. 118, 20. 244. Prolepsis, v. nota 152.
234. Ps. 44, 3 245, Este Rugùciunea a treia catre Iþeasfåntul Duh,
235. Enödiazon; in trad. 1827; anonima, dintre Rugåciunile spre Vezi Acatisteriu
"binemirezmesti", cuprinzütoriu de rugäciuni umilincioase pentru
trebuin!a fiecáruea creytin, Buzäu, 1860, pp. 21-23.
246. Cuviosul Antioh monah din mánåstirea
302 Sfántul Sava (Palestina) a redactat cätre620 un
comenta-
236. LCel 0 Ce ai invelepciune cauzele
tuturor:
237. Iconomtsind, dáruind prin Iconomia Ta 303
mántuirea îndumnezeirea (v. nota 8), 238. Tén
theôrian, contemplarea. riu cuprinzãtor (pandektês)o la: Sfänta Scriptupã, de la
239. 0)umnezeu este infinit (apeiros) o care a primit numele Pandectul.
indefinit (aoristos), deci este imposibil deãt-L descrie, 247. R. 24, 6.
temeiul teologiei apofatice. 248. Dn. 9, 7,Äntreaga rugäciune adaÞtare
240. Ho haplous kai huper haplotëta kai pentru credinciosul cre$in a cererilor profetului
henada, NCel simplu si mai presus desimplitate Daniel pentru poporul evreu, a:žadar textul cuprinde
unitate". numeroase citate din Dn. 9, 4-19] 249. Is. 64, 8.
241. Mt. 12, 36. 250. in Psaltireeste Rugäciunea dupå a
242. Rugäciunea dupd sasea catismá din §aptesprezéCëa catismã, v. ed.Qt. in nota 242, pp.
Psaltire (V. ed. Buzäu, 1835, pp. 87-88) este o 250-252, Veži nota 274. 251. Ps 24,6
prescurtare asacestei ,rugäciuni. 252. Ghenadie (Gheorghe)scholarios, teológ
Ž43. Ps. 118, 120. filosaf bizantin, patriarh al Constantinopolului (c,
1454c. 1456; m. dupa 1472). Rugaciuneaa fost 261. Lucrarea pácatului instrãineazá pe de
publicatá in 160, 525 A-528 B. DumneŽeu la Judecatá va auzi cuvintele: nNuQ *tiu
253. Lui Dumnezeu Se cuvine sä4 inchinám pe tine" (Mt. 25, 12).
btimele gânduri cuvinte din fiecare zi. 262. Cp. Mt. 25, 30, 41.
254. Mt. 26, 41. 255. PX 144, 17. 263. Sfantul loan Botezátorul, la intálnirea
256. PX 62, 8, Elisabetei cu Fecioara Maria (l.c. 1, 41) a saltat in
257. Adialeiptös, aici in sensul de (Viagä) pantee cele maicii saleJ aiadar "mai inainte de a fi in
necürrilata inainte de vreme. scutece", mai inainte de nastere, 264. Cp. Mt 4, 16.
265. Am pierdut§i chipul lui Dumnezeu
primit la facerea omului, si restaurarea chipului
304 dáruitá prin intruparea Fiului'
258. Sfántul •Simion Metafrastul (a doua
jumátate a sec. mai mare hagiograf bizantin, autor al
unei serii ample de Vie(i ale,Sïinfilor scrise la cererea 305
impãratului Constantin Vtl Porfiroéenetul. Práznuit de 266. IS. 43, 26.
Biserica Ortodoxä la 96 noiembrie. Pentru eruditia $ 267. Sfantul loan Botezätorul, ca
demnititile sale a mai fost numit Logofätul, Magistrul Ínaintemergãtor al Domnului, incheie ceata
'i Metafrastul (exegetul). „Domnul Logofát" din ecL Profetilor din Vechiul Testament, este "pecetea
1799 a fost inlocuit cu „Sfántul" in trad. Profeþlor".
1827. 268. 8, 22-26.
259. Mintea (nous). 269. Episod din Num. 22, 1-25: Dumnezeu
260. Tas phrena<'cele dinläuntru", ca läca§ dã grai asinei lui Valaam din Fatura +i i' ceartá prin
al minÇii. ingerul Sáu pentru purtarea lui.
 270. La trecerea poporului evreu prin Marea Cuviosul Nicodim Aghioritul in Apanthisma,
R09ie, 14, 21-22. Constantinopol, 1799,p. 192.
271. La Rafidin, când Moisea fácutsä 278. Mt. 18, 22.
curgä.apá din piatrá cu porunca Domnului, 19. 17, 279. Baia botezului.
2-6. 280. Lc. 15, 18.
272. PS. 118, 168. 281. Logos, în sens de „ratiuñe", dar si de
273. Mt. 9, 13. „CuVânt". 282. Noéte hêlie: Soare inteligibil. Vezi
274. Din Doxologia micå Ia Utrenie. nota 68.
Rugäciunea urmätoare cätre Dumnezeu-Tatäl Se 283. FI". 4, 7.
aflá, cu unele deosebiri, in Psaltire, ed. cit., pp. 284. vezi nota 36.
250-252, Cf. nota 250. 285. IS. 58, 9.
275. Panaitios. cauzá a tuturoflcelor create). 286. vezi nota 271.
276. PS. 17, 38-39. 287. PS. 90, 6.
277. Mihail Critopol din ImbrOs, invá\at 288. Prin lini§tire (isihie) se dobàndeste
bizantin doua jumátatea a sec. XV. Citre sfâr#itul pacea sufletului a trupului eliberate de patimi,
vietii sea retras intr-o mánãstire, probabil din inima (pare tea intelectivá a. omului) råmánánd
Muntele Athos. in afara unei cunoscute cronici Din treazá, potrivit Cänt. 5, 2: „Eu dorm, dar inima mea
domnialui Ma. homed al 11-lea 0451-1467), vegheazã", referintå clasicä pentru Rugäciunea
cuprinzánd Fi informalii despre istoria románilor inimii.
(ed. Vasile Grecu, Bucure$i, 1962), a scris aceastá 289. 18, 32.
Rugàciune catre Domnul nõstrü lisus Hristos o 290. B. 29, 11.
Laudã catre sfintüul Augustin, publicate de 291. PS. 6, 2; 142, 11; 40, 4.
 307
292. Ps. „108, 27, 30.
293. 102, 10.
294. Tribunal; scaun de judecati.
295. Atat Sfántul Pavel, cat Sfántul Iacob
amintesc ogiinda ca instrument imperfect de
cunoanstere. Fácute in vechime din metal oglinzile
distorsionau imaginea Care se vedea neclará, „ca in
turä", ca o „enigmi" (1 Gor. 13, 12). lar imaginea
este trecåtoare: omul Care prive#te fata irr oglindá,
„s-a privit, s-a dus îndatä a uitat" (IC. 1, 23). Dar
când vom ie$ din trup aceste oglinzi se vor sparge,
vorn fi ca „cel ce se uitá cu luare-aminte ïntr-o lege
desavâr#itä" (IC. 1, 24). „Petrecând in trup suntem
departe de Domnul, Cäci umblám prin credinpú, nu
prin vederen (2 C.'or. 5, 6-7), „dar Cánd va veni
ceea ce e desävàr#it (vom vedea) fatá catre fatä" (1
Cor. 13, 10, 12).
296. Vezi nota 137. Textul, intitulat
Rugåciune cätre PreasfåñtulDuh, anonimá, apare in
Orologiul cel Mare, Bucure$i, 1897, pp. 149-150;
partial (de la iartá-mi mie, nevrednicul robul Tiu");
Acatistier, Buzäu, 1860, pp. 21-23.
297. Koimëthö kaio hupñôsô, "Sá adorm§i
sä•rni petrec somnul".
298. Sfántul Teodor (759-826)' Stan*ul
mänästirii Studion din Constantinopol, autorul unei
bogate opere teologice ascetice; imnografice,
catehetice, pastorale. Este präznuit la 11
ènoiembrie, 299. Vezi nota7.
300. veŽi nota 42.
301. Cuviosul Isaac Sirul (sec. VII); mare
ascet teolog sirian, episcop deNinive, autor al unor
foarte räspândite Cuvinte pustnice§ti. traduse in
romane$e (v. nota 175 si Filocalia, Pr. Dumitru
Stiniloae, vol.X, Bucuresti' 1981)' Textul in ed.
Theo• toki (v. nota 175}, pp. 176-177 Gi trad. rom
cit., p. 150). Sfârsitul („CL Doamne„.") e un adaos
in Apanthisma'
1827, p. 399.
302. Vezi nota 49; 303. Ps. 62, 1, 7.
304. -Apokatastatis, in intelesul corect, astfel
explicatde Sfåntul Maxim Marturisitorul in Íntrebäri,
nedumeriri Si råspunsuri (Quaestiones et Dubia); 13:
treia (restaurare), de carexorbe$e mai mult in
tratatele.sale Grigorie al Nyssei, este restaurarea
puterilorsuflete$i cäzute in pácat, in starea in Care au
fost Create" (P.C. 90, 796 AB; Filocalia, trad. Pr. D,
Stäniloae, vol. II, Sibiu, 1947, p. 214).
- 305. Ps. n 23 $ Tim, 52. 306.
Ps. 50, 11.
309
'307. Gnömê, cu întelesul de „voia [lui
Dumnezeu]". Cuviosul Nicodim explicä astfel
cuvântul in nota sa din ed. 1799, p, 183: „Dorire, aici,
se intelege înclinarea cu desävär#ire spre lucrul Voit,
dupá Vlemide, in Sensul: spunern•xsä se implineascá
cevadupá voia lui Dumnezeu», iar nu dupá hotñfärea
privitoare la ceva luatä cu premeditare reflecvie. Vezi
Cuväntul despre credin!ä al lui Vlemide". Referinta
completá este: Dosithei Notara, Tomos agapés, Ia§i,
1698, pp:
494-502 (republicat P.c 142, 585-606).
308. Ps. 118, 18.
309. Vezi nota 7. Rugáciunea apare §iin
CeasloO (ex. ed. 1854, p. 402) 'i in Acatistier (ed-
1860, p. 39).
310. Marii träitori crestini erau ïncredintati
cä nu au spor sufletesc, de aceea se sträduiau
necontenit „sä punä inceput" se rugau sä li se ingäduie
aceasta. Vezi Patericul, Awa Pior 85, j Awa Pamvo 4
etc. Spre deosebire de orgolioasele preten!ii de
„initiere" din zilele noastre, in smerenia lor Pärinvii se
päzeau sä-ii atribuie fie „începutul" temeinic al tráirii
duhovnice$i.
311. in unele editii ale Rugäciunii, dupá
cererea a 12-a apare mentiunea: „Pânã aiCi urmeazä
Ceasurile noptii" (Ceaslov, 1854, p, 402), pentru cä in
sis-
310
temul cronoloqic bizantin incepeaAa ora seara, in ziua
premergätoare.
312. Demonilor, fiarelor inteligibile,
necorporale
(ñoëtois theriois),
313. in Via!a Preacuviosului Pårintetui
nostru Vasile Cel Nou scrisá de ucenicul sau Grigore,
sunt descrise Vårnile Väzduhului (a clevetirii,
batjocurii, pizmei etc.) prin Care sufletul va trece
dupá moarte, asistat de ingeri, fiind invinuit de diavoli
(vamesii) Care ii vor dezvälui päcatele, ajutat de
rugáciunile Sfântului Vasile. Este o scriere de mare
räspándire in literaturile cre§tine räsáritene, tradusá la
noi de monahul Cosma (1692) si de Rafail
Protosinghelul (1816).
314. Adaos in trad. rom. 1827.
315. Idem.
1
316. Notä in trad. rom. 1827: „Viata acestui sfânt
Caut-o in luna lui martie 4". Preacuviosul Iacov
Sihastrul este präznuit, de fapt, la 28 ianuarie (cf.
Mineiul pe ianuarie, Mänästirea Neamtul, 1846, f.
195'). Pustnicind timp de- Cincisprezece ani intr-o
pesterä de langä Porfirion (azi Haifa) din Palestina,
cuviosul a cåzut apoi in pácat cu o tánårá pe care o
vindecase de indrácire, a ucis-o atát pe ea cát pe
fratele ei, ca
Sá nu i se cunoascá fapta, apoi s-a nevoit într-un mor-
311
mint; revenind la sporirea de -mai inainte, arátatá
prin miracole si vietuire pilduitoare (CL Viata Llui
in P.G. 114, 1213-1220.
317. Tois hudasi kai theriois kai pethenðis
eis borran, text dificil in original in trad. rot-n. 1827
(„apelor hiarälor paserilor am dat in vázduh"), Care-
sugereazä jertfe vinovate unor zeitáti pägáne (ape,
fiare, pasári) din Miazänoapte, aparent din
pantheonu/ egiptean. Miazánoaptea este o direcÿie
nefastain tradilia biblici, locul de unde va veni
nenorocire peste lerusalim distrugerea peste Egipt
(1er. 1, 14; 40, 20, 24),
318. K.LI, (kai ta leipa) formulá (etcaetera),
notand prescurtarea textului prin omiterea finalului.
319. In trad. rom. 1827, nota: "Istoria
aceasta vezi-o in Viata impårat". Dar episodul nu
apare. nici in Evagrie (Istoria bisericeascü V, 19-VI,
nici in Teofilact Simocatta, Istorig impåratuiud
Mauricica
320. Vezimota 318.
 312 Teodor Studitul, Sfántul, 233
INDICE DE AUTORI ANTOLOGATI Vasile cel Mare, Sfantul, 7

Antioh Pandectul, 178

Calist Monahul, 27
Chiril, bätrànul din Constantinopol, 41, 236
Dimitrie al Rostovului, Sfåntul, 137
Efrem Sirul, Sfántul, 102, 115, 231
Filotei, Patriarhul Constantinopolului,g4
Grigore Palama, Sfântul (rugãciunea pe Care o rostea), 56
Grigore Teologul, Sfûntul, 224
Iacob, Cuviosul, Care s.a pocäit, É57
Ioan Damaschin, Sfántul, 83, 128
Ioan Evghenicos, 10, 37, 79; 117, 158
Ioan Guri de Aur, Sfántul, 15, 151, 234, 246
Ioan Sava din Daljatha. Cuviosul, 125
Isaac Sirul, Sfántul. 235
Mai-marele tàlharilor din vremea Mauriciu, 259
Mihail Critopol din Imbros, 215
Nichifor Calist Xantopol, Cuviosul, 43
Nichifor Viernmide. 95
Simion Metafrastul, Sfântul, 189
Simion din Muntele Minunat, Sfántul, 145
Simion Noul Teolog, Sfåntul. 31
313
 Rugáciuni cätre Domnul nostru lisus Hristos
I, a Sfântului Ioan Gura de Aur, 15; II, a Sfântului
Ioan Damaschin, 62; a Sfántului Efrem Sirul, 102;
IV, a Cuviosului Ioan Sava Odin Daljatha, 125; V. a
Sfântului Simion din Muntele Minunat, 145; VI, a
lui Ioan Diaconul Evghenicos, 158; VII, 172', VIII,
a lui Ghenadie Scholarios, 184; IX, 208; X, a lui
Mihail Critopol din Imbros, 216.
Rugäciuni Cátre Sfântûl Duh l, a
Sfántului Simion Noul Teo!og, 31; Il, a lui Îoali
Diaconul Evghenicos, 79; 111, 108', IV, 131; V,
148; Vu, 165; VII, 176.
Rugäciuni cätre Preasfänta
Nãscåtoare de Dumnezeu l, a lui Ioan Diaconal
Evghenicos, 10; Il, a Cuviosului calist Monahul, 27;
m, a lui Filothei, 34; IV, a lui Chiril, hátrânul din
Constantinopol, 41; V, Cu care se ruga Sfäntul
Grigore Palama, 56: VI, 74: VII, 85; VIII, 90; IX,
99; X, 107; XI, 111; XII, a Sfântului Efrem Sirul,
115: XIII, 123; XIV, a Sfãntului Ioan Damaschin,
128; XV, la gânduri rele, 135; XVI, a Sfántului
Dimitrieæ,l Rostovului, 137,
316
Rugåciuni mainte 'de somn l, a
Sfântului Grigore Teoiogul, 224; Il, a Sfántului
Efrem Sirul, 231; III, a Sfántului Teodor Studitul,
233.
Rugáciuni dupa scularea din somn l, a
Sfantului Ioan Gurá de Aur, 234; Il, a Sfântului
Isaac Sirul, 235; III, a lui Chiril, bátrânul din
Constantinopol, 236.
Rugáciune dupâ incheierea slujbei, 244.
Rugáciune mai mainte de a citi, 245.
Rufáeiune dupâ numárul Celor douåzeci si patru de
ceasuri ale zilei ale noptii, atribuitá Sfantului
Ioan Gurá de Aar, 246.
 Rugåciune ob$eascå de márturisire cátre
Domnul cátre togi sfingii, 249.

Rugäciunea Cuviosului lacob care S-a pocait, 257.

Rugáciunea mai-marelui talharilor din vremea

impáratului Mauriciu, 259.