Republica Moldova prin prisma diferentelor culturale ale lui

F.Trompenaars si G.Hofstede
Axul conceptiei lui Geert Hofstede asupra managementului comparat il reprezintà patru
concepte sau dimensiuni, cum le denumeste acesta, fiecare dintre ele constând, de fapt, din
interactiunea a douà caracteristici concomitent complementare si adverse. Cele patru concepte,
cárora li se atribuie continuturi notionale specifice, ce denotá o cunoastere aprofundatà a
mecanismelor sociale si a teoriei si practicii managementului, in general, sunt:
a. individualism/colectivism;
b. apropierea puterii mare/mica;
c. evitarea incertitudinii in mod intens/redus;
d. masculinitate/feminitate.
Dimensiunea individualism/colectivism se refer la raporturile individului cu celelalte
finte umane. Anumite societàti apreciazà individualismul ca pozitiv, altele cu retinere si chiar
dezaprobare. Intr-o societate in care predominà individualismul, legâturile dintre membrii sai
sunt reduse. Se considerà normal ca fiecare sâ-si urmäreascà in special propriile interese,
indivizilor acordându-li-se o mare libertate de alegere a directiilor de actiune si activitatilor. in
societätile in care primeazà valorile colectiviste, de grup, indivizii conlucreazà intre ei, luând in
considerare, frecvent, deciziile, actiunile si interesele celorlalti sau ale grupului din care fac
parte.
Dimensiunea privind distanta (gradul de apropiere) a puterii se foloseste atât la nivelul
relatiilor dintre oameni, cât si la nivel de organizatie. Ele au in vedere gradul de centralizare a
autoritätii, coordonárii si luärii deciziilor, intensitatea relatilor ce se manifestà in centralizarea
decizilor si managementul autocratic isi are sorgintea in programarea mentalà a membrilor
societätii. in plan managerial aceastà dimensiune se reflectà in diferente apreciabile in ceea ce
priveste exercitarea functiilor de motivare - mai ales latura sa materialà - si de organizare.
Evitarea incertitudini, cea de a treia dimensiune consideratà, se referá ia abordarea
societätii vizavi de faptul cà timpul cure intr-o singura directie. Pe planurile organizärii si
managementului, evitarea incertitudinii influenteazà másura in care organizatia incearcà sã
satisfacà necesitatea de a structura activitätile sale. in societàtile cu o puternicà evitare a riscului,
stabilirea de reguli si reglementari ale muncii sunt exemple ale modalitätilor prin care
organizatiile isi propun sã lupte cu incertitudinea, iar managementul tine sã fie orientat spre
planificarea si solutionarea de sarcini si centrat in mod esential pe buna desfàsurare a muncii la
nivelul postului. lar când gradul de evitare a incertitudinii este redus, se pune mai putin accent pe
planificare, organizare, control, salariatii find incurajati tacit sau chiar direct sà accepte
ambiguitatea.
Raporturile masculinitatel feminitate. in cazul preponderentei masculinitâtii, managerii
tind sà promoveze cu prioritate strategii si politici ofensive, agresive chiar, focalizate asupra
exploatärii oportunitátilor oferite de mediul ambiant. Frecvent, aceste strategii sunt globale, iar
implementarea lor se realizeazà, pe baza abordärii, "cutremur"." Se urmäreste imprimarea unui
dinamism accentuat organizatici. in proiectarea si operationalizarea sistemului organizatoric se
acordã o atentie apreciabilà diviziunii muncii si rolurilor, personalul de sex masculin find net
avantajat in raport cu cel de sex feminin. Antrenarea componentilor organizatiei se efectueazà
apelând mai ales la motivatiile materiale, diferentiate substantial in functie de post, pregâtire, sex
si vechime. Exercitarea controlului este centratà pe realizarea sarcinilor, find, nu rareori,
formalizatá sau chiar rigidà. Ca urmare, abordarea managerialà tine sà fie autoritarà, iar
subordonarea ierarhicà si rolul managerilor, preponderente.
Abordarea pe termen scurtllung, a fost delimitatà ulterior, ca urmare a cercetärilor
comune ale lui Michael Bond, profesor canadian la universitatea chinezà din Hong Kong, si
Geert Hofstede. Aceastà dimensiune, al cärei suport empiric a fost reprezentat de informatiile
unei investigatii in zeci de tari, in principal din Extremul Orient, are la bazà pozitia fatà de
abordarea timpului
FonsTrompenaars, cercetätor in cadrul Centrului pentru Studii Internationale in Afaceri
(CIBS) din Olanda, a derulat timp de cincisprezece ani un studiu princare a reusit sã identifice
câteva aspecte practice ale afacerilor internationalepe care le interpreteazà prin prisma a sapte
dimensiuni. El este de pârere cà diferentele culturale isi au geneza in trei elemente, si anume:
relatiile dintre oameni; conceptia asupra timpului;relatiile omului cu natura.
Dupä solutile alese in diferite culturi pentru aceste trei probleme universale,
F.Trompenaars a identificat sapte dimensiuni culturale, dintre care cinci provin de la
primulelement
(relatiile
dintre
oameni).
Aceste
dimensiuni
culturale
sunt:
universalism/particularism, individualism/colectivism, neutru/afectiv, specific/difuz, statut
câstigat/atribuit,atitudinea fatà de timp si relatiile omului cu natura.
Universalism / Particularism. Aceastà dimensiune culturalà se explicà prin
criteriilecare stau la baza comportamentului majoritätii componentilor unei culturi, prin prisma
carora sepot remarca douà extreme. La o extremá se regáseste obligatia de a adera la
standardeleuniversale, la principle general valabile, admise de majoritatea componentilor
culturiirespective si care reflectà valorile si normele specifice. O astfel de culturà, in care
majoritateacomponentilor se comportà prin prisma acestor principii general, standarde
universale, secaracterizeaza prin universalism. Un astfel de comportament, care pune accentul pe
regulile debazà, este un comportment abstract, care nu tine seama de situatii particulare. La
cealaltãextremà se situeazà obligatia de a tine seama de situatile particulare, de persoanele cu
carevenim in contact, in functie de care ne comportäm in majoritatea cazurilor. Atunci când intr-
oculturà majoritatea persoanelor se comportà pomind de la astfel de situatii particulare,
seapreciazà cà acea culturá se caracterizeazà prin particularism. Cele douà extreme ale
acesteidimensiuni se pot regäsi si la aceeasi persoanà, care in permanentà va cauta sã realizeze
unechilibru impus de anumite ratiuni
Individualism 1 Colectivism.
Individualismul,„ca
orientare câtre
sine"
presupunestabilirea legäturilor unei persoane cu altele, prin descoperirea a ceea ce fiecare
individdoreste si negocierea diferentelor care apar.
O persona cu o mentalitate
individualistäconsiderä cà, cu cât libertätile individuale sunt mai mari si cu cât existà mai
multeoportunitäti de autorealizare intro societate, cu atât calitatea vietii tuturor indivizilor
dinsocietatea respectivà este mai bun. Colectivismul, „, ca orientare cätre obiectivele siscopurile
comune", plaseazà obiectivele si interesele grupului înaintea obiectivelor sintereselor
individuale. O persoanà cu o mentalitate colectivistà considerà cà, pe másuracresterii grijii fatà
de alte persoane, calitatea vietii va creste pentru fiecare, chiar dacalibertätile individuale sunt mai
ingrádite.
Valorile pin care se caracterizeazá dimensiunea individualism sunt:se foloseste mai
frecvent "eu" Deciziile sunt luate pe loc de reprezentanti; Oamenii se descurcà singuri si isi
asumà responsabilitätiindividuale; vacantele se petrec in cupluri sau individual
Valori specifice culturilor dominate de valor colectiviste sunt: se foloseste mai frecvent
"'noi" deciziile sunt luate de organizatie; oamenii lucreazà în grup si isi asumà responsabilitatea
ca grup; vacantele se fac in grup sau cu toatà familia.
4 Afectiv/ Neutru. La baza acestei dimensiuni culturale stau ,, modul demanifestare a
trairilor si emotiilor, mai ales in procesul comunicarii", si fundamentarearelatiilor dintre oameni
,, mai mult pe ratiune sau pe sentimente, pe stari emotionale ". Dinaceste puncte de vedere exista
douà extreme: una la care relatiile dintre oameni au la bazá maimult ratiunea, caz in care acestia
sunt in general neutri din punt de vedere emotional, iaralta la care relatile dintre oameni sunt
determinate in primul rând de starile emotionale, cazin care acestia sunt mai afectivi.
Valorile care caracterizeazà culturile neutre sunt: nu se aratà ce simti sau gândesti;
uneori tensiunea se vede in gesturi si mimicà; uncori emotiile inhibate explodeazà; conduita
calmá si controlatà e admiratà; contactul fizic, mimica si gestica sunt deseori tabu; declaratile
sunt citite monoton.
Valorile caracteristice culturilor afective sunt: gândurile si sentimentele sunt arâtate atât
verbal, cât si nonverbal; expresivitatea si transparenta ajutà la eliminarea tensiunii; emotiile sunt
exprimate usor, fluent si farà inhibitii; conduita animatà, expresivã e admiratà; atingerea, gestica,
mimica neobisnuita sunt ceva normal; declaratiile sunt citite fluent si cu intonatii melodramatice.
• Specific/ Difuz. Aceste tipuri de relatii au fost identificate pornind de la tipurile de
persoane, pe care psihologul germano-american Kurt Lewin le-a caracterizat pe bazamodului de
impärtire a spatiului vital al unei persoane in public si privat, precum si aaccesibilitatii altora in
acest spatiu. Kurt Lewin identifica douà tipuri de persoane, respectivtipul U ( pentru spatiul
public este mult mai mare decât cel privat, ceca ce inseamnà cà altepersoane se pot implica mai
mult in spatiul vital al acestora, farà ca sã fie prieteniapropiati) si tipul G ( care dispune de un
spatiu privat mult mai mare, de aceea intri forte usorin spatiul privat al acesteia).in cultura
difuzà, statutul se transfera de la o situatie la alta. Indiviziidin culturi specifice îsi separà clar
spatiul privat de cel public.
Valorile caracteristice culturilor specifice sunt: abordarea direct la obiect, urmärind exact
un scop; comportament deschis, transparent, ferm; atitudinea variazà de la o situatie la alta si de
la o persona laalta.
Valorile caracteristice culturilor difuze sunt: abordarea indirectà, pe ocolite, aparent farà
un scop clar;comportament evaziv, plin de tact, ambiguu, chiar opac;atitudinea fatà de o persoanà
depinde puternic de contextulgeneral.
Statut câstigat/atribuit
Statutul, modul cum cineva este apreciat de ceilalti poate veni dindouà surse diferite
Pentru culturile orientate câtre a obtine ceva, câtrerezultat, individul e judecat pe baza a ceca ce a
fäcut de curând. LaHollywood se spune: „esti tot atât de bun pe cât de bun este ultimul
täufilm". In alte culturi, statutul nu e obtinut de cel care il posedà, ci esteacordat prin nastere,
vârstà, sex, educatie sau datorità cunostintelor-relatiilorpe care le are. intr-o culturá a dobândirii
statutului, o intrebare obisnuità este, Ce ai studiat?" in timp ce intr-una in care statutul e acordat,
intrebarea este,, Unde ai studiat?"
Valorile specifice culturilor cu un statut obtinut sunt: titlurile sunt folosite numai când
sunt relevant pentru situatiaparticularà; respectul pentru superior se bazeazà pe
competentaprofesionalà si managerialà a acestora; tendinta este de a acorda sanse gale tuturor
Valorile caracteristice culturilor cu statut acordat sunt: titlurile sunt folosite excesiv, mai
ales atunci când trebuiedemonstrat statutul; respectul pentru sef e o dovadã a loialitätii fatà de
organizatie; majoritatea managerilor sunt bärbati de vârstà medie care facdovada calificárii lor
prin educatie.
Atitudinea fatà de timp
Asa cum am observat si la Strobeck, membrii unei culturi privesc fiecatre viitor, fie cätre
trecut, fie cätre prezent. Visul american e cosmarulfrancez. Americanii pleacà de la zero si ceea ce ii
intereseazà e statutulprezent si planurile de vitor. Dar pentru un francez ei ar fi
„noiveauriche", caruia ii e
preferabil
„l'ancienpauvre".
in anumite culturi, ca cea
americanà,suedezà si olandezà, timpul e väzut ca o line continuà, o secventà aevenimentelor
disparate. Alte culturi percep timpul ca un cerc, in caretrecutul, prezentul si vitorul se confundà.
Cei care percep timpul ca o line continuá preferà, de obicei, sádesfasoare o singurà
activitate la un moment dat. Urasc situatiile in caretrebuie sã isi modifice agenda stabilitã cu
mult timp înainte datorità unorevenimente neasteptate.
Valorile specifice culturilor orientate cätre trecut sunt: se vorbeste despre istorie,
originea familiei, afaceri si natiune; motivatia consta in recrearea unei vârste de aur; se pune
accent pe respectul pentru stramosi si pentru oameniibätrâni; totul este vazut in contextul traditiei
si al istoriei.
Valorile specifice culturilor orientate cätre prezent sunt: activitatile si placerea de
moment sunt cele mai importante; nu se obiecteazà la planuri, dar ele sunt rar executate; se
acordã un interes intens realitátilor prezente: "aici si acum" totul este vâzut in termenii modei si
ai impactului in momentulde fatà.
Valorile specifice culturilor orientate spre vitor: se vorbeste despre proiecte, aspiratii,
realizäri vitoare; planificarea e fàcutà in mod entuziast; sunt priviti cu interes cei tineri si cu
potential; trecutul si prezentul sunt folosite pentru crearea unor avantajeviitoare.
Relatia cu natura
Valorile specifice culturilor in care este luatà in considerare relatiacu natura sunt: se
adoptá o atitudine dominantà, chiar agresivà fatà de mediu; conflictul si rezistenta denotà
convingeri puternice; accentul cade pe propriul grup si pe propria organizatie; se manifesta
nemultumirea când mediul pare cà scapà de subcontrol.
Valorile specifice culturilor cu un control extern sunt: se adoptà o atitudine flexibilà,
cäutând compromisul si mentinerea pácii; armonia denotà stabilitate; accentul cade pe ceilalti:
clienti, parteneri, colegi; ,,Valurile", ciclurile, sunt ceva normal.
Dimensiunile descoperite de FonsTrompenaars au fost consideratede alt specialisti.
Richard Mead in lucrarea International Management: Cross - Cultural Dimensions, ca find mai
degraba nevoi practice decâtstiintifice. Totusi cercetarea lui Trompenaars are o serie de limite,
inprincipal determinate de insuficienta rigurozitate generatà de:
O gradul redus de omogenitate al cercetarii, deoarece esantionul pecare au fost realizate
cercetärile nu este suficient de clar.